Decizia civilă nr. 10182/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIV ILĂ NR. 10182/2013
Ședința publică din data de 28 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții L. G. M. ,
L. A. I., împotriva Sentinței civile nr. 2748, pronunțate in data de_, în dosarul nr._ /a1, al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. E S., SC. T. SRL, C. Z. M.
, având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art. 242, alin. 1, pct. 2, CPC.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei aferente recursului declarat în cauză.
La data de_, intimata DGRFP CJ a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar la data de_, lichidatorul debitoarei a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu se opune admiterii recursului declarat in cauză.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
În raport de cele învederate de către grefier în cuprinsul referatului cauzei, curtea invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului formulat și, părțile legal citate nefiind prezente pentru a pune concluzii asupra acesteia și solicitând judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2748, pronunțate in data de_, în dosarul nr._ /a1, al Tribunalului S., s-a admis acțiunea formulată de creditoarea DS, și în consecință s-a dispus ca pasivul debitoarei, în valoare de 13.533 lei, să fie suportată în solidar de pârâții L. G. M. și
A. I. .
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții L. G. M. in calitate de asociat si administrator statutar a SC T. SRL si L. A. I. in calitate de asociat a SC T. SRL,
solicitând admiterea recursului și casarea sentinței civile atacata.
În motivarea recursului recurenții arată că procedura falimentului impotriva SC T. SRL s-a deschis la cererea debitoarei prin încheierea nr.559/C/_ pronunțata de Tribunalul Sălaj in dosarul nr._ .
In vederea desfășurării procedurii administratorul statutar a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele prevazute de art.28 din Legea 85/2006. Lichidatorul judiciar, a procedat la verificarea situației financiare a debitoarei in baza documentelor contabile puse la dispoziție de către administratorul statutar si a formulat Raport asupra cauzelor insolventei înregistrat sub nr. 116/_, in care a precizat următoarele:
La data intrării in procedura insolventei societatea, asa cum rezulta din balanța de verificare încheiata la data de_ nu deține nici un fel de bun iar pasivul, asa cum este înscris in Tabelul creanțelor este in valoare de
13.533 lei, unicul creditor fiind DGFP S., creanța fiind reprezentata de impozite si taxe cuvenite bugetului de stat, impozit pe profit, TVA si amenzi.
Din studiul in dinamica realizat pe baza documentelor contabile rezulta ca societatea s-a înregistrat la_ cu bunuri dupa cum urmează: mobilier, birotica 2400 lei, mărfuri 10.406 lei si 4.507,49 lei disponibilități bănești in banca si casa. La data de_ creditorul DGFP S. a depus la Tribunalul Sălaj Cerere de angajare a răspunderii materiale impotriva asociaților L. G.
si L. A. I. solicitând admiterea acțiunii de angajare a răspunderii materiale in temeiul art 138 alin 1, lit a) si d), plata pasivului in suma de
13.533 lei sa fie suportata de recurenți.
Fata de aceste aspecte identificate de creditorul bugetar ca fiind elemente de angajare a răspunderii administratorului prevăzute de art. 138 alin.l litera a) si d) arată că aceste bunuri au fost scoase din evidenta contabila in conformitate cu procesul verbal de scoatere din funcțiune nr. 1/_ prin casarea mobilierului de birou si scoaterea din evidenta a stocului de marfa ca urmare a efectuării inventarului, constatând ca stocul de
imbracaminte este nevandabil. Astfel ca, la data intrării in procedura falimentului societatea nu deținea niciun bun. Bunurile amintite mai sus au fost scoase din evidenta contabila constatandu-se ca sunt neutilizabile respectiv nevandabile, uzate moral întrucât reprezintă stocuri, respectiv dotări de la începuturile activității si manifestau un grad avansat de degradare, deteriorare, ca urmare a acțiunii diverselor manipulări, a vechimii lor si a influentei factorilor naturali (decolorari). Realizarea inventarului si scoaterea din evidenta a bunurilor s-a realizat in primul rand ca urmare a desființării locației din Piața agroalimentara a Municipiului Z. intervenita prin hotărârea Consiliului local de realizarea de investitii in zona, modificare plan urbanistic, astfel ca societatea si-a întrerupt activitatea in mod independent de voința sa iar administratorii au fost nevoiți sa găsească soluții de depozitare pentru bunurile din magazin, constatandu-se cu aceasta ocazie, cele consemnate in procesul verbal de inventariere. Stocul de imbracaminte înscris in evidenta contabila era cel scriptic întrucât stocul faptic constatat de comisia de inventariere a fost de 6782,38 Iei (inclusiv TVA) si care s-a constatat ca era distrus in proporție de peste 50%, diferența fiind reprezentata de lipsuri inventar, distrugeri, neinventariate anual, adică aceste lipsuri provin de-a lungul timpului.
Soldul contului banei si casa în valoare de 4.507,49 lei nu mai exista la data deschiderii procedurii intrucat din aceste sume au fost efectuate plați către bugetul de stat si compensat cu drepturile administratorului statutar de ridicat din trezoreria societății in valoare rămasa la_ de 22.982,56 lei reprezentând împrumuturi pentru acoperirea unor obligații acordate firmei de către administratorul statutar, aspect din care rezulta ca la deschiderea
procedurii administratorul statutar este creditorul cu suma cea mai mare a societății.
Constata faptul ca creditoarea in cererea sa considera culpa dispariția stocurilor si a mobilierului din activul debitoarei dar asa cum au arătat mai sus acestea au fost scoase din evidenta contabila in mod legal pentru motive de nevandabilitate in cadrul procedurii si ca de asemenea prin aceasta operațiune societatea a influențat fiscal efectul acestor operațiuni, respectandu-se astfel prevederile legii referitoare la obligativitatea efectuării inventarelor si declararea efectelor fiscale aferente acestor operațiuni.
De altfel, asa cum a arătat lichidatorul judiciar in Raportul privind cauzele insolventei depus sub nr. 116/_, cauzele falimentului societății sunt determinate de micșorarea drastica a vânzărilor si apoi in principal de necesitatea abandonării activității intrucat spațiul (chioșcul) situat in piața agroalimentara din Z. a fost inchis de către Primăria Zalău in vederea realizării de investiții in zona referitor la reabilitarea pietii, si nicidecum cele identificate de creditoare intrucat chiar daca aceste bunuri nu ar fi fost scoase din patrimoniul societății acestea nu ar fi contribuit in niciun fel la acoperirea pasiviului intrucat erau nevalorificabile in cadrul procedurii, situație care conduce la imposibilitatea aplicării prevederilor art. 138 lit a). Este adevărat ca societatea a fost amendata cu 4000 lei conform proceselor verbale de constatare si sancționare existente la dosar, pentru nedepunerea la timp a declarația 300 (TVA) despre care administratorul statutar nu a avut cunoștința intrucat nu a intrat in posesia acestora asa cum rezulta, procesele verbale nu au fost semnate de contravenient.
Judecătorul sindic in motivarea sentinței susține in mod cu totul nejustificat ca exista indicii obiective care pot fundamenta prezumția ca asociații nu si-au îndeplinit obligația de a conduce contabilitatea in condițiile impuse de lege si de asemenea ca au existat manopere frauduloase privind activul debitoarei. In principal se face referire la externalizarea disponibilului existent in conturi prin metoda compensării cu obligațiile fata de administratorul statutar in contextul in care exista obligații fiscale scadente si ca acest demers constituie un indiciu temeinic al prezumției simple ca recurenții au săvârșit acte de dispoziție asupra unor bunuri care alcătuiau patrimoniul societății. De asemenea, in mod nejustificat se susține in motivarea sentinței ca s-au încălcat regulile unei bune administrări si ca acest fapt a condus la apariția stării de insolventa. Cu privire la aceste aspecte precizează următoarele:
Cu privire la susținerea ca societatea nu si-a condus activitatea conform legii fac precizarea ca aceasta a fost condusa in conformitate cu cerințele legale pana la abandonarea activității cand, in mod independent de voința lor de la acea data, societatea nu a mai avut activitate, condiții in care consideră ca nu exista niciun fel de raport de cauzalitate intre neconducerea contabilității pe perioada de inactivitate si falimentul societății. Mai arată că la deschiderea procedurii societatea a actualizat datele contabile neidentificând niciun element care sa conducă din aceasta cauza la falimentul societății.
In legătura cu existenta unor bunuri in patrimoniul societății in anul 2011 au explicat mai sus starea acestora si modul cum au fost scoase din patrimoniu cu precizarea ca s-a constatat ca acestea nu ar fi sporit in niciun fel activul debitoarei si nu ar fi putut fi stins din aceste surse pasivul debitoarei.
Referitor la folosirea, asa cum a fost arătat, a soldului casei in valoare de 3009,95 lei si soldul contului banei in suma de 1497,53 lei, precizează faptul ca aceste sume au fost folosite in scopul plații unor cheltuieli curente si
retrageri ale administratorilor din împrumuturile acordate, aceste operațiuni fiind realizate înainte de deschiderea procedurii in condiții de activitate normala, putându-se observa din situația financiara finala ca administratorul (asociații) au rămas cei mai mari creditori ai societății cu suma de 22982,56 lei.
Luând in considerare cele arătate mai sus solicita admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate.
Examinând excepția nelegalei timbrării invocată din oficiu, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 20 alin. 2 și 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 9 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, în caz de netimbrare a cererii, instanța judecătorească pune în vedere petentului să depună taxa judiciară de timbru și timbrele judiciare până la primul termen de judecată, iar neîndeplinirea acestei obligații până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
În conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cererile pentru exercitarea recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu "50% din (…) taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani";, astfel că în sarcina recurenșilor s-a stabilit obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei, iar potrivit art. 3 din O.G. nr. 32/1995, trebuiau depuse timbre judiciare de 0,15 lei.
Pentru a hotărî asupra excepției ridicate din oficiu, instanța are în vedere și existența unei eventuale limitări a liberului acces la justiție al reclamantului, drept garantat de dispozițiile art.21 din Constituția României și de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994.
În această ordine de idei, instanța reține că asupra conformității dispozițiilor art.20 din Legea nr.146/1997 cu prevederile art.21 din Constituție, s-a pronunțat în mai multe rânduri Curtea Constituțională. Astfel, prin decizia nr.245/2000, curtea a stabilit că "prevederea cuprinsă în art. 20 alin. (2) teza finală din Legea nr. 146/1997, care se referă la obligația de a se plăti taxa judiciară de timbru stabilită la valoarea inițială prevăzută prin acțiune, fără a se ține seama de reducerea ulterioară"; nu contravine dispozițiilor constituționale.
Aceeași concluzie rezultă și din decizia Curții Constituționale nr.1393/2008, în care se reține că "nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit Constituției, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii";.
În ceea ce privește compatibilitatea obligării părților dintr-un proces la plata taxei judiciare de timbru cu dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, asupra acestei chestiuni s-a pronunțat, în mai multe rânduri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza Weissman și alții împotriva României, Curtea a amintit că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (paragraful 35 din hotărâre).
De asemenea, în cauza R. en împotriva României, Curtea a considerat că prin obligarea la plata unei taxe judiciare de timbru există o limitare a dreptului părților de a accede la o instanță, limitare care, însă, urmărește un scop legitim, și anume limitarea cererilor în justiție abuzive și colectarea de fonduri pentru bugetul justiției. Așadar, în sine, această limitare este considerată justificată, condamnările României pe această temă datorându-se, în esență, faptului că nu a existat o cale de atac efectivă împotriva modului de stabilire a taxei de timbru și nici o posibilitate a părților de a se adresa
instanței pentru a obține o scutire sau eșalonare a plății taxei judiciare de timbru, transformându-se, astfel, accesul liber la justiție într-un drept derizoriu.
În prezent, curtea constată că părțile au la îndemână atât o cale eficientă și imparțială de a solicita reexaminarea modului de calcul al taxei judiciare de timbru (art.18, alin.2 din Legea nr.146/1997), precum și posibilitatea de a obține, în mod efectiv, o scutire de la plata taxei judiciare de timbru sau o eșalonare a plății acesteia (Ordonanța de urgență a Guvernului nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă), astfel că dreptul de acces la justiție nu este derizoriu, ci efectiv.
Constatând că, deși a fost legal citată (f. 15) cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și de a depune timbrele judiciare în valorile indicate, recurenții nu și-au îndeplinit obligația legală, în temeiul art. 20 alin. 2 și 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, curtea va admite excepția netimbrării cererii și, pe cale de consecință, va anula prezenta cale de atac ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Anulează ca netimbrat recursul declarat de parații L. | G. M. și | |
L. | A. I., împotriva sentinței civile nr. 2748 din _ | , pronunțată în |
dosarul nr._ /a1 al Tribunalului S., pe care o menține in întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | SA M. | ION | A. | M. C. |
GREFIER
M. N.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: M.L.
← Sentința civilă nr. 1712/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 2299/2013. Răspundere organe de... → |
---|