Decizia civilă nr. 126/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 126/2013
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător C. I. Judecător M. D. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de debitoarea SC M. C. S. B. împotriva sentinței civile nr. 391 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui B. N. în contradictoriu cu intimații B. L. M., SC M. C. S. B. PRIN ADMINISTRATOR J. U. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată deschiderea procedurii.
Pentru acest termen de judecată întregirea completului de judecată 2RI se face prin participarea d-nei judecător M. D., aflată pe programarea de permanență din data de_, ca urmare a împrejurării că d-na judecător P. D. se află în concediu. La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av. Bria Laurean R. în reprezentarea intereselor recurentei cu împuternicire avocațială aflată la fila 24 din dosar și av. Padrea- Rakoczy A. în reprezentarea intereselor intimatului, B. L. Mihai, cu împuternicire avocațială aflată la fila 40 din dosarul de fond. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de
60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă. Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență răspuns la solicitarea instanței privind comunicarea tabelului definitiv de creanțe.
La data de_ se înregistrează copia rechizitoriului DNA- Serviciul Teritorial C. . La solicitarea instanței reprezentantul intimatului arată că acest script a fost expediat de către intimatul B., un exemplar comunicându-se și cu partea adversă. În ceea ce privește relevanța acestuia pentru justa soluționare a cauzei se arată că a fost dispusă trimiterea în judecată a reprezentantului debitoarei pentru săvârșirea unui fals în înscrisuri care au generat creanța.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea cererii de înscriere a creanței și pe cale de consecință a celei de deschidere a procedurii de insolvență. În susținere se arată că nu ne aflăm în situația unei creanțe certe și exigibile, s-a arătat că a fost emisă factura de penalități, nu a fost prezentată o scrisoare de garanție bancară. Singura emitere a unei facturi nu înseamnă că debitoarea datorează suma respectivă. Se mai arată că debitoarea a arătat că se dorește continuarea contractului, fiind un raport juridic inițial.
În ceea ce privește scriptul depus în cursul acestei zile arată că nu rezultă din cuprinsul acestui rechizitoriu că este vorba despre un fals care a generat creanța, nu a fost depusă nicio scrisoare de garanție bancară.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca nefundat și neîntemeiat. Se relevă în susținere că instanța de fond a respins contestația ca fiind
tardiv formulată, existând o creanță certă și exigibilă. În ceea ce privește înscrisul depus se arată că reprezentatul debitoarei a depus două extrase de cont care erau false. Recurenta nu poate să-și extindă motivele de recurs pe nelegalitatea declarării, ea putea fi contestată conform codului de procedură fiscală. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată. La solicitarea instanței de a arăta dacă neformularea unei contestații în termen, împiedică debitoarea să mai formuleze apărări cu privire la starea de solvabilitate, arată că o contestație formulată în termen îi oferă posibilitatea debitoarei de a arăta că nu este în insolvență.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 391 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui B. -N. s-a admis excepția tardivității invocată de creditoare și s-a respins contestația debitoarei ca tardivă. S-a admis cererea formulată de creditorul L. M.
, iar în baza prevederilor art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, s-a dispus deschiderea procedurii generale împotriva debitorului S.C. M.
S. B. . În temeiul prevederilor art. 34 din lege, s-a numit administrator judiciar pe U. S. B., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege, remunerația urmând a fi stabilită ulterior pe bază de decont în funcție de volumul și complexitatea activității prestate. În baza prevederilor art. 61 din lege, s-a dispus notificarea deschiderii procedurii generale de insolvență debitorului, creditorilor și O. ui R. C. pentru efectuarea mențiunii, conform prevederilor Codului de procedură civilă, notificarea se va publica în Buletinul procedurilor de insolvență și, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulație. În baza prevederilor art.37 din lege s-a dispus comunicarea deschiderii procedurii Judecătoriei B. în a cărei jurisdicție se află sediul debitorului.
În baza prevederilor art. 62 și 73 din lege s-a fixat: termen limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor la 23 aprilie 2012; termen limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 14 mai 2012; termen pentru depunerea contestațiilor la tribunal la 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență a tabelului preliminar; termen pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 30 mai 2012 și data ședinței adunării creditorilor la 21 mai 2012 urmând ca locul și ora să fie stabilite de lichidatorul judiciar, și dispune convocarea creditorilor debitorului.
S-a dispus trimiterea notificărilor către creditorii debitorului de către administratorul judiciar, iar acesta va întocmi raportul prevăzut de art.54 alin.1 din lege până la data de 27 martie 2012, fixându-se termen pentru continuarea procedurii la 5 iunie 2012. În temeiul prevederilor art. 4 din lege s-a dispus deschiderea de către debitor în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii a unui cont bancar din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, iar în caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar. Instanța de fond, având în vedere prev. de art. 137 Cod procedură civilă, a analizat în prealabil, excepția tardivității contestației formulate în cauză, constatând că excepția invocată este întemeiată.
Astfel, debitorului i s-a comunicat copia cererii de chemare în judecată în data de 7 decembrie 2011. Potrivit prev. de art. 33 alin. 2 din legea nr.85/2006 debitorul avea obligația să formuleze contestație la cererea introductivă în termen de 10 zile de la primirea copiei, aspect ce i-a fost adus la cunoștință în cuprinsul citației trimisă de instanță (f. 14).
În aceste circumstanțe, în baza prevederilor art. 149 din Legea nr. 85/2006 coroborate cu dispozițiile art. 101 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, debitoarea are obligat să formuleze contestație până cel mai târziu în data de 19 decembrie 2011. Însă având în vedere faptul că debitoarea a depus contestația abia în data de 28
februarie 2012, instanța de fond a admis excepția tardivității contestației ca fiind întemeiată. Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că între Winchmore Finance UK LTD și debitoare s-a încheiat contractul nr.205/18 mai 2011 având ca obiect asigurarea de către această societate pentru și în folosul debitoarei a unei finanțări în sumă de 10.000.000,00 Euro, cu termen de rambursare de 10 ani.
În executarea contractului susmenționat debitoarea avea obligația să constituie un depozit colateral de 10.000.000,00 Euro, pentru un an și o zi, urmând ca pe baza acestuia, banca unde avea contul deschis, să emită o scrisoare de garanție bancară cu valabilitate de un an și o zi. În baza scrisorii de garanție bancară astfel eliberată Winchmore Finance UK LTD asigură finanțarea cu o valoare egală, urmând ca debitoarea să restituie împrumutul în termen de 10 ani fiindu-i însă eliberată garanția colaterală, respectiv scrisoarea de garanție bancară și implicit depozitul colateral, după primul an de contract, operațiune ce avea avantajul pentru debitoare că avea încă odată suma garantată la dispoziția sa pentru utilizare. Existența depozitului susmenționat a fost confirmată de reprezentanții băncii prin adresa nr.216/6 mai 2011, apoi prin adresa nr.214/7 iunie 2011 banca a confirmat faptul că suma în cauză a fost blocată pentru 13 luni începând cu data de 7 iulie 2011.
În condițiile în care debitoarea nu asigurase emiterea garanției bancare la care se obligase, deși existau confirmările băncii, aceasta urma să plătească Winchmore Finance UK LTD penalități ce constituiau sancțiune de neexecutare a contractului, în cuantum de 2% din valoarea contractului, emițând factura nr. 106/24 iunie 2011.
Față de împrejurarea că nici după emiterea acestei facturi debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, dar nici nu a contestat suma în cauză, Winchmore Finance UK LTD a emis la data de 14 august 2011 actul de denunțare a contractului nr.205/2011. Ulterior, la data de 2 septembrie 2011 creanța Winchmore Finance UK LTD a fost cesionată către reclamantul-creditor, care deține și calitatea de director în cadrul acestei societăți, având astfel abilitatea de a acționa atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentant al acestei societăți. Deși factura nr.106/24 iunie 2011 era scadentă, debitoarea având obligația să o achite imediat după denunțarea contractului, respectiv la data de 14 august 2011, debitoarea nu și-a îndeplinit obligația, fiind astfel depășit termenul de 30 de zile de întârziere, valoarea debitului fiind mult peste minimul stabilit de Legea nr. 85/2006. Pentru considerentele menționate, în baza prevederilor art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, tribunalul a respins contestația debitoarei și în consecință a admis cererea introductivă conform dispozitivului prezentei sentințe.
Împotriva acestei hotărâri, debitoarea S.C. M. C. S.R.L. B. a declarat recurs,
solicitând instanței admiterea acestuia, modificare sentinței recurate și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041C.pr.civ., debitoarea a arătat că instanța de fond, ca urmare a respingerii contestației, nu a mai ținut cont de nici un aspect invocat în contestație. Astfel, alin. 2 al art. 33 din Legea nr. 85/2006 precizează care este obiectul contestației, respectiv recunoașterea sau contestarea stării de insolvență, iar chestiunile care depășesc aspectele legate de starea de insolvență trebuiau avute în vedere ca și apărări de fond legate de condițiile pe care creanța trebuie să le îndeplinească, adică trebuie avute în vedere ca și o întâmpinare. Pornind de la aceste considerente, debitoarea a susținut, în esență, că nu se află în stare de insolvență, nefiind în prezența unei creanțe certe, lichide și exigibile, așa cum susține reclamantul, care își întemeiază cererea pe o creanță cesionată, provenită dintr-un contract, creanță apreciată de recurentă ca fiind
inexistentă.
Astfel, a încheiat cu cedentul Winchmore Finance UK LTD un contract de împrumut, obiectul contractului fiind un împrumut în sumă de 10.000.000 Euro cu o dobândă de 5 % pe an iar împrumutătoarea urma să primească înapoi doar
5.000.000 euro, Societatea împrumutată, respectiv recurenta, urma să restituie doar
dobânda de 5 % timp de 10 ani, respectiv 500.000 euro pe an, în total 5.000.000 euro, iar după 10 ani, împrumutul nu va mai fi restituit, aceste prevederi exprese se regăsesc în alin. 2 și 3 din contract.
Reclamantul și-a motivat emiterea facturii de penalități, în cuantum de 200.000 euro, prin aceea că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a prezenta o scrisoare de garanție bancară pentru suma împrumutată, iar aceasta constituie o nerespectare a dispozițiilor contractuale, situație în care intervine rezilierea contractului cu plata de despăgubiri. La momentul când contractul ar fi trebuit să se perfecteze, respectiv după constituirea depozitului, societatea împrumutătoare a impus o condiție suplimentară, respectiv emiterea de către banca societății împrumutate a unei scrisori de garanție, în valoare de 10.000.000 Euro, cu valabilitatea de un an și o zi. Fiind o solicitare care depășea cadrul contractual acceptat și impunea în sarcina societății împrumutate obligații extrem de împovărătoare, recurenta arată că nu a putut fi de acord cu solicitarea societății împrumutătoare, solicitare care reprezenta, în sine, o modificare unilaterală a contractului.
Totodată, a mai menționat recurenta, în contractul de împrumut încheiat între părți nu există stipulat un pact comisoriu expres de gradul IV, care să permită rezilierea contractului de drept, fară nicio notificare și fără intervenția instanței de judecată, în cazul neexecutării vreunei obligații asumate prin contract. Dimpotrivă, la punctul 4.2 din contract, sunt prevăzute variantele pe care părțile le au la dispoziție În cazul nerespectării dispozițiilor contractuale, iar potrivit punctului (1) există posibilitatea rezilierii contractului. Această reziliere, însă, nu se produce de drept, fără notificare si fără intervenția instanței de judecată care să constate sau să dispună rezilierea contractului. La fila 7 din dosarul de fond există dovada comunicării către recurentă a unui script intitulat extras de cont, potrivit căruia societatea recurentă este informată despre faptul că societatea Winchmore Finance pretinde suma de 200.000 Euro și suntem rugați să confirmăm suma. Recurenta a comunicat un răspuns la această informare prin care a arătat că datoria nu este acceptată, întrucât nu există această datorie. Alte notificări sau informări din partea societății Winchmore Finance nu au fost primite.
În opinia recurentei, societatea împrumutătoare ar fi trebuit să solicite mai întâi instanței rezilierea contractului de împrumut și obligarea societății recurente la plata de penalizări și abia ulterior, în situația obținerii unei sentințe de obligare la plata penalităților, să cesioneze creanța, iar cesionarul să formuleze o cerere de deschidere a procedurii insolvenței.
Referitor la penalizări, recurenta susține că în cuprinsul contractului, respectiv la secțiunea Termeni și Condiții, nu este stabilit în mod clar momentul de la care se datorează penalitățile sau momentul la care se naște dreptul de solicita plata penalităților, având în vedere și faptul că dreptul de a solicita plata penalităților nu se poate naște decât după rezilierea contractului, reziliere care trebuie dispusă mai întâi de o instanță de judecată. Apoi, există și o variantă absurdă de interpretare a contractului, potrivit căreia deși obligațiile contractuale nu au fost executate, contractul nu se impune a fi reziliat, pentru ca penalitățile să fie totuși datorate.
Referitor la aceasta, recurenta susține că penalitățile sunt datorate tocmai pentru neexecutarea contractului, iar sancțiunea imediată este rezilierea contractului, urmată de nașterea obligației de plată a penalităților. Indiferent de varianta de interpretare a contractului, discuția despre neexecutarea obligațiilor contractuale devine superfluă dacă se acceptă ideea că în contract nu este prevăzută obligația de a prezenta o scrisoare de garanției bancară.
Raportat la cele susținute mai sus, recurenta consideră că suma de 200.000 Euro nu este datorată, astfel că nu se află în prezentă unei creanțe certe, lichide și exigibile. Recurenta a mai învederat și faptul că trebuit lămurită care este instanța competentă în a soluționa litigiile născute între părțile contractante, în legătură cu executarea contractului de împrumut, având în vedere că pct. 3.1 Jurisdicție și
dispute și punctului 4.1 Arbitraj din contract, stipulează că instanțele competente să soluționeze orice litigiu ivit în legătură cu executarea contractului sunt instanțele elvețiene. Raportat la aceste dispoziții contractuale, tribunalul B. -N., precum și orice altă instanță de pe teritoriul altui stat decât Elveția, nu pot fi competente să soluționeze cereri legate de contractul de împrumut încheiat între părți. Mai mult, părțile au ales ca legislația aplicabilă contractului să fie cea elvețiană, așadar procedurile reglementate de Legea 85/2006 nu sunt aplicabile părtilor din contract, dacă creanțele se nasc din contractul de împrumut.
Intimatul L. M. B. a depus "note de concluzie";
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat argumentat de faptul că recurenta putea, pe calea recursului, să aducă critici sentinței de fond dor și strict limitat cu privire la cauzele de admitere a excepției tardivității contestației și nicidecum motivelor din contestație, motive ce nu au fost cenzurate de către instanța de fond, iar instanța de recurs putând cenzura doar sentința de fond în limita pronunțării acesteia. Atât vreme cât recurenta nu aduce nicio critică privind motivele pentru care instanța de fond ar fi constatat în mod greșit tardivitatea contestației, rezultă că orice altă critică adusă sentinței de fond și creanței în sine nu pot fi primite, fiind practic făcute în afara cauzei.(f.25)
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
Primul aspect care trebuie analizat se referă la posibilitatea debitoarei de a invoca prin recursul declarat motive prin care să conteste caracterul cert, lichid și exigibil al creanței sau chiar existența acesteia în condițiile în care nu a formulat în termen contestație la cererea de deschidere a procedurii de insolvență. În opinia instanței de recurs, dacă debitoarea nu ar putea invoca prin calea de atac declarată orice aspecte relevante prin care să evidențieze nelegalitatea deschiderii procedurii recursul ar fi o simplă formă fără fond și un simplu demers absolut iluzoriu lipsit de orice finalitate practică deoarece nu ar putea cuprinde în concret nici un argument care să demonstreze lipsa existenței creanței sau a caracterului cert al acesteia. În astfel de condiții recurentul ar fi lipsit în concret de o cale de atac reglementată legal iar o sentință de deschidere de procedură ar avea în esență un caracter irevocabil, în condițiile în care împotriva ei nu poate fi invocat nici un argument relevant ci doar formulat un recurs nemotivat pe aspecte care pot schimba concluzia primei instanțe. În aceste condiții instanța de recurs apreciază că prin prisma dreptului la un proces echitabil care impune egalitatea de arme a părților și pentru a asigura un caracter efectiv căii de atac declarate, nu pot fi cenzurate motivele invocate de către recurentă în funcție de formularea sau nu a unei contestații în fața primei instanțe.
Analiza manierei în care judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii de insolvență relevă din start o omisiune esențială în administrarea probatoriului: contractul care cuprinde clauza de care se prevalează creditoarea în emiterea facturii nu a fost depus la dosar. Din eroare sau cu intenția de a crea confuzie la dosarul primei instanțe a fost depus un alt contract încheiat între Winchmore Finance UK LTD și debitoarea Fundația Casa Îngerilor (f. 50 - 62).
Contractul real de care se prevalează creditoarea a fost depus doar la dosarul instanței de recurs (f. 6 - 18) iar analiza lui minuțioasă relevă faptul că respectiva
clau ză d e ca re se p reva lea ză cred ito rul intimat nu e xistă
. Astfel, prin cererea de deschidere a procedurii de insolvență creditorul cesionar de drepturi invocă faptul că debitoarea recurentă avea obligația de a emite o scrisoare de garanție bancară cu valabilitate de un an și o zi (f. 2 dosar fond), iar nerespectarea acestei clauze a născut dreptul creditoarei la penalități de 2 % din valoarea contractului, sumă pentru care a fost emisă o factură.
Nicio clauză din contractul analizat nu face însă referire la o astfel de scrisoare de garanție bancară deși drepturile și obligațiile părților sunt descrise amănunțit la fila 2 a contractului (f. 7 dosar recurs) iar penalitatea de 2% se referă la neîndeplinirea
uneia dintre aceste obligații asumate expres. În consecință, a pretinde penalități rezultate din nerespectarea unei clauze care nu a fost asumată contractual și nu există în înscrisul care a concretizat acordul de voință al părților echivalează cu inexistența creanței. Emiterea facturii nu acoperă această carență de fond deoarece factura nu putea fi emisă decât în baza și cu respectarea termenilor contractuali și în nici un caz nu constituie sursa obligației de plată care este generată de o pretinsă nerespectare a contractului.
Or în lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile nu sunt îndeplinite condițiile esențiale pentru deschiderea procedurii de insolvență, iar soluția pronunțată de către prima instanță care a reținut în mod eronat și în lipsa unor probe esențiale existența unei astfel de creanțe apare ca fiind nelegală. Inexistența creanței în baza căreia s-a solicitat deschiderea procedurii de insolvență încă de la momentul sesizării instanței atrage nelegalitatea soluției de deschidere a procedurii de insolvență.
Pentru toate aceste considerente în baza dispozițiilor art. 304 alin. 1 punctul 9
C.p.c. instanța va admite recursul declarat de debitoarea S.C. M. C. S.R.L. B. împotriva sentinței civile nr. 391 din 06 martie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al T. ui B. -N., pe care o va modifica în sensul că va respinge cererea de deschidere a procedurii de insolvență a debitoarei S.C. M. C. S.R.L. B. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de debitoarea S.C. M. C. S.R.L. B. împotriva sentinței civile nr. 391 din 06 martie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al T. ui B. -N., pe care o modifică în sensul că respinge cererea de deschidere a procedurii de insolvență a debitoarei S.C. M. C. S.R.L. B. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. A. I. C. I. M. D.
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: C. V. .
| ← Decizia civilă nr. 11638/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 373/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
