Decizia civilă nr. 1439/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a2
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1439/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Judecător G. -A. N. Judecător S. Al H.
G. A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de LG I. S. împotriva sentinței civile nr. 3185 din_ pronunțată în dosar nr._ /a2 al T. ui Maramureș, privind și pe intimat A.
F. P., pârât SC G. S. B. M., intimat N. E., intimat S.
V., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 1 februarie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.3185 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș s-a respins acțiunea promovată de lichidatorul judiciar LG I. S., în contradictoriu cu pârâții: N. E. și S. V. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pentru aplicarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. a din lege este necesar să se facă dovada certă că membrii organelor de conducere au utilizat bunurile sau creditele debitorului persoană juridică în interesul propriu sau al unei alte persoane, or în situația de față nu s-a făcut dovada existenței acestei fapte. Pentru considerentele sus menționate s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs lichidatorul judiciar LG I. S. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii .
În motivarea cererii de recurs, recurentul a relevat că că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată.
Deliberând Curtea reține următoarele: Cu privire la starea de fapt:
Prin sentința civilă nr. Sentința civilă nr. 3970/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate și intrarea în faliment împotriva debitoarei SC G.
S., a fost numit lichidator judiciar. Notificarea privind deschiderea procedurii a fost publicată în BPI și presă, comunicată creditorilor bugetari și asociaților debitoarei.
La masa credală s-a înscris creditoarea A. F. P. B. M.
, creanța acesteia fiind în sumă de 301.180 lei.
Recomandatele conținând notificarea trimise la ambele sedii ale debitoarei (cel nou și cel vechi) au fost returnate cu mențiunea " expirat termen de păstrare ".
Administratorul statutar N. E. a preluat funcția la data de ,_
, fiind administrator și asociat la peste 50 de societăți comerciale.
Notificarea trimisă Ia adresa acestuia, respectiv loc. R., str. Suceava, nr. 176, jud. Neamt a fost returnată cu mentiunea " expirat termen de păstrare ".
Având în vedere faptul că administratorul statutar nu s-a prezentat la sediul administratorului judiciar în vederea stabilirii situației debitoarei și pentru a preda documentele prevăzute la art. 28 din Legea nr. 85/2006, fiind îndeplinite condițiile prevăzute la art.1 alin. (2), lit. D s-a propus intrarea debitoarei în procedura procedura simplificată a falimentului.
Prin sentința civilă nr. 1239/_ s-a dispus intrarea debitoarei în procedura simplificată a falimentului. In tabelul definitiv consolidat a fost
înscris creditor bugetar, DGFP Maramureș prin AFP B. M. cu suma de
301.180 lei.
Conform datelor din ultimul bilant publicat aferent anului 2009, debitoarea înregistra active imobilizate 10.483 lei active circulante 669.960 lei din care creanțe 652.775 lei casa și conturi la bănci 17.185 lei totalul datoriilor fiind de 208.977 lei.
Conform balantei verificare aferentă lunii mai 2010, lună în care a avut loc cesiunea părtilor sociale, balantă pusă la dispozitie de către creditorul DGFP, rezultă că în anul 2010, anterior cesiunii, s-au vândut activele imobilizate la suma de 4.200 lei, valoarea neamortizată a acestora, în sumă de 9.790 lei, fiind trecută pe costuri. De asemenea, în această perioadă s-au realizat venituri din lucrări executate de 193.554 lei și un profit de 66.422 lei, lucrările facturate clienților în această perioadă, în sumă de 193.554 lei, au fost încasate integral.
Conform balantei în aceeași perioadă se înregistrează o creștere a soldului contului debitori diverși cu suma de 92.025 lei ceea ce presupune că o parte din sumele încasate au fost retrase de administratorul statutar fără a justifica utilizarea acestora.
În luna mai 2010, lună în care are loc cesiunea, se înregistraeză o încasare în caserie de 6.500 lei prin restituire din debitori diverși, iar din disponibilitățile totale din caserie se efectuează apoi plăți de salarii către personal. Pierderile înregistrate în această lună sunt de 5.068 lei, creanțele față de debitori scad cu 6.500 lei. În cursul anului 2010 creanțele față de debitorii diverși cresc cu 85.525 lei astfel încât soldul total al acestor creanțe devine 658.826,52 lei. Cererea creditorului de deschidere a procedurii insolventei a fost înregistrată în data de_, iar ulterior acestei date, în data de_ societatea și-a schimbat sediul social din B. M., str. G., nr. 20, ap. 39, în București, str. Herța, nr. 16, Bloc X4, scara 1, ap. 8, sector 2.
Prin hotărârea din_, asociatului unic S. V. care a deținut și funcția de administrator până la această dată a cesionat toate părtile sociale către N. E. și SC EVEDEX S., cesionarul N. E. fiind numit în funcția de administrator.
Prin adresa nr. 1151/_ s-a solicitat fostului administrator statutar, S. V., să comunice informațiile referitoare la cesiunea părtilor sociale, respectiv prețul cesiunii, bunurile care existau în patrimoniul societății la acel moment, cuantumul creanțelor de încasat și dovada predării documentelor societății. De asemenea, s-au solicitat acestuia date referitoare la bunurile societății, întrucât din analiza declaratiei de creantă a creditorului bugetar debitoarea detinea la data de_ bunuri specifice activitătii de croitorie, aflate la vechiul sediu al societatii, respectiv B. M., str. G., nr. 20, ap. 39 (aceasta fiind și adresa de domiciliu a d-lui S. V.
). Notificarea trimisă a fost primită în data de_, însă fostul administrator statutar nu a dat curs acestor solicitări.
În drept:
Legea insolvenței a integrat acestei răspunderi excepționale doar faptele ilicite enumerate limitativ în articolul 138, judecătorul sindic putând dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către administratorii care au cauzat starea de insolvență prin folosirea bunurilor sau creditului persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Norma sancționează abuzul executivului, care a urmărit satisfacerea unui interes personal în detrimentul celui social, afectând prin conduita sa nu numai compania, ci și întreaga comunitate de interese din jurul acesteia.
Astfel, judecătorului sindic îi revine misiunea de a verifica regularitatea actelor de gestiune în raport cu interesul social și de a repera abuzul care a condus la instaurarea stării de insolvență, deoarece sarcina acoperirii pasivului poate atribuită doar acelor administratori care se fac vinovați de valorificarea capitalului întreprinderii conform interesului personal, ori care, prin politica de gestiune promovată, nu au urmărit protejarea interesului social, ci ocrotirea altor interese.
Interesul social și interesul personal al administratorului sunt două din limitele puterilor conferite acestuia prin lege și statut. Misiunea executivului este extrem de clară, aceea de a milita pentru "cauza";
interesului social, orice abatere de la obiectivul menționat trebuind atent cercetată, deoarece frauda constituie o importantă barieră pentru exercitarea prerogativelor de administrare.
În situații normale, interesul personal al administratorului se confundă cu interesul social și doar instalarea unei stări de anormalitate în domeniul politicii sociale anulează caracterul convergent al celor două noțiuni .
Orice subordonare a interesului social față de alte interese este contrară regulilor unei bune administrări, un act de gestiune dobândind caracter ilicit dacă acesta a fost săvârșit de administrator în interesul său personal și în prejudiciul societății .
Activul societății
se reflectă în inventarul anual și în bilanțul contabil. Inventarierea reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor patrimoniale de activ și de pasiv, cantitativ, valoric sau numai valoric, după caz, existente în patrimoniul societății la data la care se efectuează această operațiune. Bilanțul contabil este cel care reflectă elementele activului patrimonial, grupele principale de
elemente ce trebuie să se regăsească în acest document fiind: activele
imobilizate (imobilizări corporale, necorporale, financiare), activele circulante (stocuri creanțe, titluri de plasament sau alte valori), conturile de regularizare și asimilate de activ (cheltuieli înregistrate în avans, diferențe de conversie-activ), primele de rambursare a obligațiunilor.
Reprezintă metode de deturnare a activului nerestituirea bunurilor aparținând societății de către administrator, transferul fără contrapartidă a unor mărfuri ce constituie proprietatea debitoarei .
Jurisprudența a statuat că numai existența unei contrapartide reale și suficiente, care să fie expresia echilibrului dintre angajamentele asumate de părțile contractante îl poate apăra pe administrator de răspundere. Soluția pare naturală cât timp compatibilitatea liberalităților cu principiul specialității capacității de folosință trebuie pusă sub semnul îndoielii.
Fapta constând în deturnarea activelor societății constituie în egală măsură un abuz de bunuri sociale.
În bilanțul contabil apar elemente de activ care nu se regăsesc efectiv în patrimoniul debitoarei neexistând înscrisuri care să ateste modalitatea de ieșire din patrimoniul debitoarei a activelor evidențiate în ultimul bilanț .
Nepredarea valorilor înscrise în bilanț constituie un indiciu temeinic al prezumției simple că s-au săvârșit acte de dispoziție aspra unor bunuri care alcătuiau patrimoniul societar, acte care au afectat conținutul acestuia.
Diminuarea activului net cu aceste valori fără o compensare reală se află în mod cert în raport de cauzalitate cu insuficiența activului și justifică obligarea pârâtei la complinirea activului societar.
Neapelarea la mecanismul prezumțiilor judiciare ar face imposibilă, în cazul dat, identificarea legăturii dintre diferitele acte privitoare la gestiune socială și consecințele economice financiare care au condus la încetarea plăților. Soluția se întemeiază pe principiul protecției creditorilor și adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nimănui nefiindu-i îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția judiciară a unui drept. A nu admite că există un raport de cauzalitate caracterizat între fapta imputată în speță pârâtei și insuficiența activului ar însemna să se permită celui căruia i se "reproșeză"; conduita frauduloasă să se apere de răspundere prevalându-se de propria sa culpă
. Creditorii ar fi puși astfel în imposibilitatea dovedirii originilor insuficienței activului, misiunea stabilirii situației patrimoniale a societății la diferite etape devenind practic imposibilă pentru titularii acțiunii.
În mod uzual, administratorul retras din funcție poate răspunde pe temeiul art.138 dacă retragerea nu a fost operată în Registrul comerțului, fiind inopozabilă terților și dacă fapta s-a săvârșit anterior pretinsei retrageri.
Controversele se nasc însă în legătură cu această răspundere, dacă încetarea funcției a avut loc ca o consecință a cesiunii părților de interes.
Atitudinea de neîncredere în autenticitatea, validitatea acestei tranzacții (suspiciunea cu privire la contractul de cesiune ) poate fi justificată de
înstrăinarea părților de interes doar la valoarea nominală, nedovedirea de către cedent a încasării în mod real a prețului, sistarea activității economice imediat după cesiune. Toate aceste simptome sunt prezente în cazul contractului de cesiune încheiat de pârâtul S. V. .
Este adevărat că nu caracterul simbolic al prețului este și semnul fraudei. De exemplu, cesiunea nu este afectată de această cauză de ineficacitate, atunci când corespunde valorii economice a drepturilor sociale,
,cesionarul și-a asumat obligația de a acoperi pasivul social, ori în contrapartidă s-a obligat la o altă prestație. Or, o astfel de asumare nu a existat însă în cazul cesiunii la care pârâtul S. V. a consimțit. Cesiunea s-a realizat cu titlu gratuit( a se vedea hot. nr.1/_ - f. 6 dos. fond), cererea de deschidere a procedurii a fost înregistrată în data de_ iar cesiunea a avut loc la_ .
În opinia Curții, aceste semne constituie un indiciu obiectiv al prezumției judiciare că actul de cesiune nu s-a fundamentat pe o cauză licită
, scopul mediat al încheierii convenției fiind transferul ilicit a obligației de predare a actelor contabile în favoarea noului administrator.
Constatarea pe cale incidentă a acestei cauzei de ineficacitate era pe deplin admisibilă dat fiind regimul nulităților absolute.
Gradul de îndatorare a debitorului era cunoscut la data cesiunii ,iar obligația de predare a documentelor contabile ,care ar fi permis o analiză reală a cauzelor insolvenței ,era iminentă. În consecință, există indicii suficiente care susțin ideea că pârâtul S. V. a recurs la aceste manopere pentru a se descărca aparent de obligația de a da socoteală pentru modul în care a condus contabilitatea până la data introducerii cererii de deschidere a procedurii.
Cauzele insolvenței existau la data cesiunii, transferul având loc cu numai două luni înainte de deschiderea procedurii. Cu prilejul primei judecăți, recurentul avea posibilitatea de a oferi explicații cu privire la resorturile actului de cesiune dar acesta nu a evocat nicio apărare cu privire la cesiune și contextul în care aceasta a intervenit.
Nu mai puțin adevărat este faptul că necesitatea dovedirii raportului de cauzalitate între ilicitul imputat pe această cale administratorului retras din funcție la data deschiderii procedurii și ajungerea debitoarei în stare de insolvență poate oblitera mecanismul răspunderii. Curtea împărtășește poziția concesivă a acelei jurisprudenței prin care acest efect poate fi contrabalansat și care a relevat că o astfel de cauzalitate nu poate fi decât prezumată, în lipsa totală a evidențelor contabile care să permită o determinare concretă a împrejurărilor în care s-a intrat în încetare de plăți.
Conform jurisprudenței citate, povara acestei legături nu poate fi transferată creditorilor atât timp cât din culpa administratorilor aceste cauze concrete nu au putut fi determinate. Așa fiind ,în baza art. 321 C.pro.civ instanța va admite recursul declarat de LG I. S. împotriva sentinței civile nr. 3185 din_ pronunțată în dosar nr._ /a2 al T. ui Maramureș, pe care o va modifica, în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâții în solidar la plata pasivului în cuantum de 301.180 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de LG I. S. împotriva sentinței civile nr. 3185 din_ pronunțată în dosar nr._ /a2 al T. ui
Maramureș, pe care o modifică, în sensul că admite acțiunea și obligă pârâții în solidar la plata pasivului în cuantum de 301.180 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | |||
M. B. G. | A. N. | S. | AL H. A. | B. |
red.S.Al H./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.P. M.
| ← Sentința civilă nr. 2812/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 6094/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
