Decizia civilă nr. 1973/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1973/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de S. C. DE C. V. DE J. PRIN LICHIDATOR J. CII B. L., împotriva sentinței civile nr. 4449/_, pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu pârâtul T. G., având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare, solicitându-se respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4449 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta
S. C. de C. V. de J. - în faliment - prin lichidator judiciar Cabinet I. de Insolvență B. L. împotriva pârâtului T. G. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Sentința Civilă nr. 4206/_ pronunțată în dosar nr._ al T. ui Maramureș s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei S. C. de C. V. de J., fiind desemnat ca lichidator judiciar Cabinet I. de Insolvență B. L. .
La solicitarea lichidatorului s-au predat evidențele contabile.
Întrucât din actele societății a reieșit existența unor stocuri de mărfuri și sume de bani în contul casa, lichidatorul a încercat preluarea acestora în cadrul procedurii, neputându-se ajunge la această finalitate.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. e din Legea 85/1006 în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență,
să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de
insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte: au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Din analiza acestor dispoziții legale, reiese că, pentru a se atrage răspunderea organelor de conducere, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții și anume, pe de o parte săvârșirea uneia din faptele acolo enumerate, iar pe de altă parte, aceasta să fi avut drept consecință, directă sau indirectă apariția stării de insolvență.
În prezenta cauză, pârâtului i se impută strict fapta de a nu fi predat stocurile de mărfuri lichidatorului, faptă ce se susține a fi fost săvârșită după momentul deschiderii procedurii și implicit a apariției stării de insolvență. Or, doar în cazul în care pârâtului i s-ar imputa și s-ar fi dovedit că ar fi deturnat activele înainte de deschiderea procedurii, fapt de ar fi dus la apariția acesteia, se putea dispune atragerea răspunderii acestuia.
Astfel, având în vedere că în prezenta cauză nu s-a putut reține incidența prevederilor art. 138 alin. 1 lit. e din Legea 85/1006, instanța a respins acțiunea, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S. C. de C. V. de J.
- în faliment - prin lichidator judiciar Cabinet I. de Insolvență B. L.
, solicitând în principal, admiterea prezentului recurs, cu consecința casării sentinței civile atacate cu reținere spre rejudecare a fondului;
În subsidiar, în măsura în care instanța de Control J. va aprecia că în prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art. 312 pct. 4 Cod de Procedură Civilă, solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului arată că împotriva debitoarei S. C. de C.
V. de J. s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență prin Sentința Civilă nr. 1529/_, numindu-se în calitate de administrator judiciar Cabinetul I. de Insolvență B. L. ;
Ulterior, prin Sentința Civilă nr. 4206/_ s-a dispus deschiderea procedurii de faliment și s-a menținut în calitate de lichidator judiciar Cabinetul
I. de Insolvență B. L. .
Ca urmare a notificărilor expediate administratorului statutar, cu mare întârziere și în mod incomplet, s-a predat evidența contabilă, iar în urma analizării acesteia, subscrisa a identificat active care nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar.
Administratorul judiciar, devenit lichidator judiciar a formulat și depus la instanța de fond, o acțiune având ca obiect angajarea răspunderii persoanale a administratorului statutar, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. e). din Legea nr. 85/2006 privind insolvența;
Anterior promovării acestei acțiuni, administratorul judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, respectiv raportul nr. 729/_, în care s-a arătat situația debitoarei avându-se în vedere faptul că societatea nu a pus la dispoziția administratorului judiciar actele și documentele contabile în mod complet.
Ca urmare a demersurilor realizate de către lichidatorul judiciar, la dosarul cauzei s-a depus la data de_, raportul de activitate nr. 403/_ în care subscrisa a expus pe larg care sunt locațiile în care debitoarea și-a desfășurat activitatea, care este valoarea stocurilor de mărfuri care nu au fost puse la dispoziția subscrisei, precum și sumele existente în contul casă în lei;
Solicită instanței de control judiciar să constate din înscrisurile existente la dosarul cauzei, următoarele aspecte relevante în soluționarea cauzei, astfel:
societatea a derulat activitate comercială în șase locații: bufet centru, Alimentara Petrova, Cefe tărie, Mixt Susani, Magazin Metalo-chimice și Magazin Mixt;
la data de_, valoarea totală a stocurilor de mărfuri alocate pentru gestiuni/e din cele 6 locații era de 271.251,80 lei;
la data de_, valoarea totală a stocuri/or de mărfuri alocate pentru gestiunile din cele 6 locații era de 269. 746, 77 lei;
Având în vedere datele cuprinse în rapoartele de activitate existente la dosarul cauzei, datele menționate de subscrisa, raportat la motivul respingerii acțiunii subscrisei în urma re judecării, apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile Art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă: "Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Conform literaturii de specialitate, acest temei de drept vizează două ipoteze:
Ipoteza 1: Hotărârea este lipsită de temei legal, situație în care instanța de control judiciar este chemată să constate că hotărârea nu este motivată în drept, ori că în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate nu există un text care să justifice soluția dată în speță;
Ipoteza 2: Vizează situația în care instanța încalcă sau aplică greșit legea atunci când dă o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt, ipoteză în care, hotărârea este greșită nu numai dacă textul de lege este clar și interpretarea lui este greșită, ci și în cazul în care este obscur, deci susceptibil de interpretare, iar interpretarea dată nu este corectă;
Raportat la conținutul sentinței recurate, solicită instanței de control judiciar să constate că în cauză sunt aplicabile ambele ipoteze, astfel:
Ipoteza 1: Sentința recurată nu conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței că acțiunea trebuie respinsă, cerințe obligatorii conform art. 262 lin. 1 punctul 5 Cod de procedură Civilă;
Raportat la actele existente la dosarul cauzei, la temeiurile de drept invocate, consideră că instanța de fond avea obligația legală să indice în mod concret textele legale care au format convingerea acesteia că acțiunea subscrisei este nefondată.
De asemenea instanta de fond nu a indicat nici un text de lege care să justifice solutia dată în speță;
Ipoteza 2: Recurenta solicită instanței de control judiciar să constate că motivul principal al respingerii acțiunii îl reprezintă faptul că pârâtul nu a predat lichidatorului judiciar stocurile de mărfuri, fapte săvârșite după deschiderea procedurii de insolvență, precum și faptul că nu s-a dovedit că pârâtul a deturnat activele societății înainte de deschiderea procedurii, ca și cauză a apariției stării de insolvență;
Din analiza actelor și documentelor contabile ale debitoarei, analiză prezentată în rapoartele de activitate existente la dosarul de insolvență, contrar susținerilor instanței de fond, rezultă faptul că stocurile de mărfuri provin din anul 2009, anterior deschiderii procedurii și utilizarea acestora s-a evidențiat în actele contabile până în anul 2010;
Afirmația subscrisei este susținută de împrejurarea că împotriva debitoarei s-a declanșat procedura de insolvență în 25 mai 2009, procedura de faliment s-a declanșat în_, iar în ultima balanță predată subscrisei, în luna ianuarie a anului 2010, exista stocul de mărfuri în valoare de 269.746,77 lei și soldul contului 5311 - casă în lei era în valoare de 20.235,27 lei;
La momentul întocmirii raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență întocmit în temeiul art. 59 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența, administratorul judiciar s-a aflat în imposibilitate de a indica raportul de cauzalitate între faptele administratorului statutar și ajungerea societății în stare de insolvență, datorită lipse actelor contabile, însă, ulterior, pe măsură ce au fost prezentate subscrisei actele contabile, lichidatorul judiciar, prin rapoartele întocmite, a aratat instanței de fond situația stocurilor de mărfuri și a soldului contului 5311.
Față de cele prezentate mai sus, apreciază faptul că în mod eronat instanța de fond a respins acțiunea recurentei, motivat de faptul că fapta de nepredare a bunurilor a fost săvârșită după data deschiderii procedurii de insolvență și nu
înainte; atrage atenția instanței de control judiciar asupra faptului că obligația de predare a stocurilor de mărfuri și a banilor din casieria societății către lichidatorul judiciar este o obligația care se naște după data deschiderii procedurii de insolvență, iar angajarea răspunderii administratorului statutar vizează operațiuni realizate de aceste relativ la patrimoniul societății.
Mai solicită să se aibă în vedere faptul că societatea debitoare și-a declarat intenția de reorganizare, fără ca ulterior să depună un plan de reorganizare (motiv pentru care a intrat în procedura de faliment), în perioada de observație derulând activitate comercială, întocmind evidență contabilă și dispunând de bunurile sale, inclusiv de stocurile de mărfuri solicitate a fi predate, precum și de disponibilul din casierie.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 12 februarie 2013 (f.13-16) pârâtul
T. GHEORGEHE
, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de lichidatorul judiciar al SCC V. l de J. și menținerea ca fiind temeinica și legala sentința civilă atacată.
În motivare pârâtul intimat a arătat că la data de_, T. M., Sectia Comerciala și de Contecios Administrativ, prin sentinta civila recurata a respins actinea promovata de lichidatorul judiciar Cabinet I. de I. B.
L. în contradictoriu cu subsemnatul. Pentru a pronunta aceasta sentinta în rejdecare, în mod legal și temeinic, judecatorul sindic, a tinut cond de Decizia CA
C. nr. 2311/2011, respectiv a analizat temeinicia cererii de chemare în judecata, prin prisma argumentelor invocate de catre lichidator care se circumscriu cazului de angajare a raspunderii reglementat de art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006 pornind de la starea de fapt sustinuta de lichidatorul judiciar, respectiv cea de nepredare de catre acesta a stocului de marfa în valoare de 269.746,77 RON și a sumei de 20.235,27 RON înregistrata în contul Casa.
Împotriva Sentinței civile nr. 4449/_, lichidatorul judiciar a formulat recurs, prin care critica sentința prin prisma art. 304 pct. 9 din Cpr. civ,. Hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
Din punctul nostru de vedere sentinta recurata este temeinica și legala, a fost data cu aplicarea corecta a legii și se bazeaza pe starea de fapt dovedita pe parcursul cercetarii judecătorești, motiv pentru care cu respect va solicitam sa respingerii recursul ca fiind nefondat și sa mențineți sentința recurata, fără solicitarea de cheltuieli de judecata.
Cu referire la aceasta stare de fapt, lichidatorul judiciar are în vedere în motivele de recurs o alta stare de fapt decat cea rezultata din actele contabile și documentele cauzei. Astfel în mod nelegal se susține pe de o parte ca actele contabile ale societății cooperatiste ar fi fost preda te cu întârziere și incomplect. Lăsând la o parte ca în rejudecare fata de decizia de casare, judecatorul sindic nu avea obligatia analizarii acestui aspect, dat pentru a o combate, rog instanta de
recurs sa constate pe baza documentelor de la dosar faptul ca la data de_, la sediul
Cooperativei de C. V. l de J., am avut o intalnire cu practicianul în insolventa desemnat în cauza, ocazie cu care am intocmit un proces verbal în care s-a angajat ca la data de_ să se prezinte la sediul Cabinetului I. de I. B. L. în vederea predarii actelor și informatiilor solicitate, respectiv cele prevazute la art. 28 din Legea nr. 85/2006. în baza celor convenite, la data de_ s-a prezentat la ora și locul stabilit dar nu a găsit pe nimeni, motiv pentru care am revenit în ziua următoare. Cu aceea ocazie a predat pe baza de mențiune pe procesul verbal din_ și semnătura practicianului în insolventa,
B. L., 60 de dosare cu evidenta contabila pe perioada 2007-2008. Prin mentiuni de adaugire pe acelasi act am predat în data de_ inca sase dosare cuprinzand acte pe perioada ianuarie - iunie 2009.
În contradicție evidenta cu susținerile lichidatorului judiciar și cu probele din dosar, menționează ca evidenta contabila a Societatii Cooperative de C. V. de Sus a fost condusa în conformitate cu Legea contabilitatii, inclusiv dupa data deschiderii a procedurii insolventei în cauza. Aceasta susținere este dovedita prin faptul ca la data de_ a predat aceluiași practician în insolventa pe baza de proces verbal de predare primire toata evidenta contabila a societatii cooperative, respectiv: Acte contabile, Balante de verificare, Jurnale, Note contabile etc. Pe baza celor doua procese verbale de predare primire incheiate cu CI de I. B.
L. a predat arhiva Cooperativei pe perioada 2007 - ianuarie 2010.
Și susținerea din motivele de recurs ale lichidatorului judiciar referitoare la faptul ca nu ar fi predat stocul de marfa în valoare de 269.746,77 RON și a sumei de 20.235,27 RON înregistrata în contul Casa, înregistrate în evidenta contabila la data de_ nu este temeinica, în primul rand deoarece acest stoc și sumele de bani nu se gaseau în gestiunea acestuia, asa cum rezulta din insasi docmentul intacmit de practicianul în insolventa se afla la patru gestionari afiliati la societatea cooperatista la care am avut calitatea de presedinte, stare de fapt care rezulta din actele contabile întocmite de catre cooperativa și predate practicianului în insolventa și în baza carora s-a intocmit și documentul la care face referire acesta și depus în probatiune la motivele de recurs. Referitor la aceasta susținere a lichidatorului judiciar arată faptul ca în baza evidentei contabile predate de acesta lichidatorului judiciar, a organizat o întâlnire cu gestionarii care aveau în gestiune stocul de marfa și sumele de bani la care eu nu am participat deoarece nu amfost invitat, care a avut scopul de clarificare a situatiei a bunurilor inregistrate în evidenta contabila a coopetativei. în schimb eu am participat la intalnirea din data de_, fapt consemnat în Procesul verbal, incheiat de catre practicianul în insolventa. Așa cum rezulta din actul incheiat la data de_, la care au participat gestionarii care aveau în gestiuni toate stocurile de marfuri și sumele de bani evidentiate în contabilitatea sintetica condusa la nivelul Societatii Cooperative de C. V. de J. . Mentionez ca la nivelul Societatii Cooperative de C. V. de J., situatia stcurilor și a sumelor de bani pe fiecare gestiune în parte rezulta din actele contabile preda te lichidatorului judiciar.
Revenind la actul încheiat la data de_, din conținutul acestuia rezulta ca lichidatorul judiciar, a stabilit sarcini pentru gestionarii prezenți, efectuarea inventarelor la_ și altele. Având în vedere cele de mai sus, a faptului ca la data de_, în Dosar_, al T. ui Maramureș, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii falimentului Societatii Cooperative de C. V. de
, ocazie cu care mi-a fost ridicat dreptul de administrare, în calitate de administrator special în temeiurile prevazute de art. 18 (2) din Legea nr. 85/2006 nu aveam atributii de predare la lichidator a stocurilor de marfa și a sumelor de
bani care se gaseau în evidenta la gestionarii societatii, acesta putea să particip doar la inventarierea acestora în masura în care lichidatorul dispunea în acest mod. Dupa cum se poate observa și din Procesul verbal din data de_ lichidatorul judiciar a dispus ca inventarierea sa se efectueze de către gestionari, fără nici o referire la administratorul special. Mai mult la intalnirile ulterioare, inclusiv la cea din data de_, la care seface referire in cererea de chemare în judecata eu nu amfost convocat.
Revenind la fondul cauzei acesta susține că nu se face vinovat de nepredarea stocurilor și a sumelor de bani de către gestionari care si-au desfășurat activitatea prin S. C. de C. V. de J. . în măsura în care s-a refuzat de către gestionari predarea acestor valori, singurul în drept sa recupereze stocurile și sumele de bani era lichidatorul judiciar în temeiul art. 25 lit. b și g din Legea nr. 85/2006. După cum rezulta din insasi cererea de chemare în judecata, atunci cand licidatorulface referire la intalnirea din data de_, gestionarii carora li s-au incredintat acele stocuri ar fi refuzat predarea acestota, și apoi, se concluzioneaza fara niciun temei asupra vinovatiei mele. Tot în cererea se sustine ca ar fi refuzat la data de_ predarea stoc ului de marfa și a sumelor de bani identificate în sarcina administratorului societatii, fără sa precizeze cuantumul acestora.
În primul rând pârâtul nu putea să comită acel refuz la o întâlnire la care nu a participat. În al doilea rând nu i s-au adus la cunoștința eventuale stocuri și valori pe care ar trebui sa le predau. Într-o alta ordine de idei, după opinia acestuia lichidatorul judiciar se face vinovat de starea de fapt pe care incearca sa i-o impute, referindu-se strict la nerespectarea de catre acesta a obligatiilor sale de punerea sub sigilii a bunurilor conform art. 113 din Legea nr. 85/2006, inventarierea acestora conform art. 114 din acelasi act normativ și respectiv art. 116 din legea privind procedura insolventei.
Dupa datele pe care eu le-a detinut, conform evidentei contabile nu am avut valori in gestiunea mea nejustificate.
a de cele de mai sus solicită instanței de control judiciar respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecata.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la solicitarea de casare cu trimitere axată pe reținerea motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 4 C.pr.civ. Curtea reține că acest motiv de recurs nu a fost dezvoltat corespunzător neputând fi identificate critici din care să rezulte necesitatea verificării legalității sentinței atacate sub unghiul depășirii atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de fond.
Din această perspectivă, acest motiv de recurs nu poate conduce pers se la casarea cu trimitere spre o nouă judecată.
Cu privire la motivul de recurs axat pe prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea reține că, în pofida criticilor care s-au încadrat de recurent în perimetrul de acțiune a acestui text legal, instanța de fond a interpretat și aplicat corespunzător și legal textele de lege pertinente incidente în materie.
În primul, rând nu se poate susține cu temei că hotărârea atacată este lipsită de temei legal de vreme ce analiza efectuată de judecătorul sindic se bazează pe textele legale reținute în corpul considerentelor, respectiv art. 138 alin. 1 lit. e) și art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
În acest context, nu se poate susține nici critica conform căreia sentința recurată nu ar conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței că acțiunea trebuie respinsă, trebuind reținut că în ceea ce privește această exigență procedurală nu există un anumit standard, motivele și
amploarea lor putând varia de la o speță la alta în funcție de complexitatea litigiului și a problemelor de fapt și de drept care se impun a fi antamate.
Așa fiind, chiar dacă sumar motivată, sentința întrunește exigențe prevăzute de art. 261 Alin. 1 pct. 5 C.pr.civ.
În al doilea rând, sub aspectul reținerilor de fapt ale instanței de fond, este de relevat că la data de_ administratorul statutar a predat practicianului în insolvență pe bază de proces -verbal de predare primire evidența contabilă a societății cooperative, cum ar fi: acte contabile, balanțe de verificare, jurnale, note contabile și altele. De asemenea, s-a predat acestuia și arhiva pe perioada 2007 - ianuarie 2009.
De altfel, acest aspect a fost reținut și de instanța de casare prin decizia de casare intermediară.
Ceea ce era de lămurit în optica acestei din urmă instanțe era să se evalueze dacă există o parte din documente care nu au fost predate și în ce măsură partea nepredată din actele contabile, ori partea de contabilitate neținută conform legii este în legătură directă cu starea de insolvență a debitoarei.
Aspectul privind neținerea contabilității a fost reținut cu putere de lucru judecat de însăși instanța de casare aserțiunea care s-a fundamentat inclusiv pe afirmația lichidatorului din acțiunea introductivă conform căreia evidența contabilă a fost predată.
Ceea ce rămânea de lămurit în fața judecătorului sindic în etapa de rejudecare era incidența art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006, temei pe care s-a și bazat de altfel cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtei.
Astfel, conform art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, între altele, prin fapta de a deturna sau a ascunde o parte din activul persoanei juridice ori a mari în mod fictiv pasivul acesteia.
În acțiunea introductivă se susține la modul general că deși notificat la data de_ administratorul statutar nu a predat stocurile de marfă în valoare de 269.746,77 lei și suma de 20.235,27din casieria societății.
Or, așa cum rezultă din actele dosarului stocurile de marfă și sumele de bani nu se găseau în gestiunea directă a pârâtului ci se aflau la gestionarii afiliați de societatea cooperatistă, fără însă ca pârâtul să participe la întâlnirea organizată cu aceștia de practicianul în insolvență, așa cum rezultă din actul încheiat la data de_ .
Eventual refuz de predare a acestor bunuri nu poate fi pus pe seama pârâtului singurul în drept să facă uz de prevederile art. 25 lit. b) și g) din Legea nr. 85/2006 fiind practicianul în insolvență.
De altfel, acesta din urmă nu a prezentat instanței cum poate fi încadrată fapta afirmativ săvârșită de pârât în latura activă a faptei ilicite reglementate de art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006 pentru a-și fundamenta acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale.
Acest text legal, instituie cu caracter derogatoriu o răspundere civilă patrimonială în sarcina categoriilor de persoane identificate în partea introductivă a textului legal analizat, dar pentru anumite fapte concrete care au cauzat starea de insolvență.
În esență, speța pune problema probațiunii asupra: deturnării de active ale debitorului, ceea ce în mod enunțiativ nu s-a susținut în cauză.
Apoi pune problema evidențierii în raportul asupra procedurii a faptei de a ascunde o parte din activul persoanei juridice ori a faptei de a mari în mod fictiv pasivul acesteia, care să conducă ca și consecință la cauzarea stării de insolvență.
Or, în lipsa unor probe elocvente dintre care primordial se detașează raportul întocmit de practician conform art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, faptele care afirmativ se impută pârâtului nu au fost dovedite și nici nu intră concret în categoria de fapte ilicite sancționabile de lege și care să impună apoi sancționarea de către instanță în sensul urmărit prin demersul judiciar.
Refuzul executării de către persoanele responsabile din cadrul debitoarei a unor măsuri impuse de lege pentru buna gestionare a procedurii nu se sancționează pe temeiul art. 138 alin. 1 lit. e) ci eventual prin intermediul altor mecanisme legale.
Așa fiind, considerentele evocate de judecătorul sindic chiar dacă lapidar se vădesc a fi pertinente acestea putând fi eventual complinite prin conținutul deciziei de față, astfel că din această perspectivă nu se impune modificarea hotărârii în sensul urmărit de recurentă.
Față de c ele ce precedă, Curtea urmează ca în temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006 să respingă recursul ca nefondat cu consecința menținerii în tot a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de S. C. de C. V. de J. - în faliment - prin lichidator judiciar Cabinet I. de Insolvență B. L. împotriva sentinței civile nr. 4449 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. U. | M. | D. | R. -R. D. |
G. ,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. V. F.
| ← Sentința civilă nr. 6294/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 3565/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
