Decizia civilă nr. 5597/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 5597/2013
Ședința publică din data de 13 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de C. D. B. și I.
V. F. împotriva deciziei civile nr. 3274 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Curții de Apel Cluj, cauza privind și pe intimații D. G. A F.
P. A J. S., SC FLO & DOR SRL Z. PRIN LICHIDATOR J. C.I.I. D.
L. DAN, având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă revizuientul I. V. F., identificat cu C.I. seria SX nr. 1., CNP 1. .
Procedura de citare este îndeplinită.
Cererea de reviuire este timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei D.G.F.P. S. prin care s-a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Revizuientul I. V. F. depune la dosarul cauzei dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate.
Curtea solicită părții să comunice care este calea de atac de care a înțeles să uzeze în cauză.
I. V. F. susține că în contestația formulată la Z. nu s-a ținut cont de ce a spus lichidatorul în raportul întocmit și de stocul care a fost plătit acum trei ani.
Curtea, verificând calea de atac formulat de petenți, constată că este vorba de o contestație în anulare formulată într-un proces înainte de intrarea în vigoare a N.C.P.C. motiv pentru care apreciază că sunt aplicabile dispozițiile vechiului
C.P.C. și se declară competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză în temeiul art. 318 C.pr.civ.
Contestatorul I. V. F. arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părții în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Contestatorul I. V. F. solicită admiterea contestației, arătând că decizia Curții de Apel Cluj nu a fost bună, solicitând schimbarea ei deoarece nu poate plăti de două ori aceiași sumă, mai arată că a plătit în plus cu douăzeci de
mii de lei. Susține că din profit s-au plătit furnizori, și că nu a fost o afacere profitabilă, că este real că nu s-au depus actele contabile și că s-au plătit amenzi.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.3274 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Curții de Apel Cluj, a fost respins recursul declarat de pârâții I. V. F. și C.
D. B. împotriva sentinței civile nr. 6203 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui S. pe care o menține în întregime.
În considerente se reține că având în vedere prev. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, consideră că sunt întrunite în cauză cerințele acestei norme legale, astfel încât se poate atrage răspunderea materială a administratorului care au folosit bunurile societății în folosul propriu sau al altei persoane, în cauză fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
Astfel, fapta culpabilă constă în nepredarea bunurilor și a fondurilor bănești ale debitoarei, prejudiciul constă în masa pasivă a debitoarei în sumă de 10.487 lei, conform tabelului creanțelor declarate împotriva averii debitoarei.
Referitor la raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu s-a arătat că dacă mărfurile ar fi existat ar fi fost valorificate și din sumele obținute s-ar fi achitat obligațiile, fiind acoperite integral debitele și acestea nu ar fi generat dobânzi, penalizări sau majorări de întârziere, valoarea mărfurilor și a sumelor de bani existente la 31 decembrie 2008 în patrimoniul debitoarei fiind mai mare decât datoriile societății înscrise în tabel în care au fost cuprinse și accesoriile.
Aserțiunile recurenților vizând omisiunea judecătorului sindic de analiză a documentelor prezentate în probațiune și a apărărilor formulate nu sunt reale, analiza punctuală a condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii dovedind contrariul.
Contrar celor susținute de recurenți cu privire la săvârșirea faptei prevăzute de art 138 alin 1 din LPI nu s-a dovedit achizitionarea de bunuri în cursul desfășurării activității .
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în conditii identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la aflarea acestor limite iar în speță probatoriul administrat a confirmat cuantumul, prejudiciul fiind în raport de cauzalitate demonstrat cu fapta.
Susținerile recurenților că fapta ilicită nu există nu au acoperire, fapta invocată îndeplinind întocmai elementele constitutive ale prevederilor art 138 ali.1 lit.a, respectiv împrejurarea că în ultimul bilanț întocmit de societatea debitoare aferent anului 2008, avea înregistrate active circulante in suma de 50331ei și în casă suma de 510 lei, care nu au fost predate lichidatorului judiciar astfel că în mod corect s-a apreciat că aceste bunuri au fost folosite în interesul propriu sau al unei alte persoane.
Răspunderea administratorului fiind una convențională, culpa administratorului se apreciază după tipul abstract, culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i, așa cum corect a reținut și judecătorul sindic.
Înscrisurile prezentate așa cum s-a evidențiat anterior nu sunt de natură a răsturna această prezumție întrucât în fapt relevă că nu a fost respectate nici dispozițiile care reglementează corecta conducere a contabilității.
Raportul de cauzalitate se verifică în concret și nu pot fi reținute susținerile recurenților că starea de insolvență nu a fost determinată de lipsa stocurilor,atâta
timp cât s-a demonstrat existența unui raport de cauzalitate suficient de caracterizat între fapta reținută și starea de insolvență cauzată.
Hotărârea pronunțată de judecătorul sindic a fost criticată susținându-se că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii însă judecătorul sindic a reținut în mod corect că o societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționare societății astfel că apare ca demonstrat și raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii, și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Contrar celor susținute de recurent, lichidatorul a evidențiat că nu au fost corect conduse evidențele contabile și nu au fost întocmite documentele prevăzute de legislația specială, fapt confirmat și prin aplicarea sancțiunilor contravenționale de către organele abilitate.
În ceea ce privește faptele prevăzute la art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006,
lichidatorul judiciar a arătat că debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile privind întocmirea și depunerea bilanțurilor în conformitate cu legislația în vigoare.
Pentru neconducerea contabilității și nedepunerea raportării contabile s-au aplicat amenzi, în temeiul art. 41 alin. 2 lit. f din Legea contabilității nr. 82/1991,
Contra celor susținute în recurs, nu a predat documentele contabile, nu a dat explicații privind evidența contabilă a societății, ceea ce prezumă că nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
Curtea reține ca fiind corecte aserțiunile potrivit cărora datoriile debitoarei provin din anii anteriori, iar judecătorul sindic a reținut în mod corect că faptele cauzatoare de prejudiciu sunt contemporane cu calitatea pârâților de administrator al societății debitoare, calitate pe care de drept și-a păstrat-o și recurentul C. D. B., având în vedere lipsa de efecte juridice a documentului invocat derivată din neîndeplinirea formalităților necesare . .
Ultimele declarații fiscale privind activitatea societății au fost depuse pentru 2008 astfel că această împrejurare nu mai poate fi apreciată ca o simplă prezumție a omisiunii de a conduce contabilitate conform normelor legale .
Ulterior societatea nu a mai acumulat debite la bugetul de stat, ci doar accesorii născute în principal din majorări și penalități aferente acestora, reiese că societatea și-a încetat de la acel moment activitatea.
Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare, care a constituit condiția necesară, adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs.
Curtea a apreciat că în sarcina pârâților poate fi reținută săvârșirea faptelor reglementate de art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006, respectiv au folosit bunurile persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fapte care au condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Considerentele enunțate au demonstrat că recursul promovat este nefondat și în consecință în temeiul art 312 C pr civ, Curtea a respins recursul declarat de pârâții I. V. F. și C. D. B. .
Împotriva sentinței au declarat cerere de revizuire pârâții,
solicitând analizarea obligării lui I. V. F., C. D. B. de suportare din averea proprie a pasivului debitoarei falite SC FLO & DOR SRL, in cuantum de 10.487 lei, dispoziție ilegala si netemeinica.
În motivarea recursului arată că ambele instanțe nu au ținut cont si nu s-au pronunțat fata de poziția lichidatorului judiciar care a solicitat respingerea cererii promovata de către singurul creditor, asa cum rezulta din întâmpinarea depusa de
acesta la dosarul de fond lichidatorul judiciar arătând ca s-a justificat stocul de marfa si că nu există legătura de cauzalitate imperios necesara in vederea antrenării de raspundere.
Lichidatorul judiciar a procedat la promovarea unui raport privind cauzele si împrejurările care au cauzat insolventa, constatând si reținând in acel raport faptul ca nu s-au identificai persoane responsabile de apariția stării de insolventa, raport necontestat.
In acest raport se arata destinația stocului si a sumelor rezultate urmare valorificării acestuia, in folosul debitoarei, achitandu-se furnizori cu o suma mai mare decât valoarea stocului, diferența fiind suportata de asociați.
Considera faptul ca singurul creditor necontestand raportul lichidatorului judiciar nu este in măsura a solicita antrenarea răspunderii revizuienților.
Prin Decizia Civila nr. 3274 se retine in mod eronat faptul ca nu s-au predat către procedura bunurile debitoarei si contabilitatea acesteia. Debitoarea asa cum invoca si singurul creditor figurează in bilanțul aferent anului 2008 cu imobilizări circulante in suma de 5.133, casa lei 510 lei si bunuri in valoare de 449 lei, insa aceștia fac dovada in cadrul procedurii a faptului ca acestea au fost valorificate in cursul activității curente si au fost achitați furnizori in suma de 7.l87.91 lei, lichidatorul judiciar anexând raportului depus si necontestat, instrumenentele de plata din care rezulta indubitabil faptul ca plățile efectuate depășesc patrimoniul debitoarei invocat ca fiind insusit de aceștia si nepus la dispoziția procedurii.
In sentința recurata se retine in mod eronat coroborarea unei contabilități fictive in sensul ascunderii unor active, ceea ce nu este insa si motivat, in speța lipsind cu desăvârșire elementele volitive, in sensul ascunderii, deturnării de active, fiind o precizare care efectiv nu are legătura cu aceasta cauza cu atat mai mult cu cat debitoarea nu mai desfășoară activitate din cursul anului 2009, fiind vorba de un bar intr-o localitate mica s-a dovedit neaducatoare de venituri din contra generând datorii, pe care le-au achitat din fonduri personale, sperând ca sociatatea va deveni profitabila, cee ce nu s-a intamplat. Patrimoniul debitoarei a fost constituit prin aportul asociaților in integralitatea sa, aceasta negenerand profit niciodata invocarea ascunderii, deturnării patrimoniului debitoarei in general s-ar incadra la art.138 alin.l lit.e L.nr.85/2006 iar cererea se intemeiaza pe lit.a si d din Legea nr.85/2006, inca odată reiesind faptul ca se invocă aspecte care impun anularea sentinței recurate, in speța nefiindvorba despre asa ceva.
Starea de insolventa a apărut datorita imposibilității de realizare a scopului acestei societăți in sensul ca nu a generat profit. Cauza insolventei, a fost afacerea de mica anvergura. Sancțiunea privind nedepunerea unor declarații fiscale nu poate duce la antrenarea răspunderii administratorilor statutari cu atat mai mult cu cat aceasta a avut lor intr-o perioada in care debitoarea nu a funcționat, neexistand astfel legătura de cauzalitate imperios necesara in sensul art.138 din legea nr.85/2006, pentru aceasta aplicandu-se de altfel sanctiunea amenzii, patrimoniul debitoarei și sumele încasate fiind justificate, aspect nereținut de instanța de fond.
Prin întâmpinarea formulată D. G. a F. P. S.
a solicitat respingerea cererii de revizuire și menținerea sentinței atacate.
În ședința publică din data de_, instanța, raportat la temeiul legal invocat de petenți, a calificat cererea de revizuire ca fiind o contestație în anulare căreia i se aplică dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865.
Analizând cererea formulată de contestatori prin prisma dispozițiilor legale invocate (art.318 C.proc.civ.), instanța constată următoarele:
Contestația în anulare prevăzută de art.317 - 318 C.proc.civ. este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se pot desființa, în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text legal, decizii pronunțate de instanțele de recurs.
Deși contestatorii nu au indicat în concret motivul de contestație în anulare care apreciază că este incident în cauză, instanța ar putea face această încadrare legală, în măsura în care motivele de fapt invocate se circumscriu vreunei ipoteze prevăzute de art.317 alin.1 sau 318 C.proc.civ.
Însă, analizând motivele indicate de contestatori, curtea constată că, în esență, aceștia reclamă o pretinsă omisiune a instanței de recurs de a ține cont de poziția procesuală a lichidatorului judiciar, faptul că unicul creditor nu a contestat raportul lichidatorului și deci nu putea solicita angajarea răspunderii administratorilor, precum și o apreciere a probelor care nu corespunde poziției procesuale exprimate de aceștia, urmărind practic a obține o rejudecare a situației ce a făcut obiectul acțiunii soluționate irevocabil, ceea ce este inadmisibil pe calea contestației în anulare.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii C. D. B. și I. V. F. împotriva deciziei civile nr.3274 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Curții de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge contestația în anulare declarată de C. D. B. și I. V. F.
împotriva deciziei civile nr. 3274 din _ | pronunțată în dosarul nr._ | /a1 |
al Curții de Apel Cluj. | ||
Decizia este irevocabilă. | ||
Pronunțată în ședința publică din _ | . |
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
C. P. A. | M. | C. | M. | S. | V. D. |
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
| ← Sentința civilă nr. 1140/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1709/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
