Decizia civilă nr. 2540/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 2540/2013
Ședința publică din data de 25 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C.
G.: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC T. S. PRIN LICHIDATOR J. C. T. I., împotriva sentinței civile nr. 3352 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu intimații K. SS și M. G. D., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.
2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.3352 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1 al T. ui Maramureș s-a respins cererea formulată de către reclamantul C. T. I. în calitate de lichidator al debitoarei SC T.
S. în contradictoriu cu pârâții K. SS și M. G. D. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.4081/_ pronunțată de T. ui Maramureș în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei SC T. S., reclamantul fiind numit în calitate de administrator judiciar. Ulterior, prin sentința civilă nr.720 /_, pronunțată de T. ui Maramureș în același dosar, s-a aprobat raportul administratorului judiciar și s-a dispus intrarea în faliment, în procedură simplificată fiind numit în calitate de lichidator reclamantul C. T. I.
Notificarea privind deschiderea procedurii și intrarea în faliment a fost publicată în cotidianul local Graiul Maramureșului și în Buletinul procedurilor de Insolvență (BPI) nr.8807/_ (filele 7,10 ).
În conformitate cu dispozițiile art. 35, 44 raportat la art. 28 din Legea nr. 85/2006 notificările privind deschiderea procedurii și pentru a se depune de către debitoare la dosarul de insolvență actele și informațiile apreciate de lichidator ca necesare cu privire la activitatea și averea sa, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale făcute în perioada suspectă, s-au trimis la sediul social al debitoarei înscris în registrul comerțului, conform dovezilor depuse la filele 12-22.
În tabelul definitiv al creanțelor, depus în dosarul de insolvență - fila31 sunt înscriși în calitate de creditori D.G.F.P. Maramureș prin A.F.P. B.
M., Municipiul B. M. prin Primăria municipiului B. M. - Direcția de Venituri și Impozite Maramureș, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. și SC ELECTRICA SA B. M. ale căror creanțe
însumează 156.418,44 lei.
Din istoricul nr.504603/_ eliberat de Oficiul registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, depus la filele 6 din dosar rezultă că pârâții au calitatea de administratori și asociați pe care le-au dobândit la data de_, deci cu mai puțin de 30 de zile anterior datei la care s-a deschis procedura, ceea ce exclude raportul de cauzalitate dintre faptele imputate pârâților și intrarea societății în insolvență raportat la declarațiile de creanță depuse în dosarul de insolvență din care rezultă că toate aceste creanțe sunt anterioare datei la care pârâții au preluat calitatea de administratori/asociați de la titularii anteriori.
În același sens au fost și răspunsurile ambilor pârâți la interogatoriul care li s-a luat.
Pe cale de consecință, acesta constituie un prim argument care susține respingerea cererii.
Judecătorul sindic a analizat însă și pe fond îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților în calitate de administratori, pentru neținerea contabilității în conformitate cu legea, faptă prevăzută de alin.1 lit.d) a art.138 din Legea 85/2006.
Întrucât răspunderea pentru fapta analizată are caracter delictual nu se prezumă ci trebuie dovedite toate elementele acestei răspunderi, inclusiv vinovăția. Neținerea contabilității nu este suficientă pentru a conduce prin ea însăși la angajarea răspunderii, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate dintre această faptă și intrarea societății în insolvență. O altă concluzie ar încălca dreptul la apărare al pârâților care sunt în imposibilitate de a depune și ar consacra jurisprudențial, în absența oricărui text de lege și cu încălcarea limitelor competenței instanțelor de judecată, o prezumție de răspundere exclusiv pentru faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit.d) din Legea 85/2006 pe care legiuitorul nu a înțeles să o instituie .
Pentru toate aceste considerente cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC T. S. solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate și pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată
.
În motivele de recurs se arată că prin sentința atacată, instanța de fond a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. T.
S.R.L. fiind numit prin aceeași sentință în calitate de administrator judiciar
C. T. I. reprezentată prin P. G. .
Prin sentința civilă nr. 720/_ pronunțată în același dosar, s-a admis cererea administratorului judiciar și s-a dispus deschiderea procedurii de faliment în formă simplificată împotriva debitoarei, fiind numit prin aceeași sentință în calitate de lichidator judiciar C. T. I.
Conform dispozitivelor sentințelor mai sus indicate, s-au făcut demersurile necesare pentru preluarea actelor și documentelor contabile ale debitoarei. În acest sens, a notificat, prin scrisori recomandate atât debitoare a cât și pe reprezentanții acesteia să depună la dosarul cauzei și la dispoziția lichidatorului judiciar în temeiul art. 35 actele prev. de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, fapt nerealizat, nici până la data prezentei.
Raportat la lipsa actelor și documentelor contabile s-a procedat la identificarea și preluarea de informații de pe site-ul M. ui Finanțelor P. e constatându-se că debitoarea a avut ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul de piese si accesorii pentru autovehicule. Conform ultimului bilanț depus pentru data de_ debitoarea avea în patrimoniu stocuri de
11.211 lei, creanțe de 4.000 lei, disponibilități de 5.133 lei, datorii de 74.953 lei și pierdere 502 lei.
Arată că în motivarea hotărârii, instanța a reținut în mod greșit că simpla existență a unui prejudiciu nu antrenează răspunderea administratorilor că se impune dovedirea elementelor răspunderii civile delictuale.
Or, în ceea ce privește raportul de cauzalitate acesta rezultă în mod clar din formularea expresă a art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia răspund patrimonial membrii organelor de conducere care au cauzat ajungerea societății în încetare de plăți prin una din faptele enumerate expres în acest text. Astfel, dispozițiile art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 sugerează existența raportului de cauzalitate între fapta personală și prejudiciul suferit de averea debitorului, dar și de creditorii acestuia.
Arată că Legea privind procedura insolvenței stabilește în sarcina debitoarei, prin administratorul său statutar, o obligație de cooperare cu administratorul /lichidatorul judiciar, a cărei neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în planul procedurii, participanții la procedura insolvenței fiind în imposibilitatea de a efectua actele necesare atingerii scopului procedurii: acoperirea pasivului debitoarei aflate în stare de insolvență.
Din absența oricărei cooperări a acestora la solicitarea de a preda actele financiar - contabile, se poate reține că aceștia nu și-au îndeplinit obligația de a le preda, aspect din care se prezumă faptul că nu și-au îndeplinit obligația de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, omisiune concretizată în absența totală a actelor contabile, antrenarea răspunderii patrimoniale fiind absolut posibilă.
Analizând recursul declarat de către lichidatorul judiciar al debitoarei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată formulată, lichidatorul judiciar al debitoarei SC T. S. a solicitat obligarea pârâților la suportarea pasivului debitoarei în sumă de 156.418,44 lei, temeiul juridic al cererii fiind dispozițiile art.138 alin.1 lit. d și e din Legea nr.85/2006.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță.
După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de către ORC Maramureș, pârâții sunt administratorii debitoarei.
Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că după numirea lichidatorului, practicianul în insolvență a notificat atât societatea debitoare, cât și pe foștii administratori să predea registrele și actele societății, însă, fără succes.
Pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, nu este suficientă o simplă neîntocmire a actelor contabile ale debitoarei, ci se impune demonstrarea unei legături de cauzalitate între neținerea contabilității în conformitate cu legea și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Deși evidențiază că între cauzele ajungerii debitoarei în insolvență au fost indicate de către lichidatorul judiciar cu titlu de ipoteză, managementul deficitar al resurselor financiare și neglijarea responsabilităților ce le reveneau în calitate de administratori statutari, judecătorul sindic apreciază în mod eronat că nu s-a stabilit raportul de cauzalitate între fapta imputată și starea de insolvență .
Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare care a constituit condiția necesară, adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs .
C. plexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței.
Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită, fie nu au împiedicat această desfășurare, deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor nedorite, între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditoarei recurente.
Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul.
Curtea apreciază că judecătorul sindic a reținut în mod greșit starea de fapt, întrucât nu a dat relevanța cuvenită înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, fapt ce a dus la concluzia greșită a nedovedirii raportului de cauzalitate între fapta imputată, prevăzută de art. 138 lit. d in Legea nr. 85/2006 și prejudiciul invocat .
Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții, cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară, dar și condițiile cauzale, adică faptele care au mediat acțiunea cauzală .
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea.
În prezenta cauză, Curtea apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceștia nu au întocmit și predat lichidatorului judiciar documentele solicitate, ipoteza normei legale din art.10 și 11 din Legea nr.82/1991 fiind întrunită.
Pârâților, în calitate de administratori, le revenea obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat în conformitate
cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind solidar răspunzători pentru modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990.
Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi
înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații ceea ce denotă că există un raport de cauzalitate suficient de caracterizat în această ipoteză .
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se confirmă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
Curtea apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei. Împrejurarea că pârâții au preluat calitatea de administratori ai debitoarei la un interval de timp scurt anterior deschiderii procedurii insolvenței nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere întrucât de la data dobândirii calității de administrator, pârâții au dobândit drepturile și obligațiile specifice, fiind ținuți răspunzători inclusiv pentru neținerea contabilității potrivit legii.
Apoi, Curtea reține că din probele administrate în cauză rezultă faptul că la data ultimului bilanț întocmit și depus potrivit legii (_ ), evidențiat pe site-ul MFP, debitoarea avea în patrimoniu stocuri de marfă dar și disponibilități bănești care, însă, la data deschiderii procedurii insolvenței nu au fost predate lichidatorului judiciar în scopul achitării datoriilor debitoarei ceea ce conduce la concluzia că pârâții au ascuns a parte din activ.
Având în vedere că pârâții nu a fost în măsură să justifice lipsurile constatate cu privire la bunurile amintite mai sus și nu au făcut niciun demers pentru recuperarea acestora, Curtea apreciază că ipoteza normei legale din art.138 lit.e din LPI este întrunită. Lipsa acestor bunuri din patrimoniul debitorului fără a exista documente care să ateste ieșirea lor din patrimoniu și fără ca pârâții să dea explicații cu privire la aceste lipsuri, creează certitudinea că ei au deturnat activul debitoarei sau au ascuns o parte din activ.
Pentru aceste considerente, reținând incidența motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ, Curtea va admite recursul declarat, va modifica hotărârea recurată în sensul că va admite cererea de antrenare a răspunderii și va obliga pârâții la acoperirea pasivului debitoarei până la concurența sumei de 156.418,44 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC T. S. prin lichidatorul judiciar împotriva sentinței civile nr. 3353 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1 al T. ui Maramureș pe care o modifică în sensul că admite acțiunea și în consecință:
Obligă pârâții, în solidar, să suporte pasivul debitoarei în sumă de 156.418,44 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | S. | C. | P. | A. M. C. |
G.
V. D.
red.M.S./A.C.
2 ex.- _
jud.fond.H. M.
| ← Sentința civilă nr. 687/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1589/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
