Decizia civilă nr. 2974/2013. Acțiune în anulare. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2974/2013
Ședința publică de la 08 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC F. T. S. împotriva sentinței civile nr. 1956 din_ pronunțată în dosar nr._ /a1 al Tribunalului S. izat C., privind și pe creditor SC E. S., creditor SC P.
I. S. CU S. P. A., intimat SC T. I. S. PRIN ADMINISTRATOR S. B. M. M., intimat C. R. A. D. ÎN C. DE LICHIDATOR J. AL SC T. I. S., având ca obiect acțiune în anulare_ /a1 act.in anulare dep.de C. R. A.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este legal timbrat.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., C. ea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
C. EA
Prin nr. 1956 din_ pronunțată în dosar nr._ /a1 al Tribunalului S. izat C. s-a admis acțiunea în anulare formulată de lichidatorul judiciar C. R. A. D. al debitoarei S. T. I. S. ., în contradictoriu cu pârâta S. T. I. S. ., prin administrator special B. M.
-M. și cu pârâta S. F. T. S. ..
S-a dispus anularea actelor încheiate între pârâta S. T. I. S. ., în calitate de beneficiară, și pârâta S. F. T. S. ., în calitate de prestatoare, pentru care pârâta S. T. I. S. . a emis pârâtei S. F. T. S. . facturile fiscale seria BVEX nr. 2562606/_ în valoare de 20.973,32 lei, seria BVEX nr.2562608/_ în valoare de 5216,61 lei, BVEX nr. 2562609/_ în valoare de 29.678,60 lei, BVEX nr. 2562610/_ în valoare de 27.534 lei, BVEX nr. 2562612/_ în valoare de 20.729 lei, BVEX nr. 2562613/_ în valoare de 20.658,40 lei, BVEX nr. 2562614/_ în valoare de 22.332 lei și BVEX nr. 2562616/_ în valoare de 14.581,66 lei.
A fost obligată pârâta S. F. T. S. . la plata către debitoarea S. T. I.
S. . prin lichidator judiciar C. R. A. D., a sumei de 161.703 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În speță, judecătorul sindic a reținut că facturile fiscale seria BVEX nr. 2562606/_ în valoare de 20.973,32 lei, seria BVEX nr.2562608/_ în valoare de 5216,61 lei, BVEX nr. 2562609/_ în valoare de 29.678,60 lei,
BVEX nr. 2562610/_ în valoare de 27.534 lei, BVEX nr. 2562612/_ în valoare de 20.729 lei, BVEX nr. 2562613/_ în valoare de 20.658,40 lei, BVEX nr. 2562614/_ în valoare de 22.332 lei și BVEX nr. 2562616/_ în valoare de 14.581,66 lei, au fost emise de către pârâta S. T. I. S. . în interiorul perioadei de trei ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței împotriva pârâtei, ce a avut loc la_ . În lipsa unor mențiuni în sens contrar
în cuprinsul facturilor fiscale, judecătorul sindic a reținut că serviciile pentru care au fost emise facturile fiscale menționate pot fi considerate doar ca datând din data emiterii fiecărei facturi fiscale în parte, având în vedere și faptul că nu a fost făcută proba în sens contrar, iar sarcina probei în contra mențiunilor facturilor fiscale sau peste conținutul acestora revenea pârâtelor, în baza art. 1169 Cod civ.
Potrivit art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, "administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin (…) operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii";.
Judecătorul sindic a reținut că sunt întrunite în cauza de față condițiile acestui din urmă text de lege, actele constând în emiterea de către pârâta S. T.
S. . în favoarea pârâtei S. F. T. S. . a facturilor fiscale, și achitarea contravalorii acestora, în condițiile lipsei contraprestației reprezentând operațiuni frauduloase, prestația debitoarei depășind în mod vădit pe cea primită, în contextul în care nu există dovada efectuării vreunei prestații concrete de către pârâta S. F. T. S. . în beneficiul pârâtei S. T. I. S. ., dintre cele menționate cu titlu generic în cuprinsul facturilor fiscale, respectiv de consultanță și intermediere vânzări.
Contractul de prestări servicii depus la dosar nu a putut fi reținut ca relevant, raportat la modul în care au fost formulate clauzele sale, iar înscrisurile despre care se afirmă că atestă aducerea la îndeplinire a obligațiilor prestatorului nu au fost regăsite în arhiva debitoarei și nici nu sunt certificate în vreun fel.
În consecință, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, conform cărora "daca sunt indeplinite conditiile art. 79 si 80, se instituie o prezumtie relativa de frauda in dauna creditorilor";, "prezumtia poate fi rasturnata de catre debitor";, iar "ea nu se extinde la tertul dobanditor sau subdobanditor";. Judecătorul sindic a constatat că această răsturnare a prezumției nu a avut loc, pârâtele nedepunând întâmpinare și neinvocând nici un fel de apărări față de cererea formulată de lichidatorul judiciar.
Prin urmare, a reținut că din patrimoniul debitoarei, prin emiterea facturilor fiscale în speță și prin achitarea contravalorii acestora, a fost scos un bun mobil, constând în sumele de bani reprezentând contravaloare facturi fiscale achitate de către debitoare celeilalte pârâte, iar debitoarea nu a beneficiat de o prestație echivalentă, plata contravalorii facturilor fiscale făcându-se în dauna intereselor creditorilor, fără primirea unor contraprestații în schimb, reducându- se astfel posibilitatea acoperirii creanțelor acestora prin utilizarea sumei de 161.703 lei în sensul achitării de către pârâta S. T. I. S. ., a contravalorii facturilor fiscale, către pârâta S. F. T. S. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC F. T. S.
solicitând ca, prin hotararea ce se va pronunta in cauza, in baza probelor administrate, sa se dispună admiterea recursului astfel cum a fost formulat si, in considerarea dispozitiilor art. 304 ind. 1 C.proc.civ., procedand la retinerea si analizarea cauzei sub toate aspectele, sa se modifice in tot sentinta civila nr. 1956/_ in sensul
respingerii actiunii introductiva de instanta, ca neintemeiata; in baza art. 274 C.proc.civ., solicită obligarea intimatei-reclamante la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces, atat cu prilejul judecării cauzei in fond cât și în calea de atac.
Motivand cererea de fata arată urmatoarele:
In considerentele hotararii pronuntate se precizeaza, in mod eronat ca, "potrivit mentiunilor din cuprinsul facturilor fiscale emise, sumele pentru care acestea au fost emise reprezinta contravaloare servicii de consultanta si comision intermediere vanzari, fara a se preciza in cuprinsul acestora in mod concret despre ce servicii de consultanta este vorba sau ce vanzari au fost intermediate. In lipsa unor mentiuni in sens contrar in cuprinsul facturilor, judecatorul sindic retine ca serviciile pentru care au fost emise facturile mentionate pot fi considerate doar ca datand din data emiterii fiecarei facturi fiscale in parte, avand in vedere si faptul ca nu a fost facuta proba in sens contrar".
In combaterea retinerilor instantei de fond indicate solicită sa se constate ca aprecierea acesteia, in sensul ca facturile nu detaliaza serviciile facturate, este lipsita de fundament legal si este facuta cu ignorarea probelor care atesta faptul ca:
intre parti existau relatii contractuale ce se derulau in mod continuu, sustinute si detaliate de prezentarea de catre beneficiarul T. I. S. de rapoarte periodice;
urmare a activitatii prestate de catre SC F. T. S. beneficiarul T. I.
S. a efectuat vanzari a proiectului imobiliar si a incasat pretul aferent respectivelor vanzari, precum si cu incalcarea prevederilor Codului Fiscal care enumeră elementele obligatoriu a fi evidentiate intr-o factura.
Pe langa ignorarea dispozitiilor Codului fiscal, instanta de fond a aplicat si un rationament eronat omitand sa porneasca in analiza chiar de la natura juridica a facturii fiscale, act care nu reprezinta altceva decat un inscris sub semnatura privata, care certifica executarea unei operatiuni comerciale.
Asa cum a mai aratat si cum reiese din probatoriul administrat in cauza, la baza si in sustinerea facturilor fiscale emise de catre pârâta au stat rapoarte periodice, care prezentau beneficiarului, concentrat, activitatile prestate, rapoarte care erau comunicate beneficiarului (SC T. I. S. ) prin posta electronica (e- mail) si care nu necesitau o semnatura din partea acestuia, din moment ce acesta nu emitea obiectiuni pe activitatile prestate si justificate, ulterior acceptând la plata facturile emise de catre pârâta pentru serviciile prestate.
Fiind deci inscrisuri sub semnatura privata, judecatorul sindic era obligat sa atribuie facturilor valoarea probatorie in sensul ca puterea doveditoare a acestora rezulta chiar din semnatura partilor, cu atat mai mult cu cat acestea au fost insotite de documente justificative privitor la serviciile prestate, care nu puteau fi ignorate de catre instanta de judecata, sarcina probei fiind pe deplin indeplinita de catre pârâtă.
Judecatorul sindic apreciaza eronat ca in cauza ar fi indeplinite conditiile prevazute de arte 80 alin.(l) lit.b) din Legea nr. 85/2006 retinand ca "facturile fiscale emise si achitarea contravalorii acestora, in conditiile lipsei contraprestatiei reprezentand operatiuni frauduloase, prestatia societatii T. I.
S. depasind in mod vadit pe cea primita intrucat in cauza nu exista dovada efectuarii vreunei prestatii concrete".
Apreciază ca in cauza nu se poate vorbi de o eventuala "lipsa a contraprestatiei, actele si lucrarile dosarului dovedind cu prisosinta contrariul. Pârâta si-a indeplinit obligatiile contractuale, serviciile indeplinite In conditii de excelenta în beneficiul S. T. I. S. . aducand profituri considerabile acesteia pe toata perioada derularii contractului.
Asa cum a aratat anterior, facturile fiscale emise de pârâta, acceptate la plata de catre beneficiar, au valoarea probatorie prevazuta de lege, si certifica pe deplin executarea operatiunilor comerciale la cere se refera.
Din toate inscrisurile depuse de pârâta la dosarul cauzei (peste 1.000 de pagini!!!) rezulta fara putinta de tagada, in mod detaliat si clar cuantificat, indeplinirea obligatiilor contractuale asumate. Ignorand volumul impresionant de dovezi depuse (sau poate omitand a le analiza) instanta se rezuma la a face afirmatii cu caracter general, reluand practic dispozitiile legale fara a proceda la fundamentarea in fapt, în concordanta cu probatoriul administrat in cauza, a hotararii luate.
Instanta fondului a inlaturat in mod nejustificat multitudinea de inscrisuri depuse la dosarul cauzei, inscrisuri care probeaza volumul de munca depus de catre pârâta in derularea contractului de prestari servicii si faptul ca pretul contractual incasat a fost echitabil si pe deplin justificat.
Referitor la Contractul de prestari servicii, consideră ca in mod eronat judecatorul sindic apreciaza ca in cuprinsul acestuia se regasesc doar conditiile desfasurarii raporturilor contractuale, fara a fi indicat obiectul concret al acestora.
Aceasta asertiune a instantei de fond este facuta cu ignorarea celor doua principii de drept care guverneaza raporturile juridice contractuale, potrivit carora I."contractul este legea partilor" și II. "contractul se interpreteaza dupa vointa reala a partilor si nu dupa sensul literal al inscrisuluî",
Contrar oricarui principiu de drept si in pofida evidentelor, instanta fondului anuleaza un act si neaga indeplinirea prestatiilor efectuate de catre pârâta (prestatii care au fost insa dovedite neechivoc) sub pretextul ca actul analizat (contractual de servicii) are prevazut un obiect generic si nu ar indeplini conditiile de forma cerute de un contract propriu-zis de prestari servicii.
Or actul analizat nu este altceva decat instrumentul (instrumentum) care probeaza existenta unei operatiuni juridice - negotium.
Subliniază ca nu ne aflam in prezenta unui act juridic incheiat ad validitatem pentru ca neindeplinirea unor anumite conditii de forma sa poate fi sanctionata cu nulitatea actului.
In cazul contractului analizat simplul acord de vointa al partilor este suficient pentru nasterea raportului juridic, iar forma scrisa a acestuia, instrumentul, a fost intocmita pentru a proba operatiunea juridica asupra careia partile au convenit.
Lipsa anumitor mentiuni din contract nu atrage nevalabilitatea operatiei juridice si nici nu duce automat la nulitatea actului juridic astfel incheiat, vointa partilor implicate si obligatiile asumate putand fi interpretate potrivit uzantelor, in concordanta cu dispozitiile legale aplicabile tipului de contract incheiat iar prestatiile partilor pot fi probate cu orice mijloc de proba.
Afirmatia instantei de fond ca in apararea pârâtei "au fost depuse o serie de inscrisuri care din punct de vedere juridic sunt simple documente dactilografiate, nefiind semnate de niciuna din parti" este contrara disp. art. 1179 si urme C.civ. potrivit careia aceste inscrisuri se constituie intr-un inceput de dovada scrisa, care trebuie analizata prin prisma celorlalte probe din dosar.
In considerarea dispozitiilor art.129 alin.5 C.proc.civ., instanta fondului era obligata sa analizeze inscrisurile depuse de pârâta in aparare si sa aprecieze, justificat, in ce masura acestea se coroboreaza sau nu cu restul probatoriului administrat si nu sa le inlature cu motivarea ca acestea nu au nici o valoare juridica.
Actiunea in anulare reglementata de art.79 si art.80 din legea insolventei are un domeniu de aplicare limitat la constituirile sau transferurile de drepturi
patrimoniale catre terti, realizate de debitor prin acte si operatiuni frauduloase sau care depasesc limitele normale ale activitatii sale. Dovedirea operatiunilor frauduloase este o conditie esentiala pentru atragerea nulitatii actului contestat.
Or, in considerentele hotararii atacate nu se regaseste nici o mentiune si nici o justificare pentru o eventuala intentie de frauda din partea partilor semnatare, atat cu prilejul incheierii contractului de prestari servicii sau ulterior, cu prilejul executarii acestui contract.
Momentul derularii raporturilor contractuale a coincis cu perioada de boom imobiliar. cand situatia financiara a S. T. I. S. . era stabila iar aceasta societate avea in derulare contracte profitabile astfel ca la acel moment nu putea fi incidenta o prezumtie relativa de frauda intrucat nu a existat niciun element care sa conduca la ideea iminentei stari de insolventa a societatii debitoare.
Faptul ca, dupa o perioada de peste doi ani de la finalizarea acestui contract, societatea debitoare a intrat in incapacitate de plati ca urmare a crizei financiare generalizate, care a atins agentii economici cu efect de bulgare de zapada, nu poate justifica in vreun fel vreo intentie de frauda in dauna creditorilor societatii.
Chiar faptul ca aceste operatiuni comerciale s-au desfasurat cu mult anterior inregistrarii cererii de deschidere a procedurii insolventei fata de societatea debitoare si chiar inainte de inregistrarea oricarei cereri formulate de creditori fata de aceasta, nu poate conduce la ideea ca s-ar fi intentionat fraudarea intereselor creditorilor prin actele incheiate.
Plecand de la aceste considerente apreciază ca intentia de frauda invocata nu se prezuma ci trebuia dovedita, iar sarcina probei incumba reclamantei, in virtutea principiului potrivit caruia "cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o si dovedeasca".
Pârâta si-a dovedit in tot buna credinta privitor la incheierea și derularea acestui contract, depunand o cantitate insemnata de inscrisuri care probeaza veridicitatea serviciilor prestate in derularea contractului pe care reclamanta il defaimeaza si, totodata, justifica în totalitate incasarea contravalorii serviciilor prestate.
Prin urmare, în speta nu sunt aplicabile prevederile art. 85 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, fiind rasturnata prezumtia relativa de frauda in dauna creditorilor. De altfel, o atare prezumtie este instituita numai in contra debitorului. Aceasta nu se aplica co-contractantului debitorului, care are doar sarcina de a dovedi ca actul a fost incheiat in conditii normale, obisnuite activitatii debitorului.
Avand in vedere cele expuse anterior, solicită sa se admita recursul astfel cum a fost formulat si, pe fond, sa se respinga cererea de chemare in judecata ca neintemeiata.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, C. ea constată următoarele:
Așa cum corect a reținut prima instanță, între pârâta S. T. I. S. ., în calitate de beneficiară, și pârâta S. F. T. S. ., în calitate de prestatoare, s- au desfășurat raporturi comerciale, în baza cărora pârâta S. T. I. S. . a emis pârâtei S. F. T. S. . facturile fiscale seria BVEX nr. 2562606/_ în valoare de 20.973,32 lei, seria BVEX nr.2562608/_ în valoare de 5216,61 lei, BVEX nr. 2562609/_ în valoare de 29.678,60 lei, BVEX nr. 2562610/_ în valoare de 27.534 lei, BVEX nr. 2562612/_ în valoare de 20.729 lei, BVEX nr. 2562613/_ în valoare de 20.658,40 lei, BVEX nr. 2562614/_ în valoare de 22.332 lei și BVEX nr. 2562616/_ în valoare de 14.581,66 lei. Potrivit mențiunilor exprese în acest sens din cuprinsul facturilor fiscale, sumele pentru care acestea au fost emise reprezintă
contravaloare servicii de consultanță și respectiv comision intermediere vânzări,
C. ea constatând că sunt reale alegațiile judecătorului sindic în sensul în care în cuprinsul acestora nu se precizează în mod concret despre ce servicii de consultanță este vorba sau ce vânzări au fost intermediate.
În baza acestor facturi fiscale, pârâta S. T. I. S. . a achitat pârâtei
S. F. T. S. ., suma totală de 161.703 lei
Prin sentința comercială nr. 8149/2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la_ în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva pârâtei S. T. I. S. .
Invocand dispozitiile art.80 alin.(l) lit.b) si art.83 din Legea 85/2006, in executarea mandatului primit, practicianul in insolvență a solicitat Tribunalului
C. sa dispună anularea tranzacțiilor comerciale încheiate intre pârâta si societatea debitoare, sustinand ca aceste tranzactii se circumscriu unei prezumtii de fraudare a creditorilor inscrisi in Tabelul definitiv de creante, astfel diminuandu-se gajul general al acestora.
Judecatorul fondului, admitand cererea de chemare in judecata, a dispus anularea actelor incheiate intre pârâta si SC T. I. S. cu efectul repunerii partilor in situatia anterioara, in sensul obligarii pârâtei la a restitui societatii debitoare, prin lichidator judiciar, suma de 161.703 lei.
Considerând ca instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala și netemeinica, atat sub aspectul interpretarii si aplicarii dispozitiilor legale in materie, cat si sub aspectul analizarii si coroborarii intregului material probator administrat in cauza, prevalandu-se de dispozitiile art.304 ind. 1, C.proc.civ., art. 304 pct.9 C.proc.civ. si cele ale art. 129 alin.(5) C.proc.civ, pârâta SC F. T. S. a promovat prezentul recurs, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii.
În susținerea lui, se invocă, în primul rând, că plățile efectuate prin facturile mai sus enumerate sunt aferente serviciilor prestate de către pârâtă în favoarea debitoarei, în contractului de servicii depus de către pârâta S. F. T.
S. . în probațiune, existent la filele 45-52 din dosarul de fond.
Judecătorul sindic a constatat că acesta este datat_, reprezentantul pârâtei învederând în ședința publică din_ că data încheierii contractului este cea menționată pe ultima filă a contractului, respectiv_, iar data prevăzută pe prima pagină a contractului este o eroare de dactilografiere. Acest contract este încheiat între pârâta S. T. I. S. ., denumită "societate";, și pârâta S. F. T. S. ., denumită "colaboratoare";.
O primă chestiune pe care a remarcat-o instanța de recurs cu privire la acest contract, este legată de modalitatea de identificare a părților. Astfel, deși pe prima pagină debitoarea este identificată ca reprezentând "societatea";, conform definițiilor cuprinse în cap. I, "societatea înseamnă companiile T., T. Park, T.
I., Mox Construction și orice companii existente sau viitoare cu acționariat comun cu al firmei T. sau în care una dintre firmele din Trust sau asociații/acționarii acesteia este asociat, precum și sucursalele, filialele și punctele sale de lucru, dacă este cazul.";
Cu alte cuvinte, calitate de beneficiar al serviciilor facturate nu o are numai debitoarea, ci și alte persoane juridice, acesta fiind un element în plus luat în considerare de instanță la pronunțarea soluției, în contextul în care, în lipsa oricăror alte precizări din cuprinsul contractului, și a imposibilității efectuării unei legături pertinente între contract și facturile emise, există dubii serioase chiar asupra identității beneficiarului, o mare parte din înscrisurile depuse în probațiune la filele 70 și urm. vol I, dosar fond, referindu-se la dezvoltarea brandului T. sau la T. Park, neexistând nici un fel de criterii privind stabilirea
procentului în care fiecare dintre societățile indicate urmează să beneficieze de serviciile prestate, respectiv să contribuie la plata lor.
Apoi, niciuna dintre apărările invocate prin întâmpinarea depusă de pârâtă în fața tribunalului și niciuna dintre susținerile din recurs nu sunt de natură să infirme cele reținute de prima instanță, în sensul în care acest contract conține doar condițiile generale ale desfășurării raporturilor dintre părți, fără a indica în vreun fel care ar fi obiectul concret al acestor raporturi contractuale, respectiv care ar fi obligațiile principale la a căror îndeplinire este ținută fiecare parte contractantă în parte, și care ar fi drepturile corelative ce revin fiecăreia.
Doar din denumirea contractului și din preambulul acestuia rezultă că în fapt raporturile dintre părți guvernate de acest contract priveau prestarea de servicii de către pârâta S. F. T. S. ., fără a se menționa însă în vreun fel despre ce servicii este vorba în mod concret.
Corect a arătat judecătorul sindic că nu poate fi reținută ca fiind dovedită în aceste condiții apărarea pârâtei-recurente în sensul că obiectul contractului de servicii din_ încheiat între părți ar fi constat în promovarea și vânzarea proiectului imobiliar dezvoltat de către debitoare în municipiul C. -N., această împrejurare nerezultând în vreun fel din cuprinsul contractului, și nici din alte probe administrate în cauză, în condițiile art. 46 Cod com., sarcina probei sub acest aspect revenind pârâtei raportat la formularea acestei apărări, față de dispozițiile art. 1169 Cod civ.
De asemenea, deși a invocat faptul că activitatea desfășurată în mod concret în favoarea debitoarei este detaliată în anexele contractului, recurenta
S. F. T. S. . nu a depus odată cu întâmpinarea și anexat copiei contractului și nici în recurs, copia anexelor la care a făcut referire, astfel că nici această afirmație nu poate fi reținută ca fiind dovedită.
Chiar dacă se arată în recurs că lipsa unor mențiuni din contract nu este de natură să atragă nevalabilitatea sau nulitatea convenției, ceea ce de principiu poate fi acceptat, raportat la toate cele anterior expuse, nu au fost combătute în mod pertinent alegațiile primei instanțe conform cărora încheierea unui contract privind cadrul general al desfășurării raporturilor de prestări de servicii dintre părți nu face dovada a însăși prestării serviciilor astfel contractate, acesta fiind elementul care trebuia a fi dovedit în cauză pentru a înlătura incidența prev. art. 80 alin. 1 lit. b din LPI.
Nu în ultimul rând, corect s-a observat de către judecătorul sindic că în cuprinsul facturilor fiscale în cauză nu se face trimitere la contractul de prestări servicii încheiat între părți, după cum de altfel nici nu se individualizează serviciile concret prestate, pentru a putea fi verificată prestarea în fapt a acestora și proporționalitatea dintre natura serviciului prestat și prețul plătit pentru acesta.
Referitor la modul în care a fost valorizată în cauză probațiunea administrată, cu referire specială la facturile în baza cărora a fost încasată suma a cărei restituire s-a dispus, în recurs se arată că, pe langa ignorarea dispozitiilor Codului fiscal, instanța de fond a aplicat si un raționament eronat omițând să pornească în analiză chiar de la natura juridică a facturii fiscale, act care nu reprezintă altceva decât un înscris sub semnătură privată, care certifică executarea unei operațiuni comerciale.
Se mai susține că, așa cum reiese din probatoriul administrat in cauza, la baza si in susținerea facturilor fiscale emise de către pârâta au stat rapoarte periodice, care prezentau beneficiarului, concentrat, activitățile prestate, rapoarte care erau comunicate beneficiarului (SC T. I. S. ) prin posta electronica (e- mail) si care nu necesitau o semnătură din partea acestuia, din moment ce
acesta nu emitea obiecțiuni pe activitățile prestate si justificate, ulterior acceptând la plata facturile emise de către pârâta pentru serviciile prestate.
C. ea constată că aceste critici nu pot fi validate, deoarece, așa cum s-a arătat anterior, ceea ce a imputat tribunalul pârâtei este faptul că din coroborarea tuturor înscrisurilor depuse de către pârâtă, nu a făcut dovada prestării efective a serviciilor, pentru a demonta premisa de la care a pornit reclamantul în sensul în care au fost efectuate plăți fără vreun contraechivalent și fără vreo justificare reală.
Or, independent de prevederile aplicabile în materie fiscală, care nici nu prezintă relevanță în cauză, simpla emitere a unor facturi fiscale, în condițiile mai sus arătate, nu face dovada incidenței textului art. 82 din LPI, respectiv a faptului că ele atestă desfășurarea unor raporturi contractuale în cursul desfășurării normale a activității curente a debitoarei.
Aceasta întrucât valențele probatorii la care se face referire în recurs ar trebui acceptate în situația în care facturile ar fi depuse într-un proces care se poartă între cei doi parteneri contractuali, iar nu într-unul ce se poartă în vederea maximizării averii debitoarei și care a fost instituit ca un instrument de protecție a drepturilor și intereselor masei credale.
Apoi, se afirmă că recurentei i-a fost încălcat dreptul la apărare, în contextul în care prima instanță a înlăturat în mod nejustificat din economia cauzei documentele justificative privitoare la serviciile prestate, sarcina probei fiind pe deplin îndeplinită de către pârâtă.
În acest context, C. ea constată că S. F. T. S. . a invocat faptul că în perioada_ -_ a procedat la promovarea proiectului imobiliar dezvoltat de către debitoare, activitate cu privire la care a invocat că ar fi de notorietate în
C. -N., concretizată în realizarea de materiale publicitare, banere, pliante și spoturi radio/tv, și că a intermediat acesteia "prevânzări comerciale";, în valoare de 23 milioane euro, din care aproximativ 7 milioane euro au fost efectiv încasați de către beneficiar.
În susținerea acestei apărări, la dosar au fost depuse o serie de înscrisuri. Contrar poziției recurentei, C. ea va achiesa celor arătate de către tribunal, în sensul în care, din punct de vedere juridic, acestea reprezintă simple documente dactilografiate, nefiind semnate de către debitoarea S. T. I. S. ., și de către pârâta S. F. T. S. ., intitulate "analiza situației existente";, "T. - Strategie de comunicare 2008";, "materiale de promovare - prezentări";, "publicitate contracte intermediate";, "vânzări indirecte contracte agenții imobiliare";. Cu privire la aceste documente, judecătorul sindic întemeiat a constatat că nu au valoare probatorie potrivit art. 46 Cod com., neîntrunind condițiile juridice ale unui înscris sub semnătură privată în pentru a putea fi incidente dispozițiile art. 1176 Cod civ., iar chiar dacă se afirmă în recurs că în cauză ar fi trebuit să se rețină incidența prev. art. 1197 Cod civil, în sensul existenței unui început de dovadă scrisă, chiar prin coroborarea tuturor probelor existente nu s-a reușit a se face dovada prestării efective a serviciilor, în condiții de opozabilitate față de masa credală.
Astfel, în speță este vorba despre o serie de tabele și altfel de documente dactilografiate, nedatate și nesemnate de către părți, neexistând, în primul rând, nici un element concret care să indice că ele emană de la recurentă.
Apoi, se afirmă că sunt nesemnate deoarece au fost transmise prin poștă electronică, dar în acest sens nu au fost depuse nici un fel dovezi la dosar. Chiar trecând peste acest aspect, nu se înțelege de ce, dacă se afirmă că activitatea prestată de pârâtă s-a materializat în volumul mare de vânzări realizat de debitoare înainte de criza imobiliară, nu au fost tratate ca atare de către aceasta, în sensul evidențierii lor în propria arhivă, lichidatorul judiciar învederând că deși
fostul administrator statutar i-a predat o serie de documente care atestă desfășurarea relațiilor cu partenerii săi contractuali, nu au fost identificate nici un fel de înscrisuri care să justifice aceste plăți prin prestarea de servicii reale.
În plus, deși au fost depuse o serie de contracte și antecontracte, despre care se susține că ar fi fost fie intermediate, fie încheiate de către recurentă în numele debitoarei, C. ea observă că nici acestea nu sunt datate și semnate, pentru a putea fi localizate temporal în perioada de executare a contractului invocat de recurentă. De asemenea, doar în patru dintre ele se face referire la persoana numitului Ștefan Paraschiv, nominalizat și în contractul de servicii.
Deși recurenta susține că ar fi fost încălcate prev. art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța fondului fiind obligată să analizeze înscrisurile depuse de pârâta in apărare și să aprecieze, justificat, în ce măsură acestea se coroborează sau nu cu restul probatoriului administrat și nu să le înlăture cu motivarea că acestea nu au nici o valoare juridică, C. ea constată că nici chiar din analiza coroborată a dovezilor existente nu rezultă că apărările formulate ar avea substanță, această împrejurare datorându-se deficiențelor care au fost constatate cu privire la fiecare dintre ele.
Așa fiind, va fi validată teza conform căreia nu s-a făcut dovada prestării efective a serviciilor a căror contravaloare a fost achitată, justificându-se astfel reținerea aplicabilității art. 80 alin. 1 lit. b din LPI, fiind evident că în lipsa unei contraprestații, prestația debitorului o depășește vădit pe cea (ne)primită în schimb. Din această perspectivă, motivarea judecătorului fondului nu are un caracter contradictoriu, așa cum susține recurenta.
În acest context, trebuie subliniată natura juridică specială a acțiunii în anulare, prin raportare comparativă cu regulile care reglementează, pe de o parte, nulitatea actelor juridice iar, pe de altă parte, cu dispozițiile specifice acțiunii revocatorii pauliene.
Prevederile art. 80 din Legea nr. 85/2006 reglementează ipoteza exercitării de către administratorul sau lichidatorul judiciar a atribuției conferite pe seama acestora prin disp. art. 20 lit. h și art. 25 lit c din lege, a acțiunilor judiciare prin care judecătorul sindic este investit a anula actele frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în perioada suspectă.
Textul normativ conduce prin forma sa la dispozițiile art. 975 C.civ., care permit creditorilor chirografari a exercita acțiunea reparatorie în vederea desființării actelor viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
Spre deosebire însă de acțiunea pauliană, actul susceptibil de a fi anulat de temeiul art. 80 din lege nu este necesar să fi provocat ori agravat insolvabilitatea debitoarei, noțiunea de act fraudulos circumscriindu-se sferei micșorării gajului general.
Acțiunea revocatorie este una personală, admiterea acesteia putând conduce la desființarea, fie totală, fie parțială a actului atacat, în măsura necesară asigurării realizării creanței de care creditorul petent se prevalează în susținerea demersului judiciar. Ea se fundamentează din perspectiva creditorului pe dreptul său de gaj general asupra patrimoniului debitoarei și pe săvârșirea de către debitoare a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu ce trebuie reparat.
De aceea, pentru admisibilitatea ei, este necesară îndeplinirea condiției
fraudei debitorului și a complicității terțului dobânditor, în cazul actelor juridice cu titlu oneros.
În cazul acțiunii în anulare fundamentate pe art. 80 din lege, cea din urmă condiție privitoare la complicitatea terțului dobânditor, pentru situația actelor juridice cu titlu oneros, nu este necesară în toate situațiile.
Acțiunea în anulare nu va putea conduce decât la desființarea totală a actului atacat pe această cale, anularea constituind mijlocul juridic de reparare a prejudiciului cauzat creditorilor prin încheierea actului fraudulos.
Rațiunea instituirii de legiuitor a acestor dispoziții a constat în ideea de a se asigura participanților la procedură pârghiile menite să asigure și să dea eficiență principiului maximizării averii debitoarei destinate stingerii pasivului și a egalității de șanse a creditorilor în privința recuperării creanțelor invocate asupra masei credale.
Art. 80 din lege nu face deosebire între actele încheiate de debitor cu titlu oneros sau gratuit, relevantă fiind doar împrejurarea că astfel au fost lezate drepturile creditorilor, a fost eludată legea sau a fost obținut un profit pentru debitor sau altă persoană.
Frauda poate fi săvârșită în două modalități, cu complicitatea terței persoane ori de însuși debitorul singur. Pentru prima ipoteză, când este îndeplinită și cerința complicității terțului dobânditor, actul juridic atacat pe această cale va fi lovit de nulitate, cauza de ineficacitate a acestuia fiind legată de caracterul ilicit al cauzei.
În astfel de cauze, se pornește de la prezumția de fraudă, prezumție care
privește transferurile debitorului, acestuia revenindu-i sarcina răsturnării ei prin mijloace de probă specifice,
astfel cum rezultă din prevederile textului art. 85 alin. 3 din lege.
Astfel, lichidatorul judiciar nu trebuie să dovedească faptul ilicit, ci, așa cum o solicită textul art. 80 din Legea 85/2006, acesta trebuie să probeze cumulativ încheierea contractului în perioada vizată și totodată faptul că actul a fost încheiat în condiții suspecte, care excedează activităților curente și care sunt individualizate chiar de către legiuitor, pentru ipotezele conținute în textul art. 80 din lege.
Constatând că prin raportare la toate cele anterior expuse această dovadă a fost făcută în cauză, în condițiile specifice reglementate în materia insolvenței și, drept consecință, că nu poate fi reținută nici critica din recurs legată de nedovedirea intenției de fraudă din partea părților semnatare, atât cu prilejul incheierii contractului de prestări servicii sau ulterior, cât și cu prilejul executării acestui contract, în baza prev. art. 8 din Legea nr. 85/2006, art. 312 C.pr.civ., se impune respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de SC F. T. S. împotriva sentinței civile nr. 1956 din_ pronunțată în dosar nr._ /a1 al Tribunalului S. izat C.
, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
S. Al H.
Judecător,
M. B.
Judecător,
-A. N.
Grefier,
B.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: V. L. Oros
| ← Încheierea civilă nr. 7101/2013. Acțiune în anulare.... | Sentința civilă nr. 568/2013. Acțiune în anulare. Faliment,... → |
|---|
