Decizia civilă nr. 2985/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2985/2013
Ședința publică de la 08 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de D. G. A F. P. A
J. C. pentru ADMINISTRAȚIA F. P. A M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 3058 din_ pronunțată în dosar nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., privind și pe intimat D. D., intimat SC D. D.
S. PRIN LICHIDATOR J. T. M. C., având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006_ /A1 antr.rasp.dep.de D.
.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
C. ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., C. ea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
C. EA
Prin sentința civilă nr. 3058 din_ pronunțată în dosar nr. _
/a1 al Tribunalului Specializat C. s-a respins ca neîntemeiată cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de creditoarea D. G. A F.
P. A J. C., creditor în cadrul procedurii debitoarei SC D. DS, în contradictoriu cu pârâta D. D. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. d), poate a fi antrenată răspunderea patrimonială a persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență dacă acestea au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea, aceste fapte trebuind să fie dovedite de către creditorul reclamant potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil, ori acesta nu a făcut dovada niciunei fapte de natură a se încadra în cele trei ipoteze reglementate de dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Mai mult, potrivit raportului privind cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență a SC D. DS întocmit de lichidatorul judiciar
C.I.I "T. M. C. "; cauzele care au determinat starea de insolvență au fost cauzate de desfășurarea unui volum redus de activitate, acumularea de datorii către bugetul de stat și bugetul local, obligațiile fiscale fiind achitate cu întârziere ceea ce a dus la calcularea unor penalități și majorări de întârziere, subliniindu- se în concluzii că această stare s-a datorat unor factori subiectivi, nefiind identificate elemente care ar putea duce la incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În acest context, judecătorul sindic a apreciat pentru dovedirea elementelor aferente acțiunii în atragerea răspunderii patrimoniale nu se poate reduce doar la prezumții simple extrase din faptul că nu s-a predat documentația contabilă, ci revenea reclamantului creditor obligația de a solicita și de a administra probe care să facă dovada ținerii unei contabilități fictive, a dispariției unor documente contabile sau a neținerii contabilității în conformitate cu dispozițiile legale.
Având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada faptului ilicit, nefiind întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată de instituire a răspunderii materiale formulată de creditoarea D. G. A F. P. A J. C. creditor în cadrul procedurii debitoarei SC D. DS, în contradictoriu cu pârâta D. D.
.
Judecătorul sindic a reținut că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea D. G. A F.
P. A J. C. în calitate de reprezentantă a A. F. P. A M.
C. -N.
solicitând sa se modifice sentinta atacata si sa se dispuna continuarea procedurii de faliment.
Raportat la cele retinute in luarea hotararii, învederează instantei de control judiciar faptul ca potrivit raportului lichidatorului publicat in BPI 8185/_, administratorul statutar al debitoparei nu a predat documentele contabile lichidatorului judiciar, incalcand astfel prevederile art. 28 din Legea insolventei.
In aceste conditii, raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la aparitia starii de insolventa este neconcludent, intrucat nu a fost intocmit prin confruntarea documentelor contabile (pe care debitoarea ar fi trebuit sa le detinta conform reglementarilor in materie) cu informatiile existente pe site-ul Ministrului F. P. . Legea 85/2006 prevede in mod imperativ obligatia administratorului statutar de a preda administratorului judiciar documentele contabile, tocmai pentru ca analiza cauzelor si imprejurarilor care au condus la aparitia starii de insolventa sa fie facuta corect, in cunostinta de cauza, aceasta reprezentand si o modalitate de verificare a debitarei ajunsa in stare de insolventa.
Administratorul statutar se sustrage verificarilor pe care le incumba deschiderea procedurii de insolventa pe care debitoarea insasi a reclamat-o. Astfel, nu se poate retine ca administratorul statutar ar fi in necunostinta de deschiderea procedurii, cata vreme pe de o parte deschiderea procedurii s-a facut la chiar cererea debitoarei iar pe de alta parte notificarile trimise de lichidatorul judiciar in cauza, atat pe adresa administratorului statutar cat si pe cea a debitoarei, corespund mentiunilor din lista asociatilor si administratorilor si cu lista de control a debitoarei de la Oficiului Registrului Comertului, respectiv domiciliului/ sediului social la care administratorul statutar a trimis notificarile sunt cele declarate. Prin urmare faptul ca nu se ridica corespondenta, nu poate sa profite paratului. Neridicarea corespondentei expediate de administratorul/lichidatorul judiciar este imputabila exclusiv acesteia si nu poate constitui cauza de exonerare de raspundere.
Imposibilitatea verificarii modului in care au fost valorificate bunurile debitoarei, ca de altfel a verificarii intregii activitati a acesteia, contureaza, fara echivoc vinovatia fostei conduceri si legatura directa intre actiunile acesteia si falimentarea persoanei juridice.
In calitatea sa de administrator, paratul nu si-a indeplinit obligatia prevazuta de Legea nr.85/2006, in sensul prezentarii actelor contabile, a registrelor societatii, a bilantului contabil, a listelor privind creditorii si creantelor acestora, a contului de profit si pierderi cat si a celorlalte acte, astfel cum sunt enumerate de art.35 din lege.
Prin neprezentarea acestor acte se dovedesc implicit cazurile de culpa prevazute de legea speciala, situatie in care solicită a aprecia ca se impune antrenarea raspunderii administratorului debitoarei conform art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 coroborat cu art.73 din Legea nr.31/1990 republicata.
Intentia de fraudare a creditorilor este mai mult decat evidenta, acestia fiind prejudiciati prin sustragerea organelor de conducere ale debitoarei de la indeplinirea obligatiilor sociale si financiare asumate.
In conditiile netinerii contabilitatii in conformitate cu legea, se prezuma existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs care consta in pasivul inregistrat in tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu se prezuma atata timp cat exista incetarea de plati si una din faptele enumerate de art 138, prezumtia avand caracter juris et de jure nefiind posibil a fi rasturnata prin proba contrara.
În ceea ce priveste dovada care se impune a fi facuta potrivit prevederilor art. 1169 Cod civil, anexează prezentului recurs întreg dosarul cauzei de insolventa de unde rezulta atât valoarea creanțelor împotriva averii debitoarei cât si faptul neținerii cantabilității de catre debitoare (care nu poate fi negata de catre administatorul statutar decat prin proba contrara, respectiv depunerea acestor documente la dosarul cauzei).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, C. ea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 11 iunie 2012,
creditoarea D. | G. | A F. | P. | A J. | C. în calitate de reprezentant |
al A. F. | P. | A M. | C. -N. | a solicitat antrenarea răspunderii |
patrimoniale a pârâtei D. I. în calitate de administrator statutar al debitoarei SC D. DS și obligarea acesteia la plata întregului pasiv al debitoarei în sumă de 5.023 lei, în temeiul prev. art. 138 din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii creditoarea susține că din rapoartele depuse la dosarul de insolvență rezultă că lichidatorului judiciar nu i-au fost comunicate documentele contabile, fiind astfel încălcate prev. art.28 din Legea nr.85/2006. Administratorul statutar se sustrage verificărilor pe care le incumbă deschiderea procedurii de insolvență pe care însăși debitoarea a reclamat-o. Prin neprezentarea documentelor financiar-contabile s-a demonstrat faptul că astfel de acțiuni intră sub incidența disp. art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, întrucât se încearcă evitarea unui control asupra modului în care au fost valorificate activele falitei și destinația efectivă a sumelor de bani rezultate în urma acestor operațiuni.
Prin hotararea atacata, s-a respins cererea de atragere a raspunderii administratorului statutar al debitoarei pentru pasivul ramas neacoperit al debitoarei, in urma derularii procedurii prevazute de Legea nr. 85/2006. S-a retinut in esenta ca administratorul statutar nu este vinovat de ajungerea debitoarei in stare de insolventa potrivit raportului privind cauzele si imprejurarile care au condus la aparitia starii de insolventa intocmit de lichidatorul judiciar, iar pe de alta parte, ca nu s-a facut dovada, in conditiile art.
1169 Cod civil, a niciunei fapte de natura a se incadra in cele trei ipoteze reglementate de dispozitiile art. 138 lit.d din Legea 85/2006.
Prin recursul declarat de către creditoare, sunt reiterate susținerile făcute în fața instanței de fond, în sensul în care relevantă pentru soluționarea cauzei este doar împrejurarea că pârâta nu a procedat la predarea documentelor contabile, astfel încât este evidentă săvârșirea faptei prev. de art. 138 alin. 1 lit. d, aceasta cauzând starea de insolvență.
Pornind de la aceste premise, C. ea constată că răspunderea reglementată de art. 138 și urm. din Legea insolvenței este o formă specială de răspundere civilă delictuală. Prin urmare, pentru a fi antrenată, este nevoie să fie întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, reglementate de art. 998-999
C. civ. (Codul civil din 1864), precum și cele special reglementate de art. 138 și următoarele din legea insolvenței.
Din această perspectivă, în mod corect a subliniat judecătorul sindic că trebuie dovedită de către reclamant existența tuturor condițiilor generale, iar vinovăția, ca element al răspunderii, trebuie să îmbrace forma intenției, iar nu a culpei. Fiind vorba de intenție, aceasta nu este prezumată, ci trebuie să fie dovedită. Aceste considerații sunt valabile și în privința cerinței referitoare la existența raportului de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul cauzat creditoarei.
În ce privește condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit, d) din Legea nr. 85/2006, tribunalul a statuat corect în sensul în care acestea nu sunt întrunire, potrivit situației de fapt relevate de actele dosarului.
Astfel, acest text normativ prevede că este posibilă antrenarea răspunderii fostului organ de conducere al debitoarei care a cauzat starea de insolvență prin una din următoarele fapte: a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Reclamanta a apreciat că poate fi reținută în sarcina pârâtei fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceasta nu a predat documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr.85/2006. Deși acest lucru este real, în mod corect a arătat tribunalul că nu există nicio legătură de cauzalitate nepredarea documentației contabile și prejudiciul suferit de creditoare și materializat în tabelul definitiv consolidat.
C. ea achiesează acestor statuări, în contextul în care, conform concluziilor raportului prev. de art. 59 alin. 1 din lege, care nu au fost contestate de către creditoarea-reclamantă, deși nu au fost predate niciun fel de documente financiar-contabile pe baza cărora să se poată creiona un tablou clar asupra situației actuale a societății și asupra cauzelor și împrejurărilor care au adus societatea în starea de insolvență, nu este mai puțin adevărat că analiza situației debitoarei s-a realizat în baza situațiilor financiare preluate de pe site-ul M. ui F. P., reprezentând indicatori ai activitatii desfasurate in 2010, de altfel fiind ultima situație financiară depusă.
Cu toate că în acest bilanț sunt evidențiate și active, în valoare de 29.383 lei, lichidatorul a arătat că toate elementele de activ și de pasiv descrise in raport au constituit patrimoniul societătii la data de depunerii bilantului aferent anului analizat, însă nu există nici un fel de date ulterioare, fiind foarte probabil ca debitoarea să prezinte cu totul altă situație în momentul deschiderii procedurii.
S-a mai relevat că o analiză eficientă a cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei se poate realiza doar prin analiza documentelor financiar-contabile care reflectă activitatea desfașurată de debitoare pe parcursul perioadei de funcționare. Totusi, bazandu-se pe situatiile financiare preluate de pe site-ul M. ui F. P., in opinia lichidatorului, cauzele care au determinat insolventa societatii debitoare in cauza pot fi legate de
desfasurarea unui volum scazut de activitate, nesansa de a desfasura o activitate rentabila, acumularea de datorii catre bugetul statului si bugetul local, în contextul în care obligațiile nu au fost achitate la scadenta si au atras după sine calcularea de majorări si penalități, precum și lipsa unor eforturi pozitive in redresarea societății.
În cuprinsul concluziilor referitoare la raspunderea persoanelor din conducerea societatii debitoare, practicianul în insolvență a indicat că în ceea ce priveste elementele care ar putea sta la baza angajarii raspunderii organelor de conducere ale societatii debitoare, nu a identificat elemente care sa fundamenteze o atare ipoteza. Din analiza efectuata de catre lichidatorul judiciar si din informatiile obtinute pana la aceasta data, s-a constatat ca aparitia starii de insolventa s-a datorat in principal unor factori obiectivi, in cauza nefiind pana in prezent identificate elemente care sa indice ca ar fi indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art.138 din Legea 85/2006, privind angajarea raspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale SC D. DS .
Așa fiind, deși C. ea achiesează considerațiilor teoretice conform cărora, de principiu, neținerea contabilității poate constitui temei pentru aplicarea prev. art. 138 alin. 1 lit. d din lege, nu trebuie negată specificitatea stării de fapt descrise de către lichidator și caracterul special al răspunderii reglementate de acest text legal.
Aceasta întrucât antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere, ca formă specială a răspunderii civile delictuale, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv fapta ilicită a acestora, prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și intenția celui față de care se antrenează răspunderea, respectiv reprezentarea faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea stării de insolvență. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență. Simpla constatare a stării de insolvență nu constituie însă o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii.
Referitor la raportul de cauzalitate, disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006 impun condiția ca fapta membrilor organelor de conducere să fi cauzat ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și, indirect, creditorii săi. La rândul său, vinovăția trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei.
Raportând aceste considerații teoretice la specificul cauzei, C. ea constată că în sarcina pârâtei nu se pot reține faptele ilicite la care face referire recurenta, lipsind atât raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, prin prisma tuturor celor mai sus expuse și fiind discutabilă și existența vinovăției intimatei, respectiv intenția acesteia de a prejudicia, prin fapta invocată, creditorii debitoarei.
Pentru toate aceste motive, C. ea apreciază că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins în consecință, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. A J. C. pentru ADMINISTRAȚIA F. P. A M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 3058 din_ pronunțată în dosar nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, S. Al H. | Judecător, M. B. | Judecător, G. -A. N. |
Grefier, A. B. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: C. G.
| ← Încheierea civilă nr. 685/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 2393/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
