Sentința civilă nr. 561/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a2
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 561/2013
Ședința publică din 15 Martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: U. I., judecător-sindic
GREFIER: P. R. A.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulate lichidator N. L. - C. I. DE I., împotriva pârâtului H. I., având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 01 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 08 martie 2013, respectiv 15 martie 2013, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Deliberând,constată:
Prin acțiunea în răspundere patrimonială formulată în dosarul de insolvență privind pe debitoarea S. M. T. S. - în faliment, lichidatorul judiciar C. I. de I. N. L. a solicitat obligarea pârâtului H. I. să suporte din averea personală pasivul debitoarei în sumă de 634.271,26 lei.
In motivarea acțiunii s-a arătat că acțiunea se bazează pe Raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvență conform cărora administratorul societății se face vinovat de cel puțin două dintre faptele prevăzute la art.138 din Legea insolvenței și anume, fapta prev.la art.138 alin.1 lit.c întrucât "a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea,în mod vădit,persoana juridică la încetare de plăți";. Sub acest aspect s-a arătat că deși S. M. T. S. a înregistrat pierderi încă din anul 2008, pârâtul-în calitate de administrator, a decis să continue activitatea până la intrarea în insolvență la cererea unui creditor, pierderile continuând an de an.
S-a mai susținut că în această perioadă "pârâtul a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a stoarce pentru sine maximum posibil din activele societății, în frauda creditorilor și în disprețul profund al legii";. In acest fel "s-au topit active"; în valoare de 891.583 lei (din care active imobilizate erau de 689.067 lei iar soldul de casă era de 185.572 lei la data de_ .
In acest fel, pasivul a crescut continuu, ajungând la 634.271,26 lei, o parte din bunuri au fost vândute iar altele, cele mai valoroase au fos recuperate după data deschiderii procedurii insolvenței,în disprețul legii, fără acordul administratorului judiciar și în baza unor contracte dubioase.
S-au anexau înscrisuri la cerere (f.4-24)
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru conf.art.77 din Legea nr.85/2006.
Pârâtul H. I. a formulat întâmpinare, prin avocat (f.31-36) prin care, pe cale de excepție, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind prescrisă și tardivă, fiind introdusă peste termenul de prescripție de 2 ani de la data deschiderii procedurii insolvenței,prev.de art.39 din Legea nr.85/2006 iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea, în esență, că nu poate fi reținută vinovăția pârâtului pentru fapta imputată prev.la art.138 alin.1 lit.c, că această faptă nu se prezumă ci ea trebuie dovedită, că nu au fost indicate în concret și alte fapte dintre cele prevăzute expres de art.138 alin.1 din lege ci s-a făcut doar o apreciere generală că "pot fi reținute cel puțin două fapte"; dar nu este rolul instanței de a identifica aceste fapte și de a produce probe din oficiu și nu există dovada unui raport de cauzalitate între presupuse fapte atribuite administratorului debitoarei și starea de insolvrnță.
Pe de altă parte ,s-a arătat că este real că societatea a intrat într-un declin însă datorat crizei economice apărute din anul 2008 materializat prin scăderea traficului de călători (societatea a avut ca obiect de activitate transportul internațional de persoane) dar și faptului că un autocar a fost incendiat în Spania, întreaga pagubă localizându-se în patrimoniul debitoarei care a fost nevoită să plătească prețul la societatea de leasing care ar fi avut obligația să asigure acel bun.
Cu toate acestea, s-a arătat că în anii 2010,2011, societatea a obținut profit ,așa cum rezultă din declarațiile depuse la organele financiare
De asemenea, s-a susținut în întâmpinare că au fost înstrăinate două microbuze și o remorcă mică în anul 2011,către persoane fizice dar banii au fost folosiți la plata utilităților către furnizori (Orange, Romtelecom, Electrica, chiar plata unui creditor) și că nu a refuzat colaborarea cu lichidatorul judiciar, așa cum acesta a susținut.
De asemenea, pârâtul a depus înscrisuri (f.38-117).
La solicitarea reclamantului, a fost luat un interogator pârâtului (f.118-119). Ambele părți au depus și concluzii scrise (f.121-130).
Examinând actele și lucrările dosarului
, precum și cele din dosarul de insolvență, s-au reținut următoarele:
Prin încheierea comercială nr.546/18 mai 2010, pronunțată de judecătorul- sindic în dosar nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței la cererea creditorului SC F. T. S. Cristuru- Secuiesc, jud. Harghita, împotriva debitoarei SC M. T. S., fiind numit administrator judiciar C.I.I. N. L. iar ulterior, prin Sentința civ.nr.513/_, s-a dispus intrarea în faliment, prin procedura generală, în condițiile art.107 alin.1 lit.A pct.b și c din Legea nr.85/2006,având în vedere că niciuna din persoanele prev. de art. 94 alin.1 din Legea 85/2006 nu a propus un plan de reorganizare.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune prin prisma disp.art.139 din Legea nr.85/2006 - excepție invocată de pârât prin întâmpinare, tribunalul constată că această excepție este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare, penztru următoarele considerente:
Potrivit art.139 din lege,"Acțiunea prevăzută la art.138 se prescrie în termen de 3 ani. Prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii";(subl.n.)
In cauză, deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC M. T.
S. s-a dispus prin Incheierea civilă nr.546/18 mai 2010 ,așa cum s-a arătat mai sus.
In această situație se reține că înregistrarea acțiunii în răspundere, la data de 22 iunie 2012 (f.1-2) s-a făcut în termen întrucât legea prevede că termenul de 2 ani
"începe să curgă curgă de la data la care a fost cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii";,
deci termenul de 2 ani nu este termenul de prescripție a acțiunii, acesta fiind de 3 ani și poate începe să curgă la cel mult 2 ani de la data deschiderii procedurii (în total, s-ar putea ca acțiunea să fie introdusă în cel mult 5 ani de la data deschiderii procedurii.
In speță, nu este împlinit termenul de prescripție pentru formularea acțiunii, astfel că se va respinge ca neîntemeiată excepția invocată de pârât.
Examinând acțiunea pe fond, de asemenea tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată și se va respinge ca atare, pentru următoarele argumente:
Potrivit disp.art. l38 alin.l din L.85/2006, "în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu disp.art. 59 alin. (l) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului - judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportat de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei,prin una dintre următoarele fapte: … c)";au dispus,în interes personal,continuarea une activități care ducea,în mod vădit,persoana juridică la încetare de plăți";.
Potrivit disp.art. ll69 C.civ. din l864 (aplicabile în cauză), cel care face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.
In cauză, antrenarea răspunderii materiale a fostului administrator statutar în condițiile art.l38 alin.l lit.c din L.85/2006, presupune îndeplinirea cerinței esențiale de admisibilitate a cererii, respectiv existența unui raport de cauzalitate între fapta administratorului statutar și starea de insolvență .
Natura juridică a răspunderii administratorilor împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială însă pentru a fi angajată această răspundere este necesar a se îndeplini condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, conform art.998 - 999 C.civ., din l864, respectiv; fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu (pasivul din tabelul de creanțe).
In speță, reclamantul nu a dovedit existența faptei imputabile pârâtului și nici a raportului de cauzalitate între apariția insolvenței și continuarea unei activități care ducea,în mod vădit,la încetarea de plăți.
De altfel, lichidatorul judiciar a susținut că pârâtul a dispus continuarea activității după deschiderea procedurii insolvenței, că după această dată ar fi înstrăinat în mod nelegal unele bunuri însă aceste fapte nu pot fi cauza insolvenței care s-a constatat anterior (procedura a fost deschisă la data de_ ).
In perioada de observație, până la intrarea în faliment, debitoarea a putut să-și continue activitatea, sub îndrumarea și controlul administratorului judiciar, în condițiile legii insolvenței iar pentru faptele de înstrăinare a bunurilor debitoarei în insolvență, în frauda creditorilor, dacă ele s-au produs, ar putea fi antrenată răspunderea penală,în baza prev.art.143 alin.2 lit.din Legea nr.85/2006.
In practica judiciară s-a decis că simpla susținere a reclamantului, fără dovedirea faptelor, are un caracter pur formal și nu conduce automat la atragerea răspunderii administratorului statutar pentru plata pasivului societății,dacă nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie și care să fi cauzat starea de insolvență, așa cum se cere la art.138 alin.l din lege.
De asemenea, în practica judiciară s-a statuat că lichidatorul judiciar care este titularul acțiunii în răspundere, este obligat să indice pentru care din faptele prev. la art.138 alin.1 se solicită atragerea răspunderii, judecătorul-sindic nefiind îndreptățit să se pronunțe cu privire la fapte care nu au făcut obiectul acțiunii și pentru care pârâtul nu a avut posibilitatea să-și facă apărările necesare. Doar în concluziile scrise depuse la data de_, după judecarea în fond (f.126), lichidatorul judiciar a invocat ca temei al acțiunii și fapta prev.la art.138 alin.1 lit.a, respectiv că a folosit bunurile societății în interes propriu, dar nici această faptă nu este dovedită ca fiind faptă în legătură de cauzalitate cu intrarea in insolvență a societății.
Cheltuielile de judecată nu s-au solicitat .
Văzând și disp.art. ll alin.l lit.g din L.nr.8572006, privind procedura insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca neîntemeiată excepția prescrierii dreptului la acțiune ridicată de pârâtul H. I. .
Respinge ca neîntemeiată acțiunea în răspundere patrimonială formulată de reclamantul lichidator judiciar C. I. de I. N. L. , cu sediul în B., str.M. E. nr.5 Scara A,ap.6, jud. B. -Năsăud, împotriva pârâtului H. I. , domiciliat în loc.S. M., str.Principală,nr.165, jud.B. -Năsăud, în dosarul de insolvență nr. 1638l/ll2/2009 privind pe debitoarea SC M. T. - în faliment.
Fără cheltuieli de judecată. Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 07 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de l5 martie 20l3.
PREȘEDINTE,
Judecător - sindic | GREFIER, | |
I. U. | R. | A. P. |
Red/dact/ UI/CR/5 ex. 23.04..20l3
| ← Sentința civilă nr. 1698/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1198/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
