Sentința civilă nr. 3594/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC_ /A1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3594/2013
Ședința publică din data_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC - C. G. GREFIER - T. G.
S-a luat în examinare cererea de antrenare a răspunderii materiale personale formulată de C.I.I. R.
A. D. în calitate de lichidator judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei SC M. C.
S. - dosar nr._, împotriva pârâtului H. T. .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar C.I.I R. A.
D., d-na practician în insolvență R. A. D., lipsind pârâtul.
Procedura de citare a pârâtului H. T., nu este legal îndeplinită, având în vedere faptul că în dovada de îndeplinire a procedurii de citare a acestuia, agentul poștal a făcut mențiunea "mutat de la adresă și noul locatar nu permite afișarea";.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-a depus la data de_, de către lichidatorul judiciar, dovada citării pârâtului H. T. prin publicitate în ziarul România Liberă, potrivit dispozițiilor art. 95 Cod Procedură Civilă.
Reprezentanta lichidatorului judiciar depune în xerocopie raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariției insolvenței debitoarei și dovada notificării administratorului statutar al debitoarei d-nul H. T. . Arată că pârâtul H. T. a luat legătura telefonic cu lichidatorul judiciar, arătând faptul că are cunoștință de procedura insolvenței debitoarei.
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat împrejurare față de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii de antrenare a răspunderii astfel cum a fost formulată în sensul de a se dispune prin hotărârea ce urmează a se pronunța angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului până la concurența sumei de 250.816,82 lei care reprezintă pasivul societății debitoarei, format din sumele înscrise în tabelul definitiv de obligații al debitoarei, având în vedere motivele arătate în cererea de chemare în judecată.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare asupra cererii de angajare a răspunderii patrimoniale formulată de către lichidatorul judiciar.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 4 octombrie 2013, lichidatorul judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ R. A. D. a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâtului H. T. și obligarea acestuia la plata sumei de 250.916,82 lei reprezentând pasivul debitoarei SC M. C. S. rămas neacoperit, motivat de faptul că în sarcina acestuia se pot reține fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că urmare deschiderii procedurii, conform art. 35 din legea 85/2006, lichidatorul judiciar a notificat debitoarea la adresa sediului social de la Registrul Comertului cat si administratorul statutar la adresa acestuia de domiciliu, in vederea depunerii documentelor mentionate de art. 28 din legea 85/2006, adresă la care numitul nu a înțeles să dea curs.
Vis-a-vis de acest aspect, lichidatorul judiciar a înțeles să consulte site-ul MFP unde se gaseste afisat ca ultima raportare financiar-contabila a debitoarei, Bilantul contabil aferent anului fiscal 2008.
Ca urmare a analizei realizata de catre lichidatorul judiciar asupra Bilantului contabil al debitoarei intocmit în_, rezulta ca societatea S.C M. C. S. inregistra la_, active imobilizate în cuantum de 208.185 lei, stocuri în cuantum de 106 lei, creanțe în cuantum de 126.561 lei, casă și conturi la bănci în cuantum de 4.361 lei.
Fara ca administratorul statutar H. T. să predea bunurile care ar fi trebuit să existe in patrimoniul debitoarei S.C M. C. S. la data deschiderii procedurii insolventei în formă simplificată din dosarul cauzei, pentru a fii valorificate in procedura si sumele distribuite creditorilor, creându-se prezumtia ca acestea au fost valorificate in interes personal de administratorul statutar al debitoarei.
În conditiile în care pârâtul H. T., administrator statutar a debitoarei nu a înțeles sa puna la dispozitia lichidatorului judiciar bunurile imobilizate și stocurile evidențiate în patrimonial debitoarei sau actele din care să rezulte modalitatea de valorificare a bunurilor înregistrate în evidentele contabile ale debitoarei sau sumele rezultate din valorificarea acestora n-au fost identificate în caserie sau conturile din banci, se arată ca efectele produse de lipsa aportului acestor bunuri in economia generala a persoanei juridice debitoare, au condus la majorarea datoriei fata de creditori prin acumularea dobanzilor si penalitatilor de intarziere aferente datoriei de baza, constituind cu siguranta unul din motive pentru care debitoarea S.C M. C. S. a ajuns in incetare de plati, fapte prevazute la art 138 alin 1 lit a) din legea 85/2006.
Fără ca pârâtul H. T. sa predea numerarul de bani reflectat ca fiind existent in casieria debitoarei la data deschiderii procedurii insolventei, pentru a fii distribuite creditorilor sau sa justifice cu documente legitime sumele de bani ridicate din casieria debitoarei, creându-se astfel prezumtia ca au fost utilizati in interes personal .
Drept urmare, efectele produse de lipsa aportului acestor bani in economia generala a persoanei juridice debitoare, au condus la majorarea datoriei fata de creditori prin acumularea dobanzilor si penalitatilor de intarziere aferente datoriei de baza, constituind cu siguranta unul din motivele pentru care debitoarea S.C M. C. S. a ajuns in incetare de plati, fapte prevazute la art 138 alin 1 lit a) din legea 85/2006.
În cazul de fata este evident ca functionarea societatii nu s-a desfasurat in conditii de legalitate, pârâtul H. T., in exercitarea functiei de administrator statutar cu puteri nelimitate, a incalcat dispozitiile legale conform legii 31/1990, raportate la art 138 alin 1 lit a) din legea 85/2006 referitor la gestionarea societatii comerciale, deturnand astfel utilizarea banilor de la scopul lor legal si firesc, intr-o utilizare frauduloasa, in interes propriu.
În consecință, efectele produse de lipsa aportului acestor bani care puteau fi utilizați în interesul persoanei juridice debitoare, au condus la majorarea datoriei fata de creditori prin acumularea dobanzilor si penalitatilor de intarziere aferente datoriei de baza, constituind cu siguranta unul din motivele pentru care debitoarea S.C M. C. S. a ajuns in incetare de plati. contribuind astfel la instalarea falimentului, fapte prevazute la art 138 alin 1 lit a) din legea 85/2006.
Analizand deciziile de impunere, aduse in probatiune de creditorul DGFP C., lichidatorul judiciar a arătat că rezulta fara echivoc ca datoriile societatii debitoare s-au nascut pe baza propriilor declaratii de impunere inregistrate la organele fiscale de resort din care, rezulta ca debitoarea inregistra pana la data deschiderii procedurii insolventei, restante la plata obligatiilor sociale cu retinere la sursa in suma de 9.500 lei, iar potrivit art 6 din legea 241/2005, retinerea si nevarsarea cu intentie in cel mult 30 de zile de la scadenta a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa, este calificata infractiune.
În aceste conditii obligatia virarii la buget a sumelor reprezentând stopaj la sursa a revenit pârâtului, nevirarea acestora cu rea intentie fiind culpa numitului H. T., administrator statutar al S.C
M. C. S. în condițiile in care debitoarea inregistreaza in contabilitate lichiditati în caserie.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că fără ca administratorul statutar H. T. sa prezinte lichidatorului judiciar situatia analitica a creditorilor evidentiati in contul sintetic de creante in suma de 12.6561 lei, prin aceasta majorându-se pasivul societătii debitoare, astfel să nu se poată constata schimbarea destinatiei sumelor încasate de societatea debitoare fără vreo justificare legală sau neurmarirea creanțelor în scopul utilizării creditului comercial astfel prescris în interesul altor persoane, contrar interesului persoanei juridice S.C M. C. S. .
Pârâtul H. T. nu a făcut nici un demers pentru a încasa creantele datorate de diversi creditori ai societatii debitoare, cu toate ca această operațiune trebuia făcută cu ocazia inventarierilor anuale, ocazie cu care trebuiau transmise extrase de cont pentru confirmarea soldurilor, notificări și inițierea de acțiuni judiciare pentru recuperarea creanțelor in vederea reintregirii patrimoniului debitoarei S.C M. C. S. prin incasarea drepturilor de creante detinute asupra altor persoane.
În consecință, neefectuarea operațiunii de inventariere a clienților neîncasați si neurmărirea lor, a condus la insuficienta disponibilităților banesti necesare plății datoriilor față de creditori care detin creante impotriva averii debitoarei, și deci la declanșarea de către creditori a procedurii de insolvență. În plus, starea de incapacitate de plată a societății debitoare s-a adâncit prin adăugarea, zi de zi, la creanțele bugetare propriu zise (debite) a accesoriilor (majorări, penalități). Neurmărirea creanțelor ale societatii S.C M. C.
S. prin modalitățile prevăzute in mod expres de către reglementările contabile în vigoare, a condus inevitabil la lipsa disponibilităților bănești din trezoreria debitoarei necesare plății obligațiilor față de diverșii săi creditori. Faptul că inventarierea creantelor este o operațiune ce ține de respectarea prevederilor legale în materia contabilității, neurmarirea creanțelor se circumscrie dispozițiilor art.138 lit.d) din legea 85/2006.
Prin refuzul nejustificat al administratorului statutar de a preda actele contabile lichidatorului judiciar se prezumă că aceasta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale în vigoare. În
ceea ce privește existenta faptei ilicite, lichidatorul judiciar arată că în conformitate cu prevederile Legii 82/1991, art. 1 al. 1 societătile comerciale... au obligatia sa organizeze și sa conducă contabilitatea proprie și in conformitate cu art. 5 persoanele prevăzute la art. 1 au obligatia sa conducă contabilitatea în partida dubla și sa întocmească situatii financiare anuale. Coroborând aceste prevederi legale cu textele art. 73 alin 1 lit. c și art. 73 alin. 2 administratorul este solidar răspunzător fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege și corecta lor tinere., rezulta fără echivoc ca în cazul nedepunerii documentelor contabile prevăzute de lege nu s-a tinut o contabilitate în conformitate cu legea avand in vedere ca sensul de corectă tinere a registrelor contabile include atât modul în care sunt întocmite, dar și înregistrarea la organele abilitate de lege.
Legiuitorul a instituit obligatia tinerii contabilitătii în partida dubla și obligatia depunerii unui exemplar din bilantul anual și din raportarea semestrială la organele fiscale de resort tocmai pentru a exista posibilitatea controlului activitătii contabile.
În considerarea acestor aspecte, este evident că funcționarea societății nu s-a desfășurat în conditii de legalitate, existând o legătură cauzală între faptele ilicite, culpabile a administratorului și prejudiciul adus creditorilor, prin neplata datoriilor către aceștia.
Asadar rezulta că pârâtul, în exercitarea functiei de administrator cu puteri nelimitate, a încălcat dispozitii legale imperative prevazute de legea 82/1991 si Legea 31/1990 privitor la obligatia ținerii contabilitătii debitoarei. Faptele administratorului statutar H. T. s-au concretizat printr-o serie de omisiuni în a realiza demersurile care se aflau în sarcinalor, precum neevidentierea conform normelor legale a creantelor societatii debitoare, precum și în actiuni care se aflau în contradictie cu dispozitiile legale și folosirea bunurilor si a banilor aflati in caseria societatii debitoare în interesul altor persoane, contrar interesului a S.C M. C. S. care evidentiază ca administratorul societătii nu s-a comportat ca un bun proprietar raportat la diligenta minim necesara pentru a evita starea de insolventă a debitoarei. Vinovătia - rezultă chiar din neîndeplinirea acestor obligatii, în conditiile în care nu s-a dovedit existenta unei împrejurări care înlătură vinovătia acestuia, răspunderea putand fi antrenată conform dispozitiilor legale in materie și pentru prejudiciul ce a fost cauzat prin neglijentă.
Acceptand desemnarea ca administrator statutar al societatii debitoare, faptele ilicite ale numitului
H. T., atrag raspunderea personală a acestuia atât față de persoana juridică S.C M. C. S. cât și față de creditorii din tabelul de obligații al debitoarei.
În speță, indiferent de faptul ca pârâtul H. T. în calitate de administrator statutar al debitoarei, a încalcat din culpa(neglijenta) sau cu intenție normele de drept care impuneau gestionarea cu mai multă diligență a patrimoniului societatii S.C M. C. S. decât interesele personale, lichidatorul judiciar a arătat că pârâtul este autorul unor fapte expres si limitativ invocate de legiuitor la art. 138 alin 1, lit a) si lit
d) a legii 85/2006, fapte care constituie o premisă legală de a fi angajată raspunderea patrimonială a acesteia în recuperarea prejudiciului în suma de 250.916,82 lei, creat față de creditorii înscriși în tabelul de obligații al debitoarei.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, având în vedere disp. art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de
insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau a unei alte persoane.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că noțiunea de bun trebuie interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect cu valoare economică, inclusiv creanțele.
Lichidatorul judiciar a arătat că din bilantul contabil al debitoarei intocmit în_, rezulta ca societatea S.C M. C. S. inregistra la_, active imobilizate în cuantum de 208.185 lei, stocuri în cuantum de 106 lei, creanțe în cuantum de 126.561 lei, casă și conturi la bănci în cuantum de 4.361 lei care nu a fost justificată prin documente primare, fiind înregistrată doar în baza unor note contabile, fără a fi însoțite de documente justificative.
Utilizarea de către administratorul statutar a sumelor de bani aparținând debitoarei în interes personal a constituit factorul determinant în ajungerea societății în stare de insolvență, putându-se trage astfel concluzia că bunurile societății au fost folosite în alt scop decât cel prevăzut de lege.
Pârâtul nu a predat lichidatorului judiciar sumele aparținând debitoarei și nu a pus la dispoziția acestuia nici un document din care să rezulte că sumele evidențiate în bilanțul contabil depus la dosar au fost folosite în interesul debitoarei.
Așadar, față de situația relevată de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat sume în patrimoniul debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii acestea nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește întrunirea în speță a disp. art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului poate fi încadrată în prev. art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar toate documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din Legea nr.85/2006. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâtul se face vinovat de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari
răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din
Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.
Astfel, faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâtul se impune a fi obligat la plata pasivului debitoarei SC M. C.
S. în cuantum de 250.916,82 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea de cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de către lichidatorul judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ "R. A. D. "; desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC M. C. S. și în consecință:
Obligă pârâtul H. T., cu ultimul domiciliu cunoscut în C. -N., str. B. Ș. D., nr. 2, ap. 2, jud. C., să plătească suma de 250.916,82 lei, reprezentând pasivul debitoarei SC M. C. S. aflată în faliment în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 20 decembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. G. T. G.
Red.CG/LU 3 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 3677/2013. Răspundere organe de... | Încheierea civilă nr. 685/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
