Decizia civilă nr. 3378/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3378/2013
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea D. G. A F. P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 6211 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui S. în contradictoriu cu intimații SC P. SRL, S. G., F.
L. E., SC P. SRL PRIN LICHIDATOR J. CII R. D. N., având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Ielciu Otilia în reprezentarea intereselor intimaților F. L. și S. G. cu împuternicire avocațială aflată la fila 20 din dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă. Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea intimaților, F. L. și S. G.
- întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare. În susținere se arată că afirmațiile recurentei cu privire la ținerea unei contabilități fictive și deturnarea unei părți din activ sunt simple afirmații. Greșelile din Declarația 390 nu au o consecință fiscală, neîncadrându-se în dispozițiile art.138 lit. b din legea insolvenței. În privința folosirii cursului bancar, codul fiscal a reglementat posibilitatea agenților economici de a folosi cursul bancar de la banca unde-și are deschis cont și nu cursul oficial al BNR. Nu se face referire nici în motivele de recurs cu privire la vreo faptă concretă care să cadă în sarcina intimaților. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 6.211 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al
T. ui S. a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de creditorul D.G.F.P.
S. împotriva pârâților S. G. și Forodean L. E., administratori statutari ai debitoarei S. P. S. Z., pentru obligarea acestora să suporte pasivul social al acesteia în cuantum de 1.145.641 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că răspunderea persoanelor menționate în cuprinsul art. 138 din Legea insolvenței are caracterul răspunderii delictuale speciale, având în vedere faptele ilicite expres și limitativ enumerate și are drept scop acoperirea pasivului
debitoarei. Răspunderea acestuia operează pentru că, prin faptele ilicite enumerate de art. 138 au generat starea de insolvență, nu pentru că acele persoane l-ar fi produs în mod direct. Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că, membrii organelor de conducere/ supraveghere sau orice altă persoană au cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile. În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d, persoanele menționate pentru că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Ținerea unei contabilități fictive, dispoziția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu, activități direct producătoare de prejudiciu.
Ținerea unor contabilități fictive constă în înregistrarea în contabilitate a unor date eronate de natură să inducă în eroare asupra adevăratei situații financiare a debitorului, această faptă realizându-se prin înregistrarea unor debite în absența unor documente justificative. Codul fiscal conține dispoziții privind utilizarea cursului de schimb valutar practicat de banca unde societatea își are deschis contul pentru conversia sumelor în euro sau USD în cazul achizițiilor intracomunitare de bunuri și dispoziții pentru utilizarea cursului de schimb practicat de BNR, conform art. 139/1 alin. 2. Având în vedere aceste reglementări, utilizarea schimbului valutar practicat de banca unde debitoarea își avea contul deschis, poate constitui o eroare de interpretare, corectată în urma controlului fiscal efectuat de D.G.F.P. S., deci nu constituie o faptă ilicită comisă cu intenție. Aceeași interpretare corespunde și înregistrării pe cheltuieli a lipsei în gestiune în sumă de 31.214 lei.
Scopul inspecției financiar-fiscale este înlăturarea erorilor de înregistrare în contabilitate și de sancționare a abaterilor prevăzute de Legea contabilității nr. 82/1991. În general, achizițiile de bunuri generează TVA deductibilă, iar operațiunile de livrări de bunuri dă naștere la TVA colectată, pe baza facturilor emise societatea debitoare a efectuat operațiuni de achiziție de bunuri de la S. Seincom SRL și SC Genisa Impex SRL conform unui nr. de 250 facturi, pe care a dedus o TVA totală de
166.329 lei, având în vedere principiile enunțate, fără a considera că societățile furnizoare sunt în insolvență, situație în care trebuia aplicată taxarea simplificată, iar suma de 166.329 lei nu mai este deductibilă fiscal. În aceiași situație debitoarea a livrat bunuri celor două societăți și a emis un nr. de 126 facturi, însă fără a lua măsurile de simplificare, respectiv de taxare inversă, situație în care TVA în sumă de 53.832 lei este colectată eronat. Aceste operațiuni eronate au fost înlăturate prin controlul fiscal. Societatea debitoare a achiziționat marfă din China iar taxele vamale au fost plătite prin SC Romtrans SA, deci bugetul de stat nu a fost păgubit, chiar dacă în contabilitate s-a înregistrat că marfa provine de la furnizorul SC Romtrans SA. Activitățile intracomunitare au fost înregistrate eronat, însă acest fapt nu a produs prejudiciu stat.
Potrivit disp. art. 138 alin. 1 lit. e, persoanele menționate sunt responsabile dacă au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit fictiv pasivul acesteia. Această faptă ilicită derogă de la dreptul comun privind forma vinovăției fiind necesară săvârșirea acesteia cu intenție. Deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice, determină diminuarea activului patrimonial, iar practic se poate realiza prin înscrierea în contabilitate sau prin scoaterea în fapt a unor bunuri din patrimoniul societății și ascunderea lor, ceea ce în cauză nu s-a dovedit. Mărirea fictivă a pasivului debitoarei se poate înregistra în evidențele contabile a unor datorii inexistente, prin utilizarea unor acte false care să ateste astfel de datorii. În cauză nu au fost nici măcar invocate astfel de acte materiale. Din raportul întocmit de lichidator și din raportul de inspecție fiscală rezultă că, societatea a ținut și condus registrele prevăzute de Legea contabilității nr. 82/1991 și Legea societăților comerciale nr. 31/1990, s-au întocmit balanțele de verificare lunare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea D. G. A F.
P. A J. S.
solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii administratorilor debitoarei S. P.
S., respectiv Sabou G. și F. L. E. .
În motivarea recursului, creditoarea a criticat hotărârea instanței de fond având în vedere faptul că în pronunțarea hotărârii, s-au luat în considerare concluziile pârâților, fără ca acestea să fie dovedite cu documente contabile și fără ca acestea să poată combate motivele cererii de atragere a răspunderii administratorilor formulată de către D.G.F.P., deoarece cei 2 asociați și-au însușit aspectele constatate în actul de control, respectiv faptul că nu au ținut contabilitatea societății în conformitate cu legea, respectiv fie nu s-au înregistrat documentele contabile financiare întocmite, fie înregistrările sunt incomplete sau în contradicție.
În continuarea motivării recursului, recurenta a reiterat cele susținute în fața instanței de fond referitoare la neregulile constatate în timpul inspecției generale la S.
P. S. Z., de care se fac vinovați administratorii acesteia care nu au respectat dispozițiile Legii nr. 82/1991, în sensul că nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
Pârâții intimați S. G. și F. L. au depus întâmpinare
în cauză prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, deoarece stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare și alte deficiențe contabile inserate în raportul de inspecție fiscală nu se încadrează în disp. art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006, ce ar impune formularea unei acțiuni în răspunderea administratorilor S. P. S.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Atât prin cererea de chemare în judecată prin care s-a solicitat angajarea răspunderii foștilor administratori statutari ai debitoarei cât și prin calea de atac declarată împotriva sentinței pronunțate de către judecătorul sindic recurenta creditoare se prevalează de concluziile unui raport de inspecție fiscală generală încheiat la data de_ prin care s-a realizat verificarea activității societății în intervalul 2007-2009.
Este reală susținerea recurentei potrivit căreia erorile în legala ținere a contabilității, constând în neînregistrarea unor documente contabile sau înregistrarea incompletă a altora au fost comunicate pârâților intimați și au fost implicit acceptate de către aceștia. Esențial însă atât în soluționarea cererii de chemare în judecată cât și a recursului dedus judecății în prezentul dosar este să se stabilească existența unui raport de cauzalitate între faptele reținute prin acest raport în sarcina pârâților intimați și starea de insolvență a debitoarei dovedită prin existența unui pasiv de 1.145.641 lei, așa cum reiese din tabelul de creanțe al debitoarei S. P. S.
În concret, nu se poate reține în sarcina pârâților intimați faptul că nu au ținut deloc contabilitatea, deoarece prin același raport invocat de către recurentă se reține următorul aspect: ,,operațiunile economice reflectate în contabilitate sunt înregistrate pe baza documentelor contabile justificative. Lunar se întocmesc balanțe de verificare a conturilor sintetice. Evidența cheltuielilor este condusă pe fiecare cheltuială după destinația lor, cu excepția unor deficiențe. Evidența veniturilor este condusă pe feluri de venituri după sursele de informare a lor, documentele justificative sunt înregistrate în contabilitate în mod cronologic, …..,, (cap. VI, pagina 12 a raportului - f. 15 dosar de fond). În consecință, erorile constatate trebuie pe de o parte enunțate punctual, pe de altă parte trebuie analizată pentru fiecare nelegalitate în parte existența raportului de cauzalitate cu starea de insolvență a debitoarei, evidențiată conform prejudiciului enunțat.
Astfel, este real faptul că în perioada analizată societatea a efectuat un număr de 92 de achiziții intracomunitare de mărfuri iar la momentul înregistrării sumelor în contabilitate s-a utilizat un curs de schimb valutar greșit, cel al unei unități bancare și
nu cel oficial al B.N.R. Astfel, Codul fiscal conține dispoziții privind utilizarea cursului de schimb valutar practicat de banca unde societatea își are deschis contul pentru conversia sumelor în euro sau USD în cazul achizițiilor intracomunitare de bunuri și dispoziții pentru utilizarea cursului de schimb practicat de BNR. Urmare a acestei erori a rezultat o diferență aferentă intervalului 2007-2009 de 77.743 lei, sumă cu care s-a majorat valoarea de înregistrare a mărfurilor și care ulterior se regăsește în costuri la momentul descărcării mărfurilor vândute.
Prin același act de control s-a reținut faptul că debitoarea a înregistrat eronat în cursul lunii mai 2008 o amortizare a fondului comercial de 31.214 lei. Deși ulterior înregistrarea a fost stornată, au fost influențate rezultatele fiscale pentru anul 2008 și 2009, într-o primă fază prin diminuarea profitului iar ulterior prin diminuarea cheltuielilor.
Achizițiile de bunuri generează T.V.A. deductibilă, iar operațiunile de livrări de bunuri dă naștere la T.V.A. colectată. Conform facturilor emise societatea debitoare a efectuat operațiuni de achiziție de bunuri de la S. Seincom SRL și SC Genisa Impex SRL conform unui nr. de 250 facturi, pe care a dedus o TVA totală de 166.329 lei, având în vedere principiile enunțate, fără a considera că societățile furnizoare sunt în insolvență, situație în care trebuia aplicată taxarea simplificată, iar suma de 166.329 lei nu mai este deductibilă fiscal.
În aceiași situație debitoarea a livrat bunuri celor două societăți și a emis un nr. de 126 facturi, însă fără a lua măsurile de simplificare, respectiv de taxare inversă, situație în care TVA în sumă de 53.832 lei este colectată eronat. Aceste operațiuni eronate au fost înlăturate în urma controlului fiscal.
Esențial este faptul că prin toate aceste omisiuni sau nereguli constate de către organele de control s-a produs un prejudiciu total de 196.988 lei (f. 17 dosar fond), constând în T.V.A. suplimentar, impozit pe profit suplimentar și penalitățile aferente. În condițiile în care această sumă reprezintă în jur de 17 % din totalul pasivului debitoarei, pasiv care a stat la baza producerii și probării stării de insolvență a debitoarei, instanța de recurs nu poate reține existența unui raport de cauzalitate între starea de insolvență a debitoarei și aceste erori de contabilitate care au stat la baza calculării unor obligații fiscale suplimentare. În lipsa unui element esențial al răspunderii civile delictuale, admiterea cererii de chemare în judecată nu are nicio justificare, nefiind îndeplinite condițiile reglementate art. 138 din Legea 85/2006.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. e din Legea 85/2006, text care la rândul său este invocat de către creditoarea recurentă, persoanele menționate sunt responsabile dacă au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit fictiv pasivul acesteia. În cauză însă nici măcar nu au fost invocată săvârșirea unor astfel de acte materiale, așa încât incidența ipotezei legale este exclusă.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de creditoarea D. G. A F. P. A
J. S. împotriva sentinței civile nr. 6.211 din 13 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui S., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de creditoarea D. G. A F. P. A J.
S. împotriva sentinței civile nr. 6.211 din 13 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui S., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimaților S. G. și F. L. suma de
1.240 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
C. | I. D. | P. | A. | A. I. |
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./_
Dact.H.C./2 ex. Jud.sindic: DP
| ← Sentința civilă nr. 1750/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 2752/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
