Decizia civilă nr. 3381/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ NR. 3381/2013
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul L. A. G. împotriva sentinței civile nr. 11 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui S. în contradictoriu cu intimații SC L. I. SRL S. O., SC L. I. SRL S. O. PRIN LICHIDATOR J. B. R. - I. având ca obiect antrenare răspundere organe de conducere .
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de
60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă. Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 din C. pr. civilă, raportat la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 11 din 09 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui S. s-a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar B. R. I.
Z., reprezentantul debitoarei SC L. I. SRL S. O., societate în insolvență și s- a dispus ca pasivul debitoarei, în valoare de 29.537 lei, să fie suportată de pârâtul L.
A. G. . Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin încheierea civilă nr. 327/C din_ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei S. "L. I. "; S. fiind numit lichidator B. R. .
Lichidatorul desemnat a notificat pe debitoare - să predea actele și informațiile prevăzute de art. 28, alin. 1, din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu art. 35 din lege. În procedură a depus declarație de creanță DGFP S. pentru suma de 29537 lei, sumă cu care această creditoare a fost înscrisă în tabelul creanțelor debitoarei (f.16). Conform balanței de verificare pentru perioada_ -3_ întocmită de debitoare - depusă de lichidator în scop probator - rezultă că societatea debitoare deținea mărfuri în valoare de 18927,46 lei și un sold în casă de 31,32 lei. Aceste mărfuri nu au fost predate lichidatorului desemnat în procedură.
Administratorul statutar nu a predat lichidatorului mărfurile evidențiate în balanța de verificare întocmită pentru luna mai 2012. Coroborând acest aspect cu nepredarea tuturor documentelor contabile către lichidator instanța prezumă că pârâtul, a ascuns o parte din activul persoanei juridice, faptele încadrându-se în categoria faptelor ilicite prevăzute de lit. e) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, anterior citat. Prin săvârșirea cu vinovăție a acestor fapte ilicite de către pârât, în patrimoniul societății debitoare s-a creat un prejudiciu evident reprezentat de cuantumul datoriilor
1
acumulate de către societate în sumă totală de 29.537 lei, între cele două fapte ilicite, prejudiciu și starea de insolvență a debitoarei existând un raport de cauzalitate, prin ascunderea bunurilor debitoarei, administratorul contribuind în mod direct la agravarea stării de incertitudine privind situația juridică a societății, imposibilitatea identificării activului și pasivului societății, și la creșterea stării de insolvență a societății.
Constatând că, în privința pârâtului sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138, lit. e) din Legea nr. 85/2006, respectiv art. 998 Cod civil, privind angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia, în temeiul art. 11, lit. g) din Legea nr. 85/2006 și a textelor de lege amintite, judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul L. A. G. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia și rejudecând cauza, modificarea sentinței atacate în privința obligării sale de suportare din averea proprie a pasivului debitoarei S. L. I.
S., ca fiind nelegală și netemeinică și suportarea de către pârât doar a contravalorii stocului de 18.927 lei. În motivarea recursului, pârâtul a arătat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, așa cum apreciat lichidatorul judiciar, doar datorită faptului că nu a predat bunurile care oricum erau depreciate și nevandabile.
În subsidiar, pârâtul consideră că este nefondată o antrenarea a întregului pasiv al debitoarei, având în vedere că valoarea stocului de marfă invocat ca nepredat este în sumă de 18.297 lei față de 29.537 lei pentru care s-a solicitat antrenarea, astfel că această diferență este nejustificată în sensul art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În final, pârâtul susține că antrenarea răspunderii personale conform prevederilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 nu se justifică atâta timp cât chiar din cuprinsul cererii de antrenare și din motivarea hotărârii recurate rezultă că actele contabile au fost predate lichidatorului, iar acesta a evidențiat nejustificat un stoc de marfă în documentele contabile ale debitoarei.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Analiza sentinței recurate relevă faptul că în mod corect judecătorul sindic a retinut savarsirea faptei reglementate de dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. e din Legea 85/2006. Astfel deși debitoarea deținea conform ultimului bilanț contabil active in valoare de 18.927 lei, nu a procedat la predarea acestora catre administratorul judiciar sau lichidator, desi a fost notificat in repetate rânduri in acest sens.
În consecință, în conditiile în care pârâtul recurent nu a facut dovada destinatiei legale a acestor bunuri prin prezentarea unor acte contabile in acest sens, instanta prezumă faptul ca aceste bunuri au fost fie ascunse de către pârât, fie folosite de către acesta în interes personal. Trebuie precizat in acest context faptul că destinatia bunurilor înscrise in contabilitate poate fi probată și urmarită exclusiv prin acte specifice activitatii comerciale, iar in lipsa oricarei probe utile in acest sens, singura concluzie plauzibilă este aceea ca bunurile au fost deturnate sau ascunse de la destinația societara si posibil utilizate de către persoana responsabila cu administrarea lor in interes personal. Acesta e motivul pentru care nu pot fi acceptate susținerile pârâtului potrivit cărora bunurile înscrise în contabilitate erau distruse și inutilizabile. Această stare de fapt, chiar corectă, trebuia să fie reflectată în acte contabile prin care aceste bunuri degradate să fie scoase din gestiune.
În ceea ce privește limitarea sumei la plata căreia va fi obligat recurentul la un cuantum de 18.927 lei, reprezentând valoarea mărfurilor înscrise în balanța de verificare aferentă anului 2012, instanța de recurs apreciază solicitarea de modificare a sentinței sub acest aspect ca fiind neîntemeiată deoarece în condițiile în care s-a reținut fapta ilicită anterior descrisă, instanța reține și existența unui raport de cauzalitate între această faptă și întregul prejudiciu produs, echivalent cu pasivul înscris în tabelul de creanțe al debitoarei. Deși acest pasiv este mai mare decât valoarea bunurilor înscrise în evidențele contabile, ascunse sau însușite de către recurent, trebuie remarcat faptul
2
că este vorba despre creanțe fiscale alcătuite în mare parte din penalități. Or, dacă valoarea bunurilor din patrimoniul debitoarei era folosită pentru plata acestor creanțe, se evita curgerea penalităților și acumularea unui pasiv în cuantumul enunțat. În consecință, există un raport de cauzalitate direct între fapta reținută și întregul prejudiciu cauzat creditorilor, așa cum rezultă din tabelul definitiv de creanțe al debitoarei.
Pentru aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1, C.p.c. recursul va fi respins și sentința recurată va fi menținută ca fiind pe deplin legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâtul L. A. G. împotriva sentinței civile nr. 11 din 09 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
C. | I. D. | P. | A. | A. | I. |
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: L. M. .
3
| ← Decizia civilă nr. 561/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1120/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
