Sentința civilă nr. 1120/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1120/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de C.I.I. R. A. D. în calitate de lichidator judiciar al S.C. C. I. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul C. A., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei S.C. C. I. S.R.L., C.I.I. R. A. D., d-na practician în insolvență R. A. D., lipsind pârâtul C. A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform prevederilor Codului de procedură civilă, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că a fost înregistrată la dosar, în data de 19 martie 2013, din partea lichidatorului judiciar, dovada demersurilor efectuate la Registrul Național de Evidență a Persoanelor în vederea aflării domiciliului actualizat al pârâtului.
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că i-au fost predate documentele contabile, respectiv bilanțurile cu privire la care a constatat că au fost semnate de către o persoană neîndreptățită. De asemenea, reprezentanta lichidatorului judiciar solicită acordarea unui termen pentru a-i fi comunicată situația stocurilor evidențiate în contabilitatea debitoarei.
La interpelarea instanței de a depune la dosar dovada notificării administratorului statutar, reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar dovada în acest sens.
Judecătorul sindic, deliberând, urmează a respinge solicitarea lichidatorului judiciar de acordare a unui termen și acordă acesteia cuvântul asupra cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că prin cererea înregistrată la data de 27 februarie 2013 lichidatorul judiciar C. . R. A. D. desemnat în procedura debitoarei S.C C. I. S.R.L a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul C. A. prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului până la concurenta sumei de 32.697,08 lei reprezentând pasivul societății debitoare.
În motivare lichidatorul judiciar a arătat că prin încheierea Civilă nr. 3964/2012 pronunțata de Tribunalul Specializat C. in dosarul nr._, s-a deschis procedura insolventei in forma simplificată prevăzuta de legea 85/2006, împotriva societății S.C C. I. S.R.L.
Urmare deschiderii procedurii, conform art. 35 din legea 85/2006, lichidatorul judiciar a notificat debitoarea la adresa sediului social de la Registrul Comerțului prin administratorul statutar, in vederea depunerii documentelor menționate de art. 28 din Legea 85/2006, cat si la adresa de domiciliu a administratorului social C. A., adresă la care numitul nu a dat curs.
Vis-a-vis de acest aspect, lichidatorul judiciar a înțeles să consulte site-ul MFP unde se găsește afișat ca ultima raportare financiar-contabila a debitoarei, bilanțul contabil aferent anului fiscal 2011.
Ca urmare a analizei realizate de lichidatorul judiciar asupra Bilanțului contabil al debitoarei întocmit la data de_, rezulta ca societatea S.C C. I. S.R.L inregistra la data_, active imobilizate in suma de 725 lei, stocuri in suma de 13952 lei, bani in casa in suma de 958 lei, creanțe in suma de 12553 lei.
Fara ca administratorul parat C. A. sa predea bunurile care ar fi trebuit sa existe in patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolventei din dosarul cauzei, pentru
a fi valorificate in procedura si sumele distribuite creditorilor, creându-se prezumția ca acestea au fost valorificate in interes personal de administratorul statutar al debitoarei.
In condițiile în care pârâtul C. A., administrator statutar al debitoarei nu a înțeles să pună la dispoziția lichidatorului judiciar bunurile imobilizate și stocurile evidențiate în patrimoniul debitoarei sau actele din care să rezulte modalitatea de valorificare a bunurilor înregistrate în evidențele contabile ale debitoarei sau sumele rezultate din valorificarea acestora n-au fost identificate în casierie sau conturile din bănci, lichidatorul judiciar arată că efectele produse de lipsa aportului acestor bunuri în economia generală a persoanei juridice debitoare, au condus la majorarea datoriei față de creditori prin acumularea dobânzilor și penalităților de întârziere aferente datoriei de baza, constituind cu siguranță unul din motive pentru care debitoarea S.C C. I. S.R.L a ajuns în încetare de plăți, fapte prevăzute la art. 138 alin 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Fără ca pârâtul C. A. să predea numerarul de bani reflectat ca fiind existent în casieria debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenței, pentru a fi distribuite creditorilor sau sa justifice cu documente legitime sumele de bani ridicate din casieria debitoarei, creându-se astfel prezumția că au fost utilizați în interes personal.
Drept urmare, efectele produse de lipsa aportului acestor bani în economia generală a persoanei juridice debitoare au condus la majorarea datoriei față de creditori prin acumularea dobânzilor și penalităților de întârziere aferente datoriei de bază, constituind cu siguranță unul din motivele pentru care debitoarea S.C C. I. S.R.L a ajuns in încetare de plați, fapte prevăzute la art. 138 alin. 1 lit a) din legea 85/2006.
In cazul de fata este evident ca funcționarea societății nu s-a desfășurat in condiții de legalitate, pârâtul C. A., in exercitarea funcției de administrator statutar cu puteri nelimitate, a incalcat dispozițiile legale conform legii 31/1990, raportate la art. 138 alin. lit a) din legea 85/2006 referitor la gestionarea societății comerciale, deturnând astfel utilizarea banilor de la scopul lor legal si firesc, intr-o utilizare frauduloasa, in interes propriu.
In consecință, efectele produse de lipsa aportului acestor bani care puteau fi utilizați în interesul persoanei juridice debitoare, au condus la majorarea datoriei fata de creditori prin acumularea dobânzilor si penalităților de întârziere aferente datoriei de bază, constituind cu siguranță unul din motivele pentru care debitoarea S.C C. I. S.R.L a ajuns în încetare de plăți, contribuind astfel la instalarea falimentului, fapte prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006.
Analizând deciziile de impunere, aduse în probațiune de creditorul DGFP C., rezultă fără echivoc că datoriile societății debitoare s-au născut pe baza propriilor declarații de impunere înregistrate la organele fiscale de resort din care rezultă că debitoarea înregistra până la data deschiderii procedurii insolventei, restanțe la plata obligațiilor sociale cu reținere la sursa, iar potrivit art. 6 din Legea 241/2005, reținerea și nevărsarea cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, este calificată infracțiune.
În aceste condiții obligația virării la buget a sumelor reprezentând stopaj la sursă a revenit pârâtului în condițiile în care se înregistrează bani in casieria debitoarei, nevirarea acestora cu rea-intenție fiind culpa numitului C. A., administrator statutar al S.C C. I. S.R.L.
Fără ca administratorul statutar să prezinte lichidatorului judiciar situația analitică a creditorilor evidențiați în contul sintetic de creanțe în sumă de 12.553 lei, prin aceasta majorându-se astfel pasivul societății debitoare, astfel sa nu se poată constata schimbarea destinației sumelor încasate de societatea debitoare fără vreo justificare legala sau neurmărirea creanțelor in scopul utilizării creditului comercial astfel prescris in interesul altor persoane, contrar interesului persoanei juridice S.C C. I. S.R.L
S-a mai arătat că pârâtul nu a făcut nici un demers pentru a încasa creanțele datorate de diverși creditori ai societății debitoare, cu toate că această operațiune trebuia făcută cu ocazia inventarierilor anuale, ocazie cu care trebuiau transmise extrase de cont pentru confirmarea soldurilor, notificări și inițierea de acțiuni judiciare pentru recuperarea creanțelor in vederea reîntregirii patrimoniului debitoarei prin încasarea drepturilor de creanțe deținute asupra altor persoane.
În consecință, neefectuarea operațiunii de inventariere a clienților neîncasați si neurmărirea lor, a condus la insuficiența disponibilităților bănești necesare plății datoriilor
față de creditori care dețin creanțe împotriva averii debitoarei, și deci la declanșarea de către creditori a procedurii de insolvență.
În plus, starea de incapacitate de plată a societății debitoare s-a adâncit prin adăugarea, zi de zi, la creanțele bugetare propriu zise a accesoriilor. Neurmărirea creanțelor ale societății S.C C. I. S.R.L, prin modalitățile prevăzute in mod expres de către reglementările contabile în vigoare, a condus inevitabil la lipsa disponibilităților bănești din trezoreria debitoarei necesare plății obligațiilor față de diverșii săi creditori. Faptul că inventarierea creanțelor este o operațiune ce ține de respectarea prevederilor legale în materia contabilității, neurmarirea creanțelor se circumscrie dispozițiilor art.138 lit.d) din legea 85/2006.
Prin refuzul nejustificat al administratorului statutar de a preda actele contabile lichidatorului judiciar se prezumă că acesta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
În ceea ce privește existența faptei ilicite, lichidatorul judiciar arată că în conformitate cu prevederile Legii 82/1991, art. 1 al. 1 «societățile comerciale... au obligația sa organizeze și sa conducă contabilitatea proprie...
Pârâtul, după închiderea dezbaterilor a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii, însă aceasta nu a fost avută în vedere de judecător la pronunțarea soluției.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 3964/_ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei S.C. C. I. S.R.L. la solicitarea lichidatorului C. R. A. D. .
Astfel, societatea C. I. S.R.L. fusese dizolvată anterior deschiderii procedurii insolvenței în temeiul art. 237 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 a societăților, iar la data de_ a fost desemnat lichidator C. R. A. D. . Până la momentul dizolvării societății, calitatea de administrator statutar al societății debitoare o deținea pârâtul C. A. .
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței
în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le-ar f i impu tab ilă ap ar iț ia s tăr ii de
insolvență a deb ito arei…
, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului,
persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a
cauzat s tare a de ins olvență a debitorulu i,
prin fapta de (a) a folosi bunurile sau creditele
persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, respectiv (d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea
.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Față de terții creditori, străini de contractul de mandat care îi privește pe administrator, pe de o parte și pe societate, pe de altă parte, pârâtul administrator statutar răspunde pentru neîndeplinirea obligațiilor legale prevăzute de art.73 alin.1 lit.c și alin.2, respectiv ale art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată, precum și conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată cu privire la ținerea contabilității pe temeiul răspunderii civile delictuale.
Angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, existența vinovăției autorului faptei ilicite, existența unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.
Revenind la procedura specială a antrenării răspunderii civile delictuale în temeiul art.
138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea de către pârâtul C. A., în calitate de administrator al societății C. I. S.R.L., faptă care rezultă din evidențele ORC C., respectiv de pe mențiunea efectuată pe extrasul ORC al societății
debitoare ˝ nedepus bilanțul contabil pe 2010˝, faptă asimilată neținerii contabilității în conformitate cu legea.
Însă între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate de către instanță pentru că, pe de o parte legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, iar pe de altă parte textul legal este explicit - în măsura identificării persoanei care prin săvârșirea uneia din/unor fapte(le) ilicite enumerate să fi cauzat starea de insolvență. Prejudiciul constă în imposibilitatea creditorului de a-și recupera creanța datorită faptei ilicite a administratorului statutar care a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Prezumția este definită de vechiul cod civil ca fiind ˝consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut˝.
Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la faptul necunoscut, al ajungerii debitoarei în stare de insolvență ar trebui să fie aplicabilă tuturor spețelor identice ulterioare și anterioare.
Or, din modul în care este redactat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă fără dubiu că simpla existență a faptelor ilicite enumerate la lit. a-g nu atrag de plano răspunderea civilă delictuală ci trebuie dovedită cauzarea stării de insolvență de către acea persoană.
Pe de altă parte din faptul vecin și conex al neținerii contabilității societății debitoare nu se poate trage automat concluzia că acea societate nu poate decât să ajungă în stare de insolvență, întrucât în practică există suficiente contraexemple, fiind de notorietate situația acelor societăți care, datorită nedepunerii actelor contabile, respectiv neținerii contabilității în conformitate cu legea sunt dizolvate de drept, ajungând în stare de lichidare, iar ulterior sunt radiate, fără a se deschide procedura insolvenței față de acestea.
Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității de către societatea debitoare și se solicită a se aplica prezumția ajungerii societății în stare de insolvență.
Pe de altă parte, este puțin probabil ca societatea să nu fi avut propria evidență a datoriilor și creanțelor pe care le are de plătit/încasat, ceea ce nu echivalează, desigur, cu ținerea contabilității, dar nici nu conduce automat la concluzia inexistenței unei evidențe a creanțelor și datoriilor societății și, implicit, a ajungerii în stare de insolvență din această cauză.
Concluzionând, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității de către pârâtul administrator statutar. Cea de-a doua faptă ilicită imputată pârâtului - folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane - din nou nu poate fi reținută ca atare exclusiv din perspectiva invocată de lichidatorul judiciar, a ultimei situații financiare din 2011 aparținând debitoarei care evidențiază la finalul anului 2011 active imobilizate în sumă de 725 de lei, stocuri în sumă de 13.952 de lei, bani în casă 958 de lei și creanțe de recuperat în
sumă de 12.553 de lei.
Însă, același bilanț din 2011 indică datorii în cuantum de 117.213 lei, astfel încât disponibilitățile bănești aflate la dispoziția societății în situația recuperării integrale a creanțelor au fost în mod evident insuficiente pentru acoperirea datoriilor de 117.213 lei.
În mod concret în tabelul definitiv de creanțe sunt înscriși trei creditori: DGFP C., cu
22.531 de lei, Municipiul C. -N. cu suma de 7424 de lei și EON Energie Romania S.A. cu suma de 2742,08 lei, în total creanțele însumează 32.697,08 lei.
Având în vedere că la finalul anului 2011 societatea debitoare figura cu datorii de
117.213 lei, iar la finalul anului 2012 acestea s-au redus la suma de 32.697,08 lei, judecătorul sindic nu poate reține prezumția simplă a însușirii bunurilor societății de către fostul administrator, fiind mai probabilă ipoteza infuziei de capital în societate pentru acoperirea diferenței de datorii raportat la disponibilitățile de 968 de lei și la activele
circulante de 27.473 de lei. Ca urmare, judecătorul sindic nu poate reține nici incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Față de considerentele expuse, constatând faptul că apărările invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, judecătorul sindic în temeiul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 va respinge
cererea formulată de C.I.I. R. | A. D. | în calitate de lichidator al S.C. C. | I. S.R.L. |
în contradictoriu cu pârâtul C. | A. . |
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
:
Respinge cererea formulată de C.I.I. R. A. D., cu sediul în C. -N., str. D.
G. nr. 22 ap. 1 jud. C. în calitate de lichidator judiciar al S.C. C. I. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul C. A., cu domiciliul în C. -N., A. P. nr. 8 ap. 35, jud. C. și cu domiciliul procesual ales la SP F. și Asociații din C. -N., str. Axente Sever nr. 44, jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, | GREFIER, | |
D. H. | N. | N. |
Red.3.ex. DH/LU/_
| ← Decizia civilă nr. 3381/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 1875/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
