Decizia civilă nr. 11885/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a2
DECIZIE CIVILĂ Nr. 11885/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător A. -I. A. Judecător DP Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul M. A. împotriva sentinței civile nr.2203 din_ pronunțată în dosarul nr. 2203 din_ al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimata SC M. C.
S. PRIN LICHIDATOR J. C. D. A. având ca obiect antrenare răspundere organe de conducere_ /a2 antr.rasp.dep.de C. D. A.
.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă recurentul personal. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
C. ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Recurentul solicită amânarea judecării cauzei întrucât a înregistrat o acțiune înregistrată sub numărul_ aflat pe rolul Tribunalului C., în care a atacat actele emise, respectiv Decizia de impunere.
C. ea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată privind acivarea dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului C. reținând în motivare că în cauză există un tabel definitiv al creanțelor, față de care Direcția Generală a Finanțelor P. e este înscrisă cu întreaga sumă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, C. ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului relevând instanței că nu există în cauză o expertiză favorabilă efectuată chiar înainte de deschiderea procedurii.Mai arată că a încercat recuperarea sumelor dar i s-a răspuns de către organul fiscal să promoveze acțiune.
C. ea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A ,
Prin sentința civilă nr. 2203 din_ pronunțată în dosarul nr. 2203 din_ al Tribunalului Specializat C. a fost admisă cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de către lichidatorul judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ "D. A. "; desemnat să
administreze procedura falimentului debitoarei SC M. C. S. și în consecință:
A fost obligat pârâtul M. A., să plătească suma de 259.211,88 lei, reprezentând întreg pasivul debitoarei SC M. C. S. aflată în faliment în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. .
În considerente se reține că prin cererea de angajare a răspunderii înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 27 februarie 2013, lichidatorul judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ D. A. a solicitat obligarea pârâtului M. A., în calitate de administrator statutar, la plata întregului pasiv al debitoarei SC M. C. S. în cuantum de 259.211,88 lei, în temeiul art.138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar a arătat că a procedat la notificarea debitoarei la adresa sediului social și a administratorului statutar la adresa de domiciliu a acestuia, în vederea depunerii documentelor menționate la art. 28 din Legea nr. 85/2006, aceste documente fiind predate lichidatorului judiciar.
Din actele contabile predate lichidatorul judiciar a constatat că în balanța contabilă încheiată la_, ultima balanță de verificare predată de debitoare, sunt reflectate în contul "avansuri de trezorerie"; suma de 416.638,75 lei, iar în contul "Debitori"; suma de 56.232,66 lei, reprezentând tot avansuri de trezorerie conform conținutului economic al contului, aceste sume nefiind decontate de către societate și nici nu s-a făcut dovada faptului că sumele de bani ridicate din casierie au fost folosite în interesul debitoarei. Prin restituirea avansurilor de trezorerie sau prin achiziționarea de stocuri pentru societatea debitoare s-ar fi putut plăti o parte din creditorii societății. Aceste constatări denotă conduita culpabilă a administratorului statutar, fapta ilicită constând în nedecontarea sumelor menționate pentru a acoperi o parte din datoriile debitoarei, iar între această faptă săvârșită cu
vinovăție și prejudicierea creditorilor există legătură cauzală.
Astfel, se poate aprecia că sumele de bani au fost folosite în interesul propriu al administratorului statutar sau al unei alte persoane, fiind incidente prev. art. 138 alin. 1 lit.a din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar a considerat că faptele pârâtului îndeplinesc condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv există fapte ilegale săvârșite de către aceasta, există paguba determinată de faptele ilicite ale pârâtului, faptele ilicite au fost săvârșite de pârât cu intenția de a sustrage debitoarea de la plata obligațiilor ce-i reveneau față de creditorii săi și la însușirea în mod ilegal a lichidităților care s-ar fi putut crea prin încasarea debitului evidențiat în patrimoniul debitoarei și a disponibilităților bănești din casieria debitoarei, existând și raportul de cauzalitate între faptele săvârșite cu vinovăție și prejudicierea creditorilor.
Analizând cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, având în vedere disp. art.138 lit. a din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat -
cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtului poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, respectiv că acesta a folosit sumele de bani aparținând persoanei juridice în folosul propriu sau a unei alte persoane.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că noțiunea de bun trebuie interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect cu valoare economică, inclusiv creanțele.
Lichidatorul judiciar a arătat că în balanța contabilă încheiată la data de_ este reflectată în contul "avansuri de trezorerie"; suma de 416.638,75 lei, iar în contul "Debitori"; suma de 56.232,66 lei reprezentând tot avansuri de trezorerie conform conținutului economic al contului, sume care nu au fost decontate de către societatea debitoare și nici nu s-a făcut
dovada faptului că sumele de bani ridicate din casierie au fost folosite în interesul debitoarei.
Utilizarea de către administratorul statutar a sumelor de bani aparținând debitoarei în interes personal a constituit factorul determinant în ajungerea societății în stare de insolvență, putându-se trage astfel concluzia că bunurile societății au fost folosite în alt scop decât cel prevăzut de lege.
Pârâtul nu a predat lichidatorului judiciar sumele de bani aparținând debitoarei și nu a pus la dispoziția acestuia nici un document din care să rezulte că sumele evidențiate în bilanțul contabil depus la dosar au fost folosite în interesul debitoarei.
În consecință, în temeiul prev. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a admis cererea astfel cum a fost formulată și a dispus obligarea pârâtului să plătească suma de 8259.211,88 lei reprezentând întregul pasiv al debitoarei SC M. C. S. .
Împotriva sentinței a declarat recurs M. A.
, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței in sensul respingerii cererii.
În motivarea recursului arată că pe rolul Tribunalului C., se afla dosarul cu nr._, care are ca obiect contestația S.C. M. C. S.R.L, formulata împotriva deciziei nr.21/_ a A.N.A.F. - D.G.F.P. C. .
Aceasta contestație este indreptata împotriva Deciziei de impunere nr. F-CJ 627/_ emisa de ANAF - Direcția Generala a Finanțelor P. e a Județului C. ~ Activitatea de I. Fiscala - privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala și împotriva Raportului de inspecție fiscala înregistrat sub nr. F-CJ 568/_ Ia ANAF- Direcția Generala a Finanțelor P. e a Județului C. .
Recurentul arată că faptul ca A.N.A.F. - D.G.F.P. C. s-a inscris in tabelul creditorilor tocmai cu suma stabilita prin decizia de impunere pe care subsemnatul o contestă in Contencios administrativ.
In situația in care S.C. M. C. S.R.L va avea castig de cauza - raportul de expertiza intocmit in acest dosar fiindu-i favorabil - s-ar putea sa ajungă in situația in care s-ar institui răspunderea materiala a recurentului pentru o suma de bani pe care intr-un final s-ar putea sa nu o datoreze.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Lichidatorul a solicitat angajarea răspunderii pârâtului Molanr Atila în calitate de administrator statutar al debitoarei în temeiul art. 138lit. a,
"au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în el al altei persoane";.
În motivarea cererii sale lichidatorul a arătat că pârâtul a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea insolvenței nr. 85/2006, constând în nepredarea bunurilor evidențiate în documentele contabile lichidatorului judiciar în vederea valorificării în procedura de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitoarei.
Pârâtul nu a predat numerarul reflectat ca fiind existent în patrimoniul debitoarei sau să justifice cu documente legitime modalitatea de valorificare a sumelor de bani ridicate din casieria debitoarei, deturnând utilizarea de la scopul lor legal și firesc, într-o utilizare frauduloasă în interes propriu și nu a prezentat lichidatorului situația analitică a creditorilor din contul sintetic de creanțe, prin aceasta majorându-se pasivul societății debitoare prin imposibilitatea recuperării creanțelor în cadrul procedurii, neputându-se astfel constata schimbarea destinației sumelor încasate de debitoare fără vreo justificare legală și folosite în interes personal de către pârât.
În consecință, efectele produse de lipsa aportului acestor sume de bani care puteau fi utilizate în interesul societății au condus la majorarea datoriei față de creditori prin acumularea dobânzilor și penalităților de întârziere aferente datoriei de bază, constituind cu siguranță unul din motivele ajungerii debitoarei în încetare de plăți, fapte prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Este evident ca functionarea societatii nu s-a desfasurat in conditii de legalitate, paratul in exercitarea functiei de administrator cu puteri nelimitate a incalcat dispozitii legale imperative de gestionare a societatii comerciale, contribuind astfel la inducerea insolvenței debitoarei.
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare că fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art 138 din Legea nr 85/2006.
Obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7, teza întâi, din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de-al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72, teza a doua, Legea nr 31/1990 care constituie, în fapt, o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale.
Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu- zise presupune dovedirea culpei administratorului.
Legiuitorul a instituit doar cerința contribuției la ajungerea debitorului în insolvență fapt care relevă voința legiuitorului de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși nu au determinat direct starea de
insolvență, au contribuit la producerea ei.
Interpretarea realizată de judecătorul sindic în privința art 55 din LPI este corectă, chiar necesitate aplicării prevederilor invocate relevând lipsa documentelor, astfel că în mod corect s-a apreciat că pârâtul invocă propria culpă .
Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în stare de insolvență și că o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Sensul dispoziției legale, potrivit căreia judecătorul sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere în ipoteza săvârșirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu dispozitiile art. 2 din Legea insolvenței, care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în conditii identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la aflarea acestor limite iar în speță probatoriul administrat a confirmat cuantumul, prejudiciul fiind în raport de cauzalitate demonstrat cu fapta.
Susținerile recurentului din recurs nu au acoperire, fapta invocată îndeplinind întocmai elementele constitutive ale prevederilor art. 138 alin1 lit a, respectiv împrejurarea că atâta timp cât în casieria debitoarei exista la data de_ suma de 472.871,41 lei, iar la momentul deschiderii procedurii această sumă nu mai exista în fapt, prezumția că aceasta a fost folosită în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
Răspunderea administratorului fiind una convențională, culpa administratorului se apreciază după tipul abstract, culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
C. ea apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit. a din Legea nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane fapta care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei. Motivele invocate de recurent nu se circumscriu nici unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C.pr. civilă.
Considerentele enunțate au demonstrat că recursul promovat este nefondat și în consecință în temeiul art 312 C pr civ, C. ea va respinge recursul declarat de M. A. împotriva sentinței civile nr. 2203 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a2 al Tribunalului Specializat C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de M. A. împotriva sentinței civile nr. 2203 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a2 al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
C. | I. A. I. | A. | D. | P. | M. N. | ȚÂR |
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: C. G.
| ← Sentința civilă nr. 633/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 614/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
