Decizia civilă nr. 3481/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3481/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE G. -A. N.
Judecător S. Al H. Judecător M. B. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de A. F. P. A M.
C. N. prin D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 1751 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat
C., privind și pe intimat SC C. S. SRL PRIN ADMINISTRATOR J. H&B I.
S., intimat C. A. I., intimat P. M., având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006_ dos.antr.rasp.- depus de
D.G.F.P. in dos._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Pîrva I. Ines în reprezentarea intereselor intimaților, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că la data de 18 martie 2013 s-a înregistrat la dosar întâmpinare formulată de intimații-pârâți.
C. ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, C. ea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, conform argumentelor prezentate pe larg în cuprinsul întâmpinării, fără cheltuieli de judecată.
C. ea reține cauza în pronunțare.
C. EA
Prin sentința civilă nr. 1751 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a respins cererea formulată de către creditoarea A.
F. P. A M. C. N. în contradictoriu cu pârâții C. A. I. și
P. M. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În speță, nu se poate susține că prin pierderea avansului de 100.000 lei, achitat pentru achiziționarea unui utilaj, ar exista întrunite condițiile prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006. A accepta punctul de vedere al creditoarei ar
însemna că orice afacere proastă făcută în numele societății ar putea fi pusă în sarcina administratorilor acesteia, fapt inadmisbil. Astfel, societatea nu ar avea voie să aibe niciodată pierderi și să nu încheie niciodată afaceri păguboase, diligența de care ar trebui să dea dovadă administratorii statutari trebuind să fie mult peste cea a unui administrator obișnuit. Pe de altă parte, se poate susține, invocate fiind aceleași argumente din cerere, că dacă ar fi fost finalizată operațiunea de achiziționare a acelui utilaj, pasivul societății ar fi crescut și mai mult: creditul nu ar fi fost restituit, o parte și mai mare din banii societății ar fi fost destinată pentru plata utilajului ce nu ar fi adus venituri societății, neavând cine să-l mânuiască și oricum societatea nemaiavând comenzi, datorită situației economice generale din acea perioadă. Deci, nu se poate reține că ar fi fost păgubită creditoarea prin faptele pârâților, oricum doar banca având prioritate la îndestularea sa din imobilul ipotecat ce nu aparținu-se societății. Dacă nu ar fi fost restituit creditul, declarat scadent anticipat de către bancă și aceasta nu s-ar fi îndestulat din imobilul constituit ca și garanție, ea ar fi devenit creditor al societății, intrând în concurs, în acest fel, cu însăși reclamanta. Practic, prin nefinalizarea operațiunii de cumpărare a utilajului, se poate susține și că situația reclamantei a devenit mai favorabilă, pasivul societății fiind mai mic decât dacă bunul ar fi fost cumpărat și numărul creditorilor s-a redus.
Cauzele care au determinat apariția stării de insolvență, așa cum rezultă și din raportul administratorului judicar, sunt anterioare încheierii contractului de achiziționare a utilajului și a contractării creditului, ele ținând de situația economică generală proastă din construcții.
Considerentele au demonstrat că cererea creditoarei nu este întemeiată, astfel că a fost respinsă, luarea unor decizii greșite sau proasta administrare a societății, nefiind suficiente, prin ele însele pentru antrenarea răspunderii personale a cuiva. Ceea ce are cu adevărat relevanță este că societatea a suferit o pierdere de 100.000 lei, ca urmare a pierderii avansului achitat pentru achiziționarea utilajului, însă nu s-a dovedit că pârâții ar fi făcut această operațiune în favoarea vânzătorului și în dauna reclamantei, lucru ce nici măcar nu a fost relevat în fața judecătorului sindic în cererea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea A. F. P. A M. C. N. prin D. G. A F. P. A J. C.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În motivare s-a arătat că așa cum s-a subliniat și în literatura de specialitate, îndeplinirea îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun este o cerință de maximă generalitate care impune administratorului statutar obligația de a da dovadă de diligență, loialitate, transparență, prudență și judecată independentă în îndeplinirea tuturor îndatoririlor care îi revin.
Calitatea de administrator al unei societati comerciale impune gestionarea cu atentie a patrimoniului si activitatii, iar incalcarea din culpa (neglijenta) sau intentie a acestor norme de drept, care au determinat prejudicierea creditorilor, atrag raspunderea admnistratorului.
In literatura de specialitate se arata ca existenta unui conducator de fapt nu poate influenta raspunderea conducatorului de drept, care trebuie sa-si asume obligatiile functiei. Raspunderea conducatorului legal nu poate fi inlaturata cu motivarea ca efectiva conducere a incumbat conducatorului de fapt. Daca un conducator de drept, cum este cazul in speta, a lasat toata puterea pe seama unui conducator de fapt, aceasta nu este in nici un caz un motiv de exonerare de raspundere. Prezenta unui conducator de fapt nu inlatura raspunderea conducatorului de drept, nici chiar atunci cand acesta din urma nu a jucat un rol in gestiunea societatii. Gratuitatea functiei nu inlatura raspunderea.
Pentru motivele expuse prin prezenta apreciază că În speță sunt incidente dispozițiile art. 138 alin.1 lit. a), c), f) si g) din Legea 85/2006, respectiv paratii sunt vinovati de savarsirea faptelor prevazute anterior, motiv pentru care solicită admiterea prezentului recurs si modificarea Sentintei comerciale nr.1751/_, pronuntata de catre Tribunalul Specializat C. in Dosar nr._, in sensul admiterii cererii creditoarei și obligarea pârâtilor C. A. I. si P. M. la plata sumei de 213.085,76 lei, reprezentând pasivul societătii debitoare SC C.
S. SRL.
În drept, disp. art. 304 pct.9, art. 304 ind. 1 Cod proc. Civilă, art. 138 alin.1 lit. a), c), f) si g) din Legea 85/2006, art. 73 din Legea 31/1990.
Pârâții intimați C. A. I. si P. M. au formulat întâmpinare
prin care solicita sa se respingă recursul declarat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, C. ea constată următoarele
:
Prin cererea de chemare in judecata formulata de catre recurenta- creditoare, s-a solicitat obligarea paratilor C. A. I. si P. M. la plata sumei de 213.085, 76 lei, reprezentand pasivul debitoarei SC CLiMATIC S. SRL, CUI 14405519.
În motivare s-a arătat că la data de_ creditorul fiscal A. F.
P. a mun. C. -N., prin D. G. a F. P. a jud. C. a formulat cerere de deschidere a procedurii insolventei impotriva debitoarei SC Clirnatic S. SRL, aceasta avand creante fiscale in cuantum de 158.696 lei. Debitoarea, prin administrator P. M., a formulat intimpinare prin care a aratat ca nu contesta starea de insolventa a societatii, insa aceasta stare se datoreaza unor cauze obiective.
Prin Sentinta comercială nr.4098/_ a fost admisa cererea creditoarei si s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă generală împotriva societății SC C. S. SRL.
La data deschiderii procedurii de insolvență, dl. P. M. deținea calitatea de asociat unic si administrator statutar al societătii debitoare, dar societatea a fost administrată în fapt de către pârâta C. A. I., în baza procurii emise de către reprezentantul legal, depusă la fila 38 din dosarul de fond.
Prin raportul privind cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia insolventei debitorului SC C. S. SRL, precum si prin raportul de activitate nr.2489/05.10.201O, lichidatorul judiciar, H&B I. S., a relevat că debitoarea a achitat în avans suma de 100.000 lei, in temeiul antecontractului de vanzare cumparare incheiat la data de_ intre Cozac Darius C. si SC C. S. SRL pentru achizitionarea unui buldoexcavator, acest cuantum fiind pierdut de catre cumparatoare, datorită neachitării diferentei de pret, pana la termenul stabilit prin antecontractul anterior mentionat.
De asemenea, debitoarea a încheiat cu Banca Italo Romena conventia de linie de credit nr.39/_, prin care institutia bancara a acordat cu titlu de imprumut suma de 56.000 lei. Creditul a fost garantat cu un imobil proprietatea d-nei C. A. . La data de_ creditul a fost reesalonat, pana la data de _
, insa datorita faptului ca ratele nu au fost achitate conform graficului de rambursare, incepand cu octombrie 2008, banca a declarat creditul scadent, motiv pentru care la data de_, deci ulterior formularii cererii de deschidere a insolventei, societatea debitoare a rambursat toate sumele datorate catre banca. Reclamanta a apreciat că această plată a fost făcută pentru a evita executarea garantiei personale, in detrimentul celorlalti creditori, având drept consecință neachitarea diferentei de pret pentru achizitionarea buldoexcavatorului și pierderea sumei de 100.000 lei, achitata drept avans.
Din aceste doua imprejurari, analizate coroborat, recurenta a apreciat ca in cauza ar fi intrunite dispozitiile art.138 alin.1 lit. a), c), f) si g) din Legea nr.85/2006.
Prin Sentinta comerciala nr.1751/_, pronuntata de catre Tribunalul Specializat C. in Dosar nr._, a fost respinsa cererea de chemare in judecata formulata de catre A. F. P. a mun. C. -N. prin D.
G. a F. P. a jud. C. impotriva paratilor C. A. I. si P. M. .
In motivarea sentintei recurate se arată că in cauza nu se poate retine ca prin pierderea avansului sumei de 100.000 lei, achitat pentru achizitionarea unui utilaj, ar putea fi apreciate ca întrunite conditiile prevazute de art.138 din Legea nr.85/2006, avand in vedere ca in cazul in care creditul nu ar fi fost restituit ar fi crescut pasivul debitoarei, iar institutia creditoare ar fi intrat in concurs cu acest creditor.
Considerând ca sentinta este netemeinica si nelegala, creditoare a formulat prezentul recurs, prin intermediul căruia se solicită modificarea ei și admiterea cererii.
Cu titlu preliminar, C. ea constată că răspunderea reglementată de art.
138 și urm. din Legea insolvenței este o formă specială de răspundere civilă delictuală. Prin urmare, pentru a fi antrenată, este nevoie să fie întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, reglementate de art. 998-999
C. civ. (Codul civil din 1864), precum și cele special reglementate de art. 138 și următoarele din legea insolvenței.
Din această perspectivă, în mod corect a subliniat judecătorul sindic că trebuie dovedită de către reclamant existența tuturor condițiilor generale, iar vinovăția, ca element al răspunderii, trebuie să îmbrace forma intenției, iar nu a culpei. Fiind vorba de intenție, aceasta nu este prezumată, ci trebuie să fie dovedită. Aceste considerații sunt valabile și în privința cerinței referitoare la existența raportului de cauzalitate dintre faptele alegate și prejudiciul cauzat creditoarei, respectiv intrarea debitoarei în stare de insolvență. Or, din cuprinsul cererii de chemare în judecată și a recursului nu rezultă în niciun fel că s-ar fi făcut această dovadă, reclamanta făcând doar simple afirmații, fără corespondent în probațiunea administrată.
Intimații relevă corect că în concret, recurenta nu a probat in ce mod ar fi fost folosite bunurile sau creditele societatii debitoare in interes propriu sau al unei alte persoane ( art.138 lit.a), nu a indicat si nici nu a dovedit in ce mod a dispus, in interes personal, continuarea activitatii societatii debitoare si daca aceasta continuare a activitatii ar fi dus in mod vadit la incetarea de plati ( art.138 litera c), nu a dovedit care au fost in concret mijloacele ruinatoare folosite pentru a procura societatii debitoare fonduri si daca pretinsele fonduri ruinatoare au fost procurate in scopul de a intirzia incetarea de plati ( art. 138 litera f ) si nici nu a reusit sa dovedeasca că in luna precedentă incetarii platilor, debitoarea a platit cu preferinta un creditor, in dauna evidenta a celorlalti creditori ( art. 1381itera g).
Nici una dintre cele doua imprejurari invocate de catre recurenta, nici analizate separat, nici coroborat, nu se circumscriu in nici un caz textelor de lege pe care își întemeiaza cererea recurenta.
In cauza dedusa judecății, nu se poate susține cu succes ca prin pierderea avansului de 100.000 lei s-ar putea aprecia ca întrunite toate conditiile prevazute de art.138 din Legea nr.85/2006. Asa cum a analizat corect instanta de fond, acel antecontract de vinzare-cumparare a reprezentat in final o afacere nereusita, insa esuarea ei a fost datorata imposibilitatii achitarii diferenței de preț si nicidecum ca urmare a unui interes voit si vadit de a prejudicia pe ceilalti creditori. Intimații arată că pierderea avansului s-a datorat unor cauze obiective,
respectiv a imposibilității achitării restului preț, imposibilitate ce nu poate fi pusă în sarcina pârâților, ci a lipsei de disponibil bănesc, lipsă generată de situația economice generală. Deși reclamanta a susținut că prin plata efectuată în favoarea băncii s-a pierdut suma de 100.000 lei, deoarece societatea debitoare nu a mai avut posibilitatea de a achita și restul de preț, acest fapt nu corespunde realității deoarece plata restului de preț trebuia să se facă mult anterior plății efectuate în favoarea băncii. În concret, plata restului de preț pentru utilajul în
discuție trebuia să se realizeze în luna noiembrie 2008, iar plata în favoarea băncii s-a realizat în luna iunie 2009.
Mai mult, daca societatea debitoare ar fi fost totusi in masura sa achite si restul de pret aferent acelui antecontract de vânzare-cumparare, pasivul societatii ar fi fost si mai mare, din moment ce nu ar fi fost posibila restituirea creditului. Totodată, se remarcă că împrumutul nu a fost contractat ca urmare a încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, ci cu mult anterior ivirii oricăror indicii privind incapacitatea de plată, fiind exclusă, drept urmare, incidența prev. art. 138 lit. f.
În plus, administratorul judiciar a susținut că în cazul debitoarei, solvabilitatea a fost asigurată până la sfârșitul exercițiului financiar 2008, context în care nu se poate reține nici incidența prev. art. 138 lit. g, plata către bancă nefiind făcută, drept consecință, în luna precedentă încetării plăților.
Totodată, nu există nici un element pe baza căruia să se poată aprecia că au fost folosite bunurile sau creditele societății în interes personal sau în cel al unei alte persoane sau că pârâții au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, aceste aspecte trebuind a fi dovedite de către reclamantă.
De asemenea, intimații arată cu temei că, din cauza crizei economice profunde din acea perioadă, este foarte posibil ca exploatarea buldoexcavatorului sa nu fi adus profiturile scontate inițial. Pe de alta parte, neachitarea ratelor aferente creditorului bancar ar fi avut drept unică consecință augmentarea pasivului, nedeterminând starea de insolvență, care era deja instalată.
Pe de alta parte, C. ea constată că prin raportul administratorului judiciar s-a relevat că, cauzele reale ale aparitiei starii de insolventa sunt cu mult anterioare datei incheierii antecontractului de vinzare-cumparare vizat de recurenta, ele ținând de situația economica generala dezastruoasă din domeniul construcțiilor, recurenta citând în mod trunchiat susținerile acestuia.
Așa fiind, C. ea reține că nu trebuie negată specificitatea stării de fapt descrise de către tribunal și caracterul special al răspunderii reglementate de acest text legal.
Aceasta întrucât antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere, ca formă specială a răspunderii civile delictuale, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv fapta ilicită a acestora, prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și intenția celui față de care se antrenează răspunderea, respectiv reprezentarea faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea stării de insolvență. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență. Simpla constatare a stării de insolvență nu constituie însă o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii.
Referitor la raportul de cauzalitate, disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006 impun condiția ca fapta membrilor organelor de conducere să fi cauzat ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și, indirect, creditorii săi. La rândul său, vinovăția trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei.
Raportând aceste considerații teoretice la specificul cauzei, C. ea constată că în sarcina pârâților nu se pot reține faptele ilicite la care face referire recurenta, lipsind atât raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, prin prisma tuturor celor mai sus expuse și fiind discutabilă și existența vinovăției pârâților, respectiv intenția acestora de a prejudicia, prin faptele invocate, creditorii debitoarei.
Pentru toate aceste motive, C. ea apreciază că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins în consecință, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de A. F. P. A M. C. N. prin D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 1751 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, G. -A. N. | Judecător, S. Al H. | Judecător, M. B. |
Grefier, A. B. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: I. Păcurar
| ← Sentința civilă nr. 2718/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 3133/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
