Decizia civilă nr. 3651/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3651/2013
Ședința publică de la 28 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta H. K., împotriva sentinței civile nr. 3813/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu SC K & SS PRIN LICHIDATOR J. C.
D. M., având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006_ dos. antr. rasp. depus de D. M. in dos._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimată d-na D.
M. A., în calitate de lichidator judiciar, având CNP 2. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
C. ea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recursul este legal timbrat, completându-se diferența la taxa judiciară de timbru, însă nu este motivat. La data de_, lichiodatorul a depus la dosar întâmpinare, iar în prezia termenului de judecată, recurenta a înregistrat la dosar o cerere de amânare, în vederea angajării unui apărător.
Raportat la cererea de amânare, lichidatorul arată că și în celelalte faze procesuale recurenta a procedat în mod asemănător, aceasta formulând cereri de angajare apărător fără a proceda în acest sens, cu scopul de a tergiversa soluționarea cauzei, solicitând deci, respingerea cererii.
C. ea, după deliberare, având în vedere data formulării prezentului recurs, raportat la data realizării procedurii de citare față de recurentă, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 1, raportat la art. 723 C.Pr. Civ. urmează a respinge cererea de amânare.
De asemenea, C. ea, din oficiu, având în vedere faptul că recursul nu este motivat, invocă excepția nulității acestuia și rămâne în pronunțare asupra excepției invocată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3813 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Cabinetul de Insolvență D. M. - A., având ca obiect antrenarea răspunderii pârâtei H. K. .
A fost obligată pârâta la suportarea pasivului debitoarei SC K & SS în cuantum 77.544 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Analizând cererea de angajare a răspunderii, cu luarea în considerare a dispozițiilor art.138 lit. a, d e și f din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a constatat următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de
insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Judecătorul sindic a apreciat că faptele pârâtei se încadrează în prev. art.138 lit.a, d și e din Legea nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu, nu a condus contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale și a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că debitoarea avea la data de_ active imobilizate în cuantum de 97.087 lei (f.27), iar la data de_ totalul activelor imobilizate evidențiate în bilanțul prescurtat la data de_ era zero (f.28-29), în condițiile în care bilanțul prescurtat întocmit trebuie să preia în sold la data de_, situația patrimonială a societății evidențiată la data de 31 ianuarie 2006, ceea ce conduce la concluzia că documentele contabile ale debitoarei nu evidențiază realitatea faptică în ceea ce privește bunurile aflate în patrimoniul său, în condițiile în care, lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei nu a fost justificată de către pârâtă, ceea ce corespunde faptei reglementate de disp. art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006 respectiv a neținerii contabilității în conformitate cu legea.
În plus, lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei precum și faptul că acestea au ieșit din patrimoniul debitoarei fără ca la baza acestei operațiuni să existe vreun document contabil, potrivit celor mai sus relevate, conduce la concluzia că acestea au fost folosite în alte interese decât cele ale persoanei juridice și implicit la incidența în cauză a disp. art. 138 alin.1 lit. a și e din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a reținut, de asemenea, că pârâtei îi revenea, obligația de a- și îndeplini atribuțiile derivate din calitatea sa de administrator, fiind direct răspunzătoare de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind din disp. art.73 alin.1 lit.c ale Legii nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
De altfel, cele două fapte reținute în sarcina pârâtei sunt în strânsă legătură, întrucât neevidențierea operațiunilor efectuate în contabilitatea debitoarei, a facilitat folosirea bunurilor debitoarei în alte scopuri decât în acela al debitoarei, activitatea societății fiind practic deturnată de la scopul pentru care aceasta a fost înființată.
Nu în ultimul rând, judecătorul sindic a reținut faptul că probele cu înscrisuri administrate în cauză se coroborează cu proba cu interogatoriul pârâtei, împrejurarea lipsei nejustificate a acesteia de la administrarea probelor fiind considerată, în condițiile art. 225 C.pr.civ., ca un început de dovadă.
Referitor la o eventuală incidență în cauză a disp. art. 138 alin.1 lit. f din Legea nr. 85/2006 invocată de către reclamant în cuprinsul completării cererii introductive, judecătorul sindic a reținut faptul că reclamanta s-a limitat să expună doar aceste dispoziții legale, fără a invoca în concret mijloacele ruinătoare folosite de către pârâtă pentru a procura fonduri persoanei juridice, motiv pentru care, în temeiul disp. art. 1169 C.civ. și art. 129 alin.1 C.pr.civ., a apreciat acest motiv ca nefiind dovedit.
Privitor la eventuale tranzacții efectuate după data deschiderii procedurii, menționate de către lichidatorul judiciar în cuprinsul aceleiași completări (f.22-26), judecătorul sindic a considerat inutilă analiza sa, întrucât eventuale operațiuni efectuate ulterior deschiderii procedurii, pot fi circumscrise altor dispoziții legale reglementate de dispozițiile Legii nr. 85/2006, în timp ce faptele analizate din perspectiva disp. art. 138 vizează aspecte anterioare apariției stării de insolvență și care au condus la apariția acesteia, ceea ce conduce la concluzia că acestea sunt anterioare deschiderii procedurii, starea de insolvență fiind o condiție pentru deschiderea acestei proceduri.
Pentru toate considerentele expuse, judecătorul sindic a obligat pârâta la suportarea pasivului debitoarei S.C. K & SSR.L. în cuantum de 77.544 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta H. K.
, arătând că motivele de recurs le va depune până la prima zi de înfățișare.
La termenul de judecată din data de_, C. ea a invocat din oficiu excepția nulității recursului.
Analizând excepția invocată prin prisma dispozițiilor legale amintite anterior, C. ea constată că apărarea este întemeiată, iar recursul declarat este nul.
Astfel, potrivit art. 303 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs; termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul a fost promovat anterior.
Din dosarul cauzei rezultă că sentința i-a fost comunicată reclamantei H. K. la data de 15 februarie 2013 (fila 102 dosarul Tribunalului Specializat C. ), acesta a depus cererea de recurs în termen, respectiv la data de_, însă motivele de recurs nu au fost depuse nici până în prezent, astfel încât C. ea urmează să constate nulitatea recursului, întrucât în cauză nu sunt prezente motive de recurs de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. 2 pr.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Constată nulitatea recursului declarat de H. K. împotriva sentinței civile nr. 3813 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat
C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. U. | M. | D. | R. -R. D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.sindic. N. Koșa
| ← Sentința civilă nr. 2214/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1207/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
