Sentința civilă nr. 2300/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 419._
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 2300/2013
Ședința publică din 06 decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: U. I., judecător-sindic GREFIER: F. K.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de lichidatorul judiciar S. C. M. UV I.
B. împotriva pârâtului T. C. G., administrator statutar al debitoarei SC D. MOBI S.
- aflată în procedura insolvenței prev. de Legea 85/2006, având ca obiect stabilirea răspunderii pentru pasivul debitoarei (Legea 85/2006- art. 138).
Cauza s-a judecat în fond la data de 22 noiembrie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, când pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 29 noiembrie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat din nou pronunțarea hotărârii la data de azi.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea în răspundere patrimonială formulată de lichidator judiciar C. M. U.V.
I. în dosarul de insolvență privind pe debitoarea Societatea D. M. S. - în faliment și transpusă în prezentul dosar asociat pentru soluționare, s-a solicitat obligarea pârâtului T. C.
G., în calitate de administrator al societății debitoare, la suportarea unei părți din pasivul societății, în sumă de 805.396 lei, în baza prevederilor art.138 alin.(1) lit.a), d) și e) din Legea nr.85/2006.
În motivarea acțiunii, lichidatorul judiciar a arătat că urmare a deschiderii procedurii insolvenței debitoarei, la data de_ prin Sentința Com.nr.194/2009, a procedat la întocmirea raportului prevăzut de art.59 din Legea nr.85/2006 - raport prin care s-a reținut că vinovat pentru starea de insolvență se face fostul administrator T. C. G., care a administrat societatea în mod defectuos și fraudulos.
S-a arătat că în urma verificării documentelor contabile se observă că în fiecare an valoarea sumelor înregistrate în conturile de regularizare de activ este destul de mare, fapt ce se datorează unor înregistrări nelegale în evidență contabilă, cu susținerea că administratorul societății a utilizat în interes personal mari sume de bani din societate, procedând la înregistrări ilegale.
Astfel, în luna octombrie 2006, cu nota contabilă 908 a fost înregistrată suma de 78.042 lei, fără nici o explicație, în debitul contului 471 Cheltuieli în avans, prin creditul contului 401 - Furnizori.
În perioada 2006 - 2008, în fișa de client 4111 Borla M., apar înregistrări în valoare de 2.088.965,57 lei pentru livrări de mărfuri către diferite persoane fizice și juridice precum și încasări de bani de la diverse persoane, însă înregistrările respective nu corespund realității. În aceeași fișă de cont au fost înregistrate diferite stornări de facturi după perioade destul de mari.
Lichidatorul judiciar a menționat că aceste exemple arată că evidența contabilă a fost condusă cu încălcarea prevederilor legale, putându-se vorbi de ilegalități de natură penală.
De asemenea, s-a arătat că începând din luna iunie 2006 până în luna decembrie 2006, administratorul societății a ridicat din casieria societății suma de 387.394,49 lei, din care a justificat cu deconturi doar suma de 146.137,34 lei rămânând nejustificată suma de 241.257,15 lei.
În fine, s-a făcut precizarea că din valoarea totală a pasivului înscris în tabelul definitiv actualizat al creanțelor, în valoare de 1.059.896 lei, s-a scăzut valoarea de evaluare a bunurilor din patrimoniul debitoarei, în sumă de 254.500 lei, solicitând ca pârâtul să fie obligat doar pentru diferența de pasiv care nu poate fi acoperită.
Pentru dovedire faptelor susținute, s-au depus înscrisuri ( f.4-34) și a solicitat încuviințarea probelor cu expertiza contabilă și interogatorul pârâtului.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conf.art.77 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Pârâtul T. C. G. a depus întâmpinare prin avocat (f.40-46) și cerere de chemare în
ga ranție
(f.55-57), legal timbrată (f.60).
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii în răspundere ca neîntemeiată cu obligarea societății debitoare la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a arătat că a deținut funcția de administrator al debitoarei începând cu data de_ până la data de_, când a încetat activitatea conform Dispoziției nr.96/_ emisă de Directorul societății. S-a arătat că și-a îndeplinit cu bună-credință mandatul de administrator, depunând diligențele unui bun proprietar în gestionarea intereselor societății, însă atribuțiile i-au fost limitate de către asociații P. G. D. și A. L. M. care administrau în fapt societatea D. .
In acest sens, cei doi asociați erau cei care negociau în mod direct contractele încheiate de societate, iar atribuțiile administratorului au fost limitate în acest fel la semnarea respectivelor contracte, în forma agreată de cei doi asociați și de a gestiona activitățile administrative curente ale societății.
În continuare s-a arătat că la data de_, pe fondul neînțelegerilor cu asociații P. G.
D. și A. L. M. și-a dat demisia din funcția deținută, demisie care a fost confirmată de Dispoziția nr.96/_, iar ulterior, prin Sentința com.nr.194 din_, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței la cererea debitorului.
În drept, pârâtul a menționat că nu se face vinovat de săvârșirea vreuneia din faptele prev.de art.138 alin.1 lit.a-g din Legea nr.85/2006, că reclamantul s-a limitat doar la a preciza că-și fundamentează cererea în drept pe prevederile art.138 alin.1 lit.a, d și e, fără a menționa în concret care anume sunt faptele ce i se impută și nu a propus probe în susținerea acțiunii.
S-a mai arătat în întâmpinare că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale pentru angajarea răspunderii patrimoniale, respectiv nu sunt dovedite faptele, nu există un prejudiciu și nici nu este stabilită o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și intrarea în insolvență care s-a produs la o dată ulterioară încetării mandatului său de administrator, dar nu poate fi reținută nici vinovăția sa, iar legea nu prezumă niciunul din elementele răspunderii care nu au fost dovedite în conformitate cu art.1169 Cod civil.
În ce privește susținerile administratorului judiciar în acțiune, referitor la pretinse înregistrări ilegale în contabilitate ori sustrageri de sume de bani, pârâtul a arătat că acestea sunt pure afirmații și speculații, fără să fie dovedite. S-a făcut mențiunea că expertiza extrajudiciară de care s-a prevalat administratorul judiciar a fost comandată de asociații societății și nu-i este opozabilă.
În probațiune s-au depus înscrisuri (f.48-53) și s-a solicitat proba cu expertiza contabilă, interogatoriu și proba testimonială (audierea persoanelor responsabile de ținerea contabilității, a asociaților și a partenerilor contractuali ori a angajaților).
Prin cererea de chemare în garanție (f.55), pârâtul a solicitat, în temeiul art.60 C.proc.civilă, chemarea în garanție a celor doi asociați: P. G. D. și A. L. M., precum și a numiților
F., D. A. (foști contabili) și T. P. (administrator), care i-a succedat la administrarea societății, după data de_, până la intrarea în insolvență.
În motivarea cererii de chemare în garanție s-a susținut că atribuțiile de administrare i-au fost limitate de cei 2 asociați care administrau în fapt societatea, ei negociau valoarea și condițiile în care societatea își efectua obiectul de activitate, negociind în mod direct contractele încheiate de societate.
De asemenea, pârâții 3 și 4, în calitate de contabili sunt persoanele responsabile de ținerea contabilității și de corecta înregistrare în contabilitate a tuturor operațiunilor efectuate de societate, în conformitate cu prev.art.10 din Legea nr.82/1991 a contabilității.
În ce-l privește pe administratorul subsecvent, acesta răspunde solidar cu cel anterior în ipoteza în care nu reclamă neregulile descoperite în societate, conform art.144/1 din Legea nr.31/1990.
În afară de chematul în garanție T. P., toți ceilalți 4 pârâți au depus întâmpinări la cererea de chemare în garanție, astfel:
P. G. D. și A. L. M. au solicitat prin întâmpinare (f.127) respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanție întrucât este pur formală și generică, nu se arată în concret care ar fi actele de administrare efectuate de asociați care ar fi dus la insolvența societății, iar răspunderea pentru defectuoasa administrare a societății aparține în totalitate administratorului statutar T. C. G. .
In realitate, societatea a început să fie prejudiciată prin actele de administrare efectuate de administratorul în funcțiune, încă din anul 2007 când acesta, împreună cu agentul comercial Breșfelean V., a refuzat în mod sistematic să dea curs solicitărilor asociaților de a efectua inventarierea stocului de marfă și de a completa la zi evidențele stocurilor, au livrat mărfuri către diferite persoane fără a depune banii în contul societății și fără a înregistra în contabilitate operațiunile în acest sens.
Mai mult, în urma verificărilor s-a constatat că administratorul T. C. G. comercializa marfă în incinta unității, primind-o de la diferiți furnizori, fără ca aceștia să emită facturi fiscale și fără ca marfa să fie înregistrată în contabilitatea societății iar plata către furnizori se efectua prin mandat poștal.
S-a menționat în întâmpinare că după ce au luat la cunoștință despre aceste fapte, s-au adresat organelor de urmărire penală pentru tragerea la răspundere penală a administratorului societății și recuperarea prejudiciilor, plângerea penală formând obiectul dosarului de urmărire penală nr.67/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, în curs de soluționare.
S-a concluzionat că unicul răspunzător pentru situația creată prin prejudicierea societății și ajungerea acesteia în insolvență, este administratorul societății.
S-a anexat copia plângerii penale (f.130-131).
Prin întâmpinare, chemata în ga ranție P. F.
(f.72-75) a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție cu motivarea că Legea nr.85/2006 nu prevede o astfel de posibilitate, iar pârâtul nu are nici calitate procesuală activă de a formula o astfel de cerere.
Pe fondul cererii s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată cu motivarea, în esență, că pârâtul T. C. G. nu a arătat în concret în ce constau eventualele înregistrări în contabilitate și nici ce fapte sau operațiuni au fost dispuse de asociați, realitatea fiind că acesta nu spune și nu dovedește nimic.
Pe de altă parte, pârâta - chemată în garanție, a arătat că a desfășurat activitatea de contabilă doar o perioadă de 3 luni, eventualele erori de înregistrare ar fi putut fi rectificate de administrator, ea nefăcând altceva decât să înregistreze intrările iar activitatea a fost certificată de administrator la încheierea exercițiului financiar aferent anului 2008 și orice răspundere a sa este înlăturată în mod irevocabil prin necontestarea în termen, sub acest aspect, a rapoartelor lichidatorului judiciar.
Si chemata în garanție D. A. a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție (f.76), însă apărările acesteia nu se vor mai evoca întrucât pârâtul T. C. G. a declarat la termenul din_ - f.112, că renunță la cererea de chemare în garanție față de aceasta.
Instanța a încuviințat, la cererea tuturor părților, efectuarea unei expertize contabile de specialitate, fiind aprobat un expert - parte pentru pârâtul Tudor C. G. și unul pentru chemații în garanție, fiind stabilite și obiectivele pentru expertiză (f.154). Expertiza s-a depus la data de _
, fiind semnată de expertul judiciar titular cât și de către experții-parte,fără obiecțiuni(f.182-195).
Ex aminând actele și lucr ările dosarului,
sau reținut următoarele:
Prin Încheierea civilă nr.194 din_ pronunțată în Dosar nr._ (f.224), s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței la cererea debitoarei Societatea D. M. S. B., iar ulterior, prin Sentința comercială nr.139 din_ s-a dispus începerea procedurii simplificate a falimentului, la propunerea administratorului judiciar făcută în temeiul art.54 din Legea nr.85/2006 (f.225).
In tabelul definitiv consolidat de creanțe au fost înscriși 14 creditori pentru un pasiv total de 1.092.837,97 lei (f.7).
Prin Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, întocmit de administratorul judiciar C. M. I. la data de_, în temeiul art.59 alin.1 din Leg.nr.85/2006 (f.4-6), s-a reținut pe baza analizării activității și a documentelor contabile că principala cauză pentru care societatea a ajuns în insolvență a fost administrarea defectuoasă, cu mari deficiențe, de către administratorul neasociat T. C. G. care nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și care și-a însușit mari sume de bani din societate.
Tribunalul mai reține că la data de_, pârâtul a semnat o cerere de aprobare a demisiei
"pe motiv de incapacitate fizică și psihică, acest fapt influențând activitatea firmei"; (f.49) însă numai la data de_ a fost emisă Dispoziția nr.96 de către Directorul societății, P. D. G., prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al D-lui T. C. ,angajat în funcția de administrator, începând cu data de_ - dată la care pârâtul a luat la cunoștință despre această decizie (f.48). De altfel, și pârâtul recunoaște în întâmpinare că a îndeplinit funcția de administrator până la data de_ .
La puțin timp după această dată, asociații P. G. D. și A. L. M. au solicitat efectuarea unei expertize contabile ale cărei lucrări au fost efectuate în perioada_ ._ de către expert contabil Suciu I. și care a avut ca obiective: dacă s-au efectuat înregistrări în evidența contabilă, în perioada octombrie 2006 - decembrie 2008, fără a avea la bază acte justificative, care sunt consecințele unor astfel de înregistrări, dacă s-a ținut contabilitatea în mod analitic și distinct pe fiecare persoană (fizică și juridică, în parte, ce consecințe sunt în caz afirmativ și dacă s-au efectuat operațiuni economice care au fost înregistrate în evidența contabilă a societății și care au influențat negativ sau au perturbat funcționarea normală și legală a societății precum și dacă acestea au fost aduse la cunoștința adunării generale a asociaților de către administratorul societății sau de către conducătorul compartimentului financiar contabil cu ocazia întocmirii situațiilor financiare anuale sau semestriale.
Prin această expertiză contabilă extrajudiciară s-a stabilit că administratorul societății a efectuat unele înregistrări fără documente justificative, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și s-a opinat că acesta a utilizat "în mod indubitabil";,sume de bani din societate, în interes propriu. S-a făcut și precizarea că o parte din faptele menționate au caracter contravențional iar altele au caracter chiar penal, prin trimitere la legislația specială fiscală.
După efectuarea acestei expertize contabile extrajudiciare, cei doi asociați au înregistrat la tribunal, la data de_, cererea de deschidere a procedurii insolvenței, întemeiată pe disp. art.27 din Legea nr.85/2006 (f.222) iar la data de_ au depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița, o plângere penală împotriva numiților T. C. G. și Breșfelean V. (fost angajat pe post de agent comercial) pentru efectuarea de cercetări în vederea stabilirii dacă sunt întrunite elementele constitutive ale mai multor infracțiuni: furt calificat, abuz de încredere, gestiune frauduloasă, evaziune fiscală…(f.130).
Până la data pronunțării prezentei sentințe, niciuna din părți nu a depus la dosar vreun act cu privire la finalizarea acestei plângeri penale.
Pe de altă parte, expertiza judiciară confirmă susținerile lichidatorului judiciar cât și constatările din expertiza extrajudiciară. Astfel, la pct.4 din concluzii (f.193-194), se face mențiunea expresă că "expertiza stabilește că faptele invocate de către lichidatorul judiciar în acțiune cât și în raportul de expertiză contabilă extrajudiciară sunt reale";, reținându-se că au fost efectuate înregistrări contabile nelegale ori că nu s-au efectuat înregistrări contabile dar și că pârâtul a folosit în interes personal mari sume de bani din societate. De asemenea, s-a stabilit că la data de_, datoriile societății față de creditori erau de l.134.122 lei dar și faptul că după această dată și până la deschiderea procedurii insolvenței, au fost acumulate noi datorii de 102.638 lei (pct.5).
Porivit disp.art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței… "(1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:(
n.n.- red.U.I.))
au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditor";.
Așadar, din conținutul textului rezultă clar că răspunderea poate fi angajată chiar și în cazul comiterii doar a uneia dintre faptele enumerate la lit.a)-g) din lege.
Lichidatorul judiciar a invocat faptele prevăzute la lit.a), d) și e).
Probele administrate, în special expertiza judiciară care se coroborează și cu expertiza extrajudiciară, confirmă faptele prev.de art.138 ali.1 lit.a) și lit.d, respectiv folosirea unor sume importante din patrimoniul debitoarei în interes personal dar și neținerea contabilității în conformitate cu legea de către administrtatorul neasociat T. C. G. .
In cauză, poate fi reținută fapta prev.de art.l38 alin.l lit.a din L.85/2006, întrucât s-a constatat indubitabil că pârâtul a folosit în interes personal mari sume de bani, astfel că se prezumă că acesta a folosit bunul respectiv în folosul său personal.
De asemenea, la art.l38 alin.l lit.d sunt prevăzute alternativ 3 fapte, respectiv că cel răspunzător a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conf. cu legea, fiind suficientă pentru antrenarea răspunderii doar una din faptele alternative.
In cauză, poate fi reținută și fapta prev.de art.l38 alin.l lit.d din L.85/2006, respectiv aceea de a nu fi ținută contabilitate în conformitate cu legea, așa cum a constatat administratorul judiciar prin raportul depus la dosar, fapt confirmat și de expertiza judiciară dar și de cea extrajudiciară.
In practica judiciară s-a statuat că neținerea contabilității în conformitate cu legea are în vedere nerespectarea prevederilor legale privind ținerea contabilității, faptă care se apreciază în funcție de art.l0 din L.82/l99l a contabilității, care prevăd că răspunderea pentru organizarea contabilității revine administratorului, iar persoanele care au ținut o contabilitate fictivă sau au făcut să dispară unele documente contabile, or, dimpotrivă, nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, pot fi obligate la plata pasivului debitorului, prezumându-se existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, prejudiciu ce constată în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
De asemenea, practica judiciară a statuat că folosirea unor sume importante de bani din societate, chiar în condițiile în care aceste sume au fost restituite, constituie fapta prev. de art.138 alin.1 lit.a) iar neinventarierea patrimoniului pentru mai mulți ani,consecutiv, (așa cum a reținut expertiza judiciară) întrunește elementele constitutive ale faptei reglementate de art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006.
Este evident că pe perioada cât a administrat societatea debitoare, atât prin blocarea unor sume importante de bani dar și prin faptul că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, pârâtul T. C. G. a cauzat starea de insolvență a societății, fiind stabilit că datoriile acesteia, la data de_, erau de 1.134.122 lei (pct.5 din expertiza judiciară), sumă care este relativ egală cu suma totală a pasivului.
Este real că solicitarea de deschidere a procedurii insolvenței s-a făcut de către cei doi asociați la data de_ (f.222) însă aceștia aveau obligația să ceară deschiderea procedurii, potrivit art.27 alin.1 din lege, după ce au constatat că nu mai pot fi achitate datoriile societății, ca urmare a expertizei extrajudiciare care a stabilit faptele comise de către fostul administrator neasociat și împotriva căruia au formulat și o plângere penală.
In această situație, pârâtul va fi obligat la plata sumei de 702.758 lei reprezentând parte din pasivul debitoarei în faliment, înscris în tabelul definitiv de creanțe (f.7).Lichidatorul judiciar a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 805.396 lei, cu precizarea că din pasivul total de 1.059.896 lei înscris în tabelul definitiv, s-a scăzut suma de 254.000 lei reprezentând valoarea de evaluare a bunurilor din patrimoniul debitoarei, însă instanța apreciază că trebuie scăzută și suma de 102.638 lei ce reprezintă datorii ale societății acumulate după data de_ până la intrarea în insolvență, perioadă în care pârâtul nu a mai administrat societatea.
Pârâtul a susținut că administrarea în fapt a societății s-a făcut de către asociații P. G.
D. și A. L. M. - chemați în garanție, respectiv că cei doi asociați erau cei care negociau în
mod direct contractele încheiate de societate, iar atribuțiile administratorului au fost limitate în acest fel la semnarea respectivelor contracte, în forma agreată de cei doi asociați și "de a gestiona activitățile administrative curente ale societății";.
Chiar dacă cei doi asociați ar fi negociat contractele, așa cum susține pârâtul, acest fapt nu trebuia să-l împiedice pe pârât de a ține contabilitatea în conformitate cu legea,(obligație prevăzută de art.10 din Legea nr.92/1191,rep.), de a preda actele primare societății care a ținut o anumită perioadă contabilitatea și nici să-l determine de a folosi sume foarte mari de bani în interes personal. Expertiza judiciară, semnată și de către expertul-parte propus de pârât, nu a identificat acte de administrare semnate de către cei doi asociați. Este motivul pentru care nu a fost încuviințată proba testimonială solicitată de reprezentantul pârâtului la ultimul termen de judecată și nici interogatoriul acestora, cu atât mai mult cu cât cei doi asociați au calitatea de chemați în garanție și au făcut apărări prin întâmpinări.
In ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârât împotriva celor doi asociați, P. G. D. și A. L. M., precum și a numiților:P. F., D. A. și T.
P., instanța va examina cu prioritate,în baza art.137 Cod proc.civilă, excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale active, invocate de chemata în garanție P. F., prin întâmpinarea la cererea de chemare în garanție (f.72-75).
Chemata în garanție P. F. a susținut că în cadrul procedurii instituite de Legea nr.85/2006, nu există posibilitatea ca pârâtul chemat în judecată pentru antrenarea răspunderii patrimoniale în baza art.138 din lege, să indice o altă persoană responsabilă, o asemenea atribuție revenind doar administratorului/lichidatorului judiciar sau adunării creditorilor.
Excepțiile invocate de pârâta-chemată în garanție se vor respinge ca neîntemeiate întrucât Legea nr.85/2006 se completează cu dispozițiile din Codul de procedură civilă,potrivit art.149 din Legea nr.85/2006 iar în temeiul art.60 alin.1 Cod proc.civilă, "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte,în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire";.Pe de altă parte, o astfel de cerere de chemare în garanție nu poate fi asimilată cu acțiunea în răspundere pe care administratorul/lichidatorul judiciar o poate promova în condițiile art.138 din legea insolvenței, întrucât instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire.
Față de chemata în garanție, D. A., în temeiul art.246 Cod proc.civilă,se va lua act de renunțarea expresă a pârâtului T. C. G., la cererea de chemare în garanție (f.112) iar față de ceilalți chemați în garanție, în baza art.60 și urm.Cod proc.civilă, se va respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului întrucât nu s-a făcut dovada că părătul-în calitate de administrator neasociat, ar fi săvârșit faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit.a( și d) ( de a folosi sume mari de bani în interes personal și de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea), la îndemnul ori la solicitarea celor doi asociați ori a celor două contabile chemate în garanție.
Văzând și disp.art.11 alin.l lit. g din L.85/2006 privind procedura insolvenței,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite în parte acțiunea formulată de lichidatorul judiciar S. I C. M. I., cu sediul în B., Bd.D., nr.9,Scara B, etaj I, apart.27, Jud.B. -Năsăud, împotriva pârâtului T. C.
G. ,domiciliat în B., Bd.D. ,nr.40, Bloc K1, Scara C, apart.35, jud.B. -Năsăud, în dosarul de insolvență privind pe debitoarea Societatea D. M. S. - în faliment și în consecință:
- obligă pe pârâtul Tudortache C. G. să plătească în favoarea
debitoarei Societatea D. M. S. - în faliment, suma de 702.758 lei reprezentând parte din pasivul societății debitoare.
Respinge ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale active în privința cererii de chemare în garanție, invocare de chemata în garanție P. F. .
Ia act de renunțarea pârâtului T. C. G. la cererea de chemare în garanție față de chemata în garanție D. A. ,domiciliată în B., str.C.R.V., nr.6,Bloc 6, Scara D, apart.51, jud.B. -Năsăud.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul T. C.
față de chemații în garanție: P. G. D. ,domiciliat în B., str.C. nr.13/ B, jud.B.
-Năsăud, A. L. M., domiciliat în B., str.Ecaterina Teodoroiu, nr.13, Scara A,ap.1, jud.B.
-Năsăud, P. F., domiciliată în B., str.G. nr.112, jud.B. Năsăud și T. P., cu sediul la SC Apromato S. situat în B., str.Moldovei nr.63, jud.B. -Năsăud.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Pronuințată în ședința publică din data de 06 decembrie 2013.
P R E S E D I N T E,
Judecător-sindic G R E F I E R,
U. K. F.
Red./Dact/U.I/K.F. 8 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 11803/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 2716/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
