Decizia civilă nr. 3747/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3747/2013
Ședința publică de la 29 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE G. -A. N.
Judecător S. Al H. Judecător M. B.
G. A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâtul T. S. P. împotriva Sentinței civile nr. 4553/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, privind și pe intimat SC T. S. PRIN LICHIDATOR J. LG I. S., având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
Se constată că la data de 28 martie 2013 s-au înregistrat concluzii scrise formulate de recurent.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 22 martie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4.559 din_ pronunțată în dosar nr. _
/a1 al T. ui Maramureș s-a admis acțiunea formulată de reclamantul LG I.
S. B. M., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC T. S. (ex. Pinochio S. ), în contradictoriu cu pârâtul T. S. P., iar pârâtul a fost obligat să suporte pasivul debitoarei falite reprezentând creanțe declarate în faliment în cuantum de 749.186,25 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3337/_ pronunțată de judecătorul sindic din cadrul T. ui Maramureș în dosarul nr._ s-a deschis procedura generală de insolvență împotriva debitoarei SC T. S. (fostă SC Pinochio S. ), iar prin sentința civilă nr. 5250/_ s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei.
Prin raportul cauzal nr. 1475/_ administratorul judiciar LG I. S. a apreciat că apariția stării de insolvență s-ar datora administratorului statutar raportat la valoarea activelor înregistrate în ultimul bilanț care ar fi putut acoperi cuantumul datoriilor (f. 40).
Pârâtului i se impută fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 care constă în folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Pârâtul a deținut calitatea de administrator statutar al debitoarei în perioada octombrie 2004 - octombrie 2009 (f. 72 verso - f. 77 verso); alături de pârât a avut calitatea de administrator și martorul C. I. Mircea care însă s-a retras din societate în anul 2006 (f. 73 verso - f. 74).
În luna octombrie 2009 pârâtul, în calitate de asociat unic, și-a cesionat părțile sociale la două societăți: SC One Buget S. și SC Ten Buget S. (f.9, f. 77 verso); de asemenea societatea debitoare și-a schimbat denumirea din SC
Pinochio S. în SC T. S. ., mutându-și totodată sediul social în județul Maramureș (f.79 verso).
Datoriile sociale provin din perioada în care conducerea societății a fost asigurată de pârât: contractele de credit din anul 2008 încheiate de debitoare cu BCR SA (f. 4-41 dosar nr._ ); datoriile fiscala la buget provin din perioada 2008- iulie 2009 (f.86-96 dosar nr._ ).
După momentul cesiunii debitoarea nu a mai desfășurat activitate economică, aspect ce rezultă atât din analiza documentelor justificative ale declarațiilor de creanță (f.4-53, f.86-155 dosar nr._ ), cât și din împrejurarea că One Buget S. ─ ce a preluat calitatea de administrator ─ este o
"societate fantomă"; cu sediul în București reprezentată de un cetățean din Noua Zeelandă (f. 77 - 78); practic, cesiunea de părți sociale s-a făcut în considerarea iminentei insolvabilității a societății debitoare, având un caracter fictiv.
De altfel, așa cum rezultă din declarația martorei Cîra N. s-a creat un veritabil modus operandi prin folosirea ca paravan a societăților One Buget S. și Ten Buget S. (f. 67).
Conform datelor din ultimul bilanț publicat aferent anului 2008, debitoarea înregistra active imobilizate în valoare de 770.107 lei, active circulante în total de 1.882.077 lei din care stocuri 520.955 lei, creanțe de 1.324.942 lei, casa și conturi la bănci în sumă de 36.130 lei, totalul datoriilor fiind de
2.550.232 lei (f. 41)
Din declarația martorei Cîra N. se confirmă faptul că societatea debitoare a avut în patrimoniu utilaje specifice obiectului său de activitate (f. 67).
Pârâtul a invocat cesiunea de părți sociale pentru a se exonera de obligația de predare a documentelor contabile (f. 7); în schimb, T. în considerarea contractului fictiv al cesiunii, făcută în frauda creditorilor societății, a apreciat că pârâtului îi incumba obligația de predare a documentelor contabile.
În concret, lipsa documentelor contabile a împiedicat inventarierea patrimoniului debitoarei astfel că imposibilitatea de a verifica care a fost soarta bunurilor (în sens larg) identificate în ultimul bilanț consolidează prezumția că pârâtul în calitate de administrator statutar a folosit bunurile sau creditele societății în folosul propriu sau al unei alte persoane.
Apărările formulate de pârât în întâmpinare nu au fost dovedite de către acesta; în susținerea întâmpinării pârâtul nu a depus la dosar nici un înscris și nici nu a indicat vreo persoană care să fie audiată în calitate de martor.
Pârâtul a avut calitatea de administrator de drept și nu a dovedit în vreun fel că alte persoane au condus în fapt societatea debitoare.
Pe de altă parte, chiar și existența unui conducător de fapt nu poate influența răspunderea conducătorului de drept, care trebuie să-și asume obligațiile funcției.
Cu alte cuvinte, răspunderea conducătorului legal nu poate fi înlăturată cu motivarea că efectiva conducere a incumbat conducătorului de fapt.
În plus, din declarația martorei Cîra N. care se coroborează cu declarația martorului C. I. Mircea (f.90) rezultă că martora a avut calitatea de contabilă a societății fără ca această să exercite în fapt conducerea societății.
Aceeași concluzie și în privința martorului C. I. Mircea care a deținut calitatea de administrator al debitoarei până în anul 2006; declarația acestuia se coroborează cu declarația martorei Cîra N. .
Pasivul debitoarei aflată în faliment este de 749.186,25 lei, acela care rezultă din tabelul definitiv consolidat al obligațiilor societății (f. 4 ).
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile specifice ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a admis acțiunea, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul T. S. P. a declarat recurs,
solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta LG I. S. de antrenare a răspunderii sale la plata pasivului debitoarei falite în cuantum de 749.186,25 lei.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., pârâtul arată că în mod greșit instanța de fond l-a obligat să suporte pasivul debitoarei S.C. T. S. (fostă SC Pinochio S. ), întrucât ar fi folosit în interes personal bunurile sau creditele societății, apreciind că starea de fapt la care instanța a făcut referire este una superficială și probele greșit interpretate, deoarece nu a exercitat în vreun fel conducerea în fapt a societății, având doar scriptic calitatea de administrator, toate hotărârile fiind luate de către C. I.Mircea și Cara N. . Aceste persoane aveau cunoștință despre situația bunurilor societății, despre împrejurările dacă actele contabile au fost sau nu predate odată cu încheierea contractelor de cesiune și alte elemente care ar fi putut forma convingerea instanței dacă cesiunea a fost sau nu fictivă. Apoi, actele încheiate cu ocazia cesiunii nu au fost anulate, în acest sens fiind în curs de soluționare dosarul penal nr. 1056/P/2012.
Astfel, susține pârâtul, în cauză nu sunt întrunite condițiile de antrenare a acestei răspunderi câtă vreme nu a luat deciziile necesare bunei funcționări în realizarea obiectului de activitate.
Mai mult, prejudiciul de 749.186,25 lei care rezultă din tabelul definitiv al obligațiilor societății provine, în mare parte, din credite bancare, toate însoțite de garanții imobiliare, care însă nu s-au executat, iar valoarea imobilelor depășește cu mult valoarea creanțelor.
În continuarea motivării recursului, pârâtul a dezvoltat pe larg motivele pentru care consideră că nu i se poate reproșa în mod distinct săvârșirea nici uneia dintre faptele prev. de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, neputându- se stabili un raport de cauzalitate între fapta de a-și însuși sau a folosi bunurile societății în interes propriu și cauzarea stării de insolvență a debitoarei prin această faptă.
În concluzie, pârâtul susține că nu a făcut acte de comerț în numele societății în interes personal, nu a beneficiat de bunurile societății și nu a încercat să deturneze sau să disimuleze părți din activul societății, starea de insolvabilitate a societății-debitoare nefiind consecința directă a faptelor presupus prejudiciabile săvârșite de el.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea reține următoarele
:
Lichidatorul SC T. S. formuleaza in baza art 138 al 1 lit a din Legea nr 85/2006 cerere de angajare a răspunderii pârâtului T. S. P. fost administrator al SC PINOCHIO S. (actualmente SC T. S. ) prin care solicită obligarea pârâtului la suportarea pasivului în cuantum de 749.186,25 lei. In esentă se reține că potrivit ultimului bilanț publicat, aferent anului 2008 debitoarea deținea active imobilizate în valoare de 770.107 lei și active circulante în valoare de 1.882.077 lei, din care stocuri 520.955 lei, creanțe 1.324.992 lei, disponibilități bănești 36.130 lei. Intrucât administratorul nu a predat lichidatorului bunurile debitoarei, acesta prezumă că au fost folosite de către fostul administrator în interes propriu.
Prin intampinarea depusa in prima instanta paratul recurent a arătat că era în mod formal administrator, că în realitate de administrarea societății debitoare se ocupa C. Mircea și Câra N. .
In recurs în dovedirea aceleași teze probatorii recurentul depune contract de cesiune de părți sociale din_ prin care acesta a transmis către SC DATOS S. reprezentată de C. I. Mircea părțile sociale deținute în cadrul SC
PINOCHIO S. - contract ce nu a fost operat în evidențele registrului comerțului pentru a putea fi opozabil și terților. De asemenea se mai depune decizia nr 280 din_, înregistrată la ITM Maramureș la_ prin care incetează contractul individual de muncă al recurentului, în calitate de director al SC PINOCHIO S. . Decizia a fost emisă de administratorul SC PINOCHIO S. numitul
C. I. Mircea.
La_ între recurentul T. S. P. în calitate de asociat cedent și SC ONE BUGET S. și SC TEN BUGET S. în calitate de cesionari se încheie act adițional și contract de cesiune prin care recurentul cesionează părțile sociale, renunță la calitatea de administrator și se schimbă denumirea societății din SC PINOCHIO S. în SC T. S. . Recurentul susține că semnăturile de pe aceste înscrisuri depuse la ORC de pe lângă Tribunalul Alba nu îi aparțin și a formulat plângere penală cu privire la identificarea și tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals.
Prin sentința civilă nr. 4.559 din_ pronunțată în dosar nr. _
/a1 al T. ui Maramureș s-a admis acțiunea formulată de reclamantul LG I.
S. B. M., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC T. S. (ex. Pinochio S. ), în contradictoriu cu pârâtul T. S. P., iar pârâtul a fost obligat să suporte pasivul debitoarei falite reprezentând creanțe declarate în faliment în cuantum de 749.186,25 lei.
Prin raportul cauzal nr. 1475/_ administratorul judiciar LG I. S. a apreciat că apariția stării de insolvență s-ar datora administratorului statutar raportat la valoarea activelor înregistrate în ultimul bilanț care ar fi putut acoperi cuantumul datoriilor (f. 40). Pârâtului i se impută fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 care constă în folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Deși judecătorul sindic reține că pârâtul a deținut calitatea de administrator statutar al debitoarei în perioada octombrie 2004 - octombrie 2009 (f. 72 verso - f. 77 verso); și alături de pârât a avut calitatea de administrator și martorul C. I. Mircea care însă s-a retras din societate în anul 2006 (f. 73 verso - f. 74) - curtea observă că fostul administrator - martorul C. I. Mircea a continuat să se manifeste în calitate de administrator - atât în relația cu recurentul cât și în relațiile cu terții, semnând în numele SC PINOCHIO S. în calitate de administrator, decizia de încetare a contractului de muncă al recurentului T. P. S. din calitatea de director începând cu_, împrejurare care confirmă susținerile recurentului referitoare la împrejurarea că nu acesta a fost în realitate administratorul debitoarei. Deși jurisprudența
înțelege să sancționeze alături de adminstratorul de fapt și pe administratorul formal (de drept) care a lăsat să i se uzurpre această calitate și nu a înțeles să renunțe la mandatul acordat de societate, în cauză curtea observă că există împrejurări obiective care fac ca această omisiune să nu fie culpabilă recurentului. Astfel pe de o parte recurentul era administratorul de drept al societății, dar în același timp era subordonat fostului administrator statutar C.
I. Mircea, care prin actul său de voință - exteriorizat prin decizia nr 280 din_ înțelege să dispună încetarea funcției de director al recurentului adminsitrator. Mai mult recurentul a înțeles să transmită societății SC DATOS S. părțile sale sociale. Prin urmare în prezenta cauază simpla menționare a recutrentului în calitate de administrator în evidențele ORC nu este suficientă pentru angajarea răspunderii sale, acesta prezentând indiciile unei conduceri a societății de către alt adminsitrator de fapt. Aceste indicii urmează însă a fi validate ori infirmate prin adminsitrarea de probatorii.
În recurs s-a depus o listă cu angajații și partenerii debitoarei, în dovedirea împrejurării că recurentul era un simplu angajat și că deciziile societății le luau martorii C. I. Mircea și Câra N. . Ori se impune audierea acestor persoane (care au avut calitatea de angajați - fila 72, 73 dos recurs) și administrarea de probe cu privire la persoanele din cadrul debitoarei care au contractat cu partenerii indicați în recurs de către recurent prin scriptul denumit concluzii scrise - filele 72, 73. Ori aceste aspecte nu pot fi lămurite în cadrul recursului fiind necesară casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea lămurii în întregime a aspectelor probate deja prin înscrisuruile depuse în recurs.
Mai mult curtea observă că referitor la plângerea penală formulată de către recurent s-a început urmărirea penală in rem în vederea identificării autorilor "falsurilor"; reclamate. Ori și această împrejurare confirmă că nu recurentul este cel care a cauzat starea de insolvență așa cum greșit pare a fi reținut prima instanță. Această concluzie urmează a fi consolidată numai după administrarea probatoriului și confirmarea sau infirmarea tezei probatorii a recurentului, instanța de rejudecare - în urma readministrării probațiunii putând trage orice concluzie cu privire la persoanele care au cauzat starea de insolvență. Numai dacă se va dovedi că conduita recurentului a dus la insolvența debitoarei, prin acte omisive sau comisive probate în rejudecare se poate ajunge la tragerea la răspundere a acestei persoane.
In măsura în care va aprecia ca fiind necesar instanța de rejudecare poate dispune reaudierea martorilor C. I. Mircea și Câra N. precum și administrarea oricărui alt probatoriu care poate dezlega starea de fapt.
Față de cele ce preced potrivit art 304 pct 5 si art 312 cod pr civ raportat la art 8 din Legea nr 85/2006 curtea va admite recursul declarat de pârâtul T. S.
P. împotriva sentinței civile nr. 4.559 din_ pronunțată în dosar nr. _
/a1 al T. ui Maramureș, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul T. S. P. împotriva sentinței civile nr. 4.559 din_ pronunțată în dosar nr._ /a1 al T. ui Maramureș, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 martie 2013.
PREȘEDINTE, G. -A. N. | JUDECĂTOR, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. |
G. , A. B. |
Red.G.A.N./_ Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: A. S. .
| ← Sentința civilă nr. 2496/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 382/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
