Sentința civilă nr. 3185/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3185/2013
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: F. -IANCU M. GREFIER: F. B.
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a pârâtului S. V., formulată de P. O. I., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC
M. S. C. S., în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar, d-na practician în insolvență Mărginean Silvia Amalia, cu împuternicire depusă la dosar, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar interogatoriul încuviințat spre a fi luat pârâtului și, față de lipsa acestuia, solicită aplicarea dispozițiilor art. 225 C.proc.civ. Arată că înțelege să susțină cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată și că nu mai are cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Judecătorul sindic, nemaifiind formulate cereri în probațiune sau invocate excepții, constată cauza în stare de judecată și acordă reprezentantei lichidatorului judiciar cuvântul pentru dezbaterea cauzei pe fond.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și precizată pentru motivele expuse în cerere și în precizarea cererii și, pe cale de consecință, în temeiul art. 138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006, obligarea pârâtului la plata sumei de 462.577,57 lei, reprezentând pasivul societății debitoare. Arată că nu se opune conexării prezentei cauzei la dosarul principal de insolvență și că nu solicită cheltuieli de judecată.
Judecătorul sindic rămâne în pronunțare asupra cererii.
JUDECĂTORUL SINDIC:
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la 15 martie 2013 sub nr. _
/a1, lichidatorul judiciar al SC M. S. C. S., P. O. I., a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale personale a pârâtului S. V., administratorul statutar al debitoarei, pentru pasivul rămas neacoperit al debitoarei, în cuantum de 462.577,57 lei.
În motivarea cererii, a arătat că, în urma analizei detaliate efectuate cu ocazia întocmirii raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei SC M. S. C. S., în conformitate cu prevederile art. 59, alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006, a apreciat că vinovat de ajungerea societății în starea de insolvență se face administratorul societății, pârâtul S. V. . A arătat că acesta a încălcat prevederile exprese ale art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, ținând o contabilitate fictivă, făcând să dispară unele documente contabile sau neținând contabilitatea în conformitate cu legea.
A arătat că administratorul statutar pârât a luat cunoștință de deschiderea procedurii de insolvență față de debitoare iar ulterior acestui moment s-a prezentat la sediul lichidatorului judiciar, unde a luat cunoștință de obligațiile care îi reveneau în această calitate.
Cu toate acestea, până la data introducerii cererii de antrenare a răspunderii, nu i-a comunicat lichidatorului judiciar actele prevăzute de art. 28 din Legea insolvenței, motiv pentru care lichidatorul judiciar a apreciat că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea insolvenței, mai sus arătate.
A arătat că în conformitate cu art. 10 alin. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute de art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective. A învederat că omisiunea pârâtului de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar vreunul dintre actele contabile ale societății, așa cum prevede art. 28 din Legea insolvenței nu face decât să întărească afirmația potrivit căreia a fost ținută o contabilitate fictivă, pârâtul a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a fost ținută contabilitatea în conormitate cu legea.
A învederat că, așa cum s-a arătat și în practica judiciară, de multe ori neprezentarea documentelor contabile nu urmărește decât ascunderea unor date contabile neavantajoase pentru societatea comercială, astfel încât o asemenea atitudine nu poate să nască decât suspiciuni, cu atât
mai mult cu cât administratorul societății comerciale trebuie socotit a fi un profesionist, capabil să înțeleagă răspunderea ținerii sontabilității și consecințele nerespectării dispozițiilor legale.
A mai arătat că răspunderea administratorului în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală (atipică), fiind, așadar, necesară verificarea existenței condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale. Referitor la îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale, a arătat că:
prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor înscrise la masa credală, din averea debitoarei, deoarece, din cauza nepredării evidențelor contabile, nu se mai poate identifica niciun element de activ care să servească la stingerea masei pasive; prin urmare, răspunzător pentru acest prejudiciu este administratorul statutar. Ca atare, prejudiciul creditorilor reprezintă partea din masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, care nu mai poate fi contestat, și care nu poate fi acoperită din averea debitoarei. Deci, prejudiciul există, este cert, real și efectiv;
fapta administratorului există, este prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 și constă în neținerea contabilității în conformitate cu legea, prezumată din nepunerea la dispoziția administratorului judiciar a actelor prevăzute de art. 28 din Legea insolvenței; fapta este negativă, omisivă și are caracter evident ilicit, fiind sancționată și de Legea nr. 31/1990 și de Legea nr. 82/1991. A concluzionat în sensul că este o faptă ilicită nu doar acțiunea, ci și omisiunea, inacțiunea ilicită, fiind un comportament de natură a angaja răspunderea autorului său.
legătura de cauzalitate între neținerea contabilității și prejudiciul creditorilor este evidentă, deoarece prin neținerea contabilității în conformitate cu legea (inclusiv prin nedepunerea situațiilor financiare ale debitoarei) se încearcă ascunderea patrimoniului prin lichidizarea căruia (transformare în lichidități) se putea evita ajungerea în stare de insolvență.
vinovăția administratorului există, deoarece acestuia îi incumbă obligația legală a ținerii contabilității și este răspunzător față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, conform art. 73 din Legea nr. 31/1990, iar neținerea contabilității este imputabilă administratorului.
A învederat că atitudinea refractară a pârâtului, lipsa oricărei colaborări și nedepunerea documentelor prevăzute de lege au format convingerea lichidatorului în sensul că pârâtul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 138, alin. 1, lit. d din Legea nr. 84/2006.
La data de 2 octombrie 2013, lichidatorul judiciar al debitoarei SC M. S. C. S. a precizat cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale personale a pârâtului S. V., indicând ca temeiuri de drept ale cererii și art. 138 alin. 1 lit. a și e din Legea nr. 85/2006.
Sub aspectul stării de fapt, a arătat că a analizat actele contabile depuse la 10 septembrie 2013, parțial, de către pârât, întocmind și o completare a raportului prevăzut de art. 59 din Legea nr. 85/2006, ajungând la următoarele concluzii:
- în ceea ce privește incidența în speță a art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 a arătat că în contabilitate au fost înregistrate operaținuni care nu au la bază documente justificative (casarea de echipamente fără întocmirea de procese verbale de casare, înregistrarea de bilete la ordin de încasat, cu consecința diminuării creanțelor debitoarei împotriva propriilor săi clienți, dar fără operarea în contabilitate a plăților făcute către diverși furnizori prin girarea instrumentelor de plată, astfel încât pasivul debitoarei a fost majorat în mod fictiv; a învederat că aceste operațiuni au fost înregistrate în mod eronat, fapt care a condus la denaturarea soldului de clienți și a contului de furnizori; a mai arătat că pârâtul nu i-a pus la dispoziție toate documentele solicitate: liste de inventar, extrase de cont etc.
Prevalându-se de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 și de art. 10 din Legea contabilității, a concluzionat că pârâtul administrator statutar se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Referitor la incidența art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, a arătat că în contabilitatea debitoarei, la nivelul lunii ianuarie 2011, existau obiecte de inventar în valoare de 1284 lei, bunuri care nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar, respectiv în casieria debitoarei exista la 31 ianuarie 2011 disponibil în cuantum de 45.600,80 lei, sumă care nu i-a fost predată. A concluzionat în sensul că pârâtul a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Cu privire la incidența art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006, a reiterat cele arătate mai sus referitoare la existența obiectelor de inventar și la existența disponibilului în casierie, precum și faptul că în contabilitatea debitoarei au fost înregistrate bilete la ordin de încasat, diminuându-se creanțele față de proprii clienți, dar nu au fost înregistrate în contabilitate plățile făcute către diverși furnizori prin girarea instrumentelor de plată, astfel încât a fost majorat fictiv pasivul debitoarei.
A concluzionat în sensul că pârâtul a ascuns o parte din activul persoanei juridice sau a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
A reluat condițiile angajării răspunderii civile delictuale în condițiile art. 138 din Legea nr.
85/2006 expuse și în cuprinsul cererii inițiale.
În drept, a invocat art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 77 din Legea nr.
85/2006.
Pentru dovedirea pretențiilor sale, a depus la dosar: tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei, declarația olografă a pârâtului datată 11 iunie 2012, confirmările de primire a notificărilor privind deschiderea procedurii debitoarei, procesul verbal de predare-primire a unor acte contabile, completarea raportului întocmit în conformitate cu art. 59 din Legea insolvenței.
La cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic a încuviințat administrarea probei cu interogatoriul pârâtului. Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat pentru administrarea probei cu interogatoriul, împrejurare pe care instanța o va avea în vedere în conformitate cu art. 295 alin. final NCPC.
Pârâtul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în vedere administrării probei cu interogatoriul, aspect pe care judecătorul sindic îl va avea în vedere în contextul art. 225 C.proc.civ. din 1865.
Analizând incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 în prezenta cauză, judecătorul sindic reține că, potrivit acestor norme, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, dacă a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea ... e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
În ceea ce privește calitatea pârâtului, judecătorul sindic reține că acesta este administratoriul statutar al debitoarei, astfel cum rezultă din evidențele registrului comerțului - lista de control a debitoarei.
Din coroborarea procesului verbal de predare-primire a unor acte contabile de la f. 51 cu dovezile de primire a notificării de la f. 14, judecătorul sindic reține că pârâtul administrator statutar a aflat despre starea de insolvență a debitoarei și a luat cunoștință prin notificarea referitoare la deschiderea procedurii despre obligațiile care le reveneau în această calitate, comunicând lichidatorului judiciar o parte a actelor contabile. Din cuprinsul acestor acte contabile, analizate de lichidatorul judiciar în suplimentul la raportul privind cauzele și împrejurările ajungerii debitoarei în insolvență (f.65-73), rezultă că la 31 ianuarie 2011 debitoarea nu avea în patrimoniu active imobilizate, în schimb avea înregistrate stocuri în valoare de 1284 lei, creanțe în valoare de
467.200 lei, disponibilități bănești - alte valori în cuantum de 140.804 lei, activele circulante totalizând 609.288 lei. Pârâtul nu a predat lichidatorului judiciar nici stocurile, nici disponibilitățile bănești și nici documentele necesare recuperării creanțelor.
În ceea ce privește disponibilitățile bănești și celelalte valori înregistrate în contabilitatea debitoarei cu valoarea de 140.804 lei, din același supliment la raportul privind cauzele și împrejurările ajungerii debitoarei în insolvență (f.65-73) judecătorul sindic reține că debitoarea deținea doar 45.600,80 lei în casierie, respectiv 120,01 lei în conturile bancare, restul de 95.082,91 lei fiind sume în curs de decontare (bilete la ordin girate către diverși furnizori, care nu au fost operate în contabilitate.).
Starea de fapt mai sus arătată probează fără echivoc faptul că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, acest aspect fiind probat de neoperarea în contabilitate a girurilor instrumentelor de plată către furnizori, cu consecința prezentării unei situații financiar- contabile nereale a debitoarei, contrară obiectivului stabilit prin dispozițiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, potrivit căruia situațiile financiare anuale sunt documente oficiale de prezentare a situației economico-financiare a societății comerciale, stabilite potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată. În aceași sens, judecătorul sindic are în vedere și răspunsul prezumat pozitiv (în condițiile art. 225 C.proc.civ. din 1865) al pârâtului la întrebarea nr. 2 din interogatoriu prin care acesta a recunoscut că nu a întocmit situațiile financiare anuale cu respectarea dispozițiilor legale. Această faptă întrunește condițiile de incidență ale art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, astfel cum se va arăta în continuare.
În calitatea sa de administrator statutar, pârâtul era singura persoană care putea dispune în mod legal de activele mai sus arătate, dar nu a făcut nici dovada faptului că activele s-ar mai afla în patrimoniul debitoarei și nici faptul că ar fi fost, eventual, valorificate în interesul debitoarei. În același sens, judecătorul sindic reține că prin nepredarea către lichidatorul judiciar a documentelor primare care să îi permită lichidatorului judiciar urmărirea creanțelor debitoarei față de proprii debitori (în valoare de 467.200 lei), pârâtul a permis însușirea de către debitorii debitoarei a beneficiilor rezultate din creditările acordate de debitoare. În consecință, judecătorul sindic prezumă, în condițiile art. 1203 C.civ., că pârâtul și-a însușit activele respective sau le-a folosit în interesul altor persoane, în detrimentul intereselor debitoarei, aspect care întrunește condițiile de incidență ale art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Cât privește neînscrierea în contabilitate a instrumentelor financiare în curs de decontare la 31 ianuarie 2011, judecătorul sindic nu poate reține că această conduită denotă intenția pârâtului de a majora fictiv pasivul debitoarei. Lichidatorul judiciar nu a probat caracterul fictiv a vreunei creanțe înscrise în tabelul definitiv, creanță care să fi fost stinsă total sau parțial prin girul unor instrumente financiare. În consecință, judecătorul sindic califică fapta pârâtului de a nu înregistra în contabilitate eventualele giruri ale instrumentelor financiare în curs de decontare drept o neținere a contabilității în conformitate cu legea; mai mult, în măsura în care pârâtul și-a însușit contravaloarea instrumentelor financiare, fapta sa este circumscrisă de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Cu toate acestea, pentru motivele arătate în aliniatul precedent, judecătorul sindic nu poate reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 138, art. 1, lit. e din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin aceste fapte, judecătorul sindic reține că existența și întinderea prejudiciului sunt dovedite prin tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC M. S. C. S., creanțele înregistrate împotriva averii debitoarei având valoarea globală de 462.577,57 lei. Cât privește culpa pârâtului și raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu, judecătorul sindic are în vedere dispozițiile art. 73 lit. e din Legea nr. 31/1990 actualizată, potrivit cărora administratorii societății sunt răspunzători în mod solidar pentru ... îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul legii (inclusiv obligațiile care le revin în temeiul Legii nr. 85/2006 referitoare la predarea activelor către administratorul / lichidatorul judiciar). Fiind vorba despre obligații legale și despre fapta omisivă a pârâtului de a nu preda către lichidatorul judiciar activele debitoarei, deși a fost notificat în acest sens, pârâtul este prezumat de lege a fi în culpă pentru neîndeplinirea acestor obligații legale, conform principiului nemo censetur ignorare legem. Folosirea în interes propriu sau a unei alte persoane a bunurilor debitoarei reprezintă o faptă ilicită, contrară obligației de a administra activitatea comercială a debitoarei cu diligența unui mandatar comercial, stabilită prin art. 72 din Legea nr. 31/1990.
În consecință, judecătorul sindic apreciază pe deplin dovedită faptele ilicite ale pârâtului, vinovăția sa sub forma dolului și raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciu, conform art. 998 C.civ.
În ceea ce privește întinderea răspunderii pârâtului, judecătorul sindic are în vedere faptul că debitul înregistrat în tabelul definitiv al creanțelor își are originea în faptele ilicite ale acestuia, mai sus descrise, motiv pentru care răspunderea personală a pârâtului va fi antrenată pentru întregul pasiv.
Pentru considerentele mai sus expuse, judecătorul sindic va admite cererea lichidatorului judiciar al debitoarei SC S. M. C. S., P. O. I., formulată în contradictoriu cu pârâtul
S. V. și, în consecință, îl va obliga pe pârâtul S. V., administratorul statutar al debitoarei SC S. M. C. S., să plătească întreg pasivul debitoarei SC S. M. C. S., CUI 23185870, în cuantum de 462.577,57 lei.
În temeiul art. 164 C.proc.civ. va dispune conexarea prezentului dosar nr._ /a1 la dosarul nr._, pentru a asigura păstrarea în același cadru a tuturor cererilor formulate în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC S. M. C. S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea lichidatorului judiciar al debitoarei SC S. M. C. S., P. O. I., formulată în contradictoriu cu pârâtul S. V., domiciliat în com. A., str. Avram Iancu, nr. 7, jud. C. și, în consecință:
Obligă pârâtul S. V., administratorul statutar al debitoarei SC PRAVIA S., să plătească întreg pasivul debitoarei SC S. M. C. S., CUI 23185870, în cuantum de 462.577,57 lei.
Dispune conexarea prezentului dosar nr._ /a1 la dosarul nr._ . Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 20 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
F. -Iancu M. F. B.
Thred./FIM/4 ex./12.06.14
| ← Sentința civilă nr. 382/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1958/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
