Sentința civilă nr. 382/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC_ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA C. nr. 382/2013
Ședința publică din data de 8 februarie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: V. LAURA OROS GREFIER: N. N.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de antrenare a răspunderii personale patrimoniale formulate de reclamantul D. I. S., în calitate de lichidator judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei S.C.
H. S.R.L., împotriva pârâtului D. Z. A., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 1 februarie 2013, care face parte integrantă din prezenta sentință, când judecătorul sindic, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de azi.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea, înregistrată pe rolul acestui tribunal la_, lichidatorul judiciar D. I. S. al debitoarei S.C. H. S.R.L. a chemat in judecată pe pârâtul D. Z. A., solicitând judecătorului sindic ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 688.254,81 lei, reprezentând pasivul societății S.C. H. S.R.L, așa cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că în urma analizei detaliate efectuate cu ocazia întocmirii raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență a debitorului S.C. H. S.R.L., realizat în conformitate cu prevederile art. 59 din Legea nr. 85/2006, a apreciat că vinovat de ajungerea societății în starea de insolvență se face administratorul statutar. Acesta a încălcat prevederile exprese ale 138 alin. 1 lit. a), c) și g) din Legea nr. 85/2006, întrucât a folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu, a dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți și în luna precedentă încetării plăților, a plătit sau a dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori, motive pentru care consideră ca în speță există premisele necesare atragerii răspunderii personale patrimoniale a persoanei care a cauzat starea de insolvență.
Referitor la dispozițiile art. 138 alin. 1 lit a) - Legea 85/2006: au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, reclamanta arată că documentelor contabile predate de către administratorul debitoarei, d-nul D. Z. -A., în februarie 2008 societatea debitoare a contractat un credit de investiții în valoarea de 330.000 lei de la BRD-Groupe Societe Generale S.A, în scopul renovării, modernizării și utilării unui salon de înfrumusețare deschis în imobilul obiect al contractului de închiriere nr.1482/_ . La sfârșitul anului 2008 societatea debitoare a înregistrat cheltuieli totale în valoare de 892.246,54 lei și venituri totale în valoare de 328.139, 28 lei, rezultând prin urmare o pierdere în cuantum de 564.107,26 lei. Conform actelor contabile analizate, societatea debitoare
desfășura două tipuri de activități comerciale, respectiv comerț cu ridicata al produselor cosmetice și de parfumerie și coafură și alte activități de înfrumusețare. Investițiile realizate în spațiul închiriat în imobilul din C. -N., str. N. nr.8, ap.9,10,11, 12 au fost destinate aducerii la standarde foarte înalte pentru desfășurarea activității de coafură. În anul 2009, s-a înființat S.C. H. DISTRJBUTIONS S., având CUI 25889368, asociat unic fiind dl. Nagy A., cumnatul administratorului statutar al societății debitoare, administrator pe d-na D. Hajnalka, fosta soție a administratorului statutar al societății debitoare, punctul de lucru al acestei societății fiind stabilit începând cu data de_ la aceeași locație ca si punctul de lucru a societății debitoare, respectiv C. -N., str. N. nr.8 ap.9. Tot în cursul anului 2009 s- a înființat și S.C. H. STUDIO S., având CUI 25889376, asociat unic si administrator fiind d-na D. Hajnalka, fosta soție a administratorului statutar al societății debitoare, punctul de lucru al acestei societății fiind stabilit tot la aceeași locație ca și punctul de lucru al societății debitoare, respectiv C. -N., str. N. nr.8 ap.9. La sfârșitul anului 2009 societatea debitoare a înregistrat cheltuieli totale în valoare de 422.460,91 lei și venituri totale în valoare de 348.763,17 lei, rezultând prin urmare o pierdere în cuantum de 73.697,74 lei. Cifra de afaceri a societății debitoare aferentă anului 2009 a fost formată din 47,53% venituri din servicii de coafură și 52,47% venituri din vânzarea mărfurilor.
Actele contabile analizate au scos în evidență faptul că aproximativ 80% din veniturile realizate de societatea debitoare din vânzarea mărfurilor au fost obținute în urma tranzacțiilor încheiate cu societatea S.C. H. DISTRIBUTIONS S., fapt care denotă mutarea centrului de profit pe o societate terță. In imobilul amenajat pe cheltuiala societății debitoare a funcționat începând cu anul 2009 S.C. H. STUDIO S., desfășurând activitate de salon de coafură. Din cele menționate mai sus, reiese în mod evident că ambele societăți S.C. H. DISTRIBUTIONS S. și S.C. H. STUDIO S. au beneficiat de investițiile realizate de către societatea debitoare. Mai mult, S.C. H. S. a suportat toate cheltuielile directe si indirecte aferente desfășurării activității si a celorlalte doua societăți menționate mai sus, generând astfel pierdere contabilă.
La sfârșitul anului 2010 societatea debitoare a înregistrat cheltuieli totale în valoare de 569.041,91 lei și venituri totale în valoare de 550.191,12 lei, rezultând prin urmare o pierdere în cuantum de 18.850,79 lei. La data de_ între societatea debitoare și S.C. H. DISTRIBUTION S. s-a încheiat o convenție prin care societatea debitoare a vândut celei din urmă întreaga afacere constând în bunuri mobile ce deservesc salonul de înfrumusețare din str. N. nr.8. ap.9, dreptul de a folosi logoul H. pentru salonul de înfrumusețare si beneficiul contractului de închiriere aferent spațiului din C. -N. . str. N. nr.8. ap.9. S. debitoare a încasat în schimbul afacerii suma de 30.000 euro (TVA inclus), sumă care a fost încasată fracționat, în numerar, cu chitanță în sumă de 5.000 lei fiecare, fara ca nici măcar o plata sa se efectueze prin virament bancar, fapt care încalcă normele fiscale în vigoare si ridica mari dubii cu privire la existenta faptica a plaților. Toate aceste aspecte menționate mai sus, au format convingerea lichidatorului judiciar că administratorul statutar a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Referitor la dispozițiile arc. 138. alin. 1 lit.c - Legea 85/2006: a dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit persoana juridică la încetarea de în anii 2006, 2007 debitoarea a înregistrat un profit de 15.875,44 lei, respectiv 7.839,66 lei. Pe baza acestor rezultate pozitive debitoarea a contractat în anul 2008 un credit de investiții în valoarea de 330.000 lei de la BRD-Groupe Societe Generale S.A, realizând însă la finalul anului o pierdere de 564.107,26 lei. Investițiile
realizate nu au adus societății plus valoare, societatea continuând în următorii doi ani 2009-2010 să înregistreze pierdere de 73.697,74 lei, respectiv 18.850,79 lei. Prin semnarea bilanțurilor contabile anuale, administratorul statutar a luat la cunoștință de faptul că societatea se află pe pierdere, însă a dispus continuarea activității acesteia, fiind astfel incidente dispozițiile art.138 alin.l lit.c din Legea nr.85/2006.
Referitor la dispozițiile art. 138. alin. 1 lit. g - Legea 85/2006: în luna precedentă încetării plăților, a plătit sau a dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori. Așa cum s-a menționat mai sus, în cursul lunii august 2010 debitoarea a vândut către S.C. H. DISTRIBUTIONS S. întreaga afacere în schimbul unui preț în cuantum de 30.000 euro (TVA inclus), iar la data de_ societatea debitoare a încheiat cu proprietarul imobilului închiriat o convenție de reziliere a contractului de închiriere nr. 1482/_ începând cu data de_ . Prin urmare, din momentul înstrăinării de către debitoare a întregii afaceri, debitoarea a devenit insolvabilă, având în vedere că prețul obținut din afacerea înstrăinată, respectiv suma de 30.000 euro și fondurile bănești disponibile erau insuficiente pentru a acoperi pasivul exigibil. De la acest moment, se poate discuta și de o încetare a plăților având în vedere că aceasta este tocmai relevată de imposibilitatea societății de a face față cu fondurile bănești disponibile pasivului exigibil. De altfel, administratorul statutar avea obligația potrivit dispozițiilor art.27 din Legea nr.85/2006 ca în termen de 30 de zile de la data apariției stării de insolvabilitate să solicite instanței de judecată deschiderea procedurii insolventei fată de societatea debitoare, obligație pe care nu a îndeplinit-o însă, în schimb, administratorul statutar a înțeles ca disponibilitățile bănești existente la acel moment să fie direcționate în vederea achitării cu preferință a anumitor creditori. În acest sens, în perioada august 2010-februarie 2011 debitoarea a restituit trei împrumuturi contractate, respectiv a restituit suma de 28.137.30 lei către S.C. H. DISTRIBUTIONS S., suma de 382.512.83 lei către TANCZ GYORGY A., suma de
136.000 lei către SCHAUM ROSALIA, preferând acești creditori în dauna celorlalți.
Răspunderea administratorului în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală (atipică), fiind așadar necesară verificarea existenței condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale. Referitor la îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor înscrise la masa credală, din averea debitoarei. Ca atare, prejudiciul creditorilor reprezintă partea din masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, care nu poate fi acoperită din averea debitoarei. În speță, prejudiciul există, este cert, real și efectiv, iar răspunzător pentru acesta este numitul D. Z. A., în calitate de administrator al societății.
Faptele administratorului există, sunt prevăzută de art 138 alin. 1 lit. a), c) și g) din Legea nr. 85/2006 și constă în folosirea bunurilor și creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, dispunerea în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți achitarea cu preferință a unui creditor în dauna celorlalți creditori. In cazul de față, faptele administratorului rezultă din starea de fapt si din documentele financiar- contabile, analizate de către lichidatorul judiciar. Totodată dată fiind legătură familială, personală cu partenerii de afaceri care au fost beneficiarii finali ai investiției efectuate de către debitoare cu fondurile obținute de la BRD-Groupe Societe Generale
S.A exista prezumția de frauda a creditorilor, frauda care reiese în mod evident din evidențele contabile. Faptele pârâtului sunt comisive, constând în încălcarea obligații legale și au un evident caracter ilicit, fiind sancționată de Legea nr. 85/2006.
Legătura de cauzalitate între folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane și prejudiciul creditorilor este evidenta
deoarece așa cum a arătat, prin valorificarea activelor existente în patrimoniul societății, se putea achita o parte considerabilă din totalul datoriilor înregistrate ale debitoarei, evitându-se astfel ajungerea în stare de insolvență. În condițiile în care aceste active nu se mai regăsesc faptic, acoperirea pasivului societății a devenit imposibilă. Vinovăția administratorului este o condiție a atragerii răspunderii patrimoniale a administratorului îndeplinită în speță, deoarece acesta, cu intenție, a sustras activele din patrimoniul societății, fapt ce a împiedicat valorificarea lor în vederea stingerii datoriilor. Pe cale de consecință, instalarea stării de insolvență a societății este imputabilă administratorului statutar.
In concluzie, administratorul societății se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 lit. a), c) și g) din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care se solicită să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale personale a administratorului statutar cu datele de identificare precizate mai sus, pentru suma de 688.254,81 lei, sumă reprezentând pasivul societății din tabelul definitiv al creanțelor.
Pârâtul D. Z. A., prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii, arătând că la o analiză mai atentă, niciunul dintre motivele invocate de lichidatorul judiciar nu subzistă, iar cererea este neîntemeiată. Astfel, povestea afacerii H. S. este următoarea. În anul 2007 a demarat afacerea de salon de înfrumusețare în spațiul situat pe strada N., nr. 8, spațiu închiriat de la proprietarul acestuia, Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică, de C. -Gherla. Profesia mea a fost și este aceea de stilist. La momentul respectiv, era căsătorit cu D. Hajnalka, care de asemenea avea profesia de stilist. În vederea dezvoltării afacerii și a transformării acesteia într-un salon de înfrumusețare de lux, în luna februarie 2008 a luat un credit de la BRD, credit ce a fost destinat și a fost folosit pentru renovarea, modernizarea și amenajarea spațiului în mod corespunzător acestui proiect (salon de lux). Pentru a lua creditul respectiv, banca a cerut o garanție reală pe care firma nu o avea, astfel încât a fost nevoit să ceară sprijinul familiei. În acest context, doamna Kallo, mama soției sale de atunci, a fost de acord să ipotecheze apartamentul său situat în C. -N.
, Aleea Peana, pentru a garanta creditul luat de H. S. . După finalizarea amenajării, în data de 18 decembrie 2008, a organizat o ceremonie de deschidere oficială a salonului, la care au participat peste 200 de persoane. Toți cei prezenți au admirat salonul și l-au asigurat că acesta avea să meargă bine, fiind foarte atractiv. Încă de atunci s-au făcut numeroase programări la salon și lucrurile păreau într- adevăr să aibă un viitor luminos.
Cu toate acestea, anul 2009 nu a venit cu așteptatul belșug de clienți pentru salon. Criza financiară a lovit din plin și sectorul consumului serviciilor de lux, așa cum erau și cele oferite de salonul debitoarei. Pe măsură ce înainta în anul 2009 lucrurile mergeau tot mai rău, erau zile când nu încasa mai mult de 150 lei pe zi, în condițiile în care salonul avea cheltuieli mari cu chiria, gazul, apa, personalul. În tot acest timp (2009-2010), a luptat cu efectele crizei și a întreprins foarte multe acțiuni de marketing, prin care a sperat în mod constant să crească numărul clienților salonului. Astfel, a creat promoții, oferte, a tipărit fluturași și alte materiale promoționale. Prin intermediul poștei electronice, a formulat o ofertă promoțională către toți angajații BRD, prin care a sperat că va atrage un număr mare de clienți din personalul Băncii. Din păcate, demersurile de marketing ale debitoarei nu au atras un număr mare de clienți, așa cum ar fi fost de așteptat.
Pârâtul a mai arătat că în aceeași perioadă, tocmai datorită greutăților financiare și riscului tot mai mare de a pierde nu numai afacerea, dar și apartamentul fostei mele soacre, ipotecat în favoarea Băncii, relațiile cu soția sa s-au deteriorat tot mai tare, certurile și reproșurile reciproce erau interminabile. Familia soției o învinuia pe aceasta și pe pârât pentru pierderea iminentă a apartamentului ipotecat
și puneau o mare presiune pe soția sa. În final, în anul 2010 s-a ajuns la divorț, deoarece relațiile erau iremediabil compromise. În paralel cu salonul de înfrumusețare, debitoarea H. S. mai avea în derulare și o altă parte de afacere, respectiv importul de produse profesionale de îngrijire. Debitoarea a stabilit relații de afaceri stabile cu firma Helen of Troy din Marea Britanie, care i-a oferit exclusivitate pentru importul în România de produse profesionale de îngrijire, plăci de întins, ondulatoare, uscătoare de păr și perii de păr marca Wigo și Vidai Sasson, iar ulterior pentru produsele Toni&Guy. De asemenea, firma Andis din Statele Unite ale Americii i-a oferit exclusivitate pentru importul în România de mașini de tuns. Toate aceste relații de afaceri s-au datorat eforturilor depuse personal de administratorul statutar al debitoarei. Cu privire la această parte de business, debitoarea se afla în relații de afaceri cu H. Distribution S., firma domnului Nagy A., cumnatul din acea perioadă al pârâtului. Această firmă (H. Distribution S. ) vindea cu amănuntul produse profesionale de îngrijire cumpărate de la debitoarea H. S. .
În ceea ce privește firma H. Studio S., aceasta era firmei fostei soții, firmă pe care aceasta organiza, printre altele, școală de coafor. În cursul anului 2010 situația economică s-a deteriorat într-o astfel de măsură încât a realizat faptul că nu mai existau șanse de redresare. Între timp, datoriile firmei crescuseră și mai mult, iar încasările nu acopereau cheltuielile lunare. Bunurile mobile în care investise începuseră deja să se deterioreze, podeaua a necesitat reparații, problemele erau nenumărate. În acest context, a decis să vând afacerea, pentru a reuși să plătească măcar o parte din datoriile firmei, cumnatul lui fiind de acord să cumpere afacerea doar cu condiția ca timp de 2 ani de zile să lucrez în salon - pentru a păstra aparențele de continuitate a salonului, să îi cedeze întreaga clientelă dobândită și să nu îi facă în niciun fel concurență timp de 2 ani, adică în acest interval de timp să nu își deschid o afacere similară în C. -N., pentru a nu deturna clientela consolidată în jurul salonului H. S. de pe strada N. din C. -N. .
Pârâtul mai susține că nici unul dintre punctele învederate de lichidatorul judiciar în cererea introductivă nu subzistă unei analize atente. Astfel, referitor la art. 138 al. 1 litera a), cu toate că H. Distribution SRI și H. Studio SRI erau - la nivelul anilor 2009-2010 - firme ale unor membri ai familiei subsemnatului, acestea au funcționat ca firme independente, având investitori și management diferit față de debitoarea H. S. . Faptul că debitoarea H. S. a vândut marfă către H. Distribution S. nu semnifică - așa cum speculează în mod nejustificat lichidatorul judiciar - un transfer al centrului de profit pe o societate terță. Dimpotrivă, acest lucru confirmă doar cele menționate anterior, și anume că cele două firme erau partenere de afaceri. În plus, nu se explică de către lichidatorul judiciar de ce crede că s-ar fi făcut o astfel de manevră, de a transfera centrul de profit pe o firmă a unei alte persoane. În ceea ce privește firma H. Studio S., aceasta funcționa într-adevăr la aceeași adresă ca și debitoarea, fiind firma soției sale. Această firmă plătea însă chirie către debitoarea H. S., aspect ce poate fi confirmat de către lichidatorul judiciar după verificarea acestui aspect în actele contabile ale debitoarei, ce i-au fost predate. Se mai arată care a fost contextul care a dus în final la vânzarea către H. Distribution S. a afacerii, iar suma de 30.000 euro a fost în mod efectiv încasată de către debitoare, fiind folosită la restituirea unei părți din împrumuturile contractate în anii de criză. Plățile nu s-au făcut prin virament bancar deoarece unicul cont bancar al debitoarei făcea obiectul unei popriri la momentul respectiv - aspect ce se poate verifica cu ușurință de către lichidatorul judiciar. Referitor la art. 138 al. 1 litera c), pârâtul arată că în ceea ce privește continuarea activității în contextul în care afacerea nu era profitabilă, explicația este simplă și constă în aceea că a sperat în permanență că situația economică se va redresa, criza financiară va bate în retragere
și afacerea va reveni la nivelul anului 2008, în care lucrurile mergeau bine în această industrie. Are și acum credința că afacerea ar fi mers foarte bine dacă nu ar fi fost ghinionul crizei financiare ce a lovit și industria consumului din România.
Pârâtul mai arată că imputata continuare a activității nu a fost în măsură să atragă prejudicii mai grave creditorilor decât ar fi existat în situația în care firma ar fi intrat în insolvență în anul 2009. Și la nivelul anului 2009 banca ar fi fost în aceeași măsură prejudiciată ca și în anul 2011, astfel că, sub acest aspect, se apreciază că nu există raport de cauzalitate între continuarea activității în situația de criză (așa-zisa faptă ilicită) și starea de insolvență. În ceea ce privește plata unor sume de bani către anumiți creditori, în dauna celorlalți creditori, se arată că pentru a pune afacerea pe picioare, debitoarea H. S., prin intermediul pârâtului administrator statutar, a fost nevoit să împrumute diferite sume de bani de la rude și prieteni. A împrumutat astfel sume de bani de la Schaum Rosalia și de la Tancz Gyorgy A., care inițial dispunea de sume de bani pentru a le împrumuta. În cursul anului 2010 însă, cele 2 persoane fizice aduse în discuție, respectiv doamna Schaum Rosalia și domnul Tancz Gyorgy A. au făcut presiuni mari asupra sa pentru a le restitui sumele acordate pe încredere. Doamna Schaum Rosalia, fiind în vârstă și bolnavă, nu odată a venit în salon plângând că a lăsta-o fără banii cu care să-și îngrijească sănătatea. Iar domnul Tancz Gyorgy A. a început să aibă la rândul lui probleme financiare și familiale și cerea și el, insistent, să i se restituie banii împrumutați. În acest context, a încercat să își onorez într-o cât mai mare măsură cuvântul dat la momentul la care au fost împrumutați banii și a achitat părți din împrumuturile contractate, în măsura în care fondurile disponibile i-au permis. În speță nu sunt întrunite condițiile legale pentru atragerea răspunderii personale a pârâtului si de aceea se solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, judecătorul sindic reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se
caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora. Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr. 85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor. Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă. Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Potrivit dispozițiilor art. 138 lit. a, c și g din Legea nr. 85/2006, o persoană poate fi obligată la suportarea pasivului sau unei părți din pasivul debitoarei persoanele care au cauzat starea de insolvență a debitoarei prin aceea că "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane";, "au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati";, sau respectiv "în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori";.
După cum a recunoscut si pârâtul prin întâmpinare, în februarie 2008 societatea debitoare S.C. H. S.R.L. a contractat un împrumut de la S.C. BRD GROUPE SOCIETE GENERALE S.A., suma împrumutată fiind destinată si folosită la renovarea, modernizarea si amenajarea ca salon de coafor a spatiului detinut în chirie de către debitoare, fiind vorba despre un credit de peste 300.000 lei, după cum rezultă din balanta analitică la_ a debitoarei.
La dosar a fost depusă si copia contractului de închiriere nr. 1482/_ încheiat între EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO-CATOLICĂ DE C.
- GHERLA, în calitate de locator, si debitoarea S.C. H. S.R.L., în calitate de chirias, având ca obiect închirierea apartamentelor nr. 9, 10, 11 si 12 situate în mun. C.
-N., pe str. N. nr. 8, în schimbul plătii de către debitoare a chiriei de 1500 euro lunar.
Din balantele analitice ale societătii debitoare S.C. H. S.R.L. depuse în copie la dosar rezultă că aferent anului 2008, debitoarea a realizat cheltuieli în cuantum de 892.246,54 lei și venituri totale în cuantum de 328.139,28 lei, înregistrând prin urmare o pierdere în cuantum de 564.107,26 lei.
După cum rezultă din extrasele din Registrul comertului, depuse în copie la dosar, luna august a anului 2009 au fost înfiintate S.C. H. STUDIO S.R.L., având ca obiect principal de activitate coafura si alte activităti de înfrumusetare, si având ca asociat unic si administrator pe numita D. Hajnalka, cu privire la care pârâtul a recunoscut prin întâmpinare că era la acel moment sotia sa, divortând ulterior de aceasta în anul 2010, si S.C. H. DISTRIBUTION S.R.L., având ca asociat unic pe numita Nagy Emese si administrator pe numita D. Hajnalka, cu privire la această
din urmă societate comercială pârâtul recunoscând prin întâmpinare că era firma numitului Nagy A., fratele fostei sale sotii.
Prin întâmpinare, pârâtul a recunoscut de asemenea că această din urmă societate desfăsura activităti de vânzare cu amănuntul de produse profesionale de îngrijire cumpărate de la debitoarea S.C. H. S.R.L., si pentru care debitoarea obtinuse exclusivitate de importare în România de la parteneri de afaceri din Marea Britanie, firma Helen of Troy, si respectiv SUA, firma Andy′s. Cu privire la S.C. H. STUDIO S.R.L., pârâtul a învederat că aceasta organiza printre altele scoală de coafor, instruire pentru cei care doreau să devină stilisti.
Tot din Registrul Comertului rezultă că atât S.C. H. STUDIO S.R.L., cât si
S.C. H. DISTRIBUTION S.R.L., aveau puncte de lucru la adresa imobilului închiriat de către debitoare, din mun. C. -N., pe str. N. nr. 8, ap. 9 si respectiv arp. 9-12.
După cum a recunoscut pârâtul prin întâmpinare si în cadrul interogatoriului ce a fost administrat acestuia la termenul de judecată din_, debitoarea S.C. H.
S.R.L. desfăsura atât activităti de coafură, cât si activităti de import de produse de coafură, iar cu celelalte două societăti comerciale mentionate a încheiat contract de asociere în participatiune, în baza căruia acestea plăteau debitoarei o sumă în fiecare lună, debitoarea fiind cea care a efectuat investitiile initiale si suporta cheltuielile de întretinere a spatiului, prin sumele plătite de cele două societăti pârâtul apreciind că se acopereau si cheltuielile ce reveneau acestora pentru întretinerea spatiului.
Totodată, pârâtul a recunoscut faptul că a dat societătii S.C. H. DISTRIBUTION S.R.L., un discount de 30-40%, această societate având la imobilul închiriat de debitoare un birou si vânzând marfa cumpărată de la debitoare prin magazinul detinut pe str. N. nr. 2, închiriat de aceasta. Cu privire la această împrejurare, pârâtul a arătat că chiar si asa realiza venit deoarece către clienti se vindeau produsele la un pret de 5 ori mai mare decât cel la care se importa si din pretul astfel mărit se făcea discountul către S.C. H. DISTRIBUTION S.R.L.
În aceste conditii, din balantele analitice ale societătii debitoare S.C. H.
S.R.L. depuse în copie la dosar rezultă că aferent anului 2009, debitoarea a realizat cheltuieli în cuantum de 422.460,91 lei și venituri totale în cuantum de 348.763,17 lei, înregistrând prin urmare o pierdere în cuantum de 73.697,74 lei.
La_, între debitoarea S.C. H. S.R.L., în calitate de vânzătoare, reprezentată prin pârât ca administrator al acesteia, si S.C. H. DISTRIBUTION S.R.L., în calitate de cumpărătoare, a fost încheiată o conventie în baza căreia debitoarea a vândut către S.C. H. DISTRIBUTION S.R.L. afacerea sa constând în bunurile mobile deservind salonul de înfrumusetare din C. -N., str. N. nr. 8, ap. 9, dreptul de a folosi logoul H. pentru salonul de înfrumusetare si beneficiul contractului de închiriere aferent spatiului mentionat, în schimul plătii de către cumpărătoare a sumei de 30.000 euro, si cu obligatia cumpărătoarei de a angaja pe pârât în postul de stilist în salonul de înfrumusetare si cu obligatia acestuia de a lucra în această functie pentru cumpărătoare pe timp de 2 ani si de a aduce întreaga sa clientelă personală acumulată în cei 12 ani de experientă cumpărătoarei, pe întreaga durată a contractului său de muncă. Totodată, după cum rezultă din înscrisul constatator al acestei conventii, însusit de pârât prin semnătură necontestată si purtând stampila debitoarei, pârâtului îi revenea obligatia ca, în cazul în care alegea să părăsească postul ocupat la S.C. H. DISTRIBUTION S.R.L. să nu se angajeze si să nu participe în nici un fel la vreo altă afacere cu acelasi obiect de activitate, în caz contrar trebuind să plătească cumpărătoarei despăgubiri de 60.000 euro.
În această privintă, pârâtul a recunoscut prin întâmpinare că scopul acestor clauze ale conventiei era acela ca, pentru a se păstra aparenta de continuitate a
salonului, să cedeze întreaga clientelă dobândită si să nu facă concurentă timp de 2 ani, pentru a nu deturna clientela consolidată în jurul salonului H. S. de pe str.
N. din C. -N., în conditiile în care în anul 2010 întregul salon se sprijinea practic pe reputatia sa de bun stilist.
Din suma de bani astfel încasată de către debitoare, au fost făcute plăti către trei dintre creditorii acesteia, cu titlu de restituire împrumut, respectiv către S.C. H. DISTRIBUTION S.R.L. suma de 28.137,30 lei, către numitul Tancz Gyorgy A. suma de 382.512.83 lei, si către numita Schaum Rosalia suma de 136.000 lei, după cum rezultă din dispozitiile de plată în numerar depuse în probatiune. Cu privire la aceste plăti, pârâtul a recunoscut în cadrul interogatoriului administrat acestuia că nu au fost efectuate prin virament bancar întrucât la acea dată contul societătii debitoare era poprit de către creditorul acesteia S.C. BRD GROUPE SOCIETE GENERALE S.A., pârâtul învederând că avea cunostintă că trebuia să îi plătească creditorului popritor, dar persoanele fizice către care a efectuat plătile au fost insistente, acestea fiind mama vitregă a fostei sale sotii si un prieten al său.
Potrivit balantei analitice a debitoarei, aferent anului 2010 debitoarea a realizat cheltuieli în cuantum de 569.041,91 lei și venituri totale în cuantum de 550.191,12 lei, înregistrând prin urmare o pierdere în cuantum de 18.850,79 lei.
Raportat la această situatie de fapt, tribunalul retine că în sarcina pârâtului sunt întrunite conditiile art. 138 lit. a și g din Legea nr. 85/2006, în sensul că acesta a cauzat starea de insolvență a debitoarei prin aceea că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul unei alte persoane, iar în luna precedentă încetării plăților, a plătit cu preferință unora dintre creditorii debitoarei, în dauna celorlalți creditori ai acesteia.
Nu poate fi retinută în sarcina pârâtului săvârsirea faptei prevăzute de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, neputându-se retine că prin faptul că desi stia că societatea se afla pe pierdere a dispus continuarea activitătii acestei societăti, ar fi cauzat starea de insolventă a debitoarei. Continuarea activitătii societătii debitoare era, în opinia instantei, singura cale prin care această societate putea să realizeze venituri si înregistreze profit, obtinând astfel fonduri din care să poată stinge creantele detinute fată de creditorii săi, neputându-se retine cum ar fi putut dispunerea de către pârât a încetării activitătii societătii debitoare să prevină starea de insolventă a acesteia, de vreme ce debitoarea avea contractate împrumuturi pentru deschiderea afacerii atât de la bancă, cât si de la persoane fizice.
Starea de insolventă a debitoarei a apărut însă, după cum rezultă din probele administrate în cauză si raportat la situatia de fapt anterior retinută, dincolo de influenta nefastă de necontestat a crizei financiare, care prin reducerea veniturilor populatiei a redus si sumele ce puteau fi directionate din aceste venituri către servicii de tipul celor ce făceau obiectul de activitate al debitoarei, din cauza modului în care pârâtul a înteles să gestioneze activitatea societătii debitoare. Astfel, acesta a îngăduit unei societăti, S.C. H. STUDIO S.R.L., cu obiect de activitate conex si identic să desfăsoare activitate în punctul de lucru al societătii debitoare, punând la dispozitia acestei societăti bunurile mobile ale societătii debitoare si amenajările realizate de către aceasta la salonul de coafură din spatiul închiriat, ceea ce a putut conduce doar la sporirea gradului de uzare al acestora si implicit la reducerea valorii lor. Totodată, desi debitoarea beneficia de exclusivitate de import la anumite produse de coafură si avea posibilitatea să le valorifice prin vânzare cu amânuntul în spatiul închiriat de aceasta, mai ales dacă nu ar fi ales să ofere o parte din acest spatiu pentru desfăsurarea unor activităti concurente de către alte două societăti comerciale, pârâtul a dispus ca bunurile importate de către debitoare să fie vândute cu discount către S.C. H. DISTRIBUTION S.R.L., care le desfăcea apoi către clientii finali la
un punct de lucru situat pe aceeasi stradă din C. -N., si care deci beneficia de acelasi vad comercial de care ar fi putut beneficia debitoarea. Or, procedând în acest mod, este evident că veniturile debitoarei s-au redus în mod considerabil fată de cele pe care le-ar fi putut realiza dacă nu ar fi renuntat la o parte din profit în defavoarea
S.C. H. DISTRIBUTION S.R.L. Procedând în modul arătat, pârâtul a cauzat starea de insolvență a debitoarei prin aceea că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul altor persoane, respectiv ale numitelor S.C. H. STUDIO S.R.L. si S.C. H. DISTRIBUTION S.R.L.
De asemenea, vânzând afacerea societătii debitoare, constând în salonul de coafură al acesteia, pârâtul a adus societatea în încetare de plăti, iar din sumele astfel obtinute a făcut plăti preferentiale către creditorii către S.C. H. DISTRIBUTION S.R.L., Tancz Gyorgy A. si Schaum Rosalia, ceea ce a dus apoi la deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei la cererea creditoarei S.C. BRD GROUPE SOCIETE GENERALE S.A.
Prin urmare, în sarcina pârâtului fiind întrunite conditiile art. 138 lit. a si g din Legea nr. 85/2006 si întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâtul se impune a fi obligat la plata întregului pasiv în cuantum de 688.254,81 lei, sens în care va admite cererea formulată de lichidatorul judiciar D. I.
S. al debitoarei S.C. H. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul D. Z. A. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar D. I. S. al debitoarei
S.C. H. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul D. Z. A., cu domiciliul procesual ales la S. civilă de avocati R. si A., în mun. C. -N., str. P. R. nr. 1, ap. 7, jud. C. .
Obligă pârâtul să plătească întregul pasiv al debitoarei S.C. H. S.R.L., J_
, în sumă de 688.254,81 lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
JUDECĂTOR SINDIC GREFIER
V. LAURA OROS N. N.
Fiind în concediu de odihnă semnează grefier sef
Red./O.V.L./Dact./U.L.;O.V.L. 3ex./_
| ← Decizia civilă nr. 3747/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 3185/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
