Sentința civilă nr. 1958/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1958/2013
Ședința publică din data de 4 iulie 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: N. K. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii cu privire la cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a pârâtului MIGEUL J. E., formulată de reclamantul P. O. I. în calitate de lichidator judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei SC EL C. S. în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului Specializat C., cererea fiind formulată în conformitate cu prevederile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2013 când judecătorul sindic, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de azi, 4 iulie 2013; încheierea menționată face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea formulată de lichidatorul judiciar P. O. I. și înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial C. la data de 1 februarie 2013 sub nr. _
/a1, s-a solicitat judecătorului sindic, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului M. J. E. și obligarea acestuia la suportarea pasivului debitoarei SC EL C. S. în cuantum de
75.414 lei.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că din documentele și informațiile obținute până la acest moment și în urma analizării cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență a SC EL C. S., apreciem că de apariția acestei stări se face vinovat, administratorul societății, respectiv domnul M. J. E. .
În motivare se mai arată că în cauză, deși a fost notificat de către lichidatorul judiciar, administratorul societății debitoare nu a depus situațiile financiare contabile pentru a se putea verifica modul în care s-a efectuat activitatea economică și înregistrările contabile, fapt ce poate duce la concluzia că acesta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, sau chiar că a ținut o contabilitate fictivă.
Potrivit art. 138 alin. 1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, fapta membrilor organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolventa a debitoarei, prin ținerea unei contabilități fictive, prin dispariția unor documente contabile sau prin neținerea contabilității în conformitate cu legea, atrage răspunderea acestora, în sensul suportării unei părți din pasivul debitorului.
De altfel, refuzul pârâtului de a pune la dispoziția judecătorului sindic/lichidatorului, a documentelor prevăzute de art. 28 alin, 1 lit. a) - f) constituie și infracțiunea prevăzută la art. 147 din Legea nr. 85/2006, ceea ce demonstrează intenția legiuitorului de a sancționa aspru atitudinea culpabilă a persoanelor care nu-și îndeplinesc obligațiile prevăzute de lege.
Având în vedere faptul că administratorul statutar, dl. M. J. E. nu a predat documentele contabile ale societății debitoare, în pofida notificării de
deschidere a procedurii insolvenței, prin urmare considerăm că se face vinovată de săvârșirea faptelor prevăzute art. 138, alin. (1), lit. d) din Legea 85/2006.
Neținerea contabilității este o fapta negativă ce nu poate fi probată decât prin faptul pozitiv contrar. Lichidatorul a făcut dovada că a notificat administratorul social în legătură cu obligația depunerii documentelor prevăzute de art. 28 din legea insolventei, plicul cu notificarea reîntorcându-se la sediul practicianului în insolvență, în condițiile în care administratorul social nu a predat documentele în termenul fixat, se naște prezumția simplă că nu s-a ținut contabilitatea ori, aceasta prezumție putea fi răsturnată de administrator prin predarea documentelor către lichidator, în cauza, pârâtul nu a făcut dovada predării. în consecință, administratorul social nu a răsturnat prezumția simplă de neținere a contabilității.
Prejudiciul creditorilor exista și constă în imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor înscrise la masa pasiva, din averea debitoarei.
Lipsa documentației contabile ce ar fi trebuit pusă la dispoziția lichidatorului judiciar numit în cauză, în vederea analizări cauzelor și persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în imposibilitate de plată, conduc spre ipoteza unei sustrageri de la controlul creditorilor asupra modului în care a fost gestionată întreaga activitate a falitei.
Imposibilitatea verificării modului în care au fost valorificate bunurile debitoarei, ca de altfel a verificării întregii activități a debitoarei, conturează fără echivoc vinovăția administratorului statutar și legătură directă între acțiunile acestuia și falimentarea persoanei juridice.
În concluzie, lichidatorul judiciar apreciază că administratorul societății se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Prin neefectuarea de către pârât a niciunui demers pentru depunerea documentelor contabile ale societății comerciale, s-a contribuit la agravarea stării de incertitudine privind situația juridică a societății.
Acest lucru a determinat imposibilitatea identificării activului și pasivului societății, a tuturor creditorilor și debitorilor acesteia, pârâtul contribuind prin neținerea contabilității, în mod direct la creșterea stării de insolvență a societății.
Astfel, din analiza bilanțului contabil aflat pe site-ul Ministerul Finanțelor Publice, s-a constatat că la data de_, patrimoniul debitoarei EL C. S. era în valoare totală de 839.391 lei, acesta fiind format din active imobilizate - 839.304 lei, casă și conturi la bănci 87 lei.
Pasivul societății așa cum reiese din tabelul definitiv de creanțe este în cuantum de 75.414 lei. Din ultimul bilanț contabil de care dispunem reiese că datoriile acumulate sunt în valoare de 852.347 lei. Din aceste datorii, lichidatorul a identificat doar o parte, restul creanțelor rămânând necunoscute până la formularea prezentei cereri.
Drept urmare, având în vedere considerentele ce preced, se apreciază că sunt întrunite condițiile cerute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în art. 138, alin. 1 lit. d).
Pârâtul deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, cu luarea în considerare a disp. art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a
administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților. Judecătorul sindic apreciază că faptele pârâtului se încadrează în prev.
art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv nu a condus contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că debitoarea avea la data de_ active imobilizate - 839.304 lei, casă și conturi la bănci 87 lei, bunuri care însă nu mai există în realitate, neputând fi identificate, ceea ce conduce la concluzia că documentele contabile ale debitoarei nu evidențiază realitatea faptică în ceea ce privește bunurile aflate în patrimoniul său, în condițiile în care, lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei nu a fost justificată de către pârât, ceea ce corespunde faptei reglementate de disp. art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006 respectiv a neținerii contabilității în conformitate cu legea.
Judecătorul sindic reține, de asemenea, că pârâtului îi revenea, obligația de a-și îndeplini atribuțiile derivate din calitatea sa de administrator, fiind direct răspunzătoare de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind din disp. art.73 alin.1 lit.c ale Legii nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
De asemenea, judecătorul sindic reține și faptul că, în lipsa unei evidențe contabile, lichidatorul judiciar nu a putut identifica situația reală a patrimoniului debitoarei si nu a putut lua măsuri cu privire la valorificarea eventualelor bunuri și recuperarea creanțelor debitoarei, pentru obținerea de surse bănești în scopul plății creditorilor care au formulat cereri de admitere a creanțelor deținute împotriva averii debitoarei. Mai mult, paratul, in calitate de administrator statutar nu a dat dovadă de transparență față de creditorii societății care nu au fost în măsură a cunoaște situația debitoarei și a desfășura relații comerciale cu aceasta în cunoștință de cauză. Mai mult, nu a fost posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă debitoarea și luarea măsurilor care se impun pentru înlăturarea acestora în detrimentul creditorilor.
Activitatea delictuală a paratului constă în omisiunea de a-și îndeplini obligațiile prevăzute de Legea contabilității, iar faptul că situația prezentată în balanța de verificare la_ nu corespunde realității, a condus în final la un grad de îndatorare foarte ridicat în raport cu capacitatea societății debitoare de achitare a
obligațiilor, acest fapt constituind una dintre cauzele care a generat starea de insolvență. In plus, neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale, a dus la pierderea garanțiilor de către creditori, aflați în imposibilitatea de a-și recupera creanțele la scadență, fapt care a dus totodată la curgerea de dobânzi și penalități favorizând starea de insolvență, rezultând astfel raportul de cauzalitate între fapta pârâtului și ajungerea societății în starea de insolvență. Pe de altă parte, inexistența faptică a bunurilor, conduce la aceeași concluzie și anume aceea că debitoarea nu a condus contabilitatea în conformitate cu legea întrucât nu a evidențiat ieșirea acestora din patrimoniul debitoarei, desigur, pe baza actelor justificative care ar fi trebuit să stea la baza tranzacției.
Pentru toate considerentele expuse, judecătorul sindic va obliga pârâta la suportarea pasivului debitoarei S.C. EL C. S.R.L. în cuantum de 75.414 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Întreprinderea P. O. I. împotriva pârâului M. J. E. domiciliat în regiunea G., loc. V., C. P., nr.34, Spania și, în consecință:
Obligă pârâtul la suportarea pasivului debitoarei SC EL C. S., în cuantum de 75.414 lei.
Definitiva si executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 4 iulie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
N. K. C. P.
Red.4.ex. NK/LU/_
| ← Sentința civilă nr. 3185/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1194/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
