Decizia civilă nr. 5195/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 5195/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător C. I.
Judecător DP Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul H. M. S. împotriva sentinței civile nr. 33 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimata SC N.
I. S. PRIN LICHIDATOR J. J. I. având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 dos.asociat- c.antr.rasp.- depus de J. .
La data de_ se înregistrează din partea recurentului - concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C u r t e a ,
Prin sentința civilă nr. 33 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului Specializat C. a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de lichidatorul judiciar J. I. în contradictoriu cu pârâtul H. M. S. .
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 154.533,24 lei reprezentând pasivul debitoarei SC N. I. S. .
În considerente se reține că lichidatorul judiciar J. I. a solicitat judecătorului sindic ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului H. M. S. și obligarea acestuia la suportarea pasivului debitoarei SC N. I. S. în cuantum de 154.533,24 lei, în temeiul prev. art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar a arătat că prin sentința comercială nr. 2007/_
, pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă generală împotriva debitoarei SC N. I.
S., iar prin incheierea comercială nr. 2820/_, s-a dispus intrarea debitoarei în faliment, în procedură simplificată.
In exercitarea atributiilor care revin administratorului judiciar s-a procedat la notificarea debitoarei atât la sediul declarat cât si la domiciliul administratorului statutar caruia i s-a adus la cunostinta faptul ca impotriva societatii pe care o reprezinta s-a declansat procedura insolventei in forma generala motiv pentru care are obligatia de a pune la dispozitia
administratorului judiciar actele prevazute in art. 28 al legii, in conditiile prevazute in art. 35 al aceluiasi act normativ.
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de
unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportată membrii organelor de conducere, precum și de orice persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptul că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
În urma verificării documentelor contabile ale debitoarei, lichidatorul judiciar a concluzionat că în balanța de stocuri întocmită în august 2011, debitoarea figura cu materii prime în valoare de 1.288,28 lei, materiale consumabile în cuantum de 24,9 lei și mărfuri în valoare de 138.586,60 lei. Din totalul mărfurilor evidențiate în actele contabile au fost predate lichidatorului judiciar numai produsele henna, restul bunurilor nefiind predate în materialitatea, după cum nu s-a făcut nici dovada unei eventuale casări a acestora.
Pârâtul a solicitat la termenul de judecată din data de_ acordarea unui nou termen pentru a fi predate toate aceste mărfuri, cerere care a fost respinsă de judecătorul sindic având în vedere că încă de la data de_ s-au acordat termene pentru a fi predate mărfurile evidențiate în patrimoniul debitoarei, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârât. Astfel, din totalul mărfurilor evidențiate în patrimoniul debitoarei, au fost predate lichidatorului judiciar numai mărfuri în valoare de 71.928,21 lei, iar pentru restul mărfurilor în valoare de 66.658,39 lei nu au fost prezentate documente care să justifice predarea acestora practicianului în insolvență sau o eventuală casare a acestora.
În legătură cu utilajele și piesele de schimb menționate în procesul verbal de custodie încheiat la data de_, martorul Drăghia I. care a semnat acest act a arătat că aceste bunuri au fost cumpărate de debitoare de la SC STRATOS MOB SA și urmau a fi folosite ca piese de schimb pentru o linie tehnologică pe care debitoarea urma să o asambleze în Iran. În anul 2009 aceste utilaje au fost valorificate ca fier vechi, iar banii au fost plătiți de către SC Remat SA societății debitoare. Martorul a arătat că utilajele care au fost vândute ca fier vechi nu puteau fi folosite independent de linia tehnologică. Față de probele administrate, judecătorul sindic reține că pârâtul a justificat modul în care au fost valorificate utilajele și piesele de schimb menționate în procesul verbal de custodie încheiat la data de_ .
În evidențele contabile ale debitoarei sunt înregistrate și creanțe în valoare totală de 361.003,97 lei, iar cu privire la acestea lichidatorul judiciar a concluzionat că cea mai mare parte sunt prescrise, iar sumele care ar putea face obiectul unor acțiuni de recuperare sunt datorate de persoane fizice sau juridice cu domiciliul pe teritoriul unor state asiatice.
Pârâtul nu dovedit că a încercat recuperarea acestor creanțe, iar în măsura în care creanțele ar fi fost recuperate ar fi fost posibilă acumularea de lichidități în patrimoniul debitoarei și evitarea apariției stării de insolvență. Ca urmare a nerecuperării acestor creanțe s-a creat un folos clienților care datorau aceste sume deoarece aceștia au beneficiat de bunurile sau serviciile prestate de debitoare, dar nu au achitat contravaloarea acestora.
Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtului poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau a unei alte persoane.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că noțiunea de bun trebuie interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect cu valoare economică, inclusiv creanțele, precum și faptul că pârâtul nu a predat lichidatorului judiciar toate mărfurile evidențiate în balanța de stocuri întocmită în august 2011 și nu a dovedit demersurile pe care le-a făcut pentru a recupera creanțele debitoarei.
Față de situația relevată de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a apreciat că atâta timp cât au existat bunuri, iar la momentul deschiderii procedurii aceste bunuri nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic a considerat că pârâtul se impune a fi obligat la plata pasivului debitoarei în cuantum de 154.533,24 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs H. Mohamad Saed
, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe cale de consecnță, respingerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului statutar statutar H. Mohamad Saed formulată de lichidatorul judiciar I. pentru întreg pasivul N. în cuantum de 154.533,24 lei.
În motivarea recursului se arată că sentința a fost pronuntata in urma aplicarii gresite a legii fapt pentru care solicita idificarea in tot a acesteia conform art. 304 pct. 9 din C.pr.civ avand in vedere faptul ca judecatorul sindlic a apreciat in mod eronat incidenta prevederilor art. 138 alin.1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 in conditiile in care in cauza nu sunt indeplinite cerintele antrenarii raspunderii patrimoniale a administratorului statutar prevazute de acest text de lege.
Admisibilitatea actiunii in raspundere civila delictuala este conditionata de indeplinirea cumulativă a elementelor constitutive generice ale acesteia respectiv: fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate, culpa.
Prin considerentele sentinței de fond, judecatorul sindic retine in sarcina administratorului statutar savarsirea urmatoarele fapte ilicite: nerecuperarea unor creante in cuantum de 361.003,97 lei detinute de catre
N. conform balantei de parteneri aferenta perioadei ianuarie 2011- auqust 2011; nepredarea către lichidatorul judiciar a tuturor marfurilor evidentiate in balanta de stccuri intocmita in luna august 2011.
In mod gresit judecatorul sindic a retinut in considerentele sentintei de fond ca "fapta paratului poate fi incadrata in prevederile art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006" in conditiile in care: art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 indica ca fapta ilicita, fapta "de a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane"; enumerarea legală prevazute de art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 a faptelor care atrag raspunderea este limitativa; fapta ilicita prevazuta de art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 nu poate fi extinsa prin analogie; actiunea in raspundere pentru alte fapte care nu sunt prevazute sau care sunt asimilate celor indicate de textul de lege este inadmisibila.
Judecatorul sindic își asimilează pasivitatea administratorului statutar in recuperarea creantelor N. cu fapta sanctionata de art. 138 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 85/2006 prezumand ca administratorul statutar al N. a folosit bunurile (creantele) persoanei juridice in folosul altor persoane respectiv in folosul " clientilor care datorau aceste sume deoarece acestia au beneficiat de bunurile sau serviciile prestate de debitoare, dar nu au achitat contravaloarea acestora."
Cu privire la lipsa caracterului cert al prejudiciului, arată că prin sentinta de fond judecatorul sindic a cuantificat prejudiciul creat la suma de 154.533,24 lei reprezentand intregul pasiv al N. si a obligat administratorul statutar la plata acestei sume.
Judecatorul sindic s-a raportat la cuantumul prejudiciului stabilit de catre lichidatorul judiciar fără a constata ca acestuia ii lipseste caracterul cert in condițiile în care s-a indicat existenta unor active in patrimoniul N.
.
In lumina prevederilor legii insolventei prejudiciul este special conceput sub forma insuficientei activului.
Antrenarea raspunderii patrimoniale reglementată de art85/2006 depinde de constatarea insuficienței activului pentru plata întregului pasiv.
Înscrisurile depuse in fata instantei de fond nu fac dovada unei insuficiente a activului N. pentru acoperirea pasivului acesteia.
Dimpotriva prin completarea la Raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au determinat starea de insolventa depusa la dosarul cauzei la data de_, lichidatorul judiciar mentioneaza ca: exista marfuri care pot fi valorificate. Conform: "balantei aferente lunii august 2011, debitoarea figureaza cu materii prime in valoare de 1.288,28 lei, materiale consumabile in cuantum de 24,9 lei si marfuri in valoare de 138.586,60 iei, dintre care, cu titlu de exemplu: henna, elemente componente de tocat deseuri lemn, dulapuri".
Exista creante ce pot fi recuperate respectiv: "sumele de incasat de la Haid Sanat Khavaran pentru o creanta in cuantum de 23.014,84 lei, Intermet Com Pet S. pentru o creanta in valoare de 883,87 lei si Sanaie Choob pentru o creanta in valoare de 28.079,52 lei."
Ca urmare in patrimoniul N. exista atat bunuri care pot fi valorificate cat si creante care pot fi recuperate de natura sa acopere pasivul inregistrat.
Pe cale de consecinta administratorul statutar nu poate fi obligat la plata intregului pasiv inregistrat in prezent de catre N. in conditiile in care pasivul poate fi diminuat/achitat in urma valorificarii elementelor de activ.
Lichidatorul judicar nu a intreprins demersurile necesare prevazute de lege in sarcina sa pentru recuperarea creantelor si valorificarea marfurilor existente in stocul N. .
Prin Cererea de precizare inregistrata la dosarul cauzei in data de _
, lichidatorul judiciar mentioneaza ca: "sumele care ar putea face obiectul unor actiuni de recuperare, au in calitate debitori persoane fizice sau juridice cu domiciliul pe teritoriul unor state asiatice, motiv pentru care practic recuperarea lor este imposibilă".
Ca dovada lichidatorul judiciar nu a probat realizarea demersurilor efectuate in scopul recuperarii creanțelor N. .
Cu privire la marfurile, existente pe stoc, in corespondenta si discutiile purtate cu lichidatorul judiciar, aduse la cunostinta judecatorului sindic, administratorul judiciar a indicat locul depozitarii acestor marfuri.
Lichidatorul judiciar nu a realizat inventarierea acestor bunuri la locul situarii lor. Administratorul statutar a incercat sa asigure cu propriile
resurse materiale transportul marfurilor la sediul lichidatorului judiciar si/sau in spatiul de depozitare din judetul Alba Iulia indicat de catre acesta.
In scopul transportarii bunurilor la sediul lichidatorului, administratorul statutar a solicitat instantei acordarea unui nou termen de judecata la data de_ . Cererea a fost respinsa de catre judecatorul sindic care a procedat la judecarea in fond a cauzei.
In consecinta, desi in patrirnoniul debitoarei N., exista atat bunuri care pot fi valorificate cat si creante care pot fi recuperate de catre lichidatorul judiciar judecatorul sindic a dispus antrenarea raspunderii administratorului statutar pentru intregul pasiv al debitoarei.
Referitor la lipsa raportului de cauzalitate, arată că potrivit regulilor raspunderii civile delictuale, prejudiciul trebuie sa fie rezultatul faptei ilicite. Teza finala a art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 face vorbire despre legatura de cauzalitate dintre faptele ilicite enumerate si starea de insolventa.
Cauzalitatea este una indirecta, intrucat pretinsele fapte ilicite ale administratorului nu cauzeaza direct prejudiciul (neincasarea sau incasarea partiala a creantelor) și indirect prin faptul ca ele au determinat ajungerea in insolventa.
In considerentele sentinței de fond judecatorul sindic retine ca: "in masura in care creantele ar fi fost recuperate ar fi fost posibila acumularea de lichiditati in patrimoniul debitoarei si evitarea starii de insolventa."
In lipsa existentei unor probe concrete care sa faca dovada raportului de cauzalitate practica judecatoreasca in materia insolventei infirma sustinerea judecatorului sindic potrivit careia fapta de a nu recupera creantele inregistrate este de nartura a cauza starea de insolventa.
Practica judecatoreasca mentionata in cartile de specialitate arata ca: "daca lichidatorul judiciar nu a facut dovada faptului ca nerecuperarea creantelor a cauzat starea de insolventa, sustinand doar faptul ca recuperarea unei parti din acest debit ar fi creat posibilitatea debitoarei sa stinga debitele principale, se poate sustine ca lichidatorul judiciar nu a facut dovada raportului de cauzalitate, astfel ca antrenarea raspunderii administratorului nu este posibila".
Simpla indicare a prevederilor art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 si constatarea faptului ca in contabilitatea N. apar inregistrate anumite active imobilizate, stocuri sau creante, nu duce in mod automat la concluzia ca acestea au fost insusite de administrator, in lipsa probarii efective a acestui aspect.
Pentru a putea sustine existenta unui raport de cauzalitate, este necesar sa se probeze in concret care active imobilizate/stocuri/creante au fost folosite, cum au fost folosite în fapt si in ce masura aceste fapte au determinat starea de insolventa a N. .
In speta, lichidatorul judiciar nu a probat in niciun fel imprejurarea si nici modalitatea in care administratorul statutar al N. a utilizat bunurile sau creditele acesteia in interes propriu sau al unei alte persoane.
Pe cale de consecinta, in cauza nu s-a facut dovada raportului de cauzalitate intre faptul incetarii de plati si presupusele fapte savarsite de catre administratoriul statutar.
Cu privire la lipsa culpei administratorului statutar arată că art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie asupra administratorul statutar nicio prezumtie de culpă pe care acesta ar fi tinut sa o răstoarne.
In mod gresit se reine in considerentele sentintei de fond faptul ca in sarcina administrator ului judiciar opereaza o prezumtie de culpa specifica
raspunderii contractuale mentionandu-se ca "raspunderea administratorului este angajata in orice situatie in care contractul de mandat este incalcat printr-o, fapta culpabila.
Culpa administratorului se apreciaza dupa tipul abstract-culpa levis in abstracto, din aceste motive aflandu-se in fata unei culpe prezumate de unde deriva si obligativitatea administratorului de a rasturna prezumtia de culpa, sarcina probei apartinandu-i";.
Ca natura juridica raspunderea administratorului statutar angajata ca urmare a nerespectarii sau depasirii limitelor mandatului acestuia, are natura unei raspunderi contractuale care se analizeaza in abstracto. Cererea de antrenare a raspunderii patrimoniale formulate de catre lichidatorul judiciar impotriva administratorului statutar nu se poate intemeia pe o prezumtie de culpa analizata in abstracto deoarece nu se fundamenteaza pe raporturi obligationale izvorate dintr-un contract de mandat.
Raspundera reglementata de art. 138 din Legea nr. 85/2006 vizeaza o forma speciala de raspundere civila delictuala, cu caracter exceptional a administratorilor debitoarei in insolventa fata de terti intre care nu exista un raport juridic contractual.
Consecintele practice ale naturii juridice a actiunii in raspundere patrimoniala prevazuta de art. 138 din Legea nr. 85/2006 sunt relevante in conditiile in care in timp ce in cazul raspunderii contractuale opereaza o prezumtie de culpa a administratorului statutar, in cazul raspunderii civile delictuale, culpa trebuie dovedita.
Ca urmare, fata de natura juridica a raspunderii prevazuta de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu poate fi sustinuta existenta unei prezumtii de culpa cu privire la faptele administratorului statutar al N. .
Vinovatia ca element al raspunderii prevazute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie sa inbrace forma intentiei. Lipsa caracterului intentional al faptei face ca actiunea in raspundere sa fie inadmisibila.
Fiind vorba de o intenție, vinovăția administratorului statutar nu este prezumată, ci aceasta trebuia dovedită de către lichidatorul judiciar.
Examinând recursul, instanța reține următoarele:
Pârâtul a avut calitatea de administrator statutar al debitoarei.
Lichidatorul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, respectiv "au folosit bunurile și creditele societății în interes propriu sau al altei persoane"; .
Conform bilanțului contabil aferent anului 2010, societatea deținea creanțe de recuperat de 260.472 lei, stocuri 223.547 lei, disponibil în caserii și conturi la bănci 108 lei.
În urma verificării actelor contabile, lichidatorul a constatat că în ce privește imobilizările corporale ale societății, potrivit balanței de verificare aferentă lunii decembrie 2008, aceasta figurează că un mijloc de transport, respectiv Chevrolet/Kalss/S. N. /3 Kalos, aproape integral amortizat, înstrăinat în cursul lunii februarie 2009, tranzacția efectuându-se la prețul de piață. Potrivit balanței de verificare aferentă lunii decembrie 2010, debitoarea nu mai figurează cu bunuri de natura imobilizărilor corporale.
Referitor la stocurile pe care le deține debitoarea, potrivit balanței de verificare aferentă lunii decembrie 2008, debitoarea figura cu materii prime în valoare de 1.288,26 lei, materiale consumabile de 55,20 lei și mărfuri în valoarea de 70.726,07 lei. De-a lungul perioadei analizate s-au vândut cu preponderență mărfuri constând în henna, tranzacții care au decurs în mod normal., dar și cu o serie de mărfuri pentru care nu a fost
identificată modalitatea de intrare în patrimoniul debitoarei (facturi de achiziție).
Conform balanței aferentă lunii decembrie 2010, debitoarea figurează cu scriptic de mărfuri constând în materii prime de 1.228,26 lei, materiale consumabile în cuantum de 80,19 lei și mărfuri în valoare de 138.677,95 lei.
Potrivit balanței stocurilor aferente lunii august 2011, debitoarea figurează cu materii prime (profil uși și țeavă 70x70) în valoare de 1.288,28 lei materiale consumabile în cuantum de 24,8 lei și mărfuri în valoare totală de 138.586 lei, dintre care: henna elemente componente tocat deșeuri lemn, dulapuri, cutie tocător, paste tomate, seturi inele, erc. Referitor la henna, conform înscrisurilor de la dosar, o parte din acest strict avea termenul de valabilitate depășit, în timp ce o parte, deoarece a fost depozitat în condiții improprii, s-a degradat și nu a mai putut face obiectul procedurii de valorificare. Referitor la restul bunurilor evidențiate în contabilitatea societății, până la data întocmirii cererii, ele nu au fost predate în vederea inventarierii și evaluării lor.
Referitor la creanțele de recuperat deținute de debitoare, potrivit balanței de parteneri aflată perioadei ianuarie 2011-august 2011, în contul
"clienți"; -4111 - mai există un sold debitor de 361.003,97 lei. În urma analizării ultimelor documente contabile puse la dispoziție de administratorul statutar, în contapardită cu situația soldurilor clienților la sfârșit de decembrie 2009, aproape toate facturile din care decurg aceste creanțe sunt prescrise. Pe de altă parte, sumele care ar putea face obiectul unor acțiuni de recuperare au calitate de debitori persoane fizice sau juridice cu domiciliul pe teritoriul altor state, motiv pentru care recuperarea lor este imposibilă.
În cauză sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 138 alin. 1 lit. a al legii, în condițiile în care una dintre cauzele intrării societății în încetare de plăți, este starea de pasivitate a administratorului statutar referitor la recuperarea creanțelor de încasat, precum și la nepredarea bunurilor lichidatorului judiciar, instituie prezumția că aceste bunuri au fost folosite în interes personal.
De altfel, acest fapt reiese fără nici un dubiu, în condițiile în care, cuantumul creanțelor de încasat prescrise este net superior datoriilor pe care societatea le înregistra la data deschiderii procedurii falimentului, așa cum sunt acestea reflectate în tabelul definitiv al creanțelor.
Deși notificat, pârâtul nu a predat lichidatorului documentele evidențiate în bilanțul contabil al debitoarei, ceea ce creează prezumția că au fost folosite de pârât în interes propriu au al altei persoane.
Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă.
O societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționare societății.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii, și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent.
Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acesteia de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că administratorul statutar sau altă persoană au cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile.
Pentru toate considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 C. proc. civ. instanța va respinge recursul declarat de H.
M. S. împotriva sentinței civile nr. 33 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de H. M. S. împotriva sentinței civile nr. 33 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
A. | I. A. | C. | I. | D. | P. | M. N. ȚÂR |
Red. D.P. dact.GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: S. Ivănescu
| ← Sentința civilă nr. 3063/2013. Răspundere organe de... | Încheierea civilă nr. 1272/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
