Decizia civilă nr. 8986/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 8986/_
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -I. A. JUDECĂTOR: DP JUDECĂTOR: C. I. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul C. R. împotriva sentinței civile nr. 1695 din 1 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Sălaj privind și pe intimații SC D. T. SRL
Z. PRIN LICHIDATOR J. C. .. C. L., SC D. T. SRL Z., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare se constată lipsa părților din litigiu.
Curtea urmează a lăsa cauza la a doua strigare în vederea respectării dreptului la apărare al părților.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează că prezentul recurs se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242 (2) C.pr.civ.
Se mai menționează că în data de_ intimata SC D. T. SRL
Z. prin lichidator judiciar C. .. C. L. a înregistrat la dosar întâmpinare în recurs (f.11-15-trimisă prin fax), în aceeași dată fiind atașat la dosar un exemplar în original, lizibil din aceeași întâmpinare la care s-au atașat în probațiune înscrisurile de la filele 21-34.
Verificând din oficiu competența, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din Legea nr.85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., Curtea constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Mai reține că, deși legal citat recurentul cu mențiunea de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, astfel cum rezultă din conceptul de citare-dovada de îndeplinire a procedurii de citare (f.8), recurentul nu și-a îndeplinit această obligație, motiv pentru care, din oficiu în temeiul dispozițiilor art. 137 C.pr.civ. coroborat cu art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 excepția nelegalei timbrări și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1695 din 1 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Sălaj, în baza art.138 alin.1 lit. a și d, din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, a fost admisă cererea lichidatorului judiciar C. .. C. L. și a fost obligat pârâtul C. R. să suporte pasivul social al debitoarei SC D. T. SRL în sumă totală de
87.190, 43 lei, plătită creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat întocmit de lichidatorul judiciar și predat executorului judecătoresc.
În considerente se reține că, lichidatorul judiciar C. .. C. L. a solicitat angajarea răspunderii administratorului statutar C. R. al debitorului S. D. T. S.R.L în temeiul art. 138 lit. a, c și d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
A folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art.138 alin.1 lit.a din Legea insolvenței nr.85/2006, constând în nepredarea bunurilor evidențiate în documentele contabile administratorului/lichidatorului judiciar în vederea valorificării în procedura de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitoarei.
De asemenea, a exercitat un management defectuos, ceea ce a condus la o activitate financiară nerentabilă, de nerecuperare a creanțelor și de achitare a datoriilor.
Au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art. 138 lit.d din lege.
Administratorul statutar a refuzat să coopereze, nu a predat documentele contabile, decât parțial..
Din analiza analitică a contului 2131 Utilaje, lichidatorul judiciar a constatat că administratorul statutar nu a predat utilaj frigorific raft - 11081, 97 lei și utilaj frigorific vitrină - 4.109, 24 lei.
În actele contabile nu au fost evidențiate vânzări de bunuri sau alt mod de ieșire a acestora din patrimoniul societății.
Deși i s-a solicitat în repetate rânduri, administratorul statutar nu a predat aceste bunuri în vederea valorificării lor în procedura insolvenței fapt ce prezumă că acestea fie au fost înstrăinate, fie au fost folosite în interesul său sau al altei persoane.
Bunurile ar fi putut acoperi pasivul debitoarei dacă s-ar fi depus diligențele necesare în vederea valorificării sau depozitării corespunzătoare.
Folosirea acestor bunuri cu rea-credință și în scop contrar intereselor societății constituie fapta ilicită prevăzută de art.138 alin.1 lit.a care a cauzat ajungerea societății în insolvență și au determinat angajarea răspunderii administratorului statutar.
Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active, prin plata cu întârziere a unor creanțe.
Pe de altă parte, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate deci, ținerea contabilității, reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că aceștia își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
Apoi, deși a fost somat în mod repetat administratorul nu a predat documentele contabile respectiv documentele primare, pe baza cărora se contabilizează bunurile, nu a prezentat documente justificative privind utilizarea disponibilului din bancă în cuantum de 3.179, 16 lei. Documentele primare nu au fost predate integral, ci numai în parte, ceea ce prezumă că nu a fost ținută corespunzător contabilitatea.
Dispozițiile art.35 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței prevăd obligația debitoarei de a preda administratorului/ lichidatorului judiciar actele contabile și celelalte acte prevăzute de art.28 din lege, obligație care trebuie îndeplinită prin administratorul statutar, în
conformitate cu dispozițiile art.73 alin.1 lit. e din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Legea privind procedura insolvenței prevede astfel o obligație de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar, a cărui neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în planul procedurii, participanții la procedura insolvenței fiind în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului procedurii: acoperirea pasivului debitoarei aflate în stare de insolvență.
De asemenea, nu au fost respectate dispozițiile art.7 din Legea contabilității nr.82/1991, în sensul că nu și-au îndeplinit obligația de
inventariere a patrimoniului societății cel puțin o dată pe an, să îndeplinească, conform art.20 din lege, registrele contabile obligatorii.
Apoi, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din legea nr.82/1991,
"documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz˝. Deci administratorul statutar are răspunderea conducerii contabilității în conformitate cu legea.
Starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâtului întrucât, prin omisiune, nu a condus contabilitatea în condițiile legii și nu au depus la organele fiscale bilanțul contabil, așa cum prevede art. 27 alin 1, art.30 alin.1 din legea nr.82/1991 raportat la art.73 lit.e din Legea nr.31/1990, obligație ce revine administratorului societății debitoare.
În lipsa evidenței contabile nu s-au putut identifica obligațiile fiscale ale debitoarei.
Împotriva sentinței a declarat recurs
C. R., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței si in consecința respingerea ca neîntemeiata a cererii având ca obiect angajarea răspunderii administratorului.
În motivarea recursului arată că instanța de fond corect a reținut ca acesta nu a săvârșit fapta prevăzuta la litera c).
Fapta prevăzută la art. 138 lit. d) din legea nr. 85/2006
"administratorul societății nu a predat pentru înregistrarea in contabilitate documentelor primare privind modul in care au fost utilizați banii din contul debitoarei";. Suma de 3179,16 lei reprezentând disponibilul din contul bancar a fost utilizata in interesul societății debitoare pentru a stinge creditul împrumutat, stare de fapt probata cu înscrisuri anexate.
În data de_ lichidatorul judiciar l-a notificat sa predea bunurile societății pana cel târziu in data de H4.UI.2ol3. lucru imposibil de realizat, tinand cont de faptul ca aceasta data este anterioara datei emiterii somației.
Astfel, ca nedepunerea completa a documentelor contabile poate conduce cel mult Ia tergiversarea procedurii și nicidecum la realizarea prezumției de neținere a contabilității în conformitate cu legea, de dispariție a documentelor contabile sau de ținere a unei contabilități fictive.
Simpla omisiune a administratorului firmei de a prezenta documentația contabilă nu justifică obligarea acestuia la răspundere, în condițiile în care lipsește raportul de cauzalitate care caracterizează răspunderea civilă delictuală, în sensul art. 998-999 Cod civil.
Vinovăția trebuie să îmbrace forma intenției, nu poate fi prezumată, ci este necesar a fi dovedită.
In plus, legiuitorul face o enumerare limitativa a faptelor sancționate de art. 138 din legea insolvenței, și deci, acestea nu se pot extinde.
In absența altor elemente probate, simplele presupuneri ale lichidatorului nu sunt de ajuns pentru a se reține în sarcina administratorului răspunderea civilă întemeiată pe litera d) a art.138 privind neținerea contabilității în conformitate cu legea, atâta timp cât nu s-a dovedit cauzarea stării de insolventa a societății debitoare din culpa administratorului prin folosirea sumei de 3179,16 lei in interes propriu sau in interesul unei terțe persoane.
Mai mult decât atat din bilanțul contabil intocmit_ rezulta ca recurentul a creditat firma cu sume de bani pe care nu i-am recuperat. Ca atare, creditarea firmei de către recurent din bani personali s-a făcut tocmai din dorința de a contribui la bunul mers al acesteia si de a evita o posibila starea de insolvabilitate.
Examinând recursul, instanța reține următoarele:
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentului i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din Legea nr.146/1997.
Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează: Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță.
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială,
fără a se ține seama de reducerea ulterioara.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin 3 din Legea nr 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Curtea constituțională prin Decizia nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări
financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz).
Constatând că recurentul, deși legal citat cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit, astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de C. R. împotriva sentinței civile nr. 1695 din 1 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._
/a1 al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
A. I. A. | D. | P. | C. | I. | D. B. |
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: DP
| ← Decizia civilă nr. 3761/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1827/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
