Decizia civilă nr. 5517/2013. Suspendare executare. Faliment, procedura insolvenței

Decizii și sentințe comerciale (faliment) - Curtea de Apel Cluj (2013)

Dosar nr._ /a1

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 5517/2013

Ședința publică de la 10 Mai 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.

Judecător S. Al H.

Judecător G.	-A.	N.
Grefier A.	B.

S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de recurent SC A. S. împotriva sentinței civile nr. 4472/_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C., privind și pe intimat SC P.

S., intimat SC U. S. CU S. P. A. LA C. A. C. M., intimat SC

E. SA, intimat SC E. C. S., intimat SC A. S. PRIN ADMINISTRATOR J.

C. S. C., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată rec imp Sent 4472/2012 dep de SC A. S. și cerere de suspendare.

Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 26 aprilie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 4.472 din 0_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-au respins ca neîntemeiate contestațiile la deschiderea procedurii insolvenței formulate de către debitoarea SC A. S. .

S-au admis cererile conexate formulate de creditorii SC P. S. P., SC

E. SA B. și SC E. C. S. B., în contradictoriu cu debitoarea SC A. S.

C. -N., și în consecință, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC A. S. și s-a numit administrator judiciar provizoriu pe CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ "SĂVUS C. "; care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006.

S-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prevederilor art.59 din Legea nr.85/2006.

S-a dispus comunicarea prezentei instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei, tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, aceasta din urmă obligație fiind în sarcina administratorului judiciar.

S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.

S-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, desemnarea administratorului special, iar în sarcina administratorului judiciar s-a dispus obligația de a efectua notificările prevederile de art. 61 din Legea nr. 85/2006.

S-a fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor la data de 23 ianuarie 2013, termenul de verificare, întocmire, afișare

și comunicare a tabelului preliminar al creanțelor, la data de 6 februarie 2013, termenul pentru depunerea contestațiilor cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de lichidatorului judiciar în tabelul preliminar fiind de 5 zile de la publicarea tabelului preliminar în Buletinul Procedurilor de Insolventa și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 20 februarie 2013.

S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la fiecare termen de continuare a procedurii, potrivit art.21 alin.1 din Legea nr.85/2006.

S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune raportul prevăzut de art. 54 din Legea nr. 85/2006 în termen de maxim 20 de zile de la data desemnării sale cu obligația de a notifica debitoarea în cazul formulării unei cereri de intrare în faliment în procedură simplificată și fixează termen pentru dezbaterea acestui raport pentru data de 16 ianuarie 2012.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că creditoarele au solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, apreciind că aceasta se află în stare de insolvență.

Raportat la înscrisurile aflate dosarul cauzei, respectiv decizia civilă nr. 174/2011 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., proces-verbal încheiat în dosarul execuțional nr.1341/2011 (f.10-55 dosar nr._, facturi fiscale, contract de subantrepriză (f.11-42 dosar nr._ ), situații plăți,

încasări, fișa analitică SC A. S., facturi fiscale, procese-verbale, contract de subantrepriză și actele adiționale la acesta (f.23-81 dosar nr._ ), judecătorul sindic a apreciat că cererile creditoarelor întrunesc condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței, respectiv creanțele solicitate sunt mai mari decât valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, fiind creanțe certe, lichide și exigibile al căror cuantum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, scadența acesteia fiind împlinită cu mai mult de 90 de zile în urmă, putându-se astfel prezuma că debitoarea este în insolvență potrivit disp. art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.

Astfel, în temeiul art. 33 alin.6 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoare, iar în temeiul art. 34 din același act normativ a fost desemnat în calitate de administrator judiciar pe CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ "S. C. ";, care va îndeplini atribuțiile prev. de art. 20 din lege.

Desemnarea acestui practician în insolvență pentru a îndeplini atribuțiile specifice calității de administrator judiciar s-a făcut cu luarea în considerare a ofertelor de preluare a acestei calități depuse la dosar, avându-se în vedere faptul că prin scriptul depus la dosar la data de 6 iunie 2012 (f.174) creditoarea SC P.

S. a solicitat numirea acestui practician în insolvență în calitate de administrator judiciar în cauză.

În temeiul art. 35 din lege, s-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin.1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.

Potrivit dispozițiilor art. 18 alin.1 s-a dispus desemnarea administratorului special, în vederea reprezentării intereselor asociaților.

S-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația de a întocmi și depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prev. art. 59 din Legea nr. 85/2006.

Potrivit art. 37 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus comunicarea prezentei instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei și tuturor

băncilor unde debitoarea are deschise conturi, această din urmă obligație fiind în sarcina administratorului judiciar.

Conform art. 44 din lege, s-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar, toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.

În temeiul art.48 alin.1 din lege, s-a dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără ordinul judecătorului sindic sau al administratorului judiciar sub sancțiunea prevăzută de art.48 alin.2 din Legea nr. 85/2006.

În temeiul art. 33 alin.7 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus în sarcina administratorului judiciar efectuarea notificărilor prev. de art.61 din Legea nr. 85/2006.

În baza prev. art.62 lit.b,c,d din Legea nr.85/2006 s-a fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor la data de 23 ianuarie 2013, termenul limită pentru verificarea, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la data de 6 februarie 2013, termenul pentru depunerea contestațiilor cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar fiind de 5 zile de la publicarea tabelului preliminar în BPI și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 20 februarie 2013. În temeiul art.21 alin.1 din Legea nr.85/2006, s-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la fiecare termen de

continuare a procedurii.

S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune raportul prevăzut de art.54 din Legea nr.85/2006 în termen de maxim 20 de zile de la data desemnării sale, cu obligația de a notifica creditoarea și debitoarea în cazul formulării unei propuneri de intrare a debitoarei în faliment în procedura simplificată și va fixa termen pentru dezbaterea acestui raport pentru data de 16 ianuarie 2013, sala 249, ora 11,00.

Împotriva acestei sentințe, debitoarea SA S.R.L. a declarat recurs

, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației sale și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de SA S.R.L. Totodată, a solicitat și suspendarea executării hotărârii recurate.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304¹C.pr.civ., recurenta a arătat că instanța de fond, în mod greșit a dispus deschiderea proceduri insolventei la solicitarea creditorilor SC P. S., SC E. C.

S. si SC U. Spizo.o. fără a tine seama de prevederile art. art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2oo6 deoarece în speța SC U. S.P.O. nu a formulat o cerere individuala de deschidere al procedurii de insolventa asa cum prevede Legea 85/2oo6 ci a depus o cerere de intervenție în interes propriu în dosar nr. _

. În acest sens societatea debitoare, a invocat excepția inadmisibilității cererii formulata de către SC U. S. . pe care instanța a si admis-o la termenul din

5 decembrie 2o12 când părțile au depus concluzii în fondul cauzei, însa în dispozitivul sentinței civile nr._ nu face nici o referire la admiterea excepției si respingerea cererii de intervenție al SC U. S. .

În spetă, SC P. S. nu are o creanță certă, lichidă si exigibilă nefiind considerată a fi un creditor îndreptățit sa solicite deschiderea proceduri, deoarece asa-zisa "creanța" al SC P. S.: SA S.R.L. a fost chemata în judecata de

S. P. S.R.L. în cadrul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Comercial C. având nr._ . Instanța, pe data de_ s-a pronunțat prin sentința

comerciala nr. 1447/2010 prin care si-a admis în parte acțiunea reclamantei P.

S., respingând capătul de cererea de a obliga pe SC A. S. la plata sumei de 1.353.675,67 EURO, obligând insa pe SC A. S. sa achita creditoarei S. P.

S.R.L. suma de 88.880.38 Euro sau echivalentul acestei sume în Lei la cursul

B.N.R. din data efectuării plații. în baza acestei hotărâri executorii, subscrisa am fost executata silit de creditoare prin Societatea Civila profesionala de executori judecătorești Adam si Oszoczki. Astfel, recurenta susține că a achitat integral debitul datorat.

Intimata S. P. S.R.L. a declarat apel împotriva sentinței comerciale nr. 1447/2010, iar C. ea de Apel C. prin Decizia Civila nr. 174/2011 din data de_ s-a pronunțat în sensul ca schimba în parte hotărârea instanței de fond si obligă pârâta la plata către reclamanta a sumei de 39.791,5 euro, precum și fa plata cheltuielilor de judecată în fond și în apel, în sumă de 10.157 lei.

Pârâta S. P. S.R.L. a declarat si recurs la înalta C. e de C. si Justiție impotriva deciziei civile nr. 174/2011 la data de_, insa acesta s-a respins ca netimbrat.

Pâaâ S. P. S.R.L. prin intermediul Societății Civile profesionala de executori judecătorești Adam si Oszoczki a dorit sa ne execute silit si suma de 39.791,50 Euro plus 19.599,58 lei (din care 9.442,58 lei reprezintă onorar executor judecătoresc si alte cheltuieli de executare) lângă suma de 88.880,38 EUR, comunicându-ne în acest sens

Somația si Procesul Verbal din data de_ ce fac obiectul dosarului executional nr. 1341/2011.

Și în privința SC E. GQNS S., recurenta susține că aceasta nu are o creanța certă, lichidă si exigibilă, nefiind considerata a fi un ereditar îndreptățit să solicite deschiderea procedurii. În data de 5 decembrie 2o12 creditorul SC E.

C. S. nu avea în posesie o hotărâre judecătoreasca executorie, deoarece părțile înca si la ora actuala se judeca în cadrul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei C. -N., unde primul termen de judecata a fost în data de_, următorul termen fiind în data de 28.o1.2o13.

La pct. II din motivare recursului, recurenta a arătat că în mod neîntemeiat prima instanță a reținut ca se află înr-o stare iminenta de insolventa conform art. 3 fit b din Legea nr. 85/2oo6, astfel că și-a contestat insolventa în termenul legal de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 33(2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. in actele depuse în probatiune rezulta ca debitoarea nu se află în stare de insolventa și că a achitat creanțele pe baza tranzacțiilor, semnate cu creditorii care au solicitat deschiderea stării de insolventa. Asa cum rezulta din actele depuse în probatiune creanța a fost achitată ulterior deschiderii procedurii, fiind o împrejurare noua intervenita până la soluționarea recursului și necontestata de către creditori, fiind de natură a infirma atât necesitatea derulării procedurii, cât și, în ultimă instanță, existența stării de insolventa, prin raportare la faptul că debitoarea a acoperit integral creanțele. Deși legiuitorul nu a instituit, în mod expres, un remediu într-o astfel de situație, se poate face o paralelă cu prev. art.134 din Legea nr.85/2006, caz în care, daca nu există declarații de creanță și, ca atare, nu există o procedură concursuală și colectivă, scopul procedurii este considerata a fi atins. Așa fiind, apreciam că nu se justifică menținerea hotărârii de deschidere a procedurii insolventei, întrucât s-a făcut dovada contrară a existenței stării de insolventa, deoarece nu există creditori și nici masă credală și, ca atare, procedura nu mai poate avea nicio finalitate.

Recurenta consideră că pentru admiterea recursului instanța trebuie sa dea eficiență si practicii Curții Europene a Drepturilor Omului care statuează că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență

rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de măsurile care însoțesc aplicarea acestei soluții.

Recurenta apreciază că si pe viitor va avea surse de venit, având în considerare dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului Specializat C., având ca obiect: ""restituirea contravalorii garanției privind calitatea lucrărilor reținuta în numerar de către Polus Transilvania Compania de Investiții SA, în calitate de Beneficiar, în suma de 1.042.977,75 EURO".

Intimatul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENTA S. C. a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului declarat de debitoare și menținerea în întregime a hotărârii atacată ca fiind temeinică și legală. În principal, intimatul a invocat excepția insuficientei timbrări, conform art. 14 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, iar în subsidiar a arătat că recursul este netemeinic și nefondat.

În ceea ce privește excepția invocată, referitoare la insuficienta timbrare a recursului formulat de către SC A. S., intimatul a invocat dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, iar în cazul de față, recurenta SC A. S. a anexat cererii sale o taxă de timbru în valoare de 60 lei și timbru judiciar în valoare de 1,50 lei. Analizând recursul formulat de către debitoare se poate lesne observa că acesta cuprinde două cereri distincte, respectiv un recurs și o cerere de suspendare, încadrându-se în prevederile art. 14 din Legea nr. 146/1997, fiind capete de cerere cu finalitate diferită. Astfel, prin cererea de recurs se urmărește modificarea în tot a sentinței atacate, iar prin cererea de suspendare se urmărește suspendarea executării sentinței atacate până la judecarea recursului. Or, în această situație nu putem decât să ne gândim că debitoarea recurentă a achitat fie taxa aferentă recursului, care este de 50% din taxa datorată pentru acțiunea soluționată de prima instanță și nu a achitat taxa de timbru pentru capătul de cerere privind suspendarea executării hotărârii atacate, fie a achitat taxa pentru cererea de suspendare și, în această situație, taxa pentru cererea de recurs este insuficientă.

Indiferent în care din cele două situații ne aflăm, în lipsa unei justificări a modalității de achitare a taxei de timbru, unul din cele două capete de cerere este ori netimbrat în totalitate, ori insuficient timbrat, lucru care duce în mod inevitabil la respingerea cererii respective.

Referitor la netemeinicia recursului formulat de către debitoarea recurentă, intimatul precizează faptul că aceasta invocă o serie de motive care nu au nicio relevanță în ceea ce privește speța dedusă judecății.

Astfel, susținerile recurentei cu privire la faptul că instanța de fond a dispus deschiderea procedurii insolventei la solicitarea creditorilor SC P. S., SC E. C. S. și SC U. S. . cu nerespectarea prevederilor art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 sunt neîntemeiate având în vedere următoarele motive:

- S. U. S. . a formulat o cerere de intervenție în interes propriu în dosarul cu nr._, cerere care de altfel a fost respinsă de către judecătorul sindic la termenul din 5 decembrie 2012, cu precizarea că aceasta va fi interpretată ca o cerere de declarație de creanță, în eventualitatea în care se va deschide procedura insolventei. în acest caz instanța de fond nu a considerat în niciun moment acest creditor ca fiind creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006 în sensul art. 31 alin. 1 din Lege. Pe cale de consecință, nu se poate reține o greșită aplicare a legii de către judecătorul sindic în ceea ce privește cererea acestui creditor, întrucât SC U.

. nu a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței.
- Creditoarea SC P. S. a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei SC A. S. pentru suma totală de 41.644,50 euro și 19.599,58 lei formată din debit principal, cheltuieli de judecată, dobânda legală și
  cheltuieli de executare, apreciind că debitoarea se află în stare de insolventa. În susținerea cererii sale creditoarea a arătat că prin decizia civilă nr. 174/2011 pronunțată de C. ea de Apel C. în dosarul nr._ debitoarea a fost obligată să-i plătească suma de 39.791,5 euro reprezentând debit principal și suma de
  10.157 lei cheltuieli de judecată. în vederea recuperării acestor sume creditoarea a început executarea silită în dosarul execuțional nr. 1341/2011 al SCPEJ Adam Dragoș și Oszoczki Andras, în cadrul căruia au fost stabilite cheltuieli de executare în sumă de 9.442,58 lei, nereușindu-se executarea vreunui bun al debitoarei. Susținerile recurentei cum că această creanță nu ar fi o creanță certă, lichidă și exigibilă, neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 379 alin. 3 și 4 din codul de procedură civilă sunt neîntemeiate, cuantumul debitului principal și a cheltuielilor de judecată fiind stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Mai mult decât atât, deși debitoarea a formulat o contestație la executare în ceea ce privește această sumă, cererea acesteia a fost repinsă prin sentința civilă nr. 16437/2012 din_, pronunțată în dosarul cu nr._ aflat pe rolul Judecătoriei C. -N. . în ceea ce privește cheltuielile de executare, acestea sunt certe, lichide și exigibile, procesul verbal dresat de executorul judecătoresc constituind el însuși titlu executoriu prin raportare la dispozițiile art. 3717 alin. 5 Cod procedură civilă.
- Referitor la creanța solicitată de SC E. C. S., recurenta susține că această creditoare nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă, întrucât la data de 5 decembrie 2012 aceasta nu se afla în posesia unei hotărâri judecătorești executorii, deoarece părțile încă se judecă în cadrul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei C. -N. . Astfel, deși în cazul creditoarei SC P. S. recurenta nu recunoaște caracterul cert, lichid și exigibil conferit de o hotărâre judecătoreasca pronunțată de C. ea de Apel C., în cazul acestei creditoare se invocă tocmai lipsa unei astfel de hotărâri care să confere creanței un astfel de caracter cert, lichid și exigibil. Dorim să învederăm instanței faptul că pentru a fi certă, lichidă și exigibilă, o creanță nu trebuie neapărat să fie constatată printr-o hotărâre judecătorească, ci trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art.

379 din Codul de procedură civilă. Lipsa unei hotărâri judecătorești prin care debitoarea să fie obligată la plata unei anumite sume de bani nu lipsește creanța de caracterul cert, lichid și exigibil sau, mai mult, nu face ca acea creanță să nu mai existe.

- În ceea ce o privește pe creditoarea SC E. SA, pe care recurenta nu o mai menționează în motivarea acestui punct al recursului, dorim să precizăm că și aceasta deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 907.295,82 lei, consfințită printr-o hotărâre judecătorească în cadrul dosarului cu nr._ aflat pe rolul Tribunalului Specializat C., soluționat la data de_ .

Pe cale de consecință, toți cei trei creditori care au formulat cereri de deschidere a procedurii insolventei față de debitoarea SC A. S., respectiv SC

P. S., SC E. C. S. și SC E. SA, sunt creditori îndreptățiți să solicite deschiderea procedurii insolventei, creanțele acestora împotriva patrimoniului debitorului fiind certe, lichide și exigibile și având o vechime de peste 90 de zile.

Drept urmare, instanța de fond a apreciat corect că cererile creditoarelor întrunesc condițiile pentru deschiderea procedurii insolventei, respectiv creanțele solicitate sunt mai mari decât valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, fiind creanțe certe, lichide și exigibile al căror cuantum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, scadența acesteia fiind împlinită cu mai mult de 90 de zile în urmă, putându-se astfel prezuma că debitoarea este în insolventa potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, intimatul consideră nefondate susținerile recurentei referitoare la faptul că instanța de fond a apreciat greșit că debitoarea SC A. S.

s-ar afla într-o stare iminentă de insolventa conform art. 3 lit. b din Legea nr. 85/2006. Astfel, recurenta arată că și-a contestat starea de insolventa în termenul legal de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 33 alin. 2 din lege și că potrivit art. 3 alin. 1 lit. b insolventa este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.

Este adevărat că debitoarea A. S. a formulat contestații la toate cele trei cereri de deschidere a procedurii insolventei, însă prin aceste contestații aceasta nu a reușit în niciun fel să dovedească că nu se află în stare de insolventa, susținând doar că sumele solicitate de către creditori nu reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile, fiind creanțe contestate de către aceasta.

Totodată aceasta a susținut și că nu se află în stare de insolventa, deținând suficiente fonduri bănești pentru achitarea datoriilor exigibile, având în vedere că SC A. S. a încasat suma de 1.147.504,27 lei ca urmare a unor executări silite. în dovedirea susținerilor sale însă, nu a depus documente justificative financiar-contabile din care să rezulte concret care este situația financiară a societății, aspect menționat de judecătorul sindic în hotărârea de deschidere a procedurii insolventei.

În opinia intimatului, recurenta face o confuzie evidentă asupra a ceea ce înseamnă starea de insolventa a unei societăți, apreciind că dacă deține în momentul de față o anumită sumă de bani, care ar putea acoperi o parte din datoriile societății, aceasta nu se mai află în stare de insolventa. Astfel, insolventa este definită în mod clar în art. 3 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 ca fiind "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența

fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile". La litera a din același articol se menționează că "insolventa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă". Ori în cazul de față, creditorii care au solicitat deschiderea procedurii dețin creanțe certe, lichide și exigibile a căror scadență a depășit 90 de zile, fiind în sarcina debitoarei să înlăture prezumția de insolventa, lucru pe care aceasta nu 1-a făcut, situație în care judecătorul sindic a apreciat corect că aceasta se află în starea de insolventa vădită prevăzută de art. 3 alin. 1 lit. a.

Mai mult decât atât, susținerile recurentei că "nu se justifică menținerea hotărârii de deschidere a procedurii insolventei, întrucât s-a făcut dovada contrară a existenței stării de insolventa, deoarece nu există creditori și nici masă credală", sunt nefondate având în vedere că la dosarul de fond au fost înregistrate până în prezent un număr de 18 declarații de creanță, însumând un total de 9.648.741,58 lei, sumă care depășește cu mult disponibilitățile de plată pe care debitoarea le-ar deține în momentul de față.

În plus, achitarea creanțelor către creditorii care au solicitat deschiderea procedurii insolventei, prin încheierea cu aceștia a unor tranzacții care să ducă la stingerea datoriilor, s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 49 din Legea nr. 85/2006.

În cazul debitoarei recurente, prin sentința de deschidere a procedurii insolventei acesteia i-a fost ridicat dreptul de administrare, activitatea urmând a se desfășura sub conducerea administratorului judiciar. Suspendarea provizorie a executării sentinței de deschidere a procedurii insolventei solicitată de către debitoare în dosarul cu nr._ a intervenit abia la data de_, astfel că în intervalul 5-28 decembrie 2012 întreaga activitate a debitoarei trebuia să se desfășoare sub conducerea administratorului judiciar, activitatea fiind limitată la desfășurarea activităților curente putând efectua plăți doar către creditorii

cunoscuți care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente.

Însă tranzacțiile semnate de către debitoare cu creditorii SC E. SA și SC

E. C. S. au fost semnate la data de 17 decembrie 2012, fără acordul administratorului judiciar și având ca scop stingerea unor creanțe născute anterior deschiderii procedurii. în ceea ce privește creanța creditorului SC P. S.

, creditor care a solicitat primul deschiderea procedurii insolvenței în cadrul dosarului cu nr._, dosar la care au fost conexate toate celelalte dosare de insolventa, nu a fost semnată nicio tranzacție și nici nu s-au purtat negocieri referitor la stingerea acesteia.

Având în vedere acest aspect, deschiderea procedurii insolvenței în acest dosar este perfect întemeiată, fiind dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, acest creditor deținând o creanță certă, lichidă și exigibilă a cărei scadență a depășit cele 90 de zile prevăzute de Legea nr. 85/2006. împrejurarea că debitoarea a achitat datoriile creditorilor din dosarele_ și_, conexate la dosarul_, nu duce la înlăturarea stării de insolventa a debitoarei reținută în acest ultim dosar.

În plus, deși debitoarea susține că a "achitat" datoriile către doi dintre creditorii care au solicitat deschiderea procedurii insolvenței, respectiv către SC

E. SA și SC E. C. S., prin semnarea unor tranzacții, aceasta nu a depus dovezile de achitare efectivă a acestor datorii. Mai mult decât atât, achitarea acestor datorii nu s-a făcut din fondurile proprii ale debitoarei, întrucât aceasta nu deține aceste fonduri, ci prin creditarea societății de către SC A. Epitoipari Zrt Ungaria cu sumele necesare, deci prin contractarea unor noi datorii.

Afirmațiile recurentei că în cazul în care se va clarifica și certitudinea creanței deținute de către SC P. S. se va încheia și cu acest creditor o tranzacție pentru achitarea debitului nu are nicio relevanță, întrucât această creanță a fost deja constatată printr-o decizie a Curții de Apel C., rămasă definitivă și irevocabilă, care nu mai poate fi schimbată, fiind epuizate toate căile de atac.

În ceea ce privește susținerile recurentei, conform cărora societatea A. S. va avea surse de venit, având în vedere dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului Specializat C. în care se urmărește restituirea contravalorii garanției privind calitatea lucrărilor reținută în numerar de către SC Polus Transilvania Compania de Investiții SA în sumă de 1.042.977,75 euro, acestea sunt la rândul lor nefondate. Astfel, SC A. S. nu poate afirma cu certitudine că va avea câștig de cauză în acest dosar, recuperând astfel suma de 1.042.977,95 euro reținută ca și garanție de către SC Polus Transilvania Compania de Investiții SA, dosarul fiind departe de a fi soluționat la această oră, următorul termen de judecată fiind data de_ . Mai mult decât atât SC Polus Transilvania Compania de Investiții SA a formulat la rândul său o cerere de înscriere la masa credală a debitoarei pentru suma de 1,176.474,82 lei, care potrivit art. 66 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 este prezumată a fi valabilă și corectă.

În plus, deși debitoarea susține că nu se află în stare de insolventa, în dosarul mai sus menționat aceasta a formulat o cerere de ajutor public judiciar, care potrivit art. 4 din OUG nr. 51/2008 poate fi solicitat "în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție".

În afară de suma menționată de recuperat de la SC Polus Transilvania Compania de Investiții SA, debitoarea recurentă nu a mai făcut referire la niciun

alt proiect care ar putea aduce venituri societății, și nici la alte surse de venit cu ajutorul cărora să poată achita datoriile acumulate față de creditori.

Totodată, debitoarea SA S.R.L., a formulat și concluzii scrise

prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței civile recurate, în sensul admiterii contestației pe care a depus-o si respingerea cererii de deschidere a procedurii insolventei.

În cuprinsul concluziilor scrise, debitoarea a reiterat cele menționate în cuprinsul recursului referitoare la nelegalitatea hotărârii, sub aspectul faptului că nu este în stare de insolvență, că a achitat creanțele pe baza tranzacțiilor semnate cu creditorii care au solicitat deschiderea stării de insolventa.

A mai precizat debitoarea că instanța de fond nu a luat în considerare actele contabile din care rezulta clar ca a avut încasări si în perioada de după depunerea cererii de deschidere al procedurii de insolventa de către creditor, că datoriile au fost achitate ulterior deschiderii procedurii, fiind o împrejurare noua intervenita până la soluționarea recursului și necontestata de către creditori, fiind de natură a infirma atât necesitatea derulării procedurii, cât și, în ultimă instanță, existența stării de insolventa, prin raportare la faptul că debitoarea a acoperit integral creanțele. Deși legiuitorul nu a instituit, în mod expres, un remediu într-o astfel de situație, se poate face o paralelă cu prev. art.134 din Legea nr.85/2006, caz în care, daca nu există declarații de creanță și, ca atare, nu există o procedură concursuală și colectivă, scopul procedurii este considerata a fi atins. Așa fiind, apreciam că nu se justifică menpnerea hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, întrucât s-a făcut dovada contrară a existenței stării de insolventa, deoarece nu există creditori și nici masă credală și, ca atare, procedura nu mai poate avea nicio finalitate.

La pct. III., debitoarea arată că în cadrul dosarului de insolventa mai multe societăți comerciale au depus declarații de creanța. Conform art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2oo6 creditorul îndreptățit sa participe la procedura insolvenței este acel creditor care a formulat si căruia i-a fost admisa, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanței sale pe tabelele de creanțe contra debitorului întocmite în procedura. în speța mai multe societăți comerciale si instituții ale Statului Român au depus declarații de creanță, dar aceste declarații de creanța nu au fost verificate de către administratorul judiciar si nici acceptate de către judecătorul sindic, deci caracterul cert, lichid si exigibil al acestor creanțe este incert.

În continuare, debitoarea a prezentat plățile pe care le-a făcut diverșilor creditori, iar în privința creanței față de A.N.A.F. susține că a fost achitat în cuantum de 72.723 ron, dobânzile si penalitățile TVA [1.358.o26 ron], accesorii impozit pe profit [1.1o4.o56 ron] au fost reduse de către A.N.A.F. pe baza deciziei de impunere nr. 4819/13.o3.2o13, cu suma de 1.239.o6o ron. Deci, prin emiterea acestei decizii chiar A.N.A.F. recunoaște ca declarația de creanța depusa nu este întemeiata.

Cu privire la TVA [1.354.196 ron] si Impozit pe profit [2.336.126 ron] debitoarea arată că D.G.F.P. C., în urma unui control inopinat, a stabilit prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată prin inspecția fiscală nr. 1092 din_ și a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. 1093 din_ ambele emise în baza Raportului de inspecție fiscală generală nr. 1007 din_, obligații fiscale suplimentare de plată

datorate de A. S. în suma de 17.217.345 ron. Împotriva Deciziei de impunere arătate în aliniatul anterior A. S. a formulat o Contestație înregistrată la

D.G.F.P. C. sub nr. 906396/_, soluționată prin Decizia nr. 222 din_ prin care D.G.F.P. C. a desființat parțial Decizia de impunere nr. 1092 din_ și a scăzut semnificativ cuantumul obligațiilor fiscale stabilite anterior în urma controlului fiscal la suma de 3.662.236 ron.

Împotriva Deciziei nr. 222 din_, care este fundamentul declarației de creanța cu privire la TVA si Impozit pe profit, A. S. a formulat o acțiune în contencios administrativ-fiscal înregistrata la C. ea de Apel C. având nr. dosar_ în care se solicita anularea Deciziei nr. 222 din_ . în același timp tot în cadrul dosarului nr._ A. S. a formulat si o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 222/2o12. Dosarul nr._ este în curs de soluționare, având termen de judecata la data de 14.o5.2o13.

D.G.F.P. C. a modificat cuantumul obligațiilor fiscale de mai multe ori, diminuând cuantumul acestora cu ocazia fiecărei modificări. Aceste modificări ridică mari semne de întrebare raportat la legalitatea si veridicitatea obligațiilor fiscale care constituie obiectul declarației de creanța.

Referitor la cererea de deschidere al procedurii insolvenței formulata si susținuta de E. C. S., debitoarea arată că a semnat contractul de cesiune de creanța nr. 1486/2o12 cu E. C. S. pentru suma de 2o.ooo EURO. Asa cum apare în contractul de cesiune de creanța suma de 2o.ooo EURO, provine din valoarea lucrărilor suplimentare executate de către A. S. în calitate de antreprenor general la proiectul GSK QC Lab and Office si neachitate de către beneficiarul lucrării, respectiv EUROPHARM SA B. . La acest proiect E. C. S. avea calitate de subantreprenor, deci cunoștea foarte bine lucrările executate si neachitate. Este de neînțeles afirmația E. C. S. cu privire la faptul ca aceasta creanța de 2o.ooo EURO este neexistenta având în vedere ca în momentul semnării contractului de cesiune de creanța toate actele doveditoare privind existenta creanței certe, lichide si exigibile au fost predate către E. C. S., asa cum este menționat si în art. 8.2. al contractului de cesiune de creanța, respectiv:

" 8.2. La încheierea prezentului act SC A. S. preda către E. C. S. actele doveditoare privind existenta creanței certe, lichide si exigibile deținuta de către Cedent la SC EUROPHARM SA B. ." Administratorul societății E. C. S. împreuna cu administratorul A. S. înainte de semnarea cesiunii au avut mai multe tratative cu reprezentanții EUROPHARMA SA. Niciodată nu s-a pus problema ca aceasta suma de 2o.ooo EURO sa nu fie recunoscuta de EUROPHARMA SA. Adresa primita de la EUROPHARMA SA la care E. C. S. face referire nu menționează ca EUROPHARMA SA nu recunoaște actele din care rezulta creanța de 2o.ooo euro. Menționam ca E. C. S. niciodată nu a cerut anularea sau rezilierea contractului de cesiune chiar daca avea acest drept. Tranzacția si contractele de cesiune semnate intre A. S. si E. C. S. si acuma sunt în vigoare. Pe baza acestor tranzacții A. S. a achitat către E. C.

S. suma de 200.000 RON.

Cerere de intervenție formulata în cadrul recursului de către NAPA IMPEX

S. . Creanța NAPA IMPEX S. nu este acceptata de către A. S. si nici nu poate fi considerata o creanța certa, lichida si exigibila. Aceasta creanța provine dintr-o cesiune, pe baza căruia ROELCO TRADE S. cesionează creanța sa existenta la A.

S. către NAPA IMPEX S., în speță fiind incidente dispozițiile art. 1578 din Noul Cod Civil. A mai menționat debitoarea că nu a fost notificata de existenta cesiunii nici de către Napa Impex S. si nici de către Roelco Trade S. si nici nu a acceptat cesiunea. în aceste condiții eventual putea sa depună declarație de creanța ROELCO TRADE S. daca ar avea o creanța necontestata fata de A. S. . Veridicitatea cesiunii NAPA Impex S. - Roelco Trade S. se pune sub semnul intrebarii si din cauza faptului ca creanța Roelco Trade srl existenta fata de A. a fost cesionata deja către VLG RO S., care a depus declarație de creanța în prezentul dosar pe care A. srl a acceptat ca fiind reala.

În final, debitoarea a precizat că si pe viitor va avea surse de venit, având în vedere proiectele la care participa si dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului Specializat C., având ca obiect: "restituirea contravalorii garanției

privind calitatea lucrărilor reținuta în numerar de către Poius Transilvania Compania de Investiții SA, în calitate de Beneficiar, în suma de 1.042.977,75 EURO".

In același timp din dovezile depuse în dosar rezulta clar ca societatea debitoare continua activitatea comerciale, facand plați zilnice, neavand alte debite înregistrate în contabilitate pentru care nu ar avea acoperire financiara.

Intimata S. NAPA IMPEX S.R.L. a formulat cerere de intervenție

prin care a solicitat admiterea acesteia în interesul debitoarei SC A. S. în temeiul art. 51 C.pr.civ. și, în consecință, admiterea recursul formulat de debitoare, în condițiile în care va face dovada achitării către S. NAPA IMPEX S.R.L. a sumei de 170.000 Ron creanță certă lichidă și exigibilă provenită din contractul de cesiune de creanță din_ însușită de debitoare.

În susținerea acestei cererii, intimata arată că nu a fost notificată de către administratorul judiciar desemnat în cauză și fără să se poată invoca imposibilitatea identificării creanței sale, a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a creanței și admiterea cererea cu consecința includerii sale pe tabelul creditorilor.

C. ideră că având în vedere faptul că debitoarea a luat la cunoștință cele două contracte de cesiune, în cazul în care ar fi condus contabilitatea în conformitate cu legea, administratorul judiciar ar fi avut posibilitatea identificării societății noastre între creditorii debitoarei. Imposibilitatea identificării calității sale de creditor, ar releva doar neoperarea în contabilitate a creanțelor cedate, situație în care consideră că frauda debitoarei nu poate justifica imposibilitatea noastră de a ne înscrie cu creanțele menționate pe tabelul preliminar al creditorilor.

În sensul exprimat mai sus, a formulat cererea de repunere în termen și declarație de creanță.

Privind creanța deținută împotriva debitoarei, intervenienta arată că între SC Roelco Trade S. și SC Napa Impex S. s-a încheiat contractul de cesiune de creanță la data de_ prin care creditorul cedent SC Roelco Trade S. i-a cedat cesionarea creanței de 170.000 RON pe care a deținut-o împotriva debitoarei reprezentând contravaloarea parțială a facturii 123002/_, respectiv contractul de cesiune de creanță din_ prin care același creditor cedent a cesionat în favoarea sa suma de 100.850,74 lei reprezentând garanție de bună execuție reținute de același debitor cedat în baza contractelor de execuție AR-RO- F-N 021300/6271/ 001/M2 și AR-RO-F-N 021300/6274/001/ M2.

Aceste contracte de cesiune au fost aduse la cunoștința debitoarei care nu numai că le-a acceptat dar a și încercat să stingă obligația de plată prin oferirea cedării altor creanțe deținute prin contracte de cesiune de creanță condițiile însă nefiind acceptate de intervenientă.

Prin urmare din totalul de 270.850,74 Ron, suma de 170.000 Ron este creanță certă lichidă și exigibilă, iar diferența de 100.850 RON este sub condiție și devine exigibilă după împlinirea termenului de garanție în 2014.

Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. ea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente

S-au admis cererile conexate formulate de creditorii SC P. S. P., SC

E. SA B. și SC E. C. S. B., în contradictoriu cu debitoarea SC A. S.

C. -N., și în consecință, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC A. S. și s-a numit administrator judiciar

provizoriu pe CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ "SĂVUS C. "; care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006.

S-a fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor la data de 23 ianuarie 2013, termenul de verificare, întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar al creanțelor, la data de 6 februarie 2013, termenul pentru depunerea contestațiilor cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de lichidatorului judiciar în tabelul preliminar fiind de 5 zile de la publicarea tabelului preliminar în Buletinul Procedurilor de Insolventa și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 20 februarie 2013.

Ulterior, la data de_, s-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței de deschidere a procedurii insolventei solicitată de către debitoare în dosarul cu nr._, iar la_ s-a dispus in prezenta cauza suspendarea executarii sentintei nr 4472/2012 pana la solutionarea prezentului recurs.

In recurs, la cererea debitoarei au fost acordate doua termene in vederea stingerii tuturor creantelor pentru care s-au formulat deja declaratii de creanta, desi administratorul judiciar nu a demarat procedura notificarii creditorilor cunoscuti.

Contrar opiniei recurentei curtea retine ca este admisibila formularea in procedura contencioasa reglementata de Legea nr 85/2006, la cererea de deschidere a procedurii formulata de catre creditor, a unor cereri de interventie in interes propriu de catre alti creditori, ori a unor cereri de interventie accesorii in interesul partilor litigante.

Este adevarat ca recurenta a depus mai multe inscrisuri potrivit carora pe calea unor tranzactii a reusit stingerea, compensarea, ori amanarea scadentei platii unora dintre creantele pretinse.

Exista alaturi de aceste creante despre care recurenta sustine ca s-au stins si creante care nu au fost achitate si care prezuma că debitoarea este în insolvență potrivit disp. art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.

Pe de o parte exista creante al caror cuantum depasesc cu mult valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006. Este vorba pe de o parte despre creanta DGFP C. care are o valoare de 2.456.356 lei+1.172.150 lei+33.730 lei (decizia ANAF-Directia Generala de Solutionare a Contestatiilor nr 222/_ - filele 69-144 vol II dosar recurs). Aceasta creanta rezulta dintr-un titlu executoriu nesuspendat la data solutionarii recursului.

Pe de alta parte este vorba despre creanta SC Polus Transilvania Compania de Investiții SA care a formulat la rândul său o cerere de înscriere la masa credală a debitoarei pentru suma de 1,176.474,82 lei, care potrivit art. 66 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 este prezumată a fi valabilă și corectă.

Astfel la_ partile incheie un acord prin care inteleg sa stinga toate creantele reciproce nascute din contractul general de constructii, din care unele constatate prin titluri executorii. Ulterior acestui acord debitoarea a incalcat obligatia asumata (de a nu pretinde alte creante - obligatie nascuta din acordul semnat la_ ) si a trecut la data de_ la executarea unei creante prevazute intr-un titlu executoriu anterior datei de_, creanta insa ce a fost stinsa prin acordul semnat la_ . Aceasta este creanta pretinsa prin declaratia de creanta, ca urmare a executarii silite demarate de debitoare dupa stingerea dreptului sau de creanta.

Exista si alte creante pretinse, potrivit declaratiilor de creanta atasate la dosar, creante care prezuma la randul lor starea de insolventa a debitoarei. Ori starea de insolventa a debitoarei a fost in acest fel pe deplin dovedita. Desi este atributul administratorului judiciar sa verifice declaratiile de creanta formulate si apoi atributul judecatorului sindic sa examineze legalitatea masurilor dispuse de administratorul judiciar referitor la rezultatul verificarii creantelor pretinse in procedura, curtea retine ca insasi existenta acestor declaratii de creanta in cuantumurile susindicate, prezuma in mod rezonabil starea de insolventa a debitoarei, in conditiile in care creditorii nici nu au fost notificati, cei care au depus declaratii de creanta afland in alt mod despre deschiderea procedurii insolventei. Ori este rezonabil de prezumat ca in ipoteza notificarii creditorilor debitoarei, identificati potrivit propriilor sale evidente, insuficienta fondurilor banesti pentru plata datoriilor ar fi fost si mai evidenta.

Astfel, insolventa este definită în mod clar în art. 3 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 ca fiind "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile". La litera a din același articol se menționează că "insolventa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă". Ori în cazul de față, creditorii care au solicitat deschiderea procedurii dețin creanțe certe, lichide și exigibile a căror scadență a depășit 90 de zile, fiind în sarcina debitoarei să înlăture prezumția de insolventa, lucru pe care aceasta nu 1-a făcut, situație în care judecătorul sindic a apreciat corect că aceasta se află în starea de insolventa vădită prevăzută de art. 3 alin. 1 lit. a.

Posibilitatea incasarii ulterioare a unor sume de bani nu inlatura starea de fapt actuala (starea de insolventa a debitoarei) ci eventual poate justifica derularea unui plan de reorganizare - in masura in care persoanele care pot formula o asemenea cerere isi vor manifesta aceasta intentie.

Practica judiciara este constanta in a respinge cererea de deschidere a procedurii insolventei, numai daca toate creantele asupra averii debitoarei au fost achitate, in acest fel fiind rasturnata prezumtia de insolventa. Aceasta ipoteza nu este incidenta in cauza.

Fata de cele ce preced potrivit art 8 din Legea nr 85/2006 raportat la art 312 cod opr civ curtea va respinge recursul declarat de SA S.R.L. împotriva

sentinței civile nr. 4.472 din 0_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o va menține în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de SA S.R.L. împotriva sentinței civile nr.

4.472 din 0_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat

C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 10 mai 2013.

PREȘEDINTE,

M. B.

JUDECĂTOR,

S. AL H.

JUDECĂTOR,

G. -A. N.

GREFIER,

A. B.

Red.G.A.N./_ .

Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: C.G. .

← Încheierea civilă nr. 1874/2013. Suspendare executare....		Decizia civilă nr. 3852/2013. Suspendare executare. Faliment,... →

Decizia civilă nr. 5517/2013. Suspendare executare. Faliment, procedura insolvenței

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 5517/2013. Suspendare executare. Faliment, procedura insolvenței