Decizia civilă nr. 2323/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 2323/2013
Ședința publică din data de 20 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către pârâtele G. L. D. și G. D. M. împotriva sentinței civile nr. 3917 din data de_ pronunțată de Tribunalul Specializat C., în dosarul nr._ /a1 în contradictoriu cu intimata SC A. 2. S. PRIN LICHIDATOR J. D. I.
S., având ca obiect - angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenta G. L.
D. prin avocat Bujiță Aurel, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 14 din dosar, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 60 lei, conform dovezii aflată la fila 19 din dosar și timbru judiciar de 0,15.
Prin serviciul registratură, la data de_ intimata-debitoare, prin lichidator judiciar, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare, iar la aceeași dată recurenta-pârâtă G. L. D. a depus note de ședință, în două exemplare.
Instanța comunică apărătorului recurentei un exemplar al întâmpinării depusă de intimată.
C. ea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din Legea nr.85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apărătorul recurentei depune la dosar copia Sentinței comerciale nr. 5821 din_ la care a făcut referire în cuprinsul notelor de ședință, precum și dovada achitării onorariului de avocat, iar la întrebarea instanței relevă că la acest moment imobilul este ipotecat în favoarea unui creditor, respectiv BRD, fiind înscrisă în tabelul creditorilor, cu creanța cea mai mare și nu s-a încercat valorificarea acestuia. De altfel acesta a constituit și principalul motiv de recurs.
Cererea de antrenarea a răspunderii vizează întreaga sumă înscrisă în tabelul definitiv, existent la fila 9 din dosarul instanței de fond.
A invocat prematuritatea cererii întrucât art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 se referă la situația în care se acoperă o parte din pasivul neacoperit. Ori dacă nu s-a încercat valorificarea unui bun aparținând societății, a cărui
valoare este mai mare decât toată suma din tabelul de creanțe, cu referire la contractul de la filele 4-5 din dosarul de fond din dare rezultă că în anul 2007 imobilul a fost achiziționat pentru suma de 20000 euro, la acest moment
valoarea aceluiași imobil este mult mai mare decât suma pentru care s-a solicitat antrenarea răspunderii.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului, cu precizarea ca în pledoaria sa să se refere și la excepția nulității recursului invocată de partea adversă prin întâmpinare.
În ce privește excepția nulității recursului reprezentantul recurentei- pârâte susține că atât timp cât pe declarația de recurs există două semnături și nu s-a formulat o cerere de înscriere în fals, recursul este valabil, iar excepția se impune a fi respinsă.
În privința excepției nulității recursului, C. ea urmează a se pronunța prin hotărârea ce se va da în prezenta cauză.
Față de recursul formulat, reprezentantul recurentei-pârâte solicită a fi admis și modificată sentința recurată în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii.
S-a invocat prematuritatea și lipsa interesului lichidatorului judiciar de a formula o atare cerere în contextul în care acesta nu a făcut niciun demers pentru a valorifica un bun existent în patrimoniul societății.
La fila 4-5 din dosarul de fond se află contractul de vânzare-cumpărare din care rezultă că imobilul a fost cumpărat cu suma de 20000 euro, la fila 7 se află contractul de ipotecă în favoarea BRD, care figurează ca principal creditor în tabelul creditorilor. În atare situație, dacă se valorifica bunul iar creditorul își încasa creanța tot nu se poate dispune antrenarea răspunderii pentru toată suma înscrisă în tabel, fiindcă în măsura în care valoarea ar fi mai mică decât suma din tabelul de creanțe, ar trebui să se scadă valoarea care se achită creditorului ipotecar. Însă în prezenta speță suntem în situația în care cererea de antrenare a răspunderii a fost formulată anterior încercării de valorificare a bunului.
De asemenea nepredarea documentelor contabile nu dă naștere prezumției de răspundere în sarcina pârâtei, reclamantul trebuind să dovedească pretențiile, respectiv să dovedească întrunirea tuturor condițiilor cerute de lege pentru atragerea răspunderii administratorilor statutari. Mai mult, prin sentința comercială nr. 5821/18.11.009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a dispus dizolvarea SC A. 2. S. și drept urmare, în situația în care societatea nu a mia desfășurat activitatea, s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a mai depune documentele contabile pe anii_ și 2011 și ca atare nu se poate reproșa administratorului că nu aținut evidența contabilă a societății.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs se invocă incidența prevederilor art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, învederându-se că nu se poate susține că s-au ascuns bunurile societății atât timp cât imobilul există în materialitatea lui, s-a depus dovada cu privire la existența acestuia și nu s-a făcut niciun demers în sensul valorificării lui, ca abia ulterior să se formuleze o cerere de antrenare a răspunderii administratorului.
Prin notele de ședință a arătat că singurul argument pe care l-ar fu avut în formularea unei astfel de cereri era pentru a preîntâmpina pierderea dreptului de a formula o cerere de antrenare a răspunderii, ceea ce în speță nu era cazul.
Pentru aceste considerente apreciază că se impune admiterea recursului, astfel cum acesta a fost formulat și solicită acordarea cheltuielilor de judecată
reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, conform dovezii depusă la dosar.
C. ea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3.917 din 25 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului C. s-a admis cererea lichidatorului judiciar, D. I. S. desemnat să administreze procedura debitoarei SC A.
2. S., iar pârâtele G. L. D. și G. D. M. u fost obligate la plata sumei de 122.827,42 lei, pasiv al debitoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în sarcina pârâtelor au fost reținute de către lichidatorul judiciar fapte care se încadrează în prevederile art. 138, al. 1, lit. e din Legea nr. 85/2006, respectiv au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice.
În cazul în speță, întrucât s-a dovedit faptul că în contabilitatea debitoarei existau înregistrate bunuri mobile și sume de bani care însă în materialitatea lor nu au fost identificate, judecătorul sindic a apreciat că în speță sunt întrunite cerințele pentru a se dispune angajarea răspunderii pârâtelor conform prevederilor art. 138 lit. e din Legea nr.85/2006, operând prezumția că o parte din activul persoanei juridice a fost deturnat sau ascuns de către administratorii statutari, societatea având active imobillizate, stocuri și numerar, conform ultimilor evidențe contabile obținute, motiv pentru care a obligat pârâtele să suporte, în solidar, întregul pasiv al debitoarei în sumă de 122.827,42 lei.
Împotriva acestei sentințe pârâtele G. L. D. și G. D. M. au declarat recurs
, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar D. I. S.P.R.L. de angajare a răspunderii și obligării pârâtelor la plata sumei de 122.827,42 lei, reprezentând pasivul debitoarei S.C. A. 2. S.R.L.
În motivarea recursului, pârâtele au susținut că aspectele menționate în cuprinsul hotărârii recurate nu corespund adevărului, deoarece niciodată nu au ascuns vreun bun al societății debitoare și nici nu au folosit vreodată astfel de bunuri în interes personal, iar ajungerea societății la faliment s-a datorat conjuncturii și crizei economice de după anul 2008, care au dus la imposibilitatea achitării unor datorii contractate anterior.
Pârâtele au mai arătat și faptul că, în mod eronat atât lichidatorul judiciar cât și instanța de fond au concluzionat că în prezent nu a putut fi identificat niciun bun în patrimoniul societății, astfel încât creditorii nu își mai pot recupera sumele de bani pe care societatea le datorează, deoarece S.C. A.
2. S.R.L. este și în prezent proprietar asupra imobilului teren pentru construcții în suprafață totală de 379 mp., înscris în CF nr.2259 Mihai Viteazu de Jos, A+l, cu nr. cadastral 2001/1, nr.top.640/1/2/2/1/3/1/1/1 și 640/2/2/1/3/1/1/1, achiziționat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2354/_ la BNA Druia M. și Mitre Romana Lacrima -
T. . Acest lucru a fost cunoscut de lichidator, întrucât în tabelul definitiv al creanțelor se menționează existența contractului de ipotecă nr. 1741/_ prin care societatea a garantat cu acest imobil împrumutul de 18.000 euro contractat la BRD - Groupe Societe Generale SA.
Prin urmare, au apreciat pârâtele, obligarea lor la plata sumei de 122.827,42 lei ce reprezintă întreaga sumă înscrisă în tabelul creanțelor, în condițiile în care există un imobil proprietatea societății care poate fi vândut pentru acoperirea unei părți din datorii, este nelegală.
În privința susținerilor că falimentul debitoare s-a datorat faptului că nu a fost ținută contabilitatea după_ în conformitate cu legea, pârâtele arată că după această dată, societatea nu mai desfășurat practic niciun fel de activitate economică, singurele operațiuni realizate până la momentul dizolvării (noiembrie 2009) fiind plata unor datorii, ceea ce explică și lipsa disponibilităților bănești.
În consecință, pârâtele susținut că nu au deturnat și nici nu au ascuns vreo parte din activele societății, toate aceste active fiind utilizate pentru plata datoriilor .
Intimatul D. I. S.P.R.L. C. -N. a depus întâmpinare
în cauză prin care a solicitat respingerea recursului de nefondat (f.20).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. ea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, persoanele menționate în acel text legal pot fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului persoană juridică ajunsă în stare de insolvență.
Stabilirea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul debitoarei este condiționată de îndeplinirea mai mult cerințe legale cumulative.
Relevantă în speță este cerința referitoare la existența unui pasiv al debitoarei, neacoperit la finalul operațiunilor de vânzare a bunurilor din patrimoniu și de distribuire a sumelor încasate către creditori.
Este important de reținut că, pe lângă determinarea condițiilor de culpă necesară pentru stabilirea răspunderii, este nevoie să fie stabilită și existența certă a unui pasiv, respectiv a faptului că creditorii debitoarei nu au fost îndestulați din vânzarea bunurilor din averea debitoarei.
În speță, în fața instanței de recurs s-a dovedit că în prezent în patrimoniul debitoarei se află un bun imobil care nu a fost încă înstrăinat de către lichidatorul numit în cadrul procedurii de insolvență.
Din această perspectivă, C. ea reține că nu este posibilă determinarea pasivului debitoarei și deci nu este îndeplinită o cerință esențială, cumulativă, pentru stabilirea răspunderii.
Antrenarea răspunderii patrimoniale a persoanelor menționate la art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 poate avea loc doar în situația în care bunurile aflate în patrimoniul debitoarei au fost înstrăinate în totalitatea lor, iar suma rezultată din vânzare nu a acoperit integral total creanțelor menționate în tabelul creditorilor.
În situația în care, așa cum este și în prezenta cauză, nu au fost înstrăinate toate bunurile din averea debitoarei, este prematur a pune în discuție o eventuale răspundere patrimonială în sarcina administratorilor sau asociațiilor debitoarei falite.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, se va admite recursul și se va modifica hotărârea recurată în sensul că se va respinge ca prematură cererea formulată de D. I. S.P.R.L., în contradictoriu cu G. L. D. și G. D. M. .
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., intimatul D. I. S.P.R.L, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata către pârâtele recurente a sumei de 680 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtele G. L. D. și G. D. M.
împotriva sentinței civile nr. 3.917 din 25 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că respinge ca prematură cererea formulată de D. I. S.P.R.L., în contradictoriu cu G. L. D. și G. D. M. .
Obligă intimatul D. I. S.P.R.L. să achite recurentelor G. L. D. și G. D. M. suma de 680 lei, cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2013.
PREȘEDINTE, M. H. | JUDECĂTOR, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: I.Păcurar
| ← Sentința civilă nr. 5793/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 11799/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
