Decizia civilă nr. 5599/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 5599/2013
Ședința publică din data de 13 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S.
G. :V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC S. -T. -B. S. PRIN LICHIDATOR J. C.I.I. M. R. împotriva sentinței civile nr. 5625 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș, cauza privind și pe intimatul G. S., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 6 și 8 din Legea 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că la dosarul cauzei există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, cauza fiind în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.5625 din 02 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ /a1, a fost respinsă acțiunea în răspundere personală formulată de reclamantul C.I.I. M. R., în contradictoriu cu pârâtul G. Ș. .
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 7005 din 15 decembrie 2011 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr._ s-a deschis procedura simplificată de insolvență împotriva debitoarei SC S. - T. - B. S. .
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, administratorul a contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Astfel, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998 - 999 C. civ., caracterul special al reglementării invocate în cauză constând în aceea că aprecierea culpei
persoanei chemată să răspundă este făcută în concreto, cerându-se o cauzalitate specifică între faptă și prejudiciu, respectiv faptele enumerate, în măsura în care au fost săvârșite culpabil și au cauzat un prejudiciu, să fi fost în măsură să contribuie la ajungerea societății debitoare în insolvență.
În cazul în care se solicită antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului societății, chiar dacă raporturile juridice stabilite între acesta și societate sunt guvernare de dispozițiile art. 71-72 din Legea nr. 31/1990, răspunderea, în temeiul art. 138 alin. 1 din lege nu se circumscrie răspunderii civile contractuale. În consecință, răspunderea administratorului societății debitoare va fi analizată ca răspundere delictuală pentru fapta proprie, situație în care se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul reprezentant de cauzarea stării de insolvență, iar fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006. Potrivit acestor dispoziții, se poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei să fie suportată de membrii organelor de conducere care au contribuit la starea de insolvență, prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară documentele contabile sau nu au ținut contabilitatea conform legii.
Împrejurarea că, la dispoziția administratorului judiciar și, ulterior, a lichidatorului nu au fost puse toate documentele contabile, nu valorează proba neținerii contabilității, a sustragerii sau a distrugerii acestor documente, ci, cel mult, poate crea o prezumție în acest sens, insuficientă însă, în lipsa dovedirii în concret, în condițiile art. 1169 cod civil de la 1864 a instalării stării de insolvență, ca efect al neținerii contabilității ori al distrugerii ei.
Nici nedepunerea declarațiilor fiscale nu este de natură să determine atragerea răspunderii patrimoniale, pe de o parte pentru că omisiunea înregistrării situațiilor contabile la organele fiscale nu constituie, în sine, o dovadă a neîndeplinirii obligației de organizare și conducere a contabilității și, pe de altă parte, nu s-a probat legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul
constatând în contribuirea la ajungerea în insolvență a societății. reclamantul s-a limitat la a formula afirmații generale, nesusținute prin dovezi concludente și pertinente. Or, sarcina probei, conform art. 1169 C. civ., îi incumbă celui ce face o susținere în fața judecății.
Astfel, suma de 2.000 lei ce reprezintă pasivul debitoarei provine dintr-o amendă contravențională (f. 25, f. 13), așa încât nu se poate susține cu temei că neținerea contabilității în conformitate cu legea a cauzat starea de insolvență.
Cu privire la aplicabilitatea art. 138 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic apreciază că, esențial pentru aplicarea acestui text de lege, este a stabili despre care bunuri ale societății sau credite ale acesteia este vorba și care ar fi fost folosite de administrat în folosul propriu sau al unei alte persoane.
În acest sens, judecătorul sindic constată că lichidatorul nu a arătat în concret în ce mod pârâtul a folosit sumele de bani aflate în patrimoniul societății și care ar fi fost interesul personal al acestuia pentru folosirea sumelor de bani.
În raport de toate aceste considerente, judecătorul sindic va respinge acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs C. I. de insolvență M.
R. privind pe debitoarea S.C. S. T. -B. S. prin care se solicită admiterea
recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii administratorului statutar G. Ș. potrivit prev. art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
Acesta arată că în motivarea sentinței recurate judecătorul sindic a invocat faptul că lichidatorul judiciar nu a arătat în concret în ce mod pârâtul a folosit sumele de bani aflate în patrimoniul societății și care ar fi fost interesul personal al acestuia pentru folosirea sumelor de bani. Prin răspunsul la întâmpinare, lichidatorul judiciar a arătat că potrivit evidențelor contabile la data de_ societatea a figurat cu disponibilități bancare de 1.9698,98 lei iar în caseria societății existau 1.474,88 lei și euro echivalent a 11.744,72 lei. Prin nepredarea casei în lei și a disponibilităților bănești o dată cu ridicarea dreptului de administrare se prezumă că administratorul statutar a acționat în detrimentul creditorilor, sustrăgându-se astfel de la plata datoriilor societății și folosind disponibilitățile societății în interes propriu.
Se mai arată că judecătorul sindic a invocat faptul că nepredarea tuturor documentelor contabile nu valorează proba neținerii contabilității, a si’ustragerii sau a distrugerii acestor documente. Mai mult din actele contabile reiese că administratorul statutar al societății a abandonat societatea cu data de_ fără să o declare inactivă sau să înceapă demersurile pentru lichidarea acesteia.
Analizând recursul formulat Curtea reține următoarele:
Reclamantul C. I. DE I. M. R. prin acțiunea înregistrată la data de_, a solicitat obligarea pârâtului G. Ș. la suportarea cu averea proprie a pasivului societății debitoare în cuantum de 2.000 lei.
În motivarea cererii reclamantul a arătat următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 7005 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, s-a constatat starea de insolvență a debitoarei SC S. -T. -B. S. și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment, numindu-se totodată și lichidatorul judiciar în persoana subscrisei - reclamante.
Prin sentința civilă menționată, instanța a dispus ca debitoarea să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, pentru ca lichidatorul judiciar să poată întocmi un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitoarei conform dispozițiilor art. 59 din aceeași lege.
Debitoarea a fost notificată de către lichidatorul judiciar la sediul societății debitoare specificat în istoricul de la ORC de pe lângă Tribunalul Maramureș (data poștei_ ), solicitându-i-se documentele și informațiile prevăzute de dispozițiile legii privind procedura insolvenței, însă aceste documente nu ne-au fost furnizate. Notificarea deschiderii procedurii de faliment a fost publicată în ziarul Graiul Maramureșului (data apariției_ ) și în Buletinul Procedurilor de Insolvență (nr. 392/_ ).
Având în vedere că nu s-au predat actele prevăzute de art. 28, alin. 1 din Legea 85/2006, consideră că administratorul statutar nu s-a conformat fapt ce creează prezumția prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 și a săvârșirii faptelor sancționate de Legea Contabilității nr. 83/1991 republicată.
De asemenea, societatea debitoare SC S. -T. -B. S. a fost înființată în anul 2007. Se arată faptul că societatea debitoare nu are depuse bilanțurile contabile la organele fiscale.
Judecătorul sindic a respins cererea creditoarei de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului G. Ș. în considerarea faptului că nu s-a făcut dovada nepredării intenționate a documentelor contabile, iar cauzele insolvenței nu au fost identificate, astfel că nu a fost demonstrată legătura de cauzalitate între neținerea contabilității debitoarei în conformitate cu legea și ajungerea acesteia în insolvență.
Lichidatorul judiciar și-a îndeplinit atribuția de a pune în vedere administratorului obligația de a preda documentele contabile și prin expedierea notificării la sediul debitoarei pe care o administra, adresă menționată la ORC ,
astfel că nu se poate susține că pârâtul nu a fost informat asupra obligațiilor ce îi revin după deschiderea procedurii insolvenței.
Concluzia judecătorului sindic este pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 nu este suficientă, însă, o simplă neîntocmire a actelor contabile ale debitoarei, ci se impune demonstrarea unei legături de cauzalitate între neținerea contabilității în conformitate cu legea și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Deși evidențiază că între cauzele ajungerii debitoarei în insolvență au fost indicate de către lichidatorul judiciar cu titlu de ipoteză, managementul deficitar al resurselor financiare și neglijarea responsabilităților ce le reveneau în calitate de administratori statutari, judecătorul sindic apreciază în mod eronat că nu s-a stabilit raportul de cauzalitate între fapta imputată și starea de insolvență .
Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare, care a constituit condiția necesară ,adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs .
Complexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței.
Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită ,fie nu au împiedicat această desfășurare ,deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor nedorite, între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditoarei recurente .
Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul.
Curtea apreciază că judecătorul sindic a reținut în mod greșit starea de fapt, întrucât nu a dat relevanța cuvenită înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, fapt ce a dus la concluzia greșită a nedovedirii raportului de cauzalitate între fapta imputată, prevăzută de art. 138 lit. d in Legea nr. 85/2006 și prejudiciul invocat .
Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții ,cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară,dar și condițiile cauzale,adică faptele care au mediat acțiunea cauzală .
În cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat.
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea.
În prezenta cauză, Curtea apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care nu a predat lichidatorului judiciar documentele contabile prevăzute în art. 28 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Pârâtului, în calitate de administrator, îi revenea obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind solidar răspunzători pentru
modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990.
Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații ceea ce denotă că există un raport de cauzalitate suficient de caracterizat în această ipoteză .
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se confirmă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
Curtea apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Pentru aceste considerente, reținând incidența motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ, Curtea va admite recursul declarat de debitoarea SC S. -T. -B. S. PRIN LICHIDATOR J. C.I.I. M. R.
împotriva sentinței civile nr. 5625 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1 al T. ui Maramureș pe care o modifică în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâtul la suportarea din averea proprie a pasivului în cuantum de 2000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea SC S. -T. -B. S. PRIN LICHIDATOR J. C.I.I. M. R. împotriva sentinței civile nr. 5625 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș pe care o modifică în sensul că admite acțiunea și obligă pârâtul la suportarea din averea proprie a pasivului în cuantum de 2000 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
G.
V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.2 ex./_ Jud.fond. SA
| ← Sentința civilă nr. 141/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 4818/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
