Sentința civilă nr. 3496/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3496/2013
Ședința publică din data de 16 decembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de către reclamantul C.I.I. D. A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. C. T.
DSR.L., în contradictoriu cu pârâții A. S. Z. și G. R., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței S.C. C. D. T. S.R.L., C.I.I. D. A., d-na practician în insolvență D. A., lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar dovada transmiterii, cu scrisoare recomandată, a cererii și a înscrisurilor pârâtului G. R., în Ungaria.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă reprezentantei lichidatorului judiciar cuvântul asupra cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii, astfel cum a fost formulată și obligarea pârâților la plata pasivului în cuantum de 75.113,10 lei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că prin cererea formulată la data de 31 mai 2013 reclamanta
C.I.I. D. A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. C. T. D.
S.R.L. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții A. S. Z. și G. R., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 75.113,10 lei, reprezentând pasivul debitoarei.
În motivare, lichidatorul judiciar a arătat că A. S. Z. și G. R. au avut calitatea de administratori statutari ai debitoarei, conform informațiilor furnizate de
O.R.C. C. .
A notificat prin scrisoare cu confirmare de primire atât administratorii statutari ai debitoarei, cât și societatea debitoare, prin adresele nr. 232, 233 și 234/_, prin care a solicitat depunerea actelor contabile la dosar, în vederea verificării în mod concret a gestiunii patrimoniului, pentru a constata relațiile comerciale în care a fost angajată societatea.
Ultimele informații economice sunt cele luate din bilanțul contabil și contul de profit și pierdere afișat pe site-ul M.E.F. încheiat la_, în care sunt reflectate active imobilizate în sumă de 247.825 lei, active circulante în sumă de 584.286 lei, constând din: stocuri - 179.890 lei, creante - 350.985 lei și casa și cont în bancă - 53.411 lei.
Administratorii statutari, A. S. Z. și G. R. nu au predat actele contabile și nici o listă a bunurilor debitoarei, bilanțul contabil și contul de profit și pierderi, ultima balanță de verificare și lista cu creditorii. Neavând acces la informațiile și actele contabile, lichidatorul judiciar nu și-a putut exercita atribuțiile în vederea valorificării bunurilor din patrimoniu și a recuperării creanțelor.
Prin valorificarea activelor imobilizate și a activelor circulante s-ar fi putut plăti integral datoria catre creditorii debitoarei.
La postul bilanțier "clienți"; au fost înregistrate creanțele proprii ale societății în sumă de 350.985 lei.
Datorită faptului că administratorii statutari nu au prezentat actele contabile, respectiv balanța de verificare analitică a clienților, lichidatorul judiciar arată că nu
poate concluziona dacă aceste creanțe au fost recuperate, ceea ce o determină să prezume că, pe de o parte, în situația recuperării sumelor, acestea au fost însușite, iar pe de altă parte, că din neglijența lor acestea nu au fost recuperate, în ambele cazuri, aceste acțiuni sau inacțiuni, constituind fapte ilicite, cauzatoare de prejudiciu în dauna creditorilor.
Aceste constatări denotă conduita culpabilă a administratorilor statutari, fapta ilicită constând în nevalorificarea bunurilor menționate pentru a aduce venituri societății, iar între această faptă săvârșită cu vinovăție și prejudicierea creditorilor există legătură cauzală.
Astfel că, se poate aprecia că acestea au fost folosite în interes propriu al administratorilor statutari sau a unei alte persoane, fiind incidente prevederilor art. 138, ali.1, lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Mai mult, administratorii statutari nu au depus nici bilanțul contabil aferent anului 2010. In baza Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, conform art. 71, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar conform art. 11 din Legea contabilității nr. 82/1991 prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorilor.
Astfel se poate aprecia că sunt incidente prevederilor art. 138, ali.1, lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar consideră că faptele administratorilor stautari ai debitoarei SC C. T. DS îndeplinesc condițiile răspunderii civile delictuale a acestora, respectiv există fapte ilegale sãvârșite de cãtre acestia și pe care le-a dezvoltat în cuprinsul cererii, respectiv administratorii statutari - A. S. Z. și G. R. au fãcut sã disparã unele documente contabile, au ținut o contabilitate fictivã sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau au ascuns unele active, faptã care i-a determinat sã nu predea lichidatorului judiciar documentele contabile ale debitoarei falite prevãzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006; existã paguba determinatã de faptele ilicite ale administratorilor statutari, pagubã care se ridicã la suma de 75.113,10 lei - reprezentând datoriile societãții debitoare fațã de creditori, doveditã prin tabelul definitiv pe care îl anexãm prezentei cereri; faptele ilicite enumerate mai sus au fost sãvârșite de cãtre administratorii statutari cu intenția de a sustrage debitoarea de la plata obligațiilor care îi reveneau fațã de creditorii sãi și, desigur, la însușirea în mod ilegal a lichiditãților care prezumãm cã s-a fi putut crea prin încasarea debitului evidențiat în patrimoniul debitoarei și a disponibilitãților bãnești din casieria debitoarei; existența unui raport de cauzalitate între faptele ilicite ale administratorilor debitoarei săvârșite cu vinovăție și prejudicierea creditorilor cu suma totală de 75.113,10 lei; aceastã pagubã a fost determinatã de cãtre administratorii debitoarei falite prin sãvârșirea faptelor ilicite la care s-a referit.
In concluzie, pentru motivele expuse lichidatorul judiciar solicită admiterea cererii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele
:
Prin sentința civilă nr. 980/_ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei S.C. C. T. DSR.L. la solicitarea creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a județului C. .
Anterior deschiderii procedurii insolvenței calitatea de asociați și de administratori statutari ai societății debitoare au deținut-o pârâții.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le -ar f i impu tab ilă ap ar iț ia
s tăr ii de insolvență a debitoare i…
, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului
debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă
persoană c are a c auz at s tare a de insol vență a deb itorulu i,
prin fapta de (a) a folosi
bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, respectiv (d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea
.
Angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, existența vinovăției autorului faptei ilicite pentru cauzarea insolvenței debitoarei, existența unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.
Revenind la procedura specială a antrenării răspunderii civile delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, fiind direct răspunzătoare de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit. c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În speță, s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea de către pârâți, în calitate de administratori ai societății C. T. DSR.L., faptă care rezultă din nedepunerea situațiilor contabile declarative anuale.
Însă, între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate de către instanță pentru că, pe de o parte legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, iar pe de altă parte textul legal este explicit - în măsura identificării persoanei care prin săvârșirea uneia din/unor fapte(le) ilicite enumerate să fi cauzat starea de insolvență. Prejudiciul constă în imposibilitatea creditorului de a-și recupera creanța datorită faptei ilicite a administratorului statutar care a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Prezumția este definită de vechiul cod civil ca fiind ˝consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut˝.
Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la faptul necunoscut, al ajungerii debitoarei în stare de insolvență ar trebui să fie aplicabilă tuturor spețelor identice ulterioare și anterioare.
Or, din modul în care este redactat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă fără dubiu că simpla existență a faptelor ilicite enumerate la lit. a-g nu atrag de plano răspunderea civilă delictuală, ci trebuie dovedită cauzarea stării de insolvență de către acea persoană.
Pe de altă parte, din faptul vecin și conex al neținerii contabilității societății debitoare nu se poate trage automat concluzia că acea societate nu poate decât să ajungă în stare de insolvență, întrucât în practică există suficiente contraexemple, fiind de notorietate situația acelor societăți care, datorită nedepunerii actelor contabile, respectiv neținerii contabilității în conformitate cu legea sunt dizolvate de drept, ajungând în stare de lichidare, iar ulterior sunt radiate, fără a se deschide procedura insolvenței față de acestea.
Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității de către societatea debitoare și se solicită a se aplica prezumția ajungerii societății în stare de insolvență.
Concluzionând, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității de către foștii administratori statutari.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă ilicită imputată pârâților - folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane - judecătorul sindic reține că deși nu au predat actele contabile și bunurile societății, din
bilanțul contabil aferent anului 2010 rezultând că debitoarea a avut la finele anului 2010 în propriul patrimoniu active imobilizate în cuantum de 247.825 de lei și active circulante în sumă de 584.286 lei, constând în: stocuri - 179.890 lei, creanțe - 350.985 lei și casa și cont în bancă - 53.411 lei.
Astfel, prin fapta de a desfășura activitate comercială fără a justifica modul în care asociații și, totodată, administratorii statutari ai debitoarei și-au îndeplinit obligațiile față de debitorii societății, este rezonabil a prezuma că pârâții au folosit bunurile societății în folos propriu sau în folosul altor persoane, iar nu în interesul societății, care datorită neachitării la scadență a datoriilor a ajuns în stare de insolvență. Astfel, pârâții ar fi putut achita datoria către DGFP C., raportat la disponibilitățile bănești aflate în casă și în cont, de 53.411 lei și la valoarea activelor imobilizate de 247.825 de lei, active care nu au fost predate lichidatorului judiciar, deși pârâții au fost notificați în acest sens, ceea ce a condus în mod evident societatea debitoare în stare de insolvență, cauzând creditorilor bugetari un prejudiciu în cuantum de 75.113,10 lei care nu poate fi recuperat datorită nepredării activelor imobiliare ale debitoarei de către pârâți lichidatorului judiciar și datorită folosirii de către pârâți în folos propriu sau al altor persoane a bunurilor societății.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, Tribunalul va admite acțiunea formulată de reclamanta C.
D. A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC C. T. DS împotriva pârâților A. S. Z. și G. R. și, în consecință, va obliga pârâții în solidar la suportarea întregului pasiv al debitoarei SC C. T. DS în cuantum de 75.113,10 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
:
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar C. D. A. al debitoarei SC
T. DS, având număr de înregistrare în registrul comerțului J_ și CUI 16926700 împotriva pârâților A. S. Z., născut în_, domiciliat în localitatea H. 4080, C. U. nr. 6, jud. H., B., Ungaria și G. R., născut la data de_, domiciliat în localitatea H. 4080, Ady E. K. nr. 35, FSZ.2a, jud. H., B., Ungaria și, în consecință:
Obligă pârâții în solidar la suportarea întregului pasiv al debitoarei SC C. T.
S. în cuantum de 75.113,10 lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 16 decembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red.DH/tehnored.AA 5 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 45/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1733/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
