Decizia civilă nr. 5630/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a13
DECIZIE CIVILĂ Nr. 5630/2013
Ședința publică de la 14 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător C. I.
Judecător A. M. C. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de SC D. I. SRL V. împotriva sentinței civile nr. 412 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimații SC C. SA, SC C. SA PRIN LICHIDATOR J. C. DE I. T. S., având ca obiect contestație la tabelul preliminar.
Pentru acest termen de judecată întregirea completului de judecată 2RI se face prin participarea d-nei judecător A. M. C., aflată pe programarea de permanență conform procesului verbal atașat.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.412 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a13 al Tribunalului Sălaj s-a admis contestația formulată de debitoarea SC C. SA J. și s-a dispus reducerea creanței creditorului SC D. I. SRL din tabelul preliminar la suma de 775,05 lei în loc de 4.948,84 lei, sens în care se va reface tabelul .
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că debitoarea SC C. SA a formulat contestație împotriva tabelului preliminar de creanțe solicitând reducerea creanței creditorului S. D. I. S. de la suma de 4.173,79 lei la suma de 775,05 lei cu motivarea că între părți s-au născut obligații reciproce situație în care operează compensarea.
Creditorul S. D. I. S. a solicitat respingerea ca nefondată a contestației arătând în motivare că nu datorează nimic debitoarei în baza facturii nr.1. /_ . Debitoarea nu a înregistrat în contabilitate un număr de șapte facturi storno în valoare de 903,96 lei, astfel ar rămâne un debit în sumă de 3.269,83 lei. Din acest debit se scade suma de 48,36 lei (compensare inexistentă) și suma de 32,24 lei ( diferența de înregistrare contabilă) rezultă suma de 3.188,73 lei. Având în vedere că creditorul a achitat suma de 3.213,73 lei la data de_ rezultă că debitoarea, pe lângă debitul inițial mai datorează creditorului suma de 25 lei.
Administratorul judiciar C. de I. T. a solicitat respingerea contestației ca nefondată cu motivarea că nu operează compensarea nefiind aplicabile dispozițiile art.52 din lege, ținând cont de faptul că noțiunea de
,,creditori"; primește un sens mai restrâns față de creditorul unei societăți comerciale neaflate sub incidența acestei legi.
Asupra cauzei de față:
Potrivit dispozițiilor art.52 din Legea insolvenței nr.85/2006 deschiderea procedurii insolvenței nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea unei creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.
Dispozițiile art.1616 Codul civil definesc compensarea ca fiind un mijloc de stingere a două obligații reciproce până la suma concurența sumei mai mici dintre ele. Atât în condițiile vechiului cod cât și în lumina noului cod, prin compensație se pot stinge orice fel de obligație indiferent că au izvor contractual sau extracontractual.
Nici unul dintre cazurile în care compensația este exclusă enumerate de art.1618 nu se regăsesc în speță.
Datoriile reciproce privesc sume de bani ce rezultă din relațiile comerciale conform facturilor nr.300001733/_ în valoare de 4.948,84 lei emisă de creditor și nr._ 12 în valoare de 5.307,20 lei, din care se scade sumele din facturile storno.
Ca urmare a compensării, după valorificarea facturilor storno, debitoarea mai datorează suma de 775,05 lei, sens în care s-a admis contestația și se dispune refacerea tabelui.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. D. I. S.A. B.
, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat; modificarea sentinței atacate și respingerea contestației formulată de către debitoarea
C. S.A. ca neîntemeiată
.
În motivele de recurs se arată că Societatea a solicitat inscrierea la masa credala a debitoarei cu suma totala de 4.948,84 Lei reprezentând contravaloarea rebate-ului pe trimestrul IV 2011 pentru cifra de afaceri realizata ca urmare a achiziționării produselor comercializate de către debitoare si rebate-ul de marketing pentru trimestul IV 2011 ca urmare a cifrei de afaceri realizata, în baza Contractului de vânzare - cumpărare nr. 8034/_ (numit in cele ce urmează "Contractul"), conform facturii fiscale nr. 30001733/_ in suma de 4.948,84 Lei.
A arătat ca, deși era datoare a plăti integral sumele datorate la data emiterii facturii (având in vedere ca prin Contract nu s-a stabilit un termen de plata), cum debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile de plată izvorâte, în baza Contractului, din factura mai sus precizata nici până la data depunerii cererii de creanța, se impune admiterea la masa credală a debitoarei S. C. S.A., respectiv în tabelul de creanțe, a creanței Societății in suma de 4.948,84 Lei.
Debitoarea a contestat creanța Societății motivat de faptul ca Societatea, la rândul sau, ar datora debitoarei suma de 4.173,79 Lei reprezentând contravaloarea parțial a facturii nr. 1. /_ in valoare totala de 5.418,89 Lei.
Prin sentința recurată judecătorul sindic a admis contestația formulata de către debitoarea S. C. S.A. si a dispus reducerea creanței Societății din tabelul preliminar la suma de 775,05 Lei, in loc de 4.948,84 Lei.
Consideră că netemeinic si nelegal, judecătorul sindic a reținut ca societatea îi datorează debitoarei S. C. S.A. suma de 4.173.78 lei.
Făcând o apreciere eronată asupra situației de fapt, a probelor de la dosarul cauzei, instanța fondului nu a sesizat că societatea nu datorează către debitoarea S. C. S.A. contravaloarea parțiala a facturii nr. 1. /_, respectiv suma de 4.173,79 Lei.
Astfel, invederează ca in situația contabila prezentata de către debitoare lipsesc un număr de 7(sapte) facturi de storno (cu minus), emise de către debitoare pana la data deschiderii procedurii de insolventa, in valoare totala de 903,96 lei.
Așadar, daca se scade contravaloarea celor șapte facturi strono, respectiv suma de 903,96 lei, din valoarea parțial a facturii nr. 1. /_ in cuantum de 4.173,79 lei, rezulta o suma ce mai trebuie stinsa in cuantum de 3.269,83 lei.
Face precizarea ca nici suma de 48,36 lei (suma ce apare ca si compensata in situația contabila atașata contestației de către debitoare - poziția 4) nu a fost compensata (nu apare in situațiile sale contabile).
Mai mult, factura nr. 1. /_ (in situația contabila atașata contestației de către debitoare - poziția 36) apare înregistrata diferit in situațiile noastre contabile. Astfel, in situația contabila a debitoarei apare inregistrata cu suma de - 947,36 lei, iar in situația societății apare cu suma de -915,36 lei.
Pe de alta parte arătam ca societatea a achitat suma de 3.213,73 lei către debitoare la data de_, deci ulterior emiterii facturii nr. 1. /_ emisa de către debitoare. Prin aceasta plata a fost inchis soldul pe care societatea il avea fata de debitoare.
In concluzie, daca din valoarea de 4.173,79 lei invocata de către S. C.
ca reprezentând o datorie a societății fata de aceasta (mărfuri livrate conform facturii nr. 1. /_ ) se scade: valoarea facturilor de storno (903,96 lei); suma de 48,36 lei (compensarea inexistenta); suma de 32.24 lei (diferența de înregistrare contabila aferenta facturii 1. /_ ); suma de 3.213,73 lei achitata către debitoare la data de_, rezulta ca Societatea nu mai are obligații de plata fata de debitoarea S. C. S.A, fiind stinsa/achitata integral contravaloarea facturii fiscale nr. 1. /_, iar S. C. S.A datorează societății suma 4.948,84 Lei la care se mai adaugă si suma de 25 lei.
In concluzie, ceea ce a invederat instanței de fond este faptul ca S. C.
S.A datorează societății suma de 4.948,84 lei; nicidecum debitoarea nu poate invoca faptul ca societatea îi datorează suma de 4.173.79 Lei deoarece aceasta suma a fost stinsa/achitata, motiv pentru care se impune respingerea contestației formulata de către debitoare.
Date fiind cele de mai sus, rezulta ca judecătorul sindic a reținut, neîntemeiat, ca exista datorii reciproce, ceea ce am arătat prin intampinare fiind exact contrariul in sensul ca societatea nu îi datorează debitoarei suma de 4.173,78 lei deoarece aceasta suma a fost stinsa/achitata.
Arată că instanța fondului nu a analizat în mod efectiv, arsumentele aduse in apărare de către Societate si probatoriul administrat de către societate in cauză, nu a procedat la o înlăturare, motivata si arsumentata. a susținerilor societății si a acelor probe prezentate de către Societate in sprijinul faptului ca
societatea nu îi datorează debitoarei suma de 4.173,78 Lei deoarece aceasta suma a fost stinsa / achitata.
Consideră că instanța fondului nu a motivat concret si suficient sentința, limitandu-se, fara o argumentare corecta in fapt si in drept si fara a se raporta la apărările formulate de cate Societate si la probatoriul administrat in cauza de către societate, a retine ca exista datorii reciproce care privesc sume de bani ce rezulta din relațiile comerciale conform facturilor nr. 30001733/_ in valoare de 4.948,84 lei emisa de către Societate si nr. 1. /_ in valoare de 5.307,20 lei emisa de către S. C. S.A., când în fapt contravaloarea celei de a doua facturi a fost stinsa/achitata, asa cum am arătat.
Apreciază că în mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Indiscutabil, orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și de a pretinde organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, instanță care are în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii. într-adevăr, atâta timp cât în considerente instanța nu analizează probele care au fost administrate, nu stabilește împrejurările de fapt esențiale în cauza, nu evocă normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesustinută si pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced. O astfel de hotărâre devine arbitrară și nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o casare/modificare chiar dacă, strict teoretic, instanța s-a pronunțat pe "fond", respingând acțiunea nu pe excepție ci ca "neîntemeiată" sau, după caz, s-a pronunțat prin admiterea acțiunii, în integralitate sau în parte.
Așadar, instanța de fond nu era dispensată de obligația legală de a releva punctual motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat fiecare din apărările formulate de catre Societate si/sau probele administrate de catre Societate.
Mai mult, raportat la omisiunea primei instanțe de analiza și cerceta, în mod efectiv, apărările Societății - motive ce necesitau un răspuns specific și explicit, a fost încălcat astfel in mod flagrant dreptul Societății la un proces echitabil. în aceste condiții, Societății i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin modificarea sentinței atacate și reluarea judecării cauzei, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.
Motivarea deciziei nu poate să fíe implicită, ci trebuie să se refere la criticile în concret formulate de Societate și la argumentele de fapt și de drept pentru care acestea nu au putut fi primite (a se vedea C.S.J., secția civilă, decizia nr. 827/2001).
Astfel, consideră că instanța fondului trebuia sa arate prin sentința care sunt motivele pentru care au fost înlăturate apărările Societății referitoare la stingerea/achitarea facturii 1. /_ in valoare de 5.307.20 Lei precum si probele propuse de catre Societate, respectiv trebuia sa arate: de ce nu s-a ținut cont de cele șapte facturi de storno invocate de catre Societate; de ce nu s-a ținut cont de inexistenta compensării sumei de 48.36 lei (suma ce apare ca si compensata in situația contabila atașata contestației de catre debitoare - poziția 4); de ce nu s-a ținut cont de înregistrarea greșita a facturii nr. 1. /_ (in situația contabila atașata contestației de catre debitoare - poziția 36); de ce nu s- a ținut cont de plata, in suma de 3.213.73 Lei, efectuata de catre Societate la data de_ .
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere prevederile art.304, 3041din codul de procedură civilă de la 1865, Curtea reține următoarele:
Debitorul SC C. SA prin administrator special a formulat contestație la tabelul preliminar întocmit de administratorul judiciar, invocând compensarea legală a creanței pe care acesta o datorează creditoarei SC D. I. SRL cu creanța reciprocă pe care cea din urmă i-o datorează.
Judecătorul-sindic a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art.1616 C.civ.privind compensarea ca mijloc de stingere a obligațiilor reciproce și prin urmare, a apreciat că debitoarea mai datorează creaditoarei doar suma de 775,05 lei, sens în care a admis contestația și a dispus modificarea tabelului preliminar în acest sens. Pentru aceasta, s-a avut în vedere datoriile reciproce rezultate din relațiile comerciale conform facturilor nr. 300001733 din_ în valoare de 4.948,84 lei emisă de creditor și nr.1. din_ în valoare de 5.307,20 lei din care se scade sumele din facturile storno.
Din actele dosarului, Curtea reține că recurenta creditoare a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma totală de 4.948,84 lei reprezentând contravaloare factură fiscală nr.30001733 din_, stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare nr.8034 din_ .
Debitoarea a contestat creanța susținând la rândul său că ar datora debitoarei suma de 4173,79 lei reprezentând contravaloarea parțială a facturii nr.1. din_ în valoare de 5418,89 lei.
Prin hotărârea recurată, judecătorul-sindic a admis contestația debitoarei și a dispus reducerea creanței creditoarei recurente la suma de 775,05 lei. Această hotărâre a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev.de art.304 pct.9 C.pr.civ.
Astfel, făcând o apreciere eronată asupra situației de fapt, a probelor de la dosar, prima instanță nu a sesizat că recurenta nu datorează debitoarei contravaloarea parțială a facturii nr.1. din_ respectiv suma de 4.173,79 lei. Aceasta deoarece, în situația contabilă prezentată de debitoare lipsesc un număr de șapte facturi storno emise de către debitoare până la data deschiderii procedurii de insolvență, în valoare totală de 903,96 lei care au fost evidențiate în mod distinct în situația contabilă și atașate prezentului recurs (f.7-14).
Așadar, dacă se are în vedere contravaloarea celor șapte facturi storno, respectiv suma de 903,96 lei din valoarea parțială a facturii în cuantum de 4173,79 lei, rezultă o sumă ce mai trebuie stinsă în cuantum de 3269,83 lei.
Totodată, recurenta a achitat la data de_ către debitoare suma de 3213,73 lei (f.6 dos.recus). În ceea ce privește suma de 48,36 lei, sumă ce apare
compensată în situația contabilă atașată contestației de către debitoare - poziția 4, rezultă cu evidență din actele depuse în recurs că potrivit evidenței contabile a recurentei, aceasta nu a fost compensată, la fel fiind și situația sumei de 32,24 lei diferență de înregistrare contabilă aferentă facturii 1. /_ .
În concluzie, dacă din valoarea de 4173,79 lei invocată de către debitoare ca reprezentând o datorie a societății față de aceasta, se scad valoarea facturilor storno (903,96 lei); compensarea inexistentă (48,36 lei); diferența de înregistrare contabilă aferentă facturii 1. din_ (32,24 lei), precum și plata făcută către creditoare la data de_ (3213,73 lei), rezultă că recurenta nu mai are obligații de plată față de debitoare, fiind stinsă prin plată contravaloarea facturii fiscale nr.1. din_ .
Așa fiind, nu poate opera în speță compensarea legală, nefiind întrunită condiția existenței unor datorii reciproce între părți și prin urmare, contestația
formulată de debitoare împotriva tabelului preliminar de creanțe apare ca fiind neîntemeiată, urmând ca în conformitate cu disp.art.73 din Legea nr.85/2006 să fie respinsă ca atare.
Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr.civ., raportat la art.8 din Legea nr.85/2006, recursul declarat de creditoarea SC D. I. SA B. este întemeiat, urmând a fi admis, iar în baza art.304 pct.9 C.pr.civ., raportat la art.73 din Legea nr.85/2006, hotărârea judecătorului sindic va fi modificată în sensul respingerii contestației formulată de debitoarea SC C. SA prin administrator special.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC D. I. SA B. împotriva sentinței civile nr. 412 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a13 al Tribunalului Sălaj pe care o modifică în sensul că respinge contestația formulată de debitoarea SC C. SA.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
D. | P. C. | I. | A. | M. | C. |
GREFIER
M. N. ȚÂR
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.DP
| ← Sentința civilă nr. 3570/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 236/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
