Decizia civilă nr. 722/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 722/2013
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător A. -I. A. Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursurilor declarate de P. S. - ADMINISTRATOR S. AL SC I. T. SRL IP și creditoarele SC U. L.
C. I. SA și SC B. P. SA împotriva sentinței civile nr. 4549 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S. în contradictoriu cu
intimații SC I. T. SRL, SC I. T. SRL PRIN ADMINISTRATOR J. S.
P. I. 2. I., având ca obiect contestație la tabelul creditorilor.
La apelul nominal, făcut în cauză, la prima și la a doua strigare se prezintă av. A. Bob în reprezentarea intereselor recurentei, SC U. L.
C. I. SA, cu împuternicire avocațială aflată la fila 45 din dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovat de către creditoare sunt legal timbrate, fiecare cu taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și au aplicate timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.
Recursul promovat de către administratorul special nu este legal timbrat lipsind taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență - întâmpinare prin care se solicită respingerea în totalitate a celor trei recursuri și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, față de împrejurarea că deși legal citată recurenta P. S.
- administrator special al SC I. T. SRL IP ( fila 35) cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 aferente judecării cererii formulate nu și-a îndeplinit această obligație. Motiv pentru care, invocă din oficiu, în temeiul art.137 C.pr. civilă coroborat cu art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 excepția nelegalei timbrări.
Reprezentanta recurentei SC U. L. C. I. SA solicită admiterea excepției și anularea recursului declarat de administratorul special ca netimbrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Reprezentanta recurentei SC U. L. C. I. SA solicită admiterea recursului declarat de partea litigantă pe care o reprezintă, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii contestației formulate de către creditoare împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei. În susținere se arată că în urma verificării declarațiilor de creanță a fost respinsă creanța U., creditoarea formulând contestație la tabel care a fost și aceasta respinsă. În ceea ce privește aplicarea în speță a dispozițiilor Legii nr. 193/2000, instanța de fond nu a fost învestită cereri. Mai mult de atât părțile care au contractul de leasing sunt comercianți persoane juridice, în speță neputându-se reține dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000. Societatea debitoare nu se înscrie în sfera noțiunii de consumator în care se încadrează doar persoanele fizice și grupurile de persoane fizice.Părțile au prevăzut la art.4.2 din contractul de leasing o clauză penală prin care s-au înțeles să evalueze prejudiciul pe care l-ar suferi locatorul în cazul în care nu-și va îndeplini obligațiile asumate. Suma de 285.659 lei reprezintă daune interese și nu o executare a contractului de leasing.La fila 104 și 105 din dosarul de fond sunt depuse dovezi cu privire la aceasta.
În ceea ce privește recursul declarat de SC B. P. SA arată că lasă la aprecierea instanței să se pronunțe asupra acestuia.
Curtea, reține cauza în pronunțare și amână pronunțarea în cauză pentru data de 29 ianuarie 2013.
C u r t e a ,
Prin sentința civilă nr. 4549 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S. au fost respinse ca nefondate contestațiile formulate de creditorii P. S., administrator statutar și administrator special al debitoarei SC I. T. SRL, U. L. C. I. SA și SC B. P. SA
împotriva tabelului preliminar de creanțe întocmit la debitorul SC I. T. SRL.
În considerente se reține că administratorul statutar al debitoarei SC I.
T. SRL a solicitat înlăturarea din tabelul preliminar de creanțe a creditorului D. R. pentru A. și O. V. C., arătând în motivare că creanța în cuantum de 151.360 lei ce constituie contravaloarea facilităților vamale acordate în baza OUG nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate nu este datorată deoarece certificatul de investitor în zona defavorizată care a fost retras pentru nedepunerea anexei 9 prevăzută de Normele metodologice de aplicare a Ordonanței, a fost reatribuit, constatându-se că obligațiile instituite au fost respectate.
Creditorul U. L. C. I. S.A. a contestat tabelul preliminar de creanțe, solicitând înscrierea în tabel a întregii creanțe solicitate în sumă de 377.137,49 lei, deci și suma de 285.659 lei reprezentând ratele până la
împlinirea contractului de leasing arătând în motivare, în esență, că în acest sens a fost inserată în contract clauza penală pentru nerespectarea culpabilă de către utilizator a obligațiilor asumate.
Creditorul SC B. P. SA B. a contestat tabelul preliminar întocmit la debitorul SC I. T. SRL, solicitând înscrierea în tabel cu o creanță certă, lichidă și exigibilă nu sub condiție și modificarea procentului de vot de la 9,17% la 50,83%, arătând în motivare următoarele:
În contractul de credit părțile au inserat clauza potrivit căreia dacă împrumutul devine voluntar sau involuntar, dizolvat sau falit, toate sumele datorate de împrumutat băncii, incluzând creditul, dobânda, dobânda
penalizatoare, comisioanele și orice costuri și cheltuieli, devin scadente și plătibile imediat, fără nicio notificare, somație sau procedură prealabilă.
Ca urmare a înscrierii în tabel a creanței totale de 393.589,87 lei, procentul de vot se modifică de la 9,17 % la 50,83%.
Prin întâmpinare, administratorul judiciar soc. prof. I. 2. I. a solicitat respingerea ca nefondate a contestațiilor arătând, în esență următoarele:
Clauza cuprinsă în contractul de credit cu privire la plata cu titlu de daune interese a ratelor ulterioare rezilierii contractului până la împlinirea duratei contractului,are caracter abuziv, având în vedere și împrejurarea că finanțatorul a preluat bunul de la data rezilierii contractului.
Fiind o clauză abuzivă aceasta nu crează obligații pentru consumator.
Referitor la contestația formulată de creditorul B. P. SA, aceasta nu este fondată deoarece clauza trebuie interpretată în sensul că întreaga sumă va deveni scadentă la data intrării în faliment a debitoarei, nu în faza reorganizării judiciare.
Administratorul statutar al societății debitoare a solicitat respingerea ca nefondată a contestațiilor.
Creditoarea SC I. T. SRL nu a depus facturi care să cuprindă datoria debitoarei.
Apoi, clauza invocată de creditoare este o veritabilă clauză leonină în care finanțatorul a prevăzut o contraprestație în favoarea sa cu mult mai mare decât beneficiul cocontractantului său.
Contestația creditorului B. P. SA nu este fondată având în vedere că, clauza invocată de acesta prevede situația în care societatea debitoare este dizolvată sau falită, iar aceasta se află în faza de observație cu intenția de a depune un plan de reorganizare.
Asupra contestațiilor formulate:
Prin procesul-verbal de control nr. 14033/S/132/_ întocmit de
D. R. Vamală C., s-a constatat că SC I. T. SRL are obligația de a plăti suma de 122.480 lei facilități vamale, acordată necuvenit în baza
O.G. nr. 24/1998. Contestația formulată de debitoare a fost respinsă prin Decizia nr. 14/_ iar plângerea împotriva acesteia a fost respinsă ca tardiv formulată prin sent. civ. nr. 817/_ a T. ui S., rămasă
irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia civilă nr. 2267/_ a Curții de A. C. . Titlul care atestă obligația de plată ce revine debitoarei este valid, astfel că instanța urmează să respingă ca nefondată contestația debitoarei.
Creanța creditorului U. L. C. I.F.N. SA a fost inclusă parțial în tabel, anume suma de 91.478,49 lei, echivalentul ratelor scadente neachitate, fiind respinsă pentru suma de 285.659 lei daune interese reprezentând ratele pe perioada de la rezilierea contractului la împlinirea acestuia.
Clauza contractuală care prevede această obligație cuprinde și obligația utilizatorului de a restitui bunul ce formează obiectul leasingului.
Acest cumul de obligații pentru debitoare fără nicio contraprestație din partea finanțatorului conferă clauzei caracterul de clauză abuzivă, astfel că, având în vedere disp. art. 4 din Legea nr. 193/2000 care transpune în dreptul intern Directiva nr. 93/13/CEE, aceasta nu produce obligații pentru consumator.
Bunul ce a format obiectul leasingului a fost ridicat de finanțator la data de_, astfel că acesta nu mai poate beneficia și de ratele aferente perioadei de la reziliere la împlinirea contractului, pentru că ar însemna o îmbogățire fără justă cauză.
Finanțatorul nu a făcut dovada valorificării bunului pentru constatarea unei eventuale diferențe dintre valoarea obținută și valoarea ratelor până la împlinirea contractului.
Prin intrarea în posesia bunului se consideră că prejudiciul a fost recuperat de către creditor, astfel că, contestația acestuia urmează să fie respinsă ca nefondată.
Creanța creditorului B. P. SA a fost acceptată în întregime, însă a fost inclusă în tabel diferențiat: suma de 42.589 lei echivalent a sumei de 9791,25 euro cu titlu de creanță certă, lichidă și exigibilă, iar suma de 393.589,87 lei echivalent a 90.486,67 euro, reprezentând ratele de achitat ulterior deschiderii procedurii insolvenței, cu titlu de creanță sub condiție.
Clauza contractuală invocată de creditoare cu privire la faptul că întreg împrumutul devine scadent, vizează situația în care societatea debitoare este dizolvată sau falită, însă această situație (condiție) nu este realizată, deoarece societatea debitoare se află în faza de observație exprimându-și intenția de a depune un plan de reorganizare. Condiția se va
împlini în situația în care societatea va intra în faliment din motivele enumerate de art. 107 din Legea insolvenței.
Linia de credit a fost aprobată pentru dezvoltarea economică a societății, scop ce poate fi îndeplinit și prin reorganizarea judiciară a societății în condițiile folosirii eficiente a liniei de credit.
De altfel, scopul primordial al legii este reinserția economică a agentului economic, situație ce profită deopotrivă și creditorilor, care vor putea fi îndestulați pe bază de plan.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța a respins contestațiile ca nefondate.
Împotriva sentinței a declarat recurs P. S. ,
solicitând modificarea partiala a acestei sentinte, in sensul de admitere a contestatiei pe care a formulat-o impotriva inscrierii in tabloul de creante a creantei pretinse de catre DRAOV C. .
În motivarea recursului arată că in data de_ societatii I. T. SRL i s-a atribuit de catre Consiliul pentru Dezvoltare R. Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, Certificatul definitiv de investitor in zona defavorizata nr.709/_, conform prevederilor OG nr.24/1998 rep.
Arată că i-a fost atribuit certificatul de investitor in zona defavorizata si nu certificat provizoriu de investitor in zona defavorizata, ceea ce arata faptul ca indeplinea conditiile prevazute de lege pentru obtinerea acestuia inca de Ia inceput.
Urmare a atribuirii acestui certificat a achizitionat, din import, un numar de 5 masini de transport marfa, pentru care a fost scutită de plata taxelor vamale.
In data de_ aceeasi institutie care a eliberat Certificatul de investitor in zona defavorizata nr.709, retrage societatii I. T. SRL acest certificat.
Hotararea de retragere avea la baza neindeplinirea unei obligatii formale, respetiv nedepunerea Anexei nr.9, trimestriala, prevazuta de Normele metodologice de aplicare a OG nr.24/1999 si a fost emisa sub nr.194/_ . Obligativitatea depunerii este prevazuta in Normele metodologice de aplicare si nu in actul normativ de baza, respectiv OG nr.24/1998 republicată. Aceasta Hotarare nu i-a fost comunicata niciodata, si a intrat in posesia ei in data de_ cand a fost la ADRNV C. pentru a solicita informatii legate de certificatul de investitor in zona defavorizata.
In data de_ prin Hotararea Consiliului pentru Dezvoltare R. Regiunea Nord Vest, se reatribuie Certificatul de investitor in zona defavorizata nr.709/_ agentului economic SC I. T. SRL.
In intervalul de timp_ -_ s-au petrecut urmatoarele fapte: D.
R. Vamala C. a efectuat in data de_, un control la SC I. T. SRL stabilind in sarcina acesteia obligativitatea platii sumei de 122.480 RON cu titlu de facilitati vamale acordate si necuvenite in baza OG nr.24/1998 republicată. Acest control nu s-a desfasurat in prezenta nici unui reprezentant al societatii iar Procesul verbal de control a fost comunicat societatii in data de_ .
Mai exact, la data efectuarii controlului ambii administratori statutari ai societatii lipseau de la sediul firmei, iar inspectorii vamali negasind pe nimeni au concluzionat, in mod gresit si fals, ca firma nu mai functioneaza si au actionat in consecinta intocmind procesul verbal la sediul Directiei vamale.
Faptul ca i-a fost reatribuit Certificatul de investitor in zona defavorizata, cu acelasi numar 709/_, deci nu un alt certificat, denota ca ADRNV s-a autosesizat in legatura cu greseala comisa si a reparat-o reatribuindu-i certificatul, ceea ce inseamna implicit ca ne pastram toate drepturile dobandite in baza acestuia, iar unul dintre aceste drepturi este scutirea de la plata taxelor vamale pentru operatiunile de import precizate in OG nr.24/1998 republicată.
In conditiile in care a respectat in totalitate prevederile OG nr.24/1998 rep. precum si ale HG nr.728/2001, faptul ca recurenta a a detinut de la data atribuirii si pe toata durata de existenta a zonei defavorizate acelasi certificat de investitor, ca a desfasurat activitatea declarata de la infiintare -transporturi rutiere de marfuri, ca nu a instrainat autovehiculele pentru care a beneficiat de facilitati fiscale, demonstreaza ca sumele calculate ca obligatii in sarcina sa in baza OG nr.24/1998 rep. si care reprezinta cererea de creanta a Directiei Regionale pentru A. si O.
V. C. nu au la baza un titlu legal, ba mai mult contravin in mod flagrant prevederilor legale in materie.
În opinia recurentei, procesul verbal de control prin care au fost stabilite in sarcina sa obligatii fiscale vamale, are caracterul unui act juridic administrativ subsecvent, in conditiile in care s-a intocmit ca urmare a Hotararii Consiliului pentru Dezvoltare R. nr. 194/_ de retragere a Certificatului de investitor in zona defavorizata pe recurenta il detinea. Ulterior, la 3 luni de la aceasta hotarare, acealsi Consiliu emite Hotararea nr.207/_ care o anuleaza pe precedenta si reatribuie, acelasi Certificat de investitor in zona defavorizata.
Împotriva sentinței a formulat recurs și
U. L. C. I. S.A., solicitând modificarea in parte a sentintei recurate, admiterea contestatiei formulate de UniCredit L. C. I. SA impotriva tabelului preliminar al creantelor SC I. T. SRL si in consecinta inscrisrea intregii creante Uni Credit L. C. I. SA in valoare de 377.137,49 RON in tabelul creantelor debitoarei SC I. T. SRL.
În motivarea recursului arată următoarele:
Conform art. 4 alin. (1) din Legii nr. 193/2000 ,,o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților".
Totodata, art. 2 art.din actul normativ, mentionat mai sus defineste notiunea de consumator ,,(1) Prin consumator se înțelege orice persoană
fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale".
In consecinta, prevederile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori sunt aplicabile contractelor incheiate pe de-o parte intre consumatori persoane fizice sau grup de persoane juridice si pe de alta parte de comercianti.
In speta, societatea I. T. SRL este persoana juridica, constituita in temeiul Legii 31/1990 privind societatiile comerciale, careia nu ii sunt aplicabile prevederile Legii nr. 193/2000 intrucat in sfera notiunii de consumator, potrivit art. 2 alin.1 din lege, se incadreaza doar persoanele fizice si grupurile de persoane fizice.
De altfel, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat cu titlu de principiu prin hotărâre a din 22 noiembrie 2001 pronunțată în cauzele reuni te C-541/99 Cape SNC/Idealservice SRL și C-542/99 IdealserviceMN RE Sas/OMAI SRLcă noțiunea de consumator în privința clauzelor abuzive ( ... ) trebuie interpretată în sensul ca vizează exclusiv persoanele fizice".
Mai mult, Curtea Constituțională a României prin decizia nr. 1129 din_ a reținut că autorul excepției critica modalitatea de redactare a prevederilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, susținând că definiția noțiunii de "consumator" ar trebui să includă și persoana juridică, atunci când aceasta este parte la încheierea unor contracte comercia1e ce pot intra sub sfera actului normativ criticat. Excepția a fost respinsă ca inadmisibilă, cu motivarea că pretinsa beconstituționalitate este dedusă dintr-o omisiune de reglementare pe care Curtea Constituțională nu o poate complini, întrucât, potrivit art. 61 din Constituție, "Parlamentul este ( ... ) unica autoritate legiuitoare a-țării", [modificarea sau comp~etarea normelor juridice fiind atribuții exclusive ale acestuia.
In consecinta, avand in vedere faptul ca care părțile care au contractul de leasing financiar nr. 40328/I. t3-001 sunt comercianți-persoane juridice, nu se poate reține incidenta dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legii nr. 193/2000, astfel că se impune respingerea contestatiei formulate.
Raportat la aprecierea instantei de fond cu privire la faptul ca s-ar realiza o imbogatire fara justa cauza ai creditoarei UniCredit L. C. I. SA in cazul admiterii contestatiei arată că potrivit art. 969 cod civil "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante". Mai mult decat atat, art. 1073 cod civil stipuleaza ca "creditorul are dreptul de a dobandi îndeplinirea exacta a obligatiei si in caz contrar are dreptul la dezdaunare."
In acord cu dispozitiile Iegale mentionate si conform art. 1066 Cod civil, care prevede "clauza penala este aceea prin care o persoana, spre a da asigurare pentru executarea unei obligatii, se leaga a da un lucru in caz de neexecutare din partea-i", partile au prevazut la art. 4.2 litera B din contractul de leasing incheiat, o clauza penala prin care au inteles sa evalueze inca de la incheierea contractului prejudiciul pe care l-ar suferi locatorul in cazul in care utilizatorul nu isi va indeplini obligatiile de plata asumate prin semnarea contractului de leasing.
Astfel, partile au convenit ca, in cazul in care debitorul nu isi achita ratele de leasing, locatorul va putea rezilia contractul de leasing - conform pactului comisoriu de gradul IV -utilizatorul fiind obligat atat la restituirea bunului ce face obiectul leasingului, cat si la plata ratelor de leasing pana la finalizarea contractului, cu titlu de daune interese.
Prin urmare, partile contractului de leasing au stabilit la art. 4.2 din contract o clauza penala prin care au inteles sa prestabileasca sumele datorate cu titlu de despagubiri de catre utilizator in caz de nerespectare a prevederilor coritractuale. Sumele datorate cu titlu de despagubiri sunt astfel, certe si lichide la momentul semnarii contractului de leasing si devin exigibile la momentul indeplinirii conditiei rezolutorii.
Clauza penala stabilita, in contractele de leasing financiar incheiate de SC UniCredit L. C. I. SA cu SC I. T. SRL este clara si precisa si nu lasa nici o urma de echivoc cu privire la obligatia debitoarei de a plati restul ratelor de leasing pana la finalizarea contractelor, iar debitoarea, in calitate de utilizator, a incheiat in mod constient si liber acest contract fiind de acord cu toate clauzele contractuale.
Creanta in valoare de 285.659 lei a fost solicitata de recurentă cu titlu de daune-interese pentru prejudiciul cauzat de debitoare prin neexecutarea contractului de leasing, aceasta neputand reprezenta o executare a contractelor de leasing.
Este adevarat faptul ca daunele-interese compensatorii nu pot fi cumulate cu executarea contractului intrucat s-ar realiza o dubla reparatie a prejudiciului, insa acordarea tuturor ratelor de leasing ale recurentei nu echivaleaza cu o executare de catre debitoare a contractelor de leasing. Ratele de leasing, in suma de 285.659 lei, solicitate de UniCredit L.
C. I. SA, reprezinta o clauza penala, modalitatea in care partile contractante au inteles sa stabileasca cuantumul daunelor-interese datorate de utilizator pentru prejudiciul cauzat finantatorului prin rezilierea contractului de leasing datorita culpei sale.
Or, in conformitate cu dispozitiile art. 1066 si urm. Cod civil, instanta de judecata nu are dreptul de a reduce sau mari cuantumul clauzei penale si nici sa verifice intiderea prejudiciului suferit de creditoare.
Rolul clauzei penale este acela de a stabili anticipat si independent de existenta si intinderea prejudiciului valoarea daunelor care se cuvin creditorului, transand astfel problema raspunderii contractuale a debitorului in caz de neexecutare a contractului incheiat.
Totodata, instanta de judecata retine faptul ca UniCredit L. C.
I. SA "nu a facut dovada valorificarii bunului pentru constatarea unei eventuale diferente dintre valoarea obtinuta si valoarea ratelor pana la implinirea contractului".
Fata de cele mentionate de instanta de judecata, arata faptul ca, prin adresa comunicata la dosarul cauzei, prin fax la data de_ (inainte de termenul de judecata din data de_ ) a depus la dosarul cauzei factura fiscala emisa in data de_ de catre UniCredit L. C. I. SA catre SC Zet T. port GES M.B.H, care priveste bunul MERCEDES BENZ ACTROS 414 K cu suprastructura Schmitz, ce a facut initial obiectul contractului de leasing incheiat cu societatea debitoare.
Pe de alta parte, nu poate fi acceptata evaluarea prejudiciului, de catre instanta de judecata, prin deducerea valorii de vanzare a bunului care a facut obiectul leasingului din cuantumul sumei solicitate Cu titlu de daune interese de catre recurentă.
Stabilirea valorii de vanzare a bunului care a facut obiectul contractului de leasing nu are legatura cu prejudiciul cauzat creditoarei prin neexecutarea obligatiilor contractuale cata vreme, in speta, contractul de leasing are caracterul unui contract de inchiriere, prejudiciul creditoarei rezultand din neexecutarea unor prestatii datorate succesiv de catre debitoare, respectiv achitarea ratelor de leasing al caror cuantum a fost avut in vedere la data incheierii contractelor de leasing.
Împotriva sentinței a formulat recurs și SC B. P. SA
, prin care a solicitat admiterea acțiunii introductive, in sensul modificarii tabelului preliminar al creantelor intocmit in dosarul de insolventa cu numarul mentionat mai sus, de catre Societatea Profesionala I. 2. I. Z., in calitate de administrator judiciar a debitorului falit SC I. T. SRL, prin inscrierea recurentei cu o creanta certa, lichida si exigibila si nu sub conditie suspensiva cum este trecuta, modificarea procentului de vot stabilit in tabelul preliminar de la 9,17% la 50,83%, precum si modificarea cuantumului in lei creantei mentionate.
În motivarea recursului recurenta arată că prin acțiunea introductivă a investit instanța cu trei petite: inscrierea subscrisei societati la masa credala cu o creanta certa lichida si exigibila si nu sub conditie suspensiva; modificarea procentului de vot stabilit in tabelul preliminar de la 9,17% la 50,83%; modificarea cuantumului in lei a creantei mentionate.
Prin declaratia de creanta formulata in cadrul dosarului de insolventa a solicitat inscrierea in tabelul de creante cu o creanta certa lichida si exigibila in cuantum de 100.277,92 euro. În probarea cererii de admitere a creantei s-a depus Contractul de credit Linie de Credit Revolving nr BL20439/_ precum si actele aditionale nr 1 si 2.
In cadrul procedurii de insolventa la data de_, s-a publicat in buletinul procedurilor de insolventa, tabelul preliminar al creantelor prin care a constatat faptul ca s-a trecut creanta bancii ca fiind sub conditie suspensiva, la o valoarea de 436.178,87 lei.
Prin raportul de verificare a creantelor intocmit pentru termenul din data de_, administratorul judiciar a impartit creanta bancii in doua parti respectiv suma de 42.589 lei, echivalenta in eur a sumei de 9.791,25 eur la un curs de 4,3497 lei/eur pe care a apreciat-o ca fiind certa, lichida si exigibila si suma de 393.589,87 lei echivalenta in eur la acelasi curs a sumei de 90.486,67 eur, pe care a considerat-o ca fiind sub conditie suspensiva.
Raportat la aceasta stare de fapt a formulat urmatoarele critici:
Nu înțelege cum a reusit administratorul judiciar sa inscrie creanta recurentei, sub conditie suspensiva in sensul ca nu regăsește nicaieri o motivare in acest sens. Raportat la acest aspect a invederat instantei faptul ca administratorul judiciar este obligat in conf. cu dispozițiile art. 72, alin 4), Legea nr. 85/2006 sa isi motiveze decizia, impotriva acesteia creditorul putand face contestatie in conditiile prevazute de art 73, alin 2), Legea nr. 85/2006, fapt care nu s-a intamplat.
In ceea ce priveste conversia in lei/eur din punct de vedere a cursului valutar, la care s-a raportat administratorul judiciar, respectiv de 4,3497 lei/ eur, acesta este gresit.
La data de_, data la care s-a deschis procedura insolventei, cursul valutar era de 4,350 lei/eur, cursul stabilit de administratorul judiciar fiind cel valabil la data de_ .
Prin urmare a solicitat instantei sa dispuna administratorului judiciar recalcularea creantei si trecerea cuantumului corect in tabelul preliminar. In ceea ce priveste inscrierea corecta a procentului de vot in tabelul preliminar, arată că a fostrecută cu un procent de 9,17%, in conditiile in
care procentul corect, corespondent al creantei este de 50,83%.
Modificarea acestuia si aducerea lui la procentul corect este in primul rand urmarea fireasca a admiterii de catre instanta a primului petit. Mai mult decat atat arată ca prin decizia emisa de UNPIR, in interpretarea disp art 73, alin (3) din Legea nr. 85/2006, a statuat ca si regula dreptul creditorilor a caror creanta este afectata de un termen de a participa la votul adunari lor creditorilor.
In concluzie, chiar si in situatia in care s-ar fi aflat in situatia unei creante afectate de un termen suspensiv, administratorul era obligat sa treaca in tabelul preliminar al creantelor, procentul de vot aferent intregii creante.
Instanta de fond a solutionat din cele trei petite doar una, respectiv cea referitoare la inscrierea creantei ca si creanta certa, lichida si exigibila, in aprecierea acesteia putand vorbi despre exigibilitate doar in situatia intrarii societatii in faliment.
In opinia recurentei, opinia instantei de fond este nelegala. In primul rand, clauza contractuala stipulata la art art. 8.2.3, trebuie interpretata de catre instanta in contextul general al contractelor. Mai mult, in interpretarea acestei clauza ar fi trebuit administrat probatoriu, pentru a se intelge de catre judecatorul sindic sensul enuntului "falit" si nu interpretat dupa buna apreciere.
Partile au inteles sa foloseasca in aceasta clauza notiunea de falit ca fiind o notiune generala, echivalenta cu insolventa ca si notiune generala, asa cum este definita de art 3 din Legea nr. 85/2006 si nu ca stare de faliment. Prin urmare, sentinta este nelegala din acest punct de vedere.
Examinând recursul formulat de U. L. C. I. SA curtea reține următoarele:
Potrivit art. 4.2 din condițiile generale ale contractului de leasing, încheiat de părți, inclusiv de debitoare în cazul în care finanțatorul optează pentru rezilierea, respectiv denunțarea unilaterală a contractului ca urmare a apariției unui caz conform secțiunii 4.1, contractul încetează de drept de la data manifestării de voință a finanțatorului, fără a mai fi necesară punerea utilizatorului în întârziere sau notificarea rezilierii sau vreo altă formalitate (pact comisoriu de gradul IV) cu plata de daune interese și cu predarea obiectului contractului către finanțator.
În acest caz, utilizatorul va plăti finanțatorului cu titlu de daune interese toate ratele de leasing ce ar fi trebuit plătite în cazul în care contractul ar fi fost executat în totalitate, precum și alte sume de bani care nu fac obiectul prezentei cauze.
Această prevedere contractuală reprezintă o evaluare convențională a daunelor interese pe care creditoarea trebuia să le primească în urma neexecutării culpabile a contractului din partea debitoarei.
Părțile au determinat prin acordul lor de voință întinderea prejudiciului și conținutul daunelor care le va acoperi înainte ca acestea să se fi produs sub forma acestei clauze penale obligatorie asupra căreia instanța nu poate interveni. Singura intervenție premisă judecătorului este cea prevăzută de art. 1070 din vechiul Cod Cicil, respectiv posibilitatea (și nu obligația) de a reduce cuantumul clauzei penale proporțional cu ceea ce s-a executat în caz de neexecutare parțială.
Instanța nu poate aprecia asupra echivalenței dintre clauza penală, convenția și prejudiciul efectiv suferit.
În speță nu est vorba nici despre cumularea clauzei penale cu executarea în natură a contractului și nici despre o dublă reparație a prejudiciului adus creditoarei prin neplata ratelor de leasing, ci un efect specific rezilierii.
Astfel, până la împlinirea termenului convenit, contractul de leasing este un contract cu executare succesivă netranslativ de proprietate ( o specie a locațiunii de bunuri) unul din efecte specifice al rezilierii pentru neexecutarea culpabilă fiind restituirea de bunuri (sau a contravalorii acestuia).
Examinând recursul declarat de P. S. în calitate de administratorul special al SC I. T. SRL IP,
curtea constată că acesta este netimbrat pentru următoarele considerente.
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentei i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din Legea nr.146/1997.
Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează: Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță.
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioara.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin 3 din Legea nr 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin DECIZIA nr. 935 din 18 octombrie
2. referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz).
Constatând că recurenta, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit, astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Recursul formulat de creditoarea SC B. P. SA este fondat din următoarele considerente:
În cadrul contractului de credit încheiat între părți la art. 8.2.3, partile contractate au convenit in mod expres faptul ca " daca imprumutatul
devine, voluntar sau involuntar, dizolvat sau falit, toate sumele datorate de imprumutat, bancii, incluzand creditul, dobanda, dobanda penalizatoare, comisioanele si orice costuri si chieltuieli, devin scadente si platibile imediat, fara nici o notificare, somatie sau procedura prealabila".
Din actul aditionl 1 si 2 nu rezulta de nicaieri eliminarea conventionala a acestei clauze. Prin urmare, ea este in vigoare si si-a produs efectul in momentul deschiderii procedurii insolventei, transformand intregul credit int-un credit scadent anticipat cu obligarea debitorului la plata tuturor sumelor de bani datorate bancii.
Judecătorul sindic nu poate cenzura prevederile contractului de credit încheiat de părți și acceptat de acestea sub toate aspectele, inclusiv al consecințelor pe care le produce intrarea debitoarei sub incidența Legii nr. 85/2006, deoarece potrivit art. 969 C. civil, "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante";.
Concluzionand la acest punct, inscrierea creantei bancii ca si o creanta sub conditie suspensiva, este nelegala si lipsita de fundament juridic astfel că se impune admiterea recursului declarat de SC B. P. SA împotriva aceleiași sentințe și în consecință înscrierea sumei de 393.587, 87 lei ca și creanță certă, lichidă și exigibilă pe lângă suma de 42.589 lei deja admisă, cu toate consecințele ce decurg din cuantumul noii sume certe, lichide și exigibile pe care o deține recurenta.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1), art. 304 (9) Cpr.civ, va admite recursul declarat de U. L. C. I. SA și împotriva sentinței civile nr. 4549 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S. pe care o va modifica în sensul că va admite contestația formulată de U. L. și în consecință înscrie întreaga creanță U. L. C. I. SA în valoare de 377.137,49 lei în tabelul creanțelor.
Va admite recursul declarat de SC B. P. SA împotriva aceleiași sentințe și în consecință va dispune înscrierea sumei de 393.587, 87 lei ca și creanță certă, lichidă și exigibilă pe lângă suma de 42.589 lei deja admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Anulează ca netimbrat recursul declarat de P. S. în calitate de administrator special.
Admite recursul declarat de U. L. C. I. SA și împotriva sentinței civile nr. 4549 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S. pe care o modifică în sensul că admite contestația formulată de U.
L. și în consecință înscrie întreaga creanță U. L. C. I. SA în valoare de 377.137,49 lei în tabelul creanțelor.
Admite recursul declarat de SC B. P. SA împotriva aceleiași sentințe și în consecință dispune înscrierea sumei de 393.587, 87 lei ca și creanță certă, lichidă și exigibilă pe lângă suma de 42.589 lei deja admisă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||||
D. | P. A. | I. | A. | C. | I. | M. | N. | ȚÂR |
Red. D.P. dact. GC 3 ex/_
Jud.primă instanță: DP
| ← Decizia civilă nr. 8983/2013. Contestație. Faliment, procedura... | Decizia civilă nr. 10135/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
