Decizia civilă nr. 10135/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.10135/2013
Ședința publică din data de 25 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B. JUDECĂTOR: M. -I. I. JUDECĂTOR: S. AL H.
GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea SC PWG A. S. SRL împotriva deciziei civile nr.4628 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a7 al Curții de Apel C. privind și pe intimat SC M. F.
G. IFN SA PRIN LICHIDATOR J. RTZ & P. S., creditor B. C. SA, creditor R. I. B. SA, creditor CEC B. SA, având ca obiect contestație
-_ /a7 contest.la mas.lich.dep.de SC PWG A. S. SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se reprezentanta contestatoarei, avocat Roxana I. Cleja, lipsă fiind celelalte părți din litigiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează că prezenta contestație în anulare se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită și urmare a adresei emise de instanță cu ocazia pregătirii primului termen de judecată, s-a acvirat dosarul în care s-a pronunțat decizia contestată.
În data de_ intimata SC M. F. G. IFN SA PRIN LICHIDATOR J. RTZ & P. S. a înregistrat la dosar întâmpinare în recurs.
Curtea comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei contestatoarei, care depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Reprezentanta contestatoarei arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.
Reprezentanta contestatoarei solicită instanței admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată în scris, subliniind că a arătat pe larg motivele pe care se întemeiază contestația, mai mult a dovedit faptul că nu a stat în pasivitate.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată, rezervându-și dreptul de a le solicita pe cale separată.
CURTEA
Prin decizia civilă nr.4628 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a7 al Curții de Apel C. s-a respins recursul declarat de creditoarea S.C. PWG A.
SSR.L. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4.124 din 08 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ /a7 al Tribunalului Specializat C., pe care a menținut-o în întregime.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că în soluționarea recurs trebuie analizate cu prioritate susținerile recurentei potrivit cărora decizia de modificare unilaterală a contractului de leasing deși adoptată de către practicianul în insolvență ca reprezentant al debitoarei încă din anul 2009, nu a fost publicată în
vreun raport de activitate periodic obligatoriu în procedură, raport care să poată fi contestat pe cale separată de către contestatoarea recurentă.
Chiar dacă aceste aspecte sunt reale, dreptul contestatoarei de acces la instanță a fost pe deplin asigurat de către judecătorul sindic care în mod întemeiat a recunoscut dreptul contestatoarei recurente de a solicita reducerea restului de preț calculat conform contractului de leasing aflat încă în derulare. Finalitatea demersului este identică dacă este găsit întemeiat. Astfel, fie că s-ar fi contestat măsura de creștere a ratei încă din anul 2009, fie contestarea restului de preț rezidual la finalizarea contractului, efectul este același. Pe calea prezentului demers, în final se contestă tot creșterea ratei lunare, însă nu ,,ab initio,, în momentul adoptării ci la final, la calcului valorii sumei finale care trebuie achitată. În consecință, dreptul contestatoarei de acces la instanță este pe
deplin respectat, cu posibilitatea de a deduce judecății toate argumentele de fapt și de drept pe care le consideră relevante.
În ceea ce privește lipsa vreunui demers al lichidatorului de a recupera această diferență de rată pe intervalul analizat, argumentul este irelevant deoarece chiar în lipsa unui astfel de demers creanța nu se stinge, dimpotrivă, dacă rata a fost corect majorată suma este datorată la finalul contractului chiar în lipsa vreunei cereri de chemare în judecată sau notificări.
Analiza contractului încheiat între părți și modul de derulare a acestuia relevă faptul că practicianul în insolvență a procedat într-o manieră legală și temeinică, fapt statuat și de către judecătorul sindic. Astfel, restul de preț stabilit de către lichidatorul judiciar pentru transferul dreptului de proprietate asupra utilajelor care au făcut obiectul contractului de leasing, a fost stabilit în conformitate cu condițiile contractuale, în funcție de rata modificată de către debitoare, în conformitate cu art. 22 lit. e din contractul de leasing încheiat între părți. De altfel, contestatoarea recurentă nici nu a invocat alte aspecte cu privire la modalitatea de calcul a restului de preț, ci doar chestiuni legate de modificarea unilaterală a ratei lunare.
Modificarea unilaterală a dobânzii, constituia un drept al finanțatorului, obligația de a suporta această modificare fiind asumată de către utilizatorul SC PWG A. S. SRL în conformitate cu art. 22 lit. e din contractul părților și a fost justificată de modificarea condițiilor de finanțare acordate debitoarei de către CEC B., astfel cum rezultă din dovezile aflate la filele 64-73 dosar fond, care probează modalitatea de majorare a dobânzii aferente creditului acordat în baza convenției cadru de creditare nr. 2 din_, debitoarea asumându-și la rândul său riscul de modificare a procentului de dobândă, conform art. 4.3 din convenție (f.76-85 dosar fond).
În ceea ce privește notificarea recurentei, prin chiar motivele de recurs aceasta susține faptul că a primit o comunicare privind modificarea dobânzilor în conformitate cu realitățile pieței. Modificarea a avut loc potrivit clauzelor contractuale asumate și a fost prilejuită de creșterea dobânzilor de către un terț, finanțatorul C.E.C. B. . În condițiile unor neclarități contestatoarea recurentă putea solicita lămuriri și clarificări însă a adoptat o atitudine pasivă pentru ca ulterior să invoce în mod abuziv inopozabilitatea acestor modificări determinate de către un terț, nu de către debitoare prin practicianul în insolvență.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.p.c., instanța a respins recursul declarat de creditoarea S.C. PWG A. SSR.L. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4.124 din 08 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ /a7 al Tribunalului Specializat C., pe care a menținut-o în întregime.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare SC PWG A.
S. SRL, solicitând admiterea acesteia, desființarea hotărârii dată în
recurs și, după rejudecare, modificarea hotărârii în sensul admiterii recursului formulat
.
În motivele contestației se arată că între creditoare și debitoarea S.C. M.
F. G. IFN S.A. -C. -N. s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 0486/_ având ca obiect echipamente service auto și care prevedea în sarcina contestatoarei obligația de a achita o rată lunară în cuantum total de
1.779.78 lei, adică 1.495.61 lei + TVA. Cu aceeași ocazie contestatoarea, a predat societății debitoare un număr de 60 de bilete la ordin, fiecare dintre acestea având înscrise valoarea ratei și scadența convenită contractual (data de 15 a fiecărei luni).
Menționează că, în conformitate cu prevederile art. 17 ale contractului sus- menționat, contestatoarea avea dreptul de a opta pentru cumpărarea produselor obiect al contractului, la sfârșitul perioadei de derulare a contractului, adică la data de_ . Având însă în vedere faptul că față de debitoare s-a deschis procedura insolvenței și că creditoarea a achitat deja aproximativ 80% din valoarea contractului, a solicitat în baza art. 86 din Legea nr. 85/2006 menținerea contractului și transferul dreptului de proprietate asupra echipamentelor care fac obiectul acestuia.
Prin raportul de activitate nr. 3138/_ publicat în BPI nr. 6936/_ lichidatorul a arătat că a admis cererea formulată de creditoare în temeiul art. 86 din Legea nr. 85/2006 întrucât contractul de leasing nr. 0486/_ a fost substanțial executat de către creditoare, iar aceasta și-a arătat disponibilitatea de a achita de îndată restul de preț.
În acest sens, la data de_ a înaintat o cerere către lichidator prin care a solicitat facturarea restului de preț în cuantum de 20.496,31 lei.
Precizează că la data de_ a primit prin e-mail solicitarea de a achita un rest de preț în cuantum de 31.593,36 lei cu precizarea că după achitarea sumei urmează a se emite și factura aferentă.
În cadrul solicitării sus-menționate se precizează că diferența de calcul a restului de preț provine din faptul că în luna mai 2009 debitoarea a decis în mod unilateral modificarea dobânzii, rata ajungând astfel de la 1.495.61 lei la
1.746.62 lei.
Apreciind că această măsură a solicitării unui rest de preț în cuantum de 31.593,36 lei este nejustificată și în contradicție cu principiul forței obligatorii a contractului a formulat o contestație în temeiul art. 21 din Legea nr. 85/2006.
În cadrul apărărilor formulate, lichidatorul a justificat această modificare unilaterală a cuantumului ratei prin prevederile art. 22 lit. e) din contractul încheiat între părți care prevede: "In cazul în care condițiile de finanțare ale finanțatorului se modifică după data încheierii prezentului contract, finanțatorul poate să modifice unilateral cuantumul ratelor rămase de achitat proporțional cu modificarea condițiilor de finanțare și / sau refinanțare înștiințându-l în scris pe utilizator. Modificările pot să apară și ca urmare a unor prevederi legale noi și se vor justifica utilizatorului prin documente." Judecătorul sindic a respins contestația prin sentința civilă nr.4124/CC/2012 pronunțată la data de_ în dosar nr._ /a7 arătând în subsidiar, că modificarea unilaterală a dobânzii s-a făcut în mod legal întrucât acesta era un drept al debitorului - având calitatea de finanțator în contractul de leasing încheiat cu creditoarea - iar obligația de a suporta această modificare a fost asumată de subscrisa în conformitate cu art. 22 lit. e din contractul părților și a fost justificată de modificarea condițiilor de finanțare acordate debitorului de către CEC B., astfel cum rezultă din dovezile depuse la dosarul cauzei de lichidator.
În cadrul recursului formulat, a criticat această argumentație a primei instanțe întrucât nu s-a avut în vedere apărarea invocată de creditoare referitoare la momentul de la care majorarea ratelor devenea opozabilă față de creditoare.
A arătat că, în ciuda acestei clauze contractuale prevăzute la art. 22 lit. e), debitoarea a transmis doar o notificare prin care se invocă "necesitatea corelării dobânzilor cu realitățile pieței", fără a o însoți de documentele justificative menționate în cadrul clauzei contractuale invocate și fără a face vreo trimitere la această clauză.
Din formularea clauzei sus-menționate rezultă fără dubiu că justificarea prin documente a îndeplinirii condițiilor în care se poate mări unilateral cuantumul ratelor are un caracter esențial. Nu se poate susține că justificarea prin documente s-ar referi la prevederile legale întrucât este de notorietate că acestea nu trebuie dovedite, cu atât mai mult cu cât este vorba de un contract semnat între comercianți.
Prin urmare, în lipsa unei informări complete și conforme cu clauzele contractului apreciază că informarea nu există, fapt care duce la inopozabilitatea măririi unilaterale a ratelor.
Așa cum a arătat și în fața primei instanțe, apreciază că, cel mult, s-ar putea considera că de la data comunicării justificativelor depuse la dosarul cauzei, operează modificarea unilaterală a ratelor la cuantumul arătat de debitoare și, nicidecum, de la data notificării din luna mai 2009 - notificare lacunară și lipsită de justificativele menționate în contractul dintre părți.
Prin decizia civilă nr. 4628/2013 din data de_, Curtea de Apel C. a respins recursul formulat de creditoare argumentând că, modificarea unilaterală a ratelor este în conformitate cu prevederile contractuale și că în condițiile în care creditoarea ar fi avut neclarități legate de mărirea ratelor ar fi trebuit să solicite lămuriri și clarificări de la debitoarea insolventă și nu să adopte o atitudine pasivă și, ulterior să invoce în mod abuziv inopozabilitatea acestor modificări.
Consideră că această argumentare este rezultatul unei erori materiale deoarece numai așa se explicăm faptul că instanța de recurs nu a observat la dosarul cauzei înscrisul înregistrat sub nr. 25/_ prin care creditoarea a arătat că "necesitatea corelării dobânzilor cu realitățile pieței", nu este un motiv prevăzut de contractul încheiat înte părți pentru modificarea unilaterală a ratelor. De altfel, nici lichidatorul nu a demonstrat - la dosarul cauzei nu există niciun document din care să rezulte că, în conformitate cu prevederile art. 22 lit. e) din contractul părților, i s-ar fi adus la cunoștință că mărirea ratelor s-a făcut
"proporțional cu modificarea condițiilor de finanțare și/sau refinanțare" și că acest fapt ar fi fost justificat prin documente".
Așa cum s-a relevat și în calea de atac a recursului, creditoarea a luat pentru prima dată la cunoștință despre motivul măririi ratelor abia odată cu întâmpinarea depusă de lichidator la contestația formulată în temeiul art. 21 din Legea nr. 85/2006.
Cu toate acestea, deși la dosarul cauzei nu se află absolut nicio dovadă în acest sens, instanța de recurs a apreciat că debitoarea insolventă și-a îndeplinit în mod legal obligația contractuală de informare și justificare a motivului creșterii ratelor. Pe de altă parte, deși la dosarul cauzei exista dovada clară în acest sens - adresa înregistrată la debitoare sub nr. 25/_ prin care contestatoarea cere lămuriri legate de motivul măririi ratelor - instanța de recurs a apreciat că creditoarea a stat în pasivitate și nu a solicitat lămuriri și clarificări și apoi, în mod abuziv am invocat inopozabilitatea acestor modificări.
Adresa invocată de creditoare - nr. 25/_ - nu a fost analizată de către instanța de recurs, această omisiune subsumându-se noțiunii de eroare materială.
De altfel, în condițiile în care instanța de recurs nu a apreciat în totalitate probele aflate la dosarul cauzei, omițând cercetarea acestei adrese, au fost încălcate și prevederile art. 6 din CEDO .
Prin urmare, având în vedere argumentele de mai sus, consideră că este incident motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza I C.pr.civ., respectiv "dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale" .
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata "RTZ & P. " S., a solicitat respingerea contestației în anulare specială formulată de creditoarea PWG A. S. SRL ca neîntemeiată
.
Deliberând curtea reține următoarele:
În conformitate cu prevederile alin. 2 al art. 21 din Legea nr. 85/2006, societatea PWG A. S. SRL, în calitate de debitor al S.C. M. F. G. IFN
S.A ca urmare a încheierii contractului de leasing nr. 486/_, a introdus o contestație împotriva măsurii descrise în raportul de activitate 5251/_ prin care s-a calculat un rest de preț în cuantum de 31.593,36 lei pentru vânzarea către contestatoare a utilajelor achiziționate prin contractul de leasing menționat. Totodată, aceasta a invocat neconformitatea modificării unilaterale a contractului de leasing menționat cu prevederile art. 22 lit. e) al acestuia și a solicitat judecătorului sindic să oblige lichidatorul judiciar la vânzarea utilajelor, obiect al contractului de leasing nr. 486/_, pentru un rest de preț în valoare totală de 20.496,31 lei.
Tribunalul Specializat C., învestit cu soluționarea cauzei, prin Sentința Civilă nr. 4124/CC/2012 a respins contestația formulată de PWG A. S. SRL, apreciind că modificarea unilaterală a dobânzii s-a făcut în mod legal, fiind justificată de modificarea condițiilor de finanțare acordate debitorului de către CEC B. .
Ulterior, societatea PWG A. S. SRL a solicitat prin recurs modificarea în tot a Sentinței Civile nr. 4124/CC/2012 și respectiv admiterea contestației cu consecința obligării lichidatorului judiciar la vânzarea utilajelor pentru un rest de preț de 20.496,31 lei, invocând inopozabilitatea majorării unilaterale a ratelor de leasing pe motivul lipsei informării sale complete privitor la măsură menționată.
Curtea de Apel C., prin Decizia civilă nr. 4628/2013 adoptată în data de_ a respins recursul intentat de PWG A. S. SRL. Având în vedere faptul că recurenta făcea referire la informarea sa "lacunară" privitor la motivele care au stat la baza modificării unilaterale a ratelor de leasing, instanța a reținut pasivitatea reclamantei în ceea ce privește solicitarea unor lămuriri în legătură cu informarea considerată a fi lacunară și neconformă cu prevederile contractului încheiat între părți.
In contestația în anulare specială înregistrată pe rolul Curții de Apel C. cu nr._ reclamanta a invocat motivul de contestație în anulare prevăzut la art. 318, teza I C.pr.civ, respectiv că dezlegarea cauzei este rezultatul unei greșeli materiale, pe motivul neobservării de către instanța de recurs a unei adrese datând din_, prin care societatea PWG A. S. SRL contestă respectarea prevederilor art. 22 lit. e din contractul de leasing încheiat cu S.C. M. F. G. IFN S.A, indicând faptul că notificarea prin care a fost înștiințată de modificarea ratelor de leasing nu a fost însoțită de documentele justificative necesare, ceea ce ar duce, în opinia ei, la inopozabilitatea măsurii majorării ratelor de leasing.
Curtea reține că art. 318 alin. 1 prima teză C.pr.civ. are în vedere greșelile materiale pentru a căror verificare nu este necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor. Totodată, greșeala materială trebuie să fie evidentă și în legătură cu aspectele formale ale judecății. Prin criticile pe care contestatorul le aduce hotărârii instanței de recurs, acesta tinde la reformarea acestui act jurisdicțional pe motiv că judecata nu ar fi fost bine realizată.
Greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale.
Aprecierea greșelii materiale se face în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă, deoarece numai față de acest moment se poate determina dacă soluția este rezultatul unei greșeli materiale.
Modul în care instanța de recurs a înțeles să dezlege apărările invocate de recurent nu este însă rezultatul unei greșeli materiale.
Din analiza elementelor silogismului judiciar rezultă că soluția cuprinsă în considerente și dispozitiv este rezultatul aprecierii probelor și a interpretării dispozițiilor legale incidente în materia analizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC PWG A. S. SRL împotriva deciziei civile nr.4628 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a7 al Curții de Apel C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
M. B. | M. | I. | I. | S. | AL H. D. | B. |
red.S.Al H./A.C.
2 ex. - _
| ← Decizia civilă nr. 722/2013. Contestație. Faliment, procedura... | Sentința civilă nr. 3041/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
