Decizia civilă nr. 7401/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7401/2013
Ședința publică de la 21 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B. Judecător L. U.
G. A. B.
Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificată ca urmare a lipsei din instanță a domnului judecător G.A. N., aflat în concediu de odihnă, acesta fiind înlocuit cu judecătorul aflat pe prima poziție în programarea de permanență, conform procesului verbal atașat la dosar.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent D. M. A. împotriva sentinței civile nr. 581 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, privind și pe intimat SC D. E. S. PRIN LICHIDATOR J. LG
I. S., intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 răspundere administrator.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este legal timbrat, precum și faptul că la data prezentului termen de
judecată a fost transmisă prin fax o cerere de amânare formulată de recurent.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
După deliberare, în temeiul prevederilor art. 156 C.pr.civ., respinge cererea de amânare formulată de recurent, reținând că aceasta nu este temeinic
justificată, nefiind arătate motivele pentru care nu a fost în măsură să-și asigure apărarea.
Apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 581 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui M. s-a admis acțiunea precizată de reclamanta L.G. I. S.
B. M., lichidator al debitoarei SC D. E. S. B. M. împotriva pârâtului D.
M. A. în calitate de administrator statutar al debitoarei SC D. E. S. B.
M. , aflată în procedură și, în consecință:
A fost obligat pârâtul să suporte cu averea proprie, o parte din pasivul debitoarei falite reprezentând creanțele declarate în faliment, în cuantum de 44.845,60 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 181 din_ pronunțată în dosar nr._, Tribunalul Maramureș a admis cererea formulată de SC Cavilas S. B. M. dispunând deschiderea procedurii generale de faliment a debitoarei SC D. E.
S. B. M. iar L.G. I. S. B. M. a fost desemnat lichidator judiciar.
Intrarea în procedura simplificată de faliment a debitoarei SC D. E. S.
B. M. și confirmarea în calitate de lichidator a administratorului judiciar menționat mai sus a fost dispusă prin sentința civilă nr. 2664 din_ .
Deschiderea procedurii a fost publicată în Buletinul Procedurilor de I. ență iar pârâtul a fost notificat la adresa de domiciliu cu care figurează în evidențele O. ui R. C. M. pentru predarea gestiunii și a documentelor contabile ale societății.
În dosarul de faliment s-au înregistrat patru declarații de creanță din partea creditorilor Administrația Finanțelor P. e B. M. pentru 148.254,00 lei, SC Ambient SA Sibiu pentru suma de 29.791,88 lei BRD - Groupe Societe Generale Grup B. M. pentru suma de 2.800,00 lei și SC Cavilas S. pentru suma de 90.864,72 lei, totalul masei credale fiind de 271.710,60 lei, aspect ce rezultă din tabelul definitiv al obligațiilor societății aflat la fila 4.
Din rapoartele lichidatorului rezultă că pârâtul a predat inițial doar o parte din documentele societății, diferența de acte contabile fiind puse la dispoziția lichidatorului doar după introducerea prezentei acțiuni.
Față de această stare de fapt, la termenul de judecată din 30 noiembrie 2011, instanța a dispus suspendarea prezentei cauze pentru a da posibilitate
lichidatorului să verifice documentele contabile predate, în funcție de care să-și precizeze acțiunea.
Dosarul a fost repus pe rol la 12 septembrie 2012, urmare cererii formulate de lichidator și a precizării de acțiune înregistrate la_ .
Din actele predate de pârât, rezultă că societatea deține în patrimoniu active imobilizate constând într-o macara tip Cibin fabricată în anul 1988, achiziționată în luna martie 2008 la prețul de 7300 lei fără TVA, iar administratorul statutar nu deține faptic acest bun și nu l-a predat lichidatorului în vederea valorificării lui pentru acoperirea pasivului.
Din analiza acelorași documente reiese că societatea debitoare a achitat cheltuieli pentru bunuri care nu aparțin acesteia, respectiv lucrări de reparații pentru autoturismul Mazda a căror valoare este de 2.338,19 lei și 203,00 lei reprezentând ulei mobil și filtru, valoarea totală a acestora fiind de 2.541,19 lei TVA inclus.
În contextul celor de mai sus, răspunderea pârâtului poate fi atrasă în conformitate cu dispozițiile art. 138 al. 1 lit. a din Legea insolvenței, care prevăd că judecătorul - sindic poate dispune ca o parte din pasiv să fie suportat de persoanele chemate în judecată dacă acestea au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane fizice sau juridice.
Din cele constatate de lichidator mai rezultă că debitoarea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, a făcut să dispară unele documente contabile sau a ținut o contabilitate fictivă, dat fiind faptul că în perioada verificată s-au găsit trei situații analitice pentru stocul de marfă cu valori diferite, niciuna dintre acestea nefiind în concordanță cu soldul contului de mărfuri din balanța de verificare.
Nereflectarea corectă a intrărilor și ieșirilor de mărfuri, atrage răspunderea administratorului statutar pentru suma de 35.263,99 lei, TVA inclus în sensul art. 138 al. 1 lit. d din aceeași lege.
Apărările pârâtului nu pot fi primite de instanță, situație în care au fost înlăturate ca nerelevante în cauză atâta vreme cât nu pot fi contestate faptele reținute în sarcina administratorului statutar.
Din perspectiva împrejurărilor descrise, acțiunea precizată de lichidator este întemeiată și a fost admisă ca atare în baza prevederilor art. 138 al. 1 lit. a și d raportat la cele ale art. 11 lit. g coroborat cu art. 138 al. 5 din legea menționată, cu consecința obligării pârâtului la suportarea unei părți din pasivul neacoperit al debitoarei falite, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs și cerere de repunere în termen pârâtul D. M. A.
solicitând repunerea in termen a prezentului recurs conform art. 103 Cod Procedura Civila și admiterea recursului si pe cale de consecința modificarea hotărârii in sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiata si nefondata.
În motivare s-a arătat că:
Invocarea prevederilor art. 138 din Legea 85/2006 nu atrage în mod automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles sa instituie o prezumție legala de vinovăție si de răspundere în sarcina acestuia, numai pentru nedepunerea evidentelor contabile, prevazând posibilitatea atragerii raspunderii numai dupa ce s-au produs dovezi în acest sens, conform art. 1169 C.civ.
Răspunderea administratorului societății nu este de natură contractuală ci una delictuala și pentru a fi antrenata trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, cate reies din art 998-999 C. civ. si care sunt condiții sine qua nan respectiv, fapta ilicita, prejudiciul, legătura de cauzalitate si culpa.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii, reclamantul fiind nevoit sa faca dovada celor afirmate, ba mai mult, faptul ca paratul ar fi acționat cu intenție. In acest sens s-a pronunțat si Curtea de Apel C., Secția comerciala, de contencios administrativ si fiscal, prin Decizia nr. 2126 din_ (in. Buletinul Jurisprudentei Curtea de Ape! Ciuj, Ed Universul Juridic, B., pag.
597 si urm.). Curtea a reținut totodată si faptul ca nu se poate susține ca in cazul încălcării obligației de a tine cantabilitatea în conformitate cu legea exista o prezumție de culpa, deoarece sub acest aspect, legea speciala prin formularea art.
138 lit. d prevede săvârșirea acestei fapte cu intenție /..../ Administrarea defectuoasa a afacerilor sau incapacitatea administratorului de a conduce activitatea unei societăți comerciale nu sunt de natura sa atragă ele singure răspunderea lui. La fel simpla netinere a contabilității în conformitate cu prevederile legale nu înseamnă ca societatea ar fi achitat datoriile pe care le făcuse, aceasta situație nefiind prevăzuta in textele de lege pentru nerespectarea cărora ar putea fi antrenata răspunderea personala a fostului administrator al debitoarei.
Din documentele existente la dosar, consideră ca reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor amintite si pe cale de consecința solicită respingerea cererii formulate de reclamanta.
Faptele prevăzute la art. 138 lit. a) din legea insolventei nu prezintă în principiu activități direct producătoare de prejudiciu, reclamanta fiind ținuta sa Iaca proba în acest sens. Mai mult decât atât, legea impune săvârșirea lor cu intenție, intenție ce trebuie dovedita de către cel cate solicita angajarea răspunderii.
Ca atare, nu se poate susține ca nepredarea cu intenție, întrucât nu s-a făcut dovada faptului ca ar fi acționat cu intenție si nici existenta raportului de cauzalitate dintre faptele invocate si prejudiciul creditorilor. Mai mult, D. M.
s-a prezentat la sediul lichidatorului judiciar si a predat actele contabile
aferente anilor 2008-2010. De unde rezulta si lipsa intenției paratului de a savarsi vreo fapta de natura a prejudicia societatea.
Referitor Ia cea de-a doua condiție a angajării răspunderii si anume fapta ilicita, astfel cum a precizat si in rândurile de mai sus, simpla nepunere la dispoziția lichidatorului a actelor contabile si bunurilor societății nu este suficienta. Reclamanta este obligata sa faca dovada certa a faptei sau faptelor omisive sau comisive săvârșite de administrator, dintre cele reglementate de art. 138 alin 1 lit. a).
Răspunderea reglementata de art 138 nu reprezintă o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului. Faptele acestuia trebuie sa fi contribuit in mod real la insuficienta activului, fiind necesar sa se faca proba ca administratorul, prin faptele sale, a contribuit la aducerea societății in stare de insolventa, simpla nepunere la dispoziția lichidatorului a bunurilor sau documentelor contabile neconstituind o proba.
Solicită repunerea in termen a prezentului recurs, deoarece domiciliul pârâtului este la alta adresa, respectiv B. Marc B-dul. B. nr. 35A/53, județul M., iar sentința, crede ca a fost comunicata la vechea adresa, cea din
M., str.Marasesti, nr. 3/29, județul M. .
Sentința civila nu i-a fost comunicata în termenul legal pentru formularea prezentului recurs.
Pe cale de consecința solicită repunerea in termen a prezentului recurs conform art. 103 Cod Procedura Civila, admiterea recursului si pe cale de consecința modificarea hotărârii in sensul respingerii actiunii reclamantului ca neîntemeiată și nefondată.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 299 si următoarele Cod Procedura Civila, art. 103 Cod Procedura Civila.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Conform dovezii de comunicare atașate la dosarul de fond la filele 53, sentința recurată, prin care judecătorul sindic a admis cererea de antrenare a răspunderii pârâtului formulată de către lichidatorul judiciar, a fost comunicată acestuia la data de 22 februarie 2013.
Deși recurentul arată în susținerea cererii de repunere în termen că locuiește efectiv la altă adresă decât cea la care s-a realizat comunicarea sentinței, Curtea constată că această afirmație nu este dovedită.
Mai mult, pe parcursul judecății la fond, după repunerea cauzei pe rol, pârâtul a fost reprezentat prin avocat, care nu a făcut apel la prev. art. 98 C.pr.civ. și, mai mult, a depus la dosar la data de_, concluzii scrise, în preambulul cărora a indicat că adresa sa de domiciliu este situată în B. M., str. Mărășești, nr. 3/29, respectiv cea la care i-a fost comunicată și sentința.
Ca atare, văzând prev. art. 90 alin. 1 și art. 92 alin. 4 C.pr. civ., Curtea constată că sentința atacată a fost legal comunicată recurentului, la data mai sus arătată, procesul verbal încheiat de agentul procedural respectând exigențele impuse de textul art. 100 C. pr. civ. și având valoarea indicată de alin. 4 al aceluiași text legal, împotriva lui recurentul neînțelegând să se înscrie în fals.
Cu toate acestea, prezentul recurs a fost înregistrat abia la data de_, pârâtul formulând și o cerere de repunere în termenul de recurs, pe considerentele mai sus arătate.
Raportat la cele anterior relevate și în lipsa unor alte demersuri întreprinse de recurent, Curtea constată însă că în cauză nu se poate reține incidența prev. art. 103 alin. 1 teza finală și alin. 2 C.pr.civ., susținerile conform cărora comunicarea nu s-a realizat în mod valabil neputând fi validate, iar pârâtul neînțelegând să invoce și, mai ales, să dovedească, faptul că a fost împiedicat, din
motive independente de voința lui, să exercite calea de atac de reformare în interiorul termenului legal de 7 zile, socotit de la momentul legalei încunoștințări cu privire la soluția dată la fond.
Drept consecință, se impune respingerea cererii de repunere în termen, exigențele procedurale nefiind respectate de către recurent, iar acesta neputându-și invoca propria culpă, fiind incidentă, ca atare, excepția tardivității declarării recursului, raportat la data comunicării sentinței și la cea a introducerii căii de atac, în acord cu prev. art. 104 C.pr.civ. și în condițiile în care termenul de recurs era de 7 zile de la comunicare.
Astfel, în cuprinsul art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 se prevede că împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic, se poate declara recurs în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
Sentința civilă atacată a fost comunicată pârâtului la data de_, iar acesta a introdus prezentul recurs abia la data de_, cu depășirea termenului defipt de lege.
Potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Cum niciuna din aceste situații nu este incidentă în speță, în baza considerentelor mai sus reținute și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă și art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, recursul va fi respins ca tardiv, păstrându-se în întregime sentința atacată.
Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, se apreciază de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de recurs privind fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.
Respinge ca tardiv recursul declarat de D. M. A. împotriva sentinței civile nr. 581 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui M.
, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, S. Al H. | Judecător, M. B. | Judecător, L. U. |
G. , A. B. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: V. I.
| ← Decizia civilă nr. 8566/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 6102/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
