Decizia civilă nr. 8566/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8566/2013
Ședința publică din data de 16 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de M. F.
M., împotriva sentinței civile nr. 3490 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimații SC P. S. PRIN LICHIDATOR J. H & B I. S. și M. C., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 septembrie 2013, încheiere care face parte
integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru termenul de azi.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3490 din_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._, a fost admisă cererea precizată formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC P. S., H & B I. S., CUI 18939870, în contradictoriu cu pârâții M. F. M. și M. C., și, în consecință a fost obligată pârâta M. F. M., administratorul statutar al debitoarei SC P. S. și pârâtul M. C., administratorul de fapt al debitoarei SC P.
S., în solidar, să plătească o parte din pasivul rămas neacoperit al debitoarei SC
P. S., în cuantum de 308.845,84 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța analizând incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 în prezenta cauză, a reținut că, potrivit acestor norme, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul- sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, dacă a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane … .
În ceea ce privește calitatea fiecăruia dintre pârâți, judecătorul sindic reține că d-na M. F. M. este administratorul statutar al debitoarei, astfel cum rezultă din evidențele registrului comerțului - lista de control a debitoarei, iar d-l
M. C. este administratorul de fapt al debitoarei, astfel cum rezultă din
înscrisul intitulat "contract de administrare"; aflat la f. 37 din vol. I, prin care d-na
M. F. M., administratorul statutar al debitoarei l-a împuternicit pe d-l
M. C. să îndeplinească cu puteri depline mandatul de administrator al debitoarei, fără a înregistra această convenție în registrul comerțului.
Astfel cum rezultă din balanța de verificare a debitoarei aferentă lunii iunie 2009 (ultima lună în care debitoarea și-a desfășurat activitatea) la 30 iunie 2009 debitoarea înregistra avansuri de trezorerie acordate în cuantum de 282.973,74 lei în soldul debitor al contului 5311 - casa în lei și 25.872,10 lei în soldul debitor al contului 4111 - clienți neîncasați (f.46, f. 48 vol. I) .
Date fiind calitățile lor de administratori (statutar și de fapt), pârâții erau singurele persoane care puteau ridica și dispune în mod legal de avansurile de trezorerie, dar nu a făcut dovada faptului că aceste avansuri ar fi fost folosite în interesul debitoarei. În mod similar, pârâții erau singurele persoane care aveau la dispoziție documentele justificative pentru recuperarea debitelor în cuantum de 25.872,10 lei de la clienții debitoarei, însă nu au predat înscrisurile respective lichidatorului judiciar, fapt conex din care, în condițiile art. 1203 C.civ. din 1864, judecătorul sindic trage prezumția că pârâții au încasat și și-au însușit sumele respective, ori au adoptat o atitudine pasivă intenționată în sensul nerecuperării acestor sume de bani de la debitorii debitoarei, în detrimentul intereselor debitoarei. Toate aceste aspecte de fapt întrunesc condițiile de incidență ale art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin aceste fapte, judecătorul sindic reține că existența și întinderea prejudiciului sunt dovedite prin tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC P. S., care are o valoare cumulată a creanțelor înregistrate împotriva averii superioară fracțiunii solicitate a fi suportată de către pârâți. Cât privește culpa pârâților și raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu, judecătorul sindic are în vedere dispozițiile art. 73 lit. c și e din Legea nr. 31/1990 actualizată, potrivit cărora administratorii societății sunt răspunzători în mod solidar pentru ținerea registrelor prevăzute de lege (dispoziție care se aplică și actelor contabile) și pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul legii. În acest context, însușirea / folosirea în interes propriu sau a unei alte persoane a bunurilor debitoarei reprezintă o faptă ilicită, contrară obligației de a administra activitatea comercială a debitoarei cu diligența unui mandatar comercial, stabilită prin art. 72 din Legea nr. 31/1990.
În consecință, judecătorul sindic a apreciat pe deplin dovedită faptele ilicite ale pârâților, vinovăția sa sub forma dolului și raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciu, conform art. 998 C.civ.
În ceea ce privește întinderea răspunderii pârâților, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că fracțiunea din debitul înregistrat în tabelul definitiv al creanțelor solicitată a fi suportată de către pârâți își are originea în faptele ilicite ale pârâților, mai sus descrise, motiv pentru care răspunderea personală și solidară a pârâților a fost antrenată pentru această sumă, în condițiile art. 138 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
Pentru considerentele mai sus expuse, judecătorul sindic a admis cererea precizată formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC P. S., H & B I.
S., CUI 18939870, în contradictoriu cu pârâții M. F. M. și M. C. și, în consecință, a obligat pârâta M. F. M., administratorul statutar al debitoarei SC P. S. și pârâtul M. C., administratorul de fapt al debitoarei SC P. S., în solidar, să plătească o parte din pasivul rămas neacoperit al debitoarei SC P. S., în cuantum de 308.845,84 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta M. F. M.
prin care a solicitat admiterea recursului,, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii cererii de antrenarea a răspunderii patrimonială formulate de lichidatorul judiciar al P. S. .
În motivare se arată că faptele ilicite prevăzute de art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006 și reținute de judecătorul sindic ca fiind săvârșite de pârâtă nu au fost săvârșite de aceasta ci de pârâtul M. C. N., administratorul
de fapt al societății debitoare. Acest aspect a fost recunoscut de altfel și de pârât în cursul judecății în fond a cauzei și rezultă și din actele depuse la dosar.
De asemenea în cauză trebuia să se țină cont și de disp. art.1542 C.civ. și de situația de fapt existentă în cauză, respectiv că ambii pârâți dețineau calitatea de asociați ai debitoarei. În situația în care cei doi asociați au numit prin actul constitutiv un administrator iar administratorul astfel desemnat a delegat dreptul de administrare celuilalt asociat, acesta din urmă acceptând mandatul printr-un înscris care nu a fost înregistrat în Registrul Comerțului sau cuprins într-un act modificator al actului constitutiv, se poate concluziona că voința comună a celor doi asociați a fost aceea de a confirma ca administrator numai pe asociatul M.
C. N. chiar dacă pentru acest lucru nu s-au îndeplinit formalitățile de înregistrare în Registrul Comerțului .
Analizând recursul formulat, C. ea reține următoarele:
Lichidatorul judiciar al debitoarei SC P. S., H & B I. S., prin cererea formulată a solicitat obligarea pârâtei M. F. M., administratorul statutar al debitoarei SC P. S., la plata pasivului debitoarei înscris în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei, în cuantum de 876.961,59 lei.
În motivarea cererii, a arătat că pârâta deținea la data deschiderii procedurii calitatea de asociat și administrator statutar al debitoarei, însă deși a fost notificată prin adresa nr. 259/5 februarie 2009 să predea documentele debitoarei prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, nu și-a îndeplinit această obligație, omisiune care a determinat lichidatorul judiciar să prezume faptul conex al neconducerii contabilității debitoarei în conformitate cu prevederile legale, cu consecința incidenței art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
A mai arătat că în cuprinsul raportului nr. 2690/30 octombrie 2009, depus la dosar la 3 noiembrie 2009, a analizat cauzele și împrejurările care au condus debitoarea la insolvență, raportul fiind întemeiat pe bilanțurile publicate pe site- ul MFP. A reținut că în cuprinsul bilanțului întocmit la 31 decembrie 2008 apar
înregistrate următoarele: active imobilizate în cuantum de 426.945 lei, stocuri - materii prime, materiale și mărfuri în valoare de 173.081 lei, sume de bani în casă și conturi la bănci în valoare totală de 493.182 lei și creanțe în sumă de
146.554 lei. A învederat că a notificat-o pe pârâtă prin adresa nr. 2641/23 noiembrie 2009 să îi predea bunurile, stocurile, sumele de bani și informațiile și documentele justificative în vederea recuperării creanțelor debitoarei, precum și documentele debitoarei prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, însă pârâta nu i-a predat până la data formulării acțiunii bunurile, stocurile, sumele de bani și documentele arătate, fapt care a condus lichidatorul judiciar la concluzia incidenței în cauză și a dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
La data de 25 mai 2010, lichidatorul judiciar a depus o precizare a cererii introductive, prin care a extins acțiunea și împotriva pârâtului M. C., administrator de facto al debitoarei SC P. S. .
În motivarea acestei precizări, a arătat că la data de 23 februarie 2010 s-a prezentat la sediul său pârâtul M. C. și i-a predat o parte din documentele debitoarei, inclusiv un contract de administrare prin care pârâtul M.
C. era împuternicit de administratorul statutar să îndeplinească cu puteri depline mandatul de administrator al debitoarei. A mai arătat că pârâtul M.
C., deși a fost notificat prin adresa nr. 842/8 aprilie 2010, nu a dat curs solicitării sale de a îi preda unele documente și informații suplimentare, deși a ridicat corespondența la 13 aprilie 2010.
A mai arătat că debitoarea a desfășurat activitate și după deschiderea procedurii insolvenței (28 ianuarie 2009), activitate care nu a fost supravegheată de administratorul judiciar, deoarece reprezentanții debitoarei nu i-au pus la
dispoziție în termenul de 10 zile stabilit de instanță documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
A învederat că la data de 23 februarie 2010, după aproximativ 13 luni de la deschiderea procedurii, pârâtul M. C. N. a pus la dispoziția sa o parte din documentele solicitate prin adresa nr. 259/5 februarie 2009. De asemenea, prin adresa nr. 2641/23 octombrie 2009, lichidatorul judiciar a solicitat administratorului statutar al debitoarei, pârâta M. F. M. predarea activelor imobilizate și circulante aflate în patrimoniul societății debitoare și a documentelor justificative privind clienții neîncasați, în vederea efectuării demersurilor necesare pentru recuperarea creanțelor.
A arătat că pârâtul M. C. i-a pus totodată la dispoziție balanța de verificare a contului 401 "Furnizori"; aferentă lunii iunie 2009. Conform soldului creditor la_, societatea debitoare avea de achitat datorii către furnizori în sumă de 452.135, 75 lei. Lichidatorul judiciar a apreciat că administratorul statutar al societății debitoare și administratorul de fapt nu au dat dovadă de diligență în cadrul procedurii, fiind astfel prejudiciați numeroși creditori care nu au fost notificați conform Codului de procedură civilă în lipsa documentelor contabile. De asemenea, a fost predată lista datoriilor către bugetul de stat, în sumă totală de 181.174,83 lei la_ . Conform documentelor predate, pe lângă activitatea declarată în bilanțurile contabile de "comerț cu amănuntul al îmbrăcămintei în magazine specializate"; au fost desfășurate și activități de alimentație publică și comerț cu ridicata al îmbrăcămintei, respectiv alimentație publică în locațiile I. s Mall P70 și str. Horea nr. 2. În prima jumătate a anului 2009, conform balanței de verificare pentru perioada 01.01.-_ managementul a fost unul defectuos, înregistrându-se venituri de 20.289,94 lei și cheltuieli de 276.962,11 lei, rezultând astfel o pierdere brută de 256.672,17 lei la care se adaugă impozitul pe profit de 1.433 lei.
A arătat că cele mai multe cheltuieli sunt reprezentate de cheltuielile cu mărfurile, respectiv 126.703,81 lei, fără a se înregistra venituri din vânzarea acestora. A învederat că au fost efectuate cheltuieli importante în aceasta perioadă astfel: cheltuieli cu personalul -30.530,00 lei, cheltuieli cu reclama - 12.284,56 lei, cheltuieli cu impozite, taxe - 3.643,52 lei, cheltuieli cu diferențe de curs - 19.805,82 lei. Conform balanței de verificare la_, activele imobilizate constau în: licență cappucino - 256.752,87 lei, fiind înregistrata o amortizare de 14.824 lei, mocheta - 4.988,81 lei, fiind înregistrată o amortizare de 3.723,46 lei,
imobilizări corporale în curs - 94.417,75 lei, imobilizări financiare - 22.895,77 lei. A arătat că nu i-au fost predate aceste imobilizări și nici nu a fost prezentată componența imobilizărilor în curs și a celor financiare, fiind incidente dispozițiile art. 138, alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006. De asemenea, au fost înstrăinate imobilizări corporale constând în mijloace de transport și echipamente tehnologice către societăți aparținând celor doi asociați, respectiv SC Modelink S. și SC Clarimex Invest S., unele la prețuri mai mici decât cele de achiziție, rezultând cheltuieli cu activele cedate. În perioada ianuarie-iunie 2009 au fost înregistrate cheltuieli cu activele cedate și alte operațiuni de capital în sumă de 25.207,30 lei. A arătat că nu cunoaște către cine au fost înstrăinate aceste active în lipsa unor documente detaliate (facturi, registre jurnal, etc.), deoarece din facturile predate rezultă doar facturarea de avansuri de chirie către SC Modelink
S. în această perioadă. Totodată, a arătat că nu i-au fost puse la dispoziție documentele privind încasarea contravalorii tuturor acestor active. În ceea ce privește stocurile, la_ societatea debitoare avea înregistrate stocuri rezultate din achitarea în avans a unor furnizori, în sumă de 34.092,48 lei. Lichidatorului judiciar nu i-au fost puse la dispoziție documente privitoare la furnizorii debitori.
Raportat la faptul că la_ societatea debitoare avea stocuri de marfă în sumă de 412.251,49 lei, iar la_ acestea nu mai figurau în patrimoniul societății debitoare, fără a se valorifica și a se obține venituri din vânzarea mărfurilor, lichidatorul judiciar a considerat că s-a procedat la ascunderea acestor active constând în mărfuri. Mai mult factura nr. 50/_, prin care a fost facturată chiria către SC Modelink S. în sumă de 69.000 lei nu apare înregistrată în contabilitate în contul venituri din redevențe și chirii, ceea ce conduce la concluzia că nu a fost condusă corect contabilitatea. A mai arătat că la_ societatea debitoare are înregistrate creanțe cu următoarea proveniență: furnizori debitori pentru prestarea de servicii - 1.680,67 lei, clienți - 25.872,10 lei, debitori diverși - 4.176,90 lei, avansuri de trezorerie - 282.973,74 lei. Având în vedere faptul că nu i-au fost puse la dispoziție informații cu privire la numele persoanelor care au ridicat avansurile de trezorerie în sumă de 282.973,74 lei, a tras prezumția că aceste sume au fost folosite în interes propriu de către asociați, fiind incidente dispozițiile art. 138, alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006. De asemenea, a arătat că au fost înregistrate cheltuieli în avans în sumă de 10.600 lei.
Referitor la creanțele pe care societatea debitoare le deține față de clienți, a arătat că d-l M. C. N. i-a pus la dispoziție lista cu clienții neîncasați la_, însă nu i-a predat documentele justificative în vederea realizării demersurilor de recuperare - facturi, contracte, chitanțe, extrase de cont. A învederat că există o singură factură identificată pentru clientul SC Oltina S., însă raportat la faptul că nu au fost puse la dispoziție fișele de cont ale fiecărui client neîncasat, lichidatorul judiciar nu cunoaște dacă suma cu care figurează în sold acest client provine doar din factura nr. 301/_ în valoare de 4.655,01 lei pusă la dispoziție, astfel încât nu este în măsură să calculeze eventuale dobânzi.
În ceea ce privește activitatea desfășurată după data deschiderii procedurii insolvenței, lichidatorul judiciar a arătat că nu cunoaște activitățile concrete realizate în lipsa unor documente detaliate. Conform fișelor depuse, la_ societatea debitoarea figura cu 9 angajați pentru care nu a fost făcută dovada
desfacerii contractelor de muncă. Din balanța de verificare pe perioada 1.06. -_ rezultă că au fost efectuate plăți către asociați în scopul restituirii de sume cu titlu de creditare în sumă de 20.086,78 lei. A arătat că, în opinia sa, persoanele care prin faptele prevăzute la art. 138 din Legea nr. 85/2006 ar fi cauzat ajungerea societății în starea de insolvență sunt administratorul statutar al societății debitoare, d-na M. F. și administratorul de fapt, d-l M. C.
.
Având în vedere faptul că d-na M. F. M., administrator statutar al SC P. S. și d-l M. C. N., administrator de fapt al aceleași societăți, nu au pus la dispoziția lichidatorului judiciar activele constând în bunuri, stocuri și sume de bani, evidențiate în contabilitatea debitoarei, acest fapt a condus lichidatorul judiciar la prezumția că bunurile societății au fost folosite în interes personal de către cei doi administratori ai societății debitoare, motiv pentru care a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
A învederat că în conformitate cu Legea contabilității, administratorii statutari sunt obligați să asigure conducerea evidenței contabile a societății, întocmirea bilanțurilor contabile și depunerea acestora la organele teritoriale ale
ui Economiei și Finanțelor.Ținerea corectă a registrelor contabile ale societății este o obligație stabilită în sarcina administratorilor statutari ai societăților comerciale, obligație stabilită prin art. 71 din Legea 31/1990. Aceasta stipulează răspunderea administratorilor statutari față de societate atât pentru
inexistența registrelor cerute de lege cât și pentru neținerea corectă a acestora. De asemenea, conform art.11 din Legea contabilității respectiv Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității societății revine administratorilor statutari.
Din nepredarea tuturor documentelor contabile solicitate de către lichidatorului judiciar a prezumat neținerea contabilității societății debitoare în conformitate cu dispozițiile legale, apreciind în cauză incidente și dispozițiile art. 138 lit. d din Legea 85/2006.
Concluzionând, a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 138, alin. 1, lit. a și d și alin 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, motiv pentru care a solicitat obligarea pârâților M. F. M. și M. C.
, în solidar, la plata sumei de 876.961,59 lei, reprezentând întreg pasivul societății debitoare conform tabelului definitiv de creanțe.
În drept, a invocat dispozițiile art. 138, alin. 1, lit. a) și d) și alin 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare că fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art
138 din Legea nr 85/2006.
Obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7, teza întâi, din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de- al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72, teza a doua, Legea nr 31/1990 care constituie, în fapt, o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale.
Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.
Judecătorul sindic a reținut în mod corect că pârâții erau singurele persoane care aveau la dispoziție documentele justificative pentru recuperarea debitelor în cuantum de 25.872,10 lei de la clienții debitoarei, însă nu au predat înscrisurile respective lichidatorului judiciar, fapt conex din care, în condițiile art. 1203 C.civ. din 1864, validând prezumția că pârâții au încasat și și-au însușit sumele respective, ori au adoptat o atitudine pasivă intenționată în sensul nerecuperării acestor sume de bani de la debitorii debitoarei, în detrimentul intereselor debitoarei. Toate aceste aspecte de fapt întrunesc condițiile de incidență ale art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Legiuitorul a instituit doar cerința contribuției la ajungerea debitorului în insolvență fapt care relevă voința legiuitorului de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.
Aserțiunile recurentei vizând împrejurarea că odată ce administratorul de fapt, celălalt pârât obligat în solidar a recunoscut săvârșirea faptelor ce cad sub incidența art 138 alin 1 lit a din LPI nu mai poate fi antrenată și răspunderea sa întrucât legiuitorul a stabilit răspunderea în sarcina persoanei vinovate de apariția stării de insolvență și nu automat în sarcina administratorului statutar nu pot fi primite raportat la cele evidențiate cu privire la obligațiile ce îi revin administratorului statutar .
Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale, al cărei cuantum nu a fost contestat în speță, mai mult fiind formulate angajamente de plată de către pârât .
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în stare de insolvență și că o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Între actele ce pot fi calificate ca intrând în sfera de răspundere este și aceea de a mandat un terț, fie el și asociat în exercitarea atribuțiilor ce îi revin cu ignorarea regulilor privind asigurarea publicității în ceea ce privește viața societară .
Textul legal invocat nu distinge între conducătorii, organele de conducere în funcție la data deschiderii procedurii și conducătorii a căror mandate au încetat la diverse date, iar împrejurarea că pârâta față de care s-a solicitat antrenarea răspunderii susține că în fapt nu îndeplinea atribuțiile ce decurgeau din calitatea de administrator nu au relevanță raportat la împrejurarea că nu a fost operată în evidențele registrului comerțului o modificare în sensul afirmat de pârâtă în ceea ce privește persoana împuternicită să reprezinte debitoarea.
Susținerea pârâtei că nu a îndeplinit atribuțiile de administrator nu este de natură a înlătura răspunderea acesteia pentru neîndeplinirea prerogativelor instituite de lege în sarcina sa iar efectuarea unor operațiuni care intrau în competența sa de către asociați nu înlătură răspunderea sa ,odată demonstrată o astfel de situație a operat solidaritatea cu acea persoană care alături de pârâta recurentă a cauzat starea de insolvență a debitorului .
Apărarea pârâtei potrivit căreia nici unul din documentele prezentate nu purtau semnătura sa nu poate primi valențele pe care aceasta le dorește întrucât această stare de fapt confirmă că pârâta nu a îndeplinit obligațiile care îi
incumbau în baza mandatului încredințat .
Împrejurarea că mandatul de administrator nu a fost îndeplinit fără a se face mențiunea la registrul comerțului, în lipsa documentelor și mențiunilor impuse de lege nu pot determina exonerarea de răspundere, tocmai pârâtei incumbându-i obligația de a veghea la corecta reflectare în registrul comerțului a situației societății și executării obligațiilor debitoarei fie ele născute din raporturi juridice sau incumbând din lege .
Judecătorul sindic a reținut urmare a interpretării corecte a dispozițiilor
incidente că sunt întrunite condițiile cerute de art. 138 (1) lit. "a"; din Legea 85/2006 pentru a putea fi angajată răspunderea pârâtei, considerând în mod corect că probatoriul administrat a relevat că din neprezentarea soldului de casă nu se poate reține decât că acesta a fost utilizat în interes propriu iar atitudinea administratorului statutar în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor instituite în sarcina acesteia în baza art.70 și urm. din Legea nr.31/1990 a fost cea care a determinat insolvența debitoarei.
Sensul dispozitiei legale, potrivit căreia judecatorul sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere în ipoteza
săvârșirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu dispozitiile art. 2 din Legea insolvenței, care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în conditii identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la aflarea acestor limite iar în speță probatoriul administrat a confirmat cuantumul, prejudiciul fiind în raport de cauzalitate demonstrat cu fapta.
Susținerile recurentului că fapta ilicită nu există nu au acoperire, fapta invocată îndeplinind întocmai elementele constitutive ale prevederilor art 138 ali1lit a din LPI, respectiv împrejurarea că pe lângă activitatea declarată în bilanțurile contabile de "comerț cu amănuntul al îmbrăcămintei în magazine specializate"; au fost desfășurate și activități de alimentație publică și comerț cu ridicata al îmbrăcămintei, respectiv alimentație publică . În prima jumătate a anului 2009, conform balanței de verificare pentru perioada 01.01.-_ managementul a fost unul defectuos, înregistrându-se venituri de 20.289,94 lei și cheltuieli de 276.962,11 lei, rezultând astfel o pierdere brută de 256.672,17 lei la care se adaugă impozitul pe profit de 1.433 lei, cheltuielile cu mărfurile, respectiv 126.703,81 lei, fără a se înregistra venituri din vânzarea acestora, că au fost efectuate cheltuieli importante în aceasta perioadă astfel: cheltuieli cu personalul
-30.530,00 lei, cheltuieli cu reclama - 12.284,56 lei, cheltuieli cu impozite, taxe - 3.643,52 lei, cheltuieli cu diferențe de curs - 19.805,82 lei. Conform balanței de verificare la_, activele imobilizate constau în: licență cappucino - 256.752,87 lei, fiind înregistrata o amortizare de 14.824 lei, mocheta - 4.988,81 lei, fiind înregistrată o amortizare de 3.723,46 lei, imobilizări corporale în curs - 94.417,75 lei, imobilizări financiare - 22.895,77 lei.
Toate sumele indicate în măsura în care nu au fost justificate ca fiind realizate în scopul îndeplinirii obiectului de activitate și nu au fost îndeplinite pentru debitoare și nu se regăsesc în contul acesteia relevă ca au fost folosite în folosul propriu sau a altei persoane, celălalt pârât .
Răspunderea administratorului fiind una convențională, culpa administratorului se apreciază după tipul abstract, culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i, așa cum corect a reținut și judecătorul sindic .
Înscrisurile prezentate așa cum s-a evidențiat anterior nu sunt de natură a răsturna această prezumție întrucât în fapt relevă că nu a fost respectate nici dispozițiile care reglementează corecta conducere a contabilității.
Raportul de cauzalitate se verifică în concret și nu pot fi reținute susținerile recurentei că starea de insolvență nu a fost determinată de fapta sa ci a celuilalt pârât atât timp cât s-a demonstrat existența unui raport de cauzalitate suficient de caracterizat între fapta reținută și starea de insolvență cauzată.
Așadar, față de situația relevată de actele depuse la dosarul cauzei de către lichidator, judecătorul sindic a apreciat, în mod corect, că atâta timp cât au existat bunuri și sume de bani în patrimoniul debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii acestea nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
Considerentele enunțate au demonstrat că recursul promovat este nefondat și în consecință în temeiul art 312 C pr civ, C. ea va respinge recursul declarat de pârâta M. F. M. împotriva sentinței civile nr.3490 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta M. F. M. împotriva sentinței civile nr.3490 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. | SA M. | ION | A. M. C. |
GREFIER
V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_
Jud.fond. F. I.M.
| ← Sentința civilă nr. 7061/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 7401/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
