Sentința civilă nr. 3411/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ /a1 Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.3411
Ședința publică din 08 iulie 2013 Instanța constituită din :
Judecător - sindic: DP Grefier: B. E.
S-a luat în examinare cererea formulată de creditorul D. G. A F. P. S., cu sediul în Z., P. I. M., nr.15, județul S., împotriva pârâtului N. A., cu domiciliul în B., comuna Bocșa, nr.154, județul S., administrator statutar al debitoarei SC Andreas C. SRL - societate în procedura falimentului, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă lichidatorul judiciar Cigi I. și pârâtul, lipsă fiind creditorul DGFP S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, procedura de citare este îndeplinită iar lichidatorul judiciar a depus prin registratura întâmpinare și acte în susținerea întâmpinării( raportul privind cauzele insolvenței nr.78/_, tabelul definitiv al creanțelor; bilanțurile contabile pe_, balanța la_, procese verbale de casare a mijloacelor fixe; adresa nr. 675/_ ).
Judecătorul-sindic, din oficiu, procedând la verificarea competenței, în temeiul dispozițiilor art. 1591alin. (4) Cod procedură civilă, constată că este competent general, material și teritorial să judece pricina.
Nefiind alte cereri de formulat in probațiune instanța închide etapa probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Pârâtul N. A. solicită respingerea cererii formulată de creditorul DGFP S. arătând că a încercat pe cale amiabilă recuperarea creanței în suma de 93.854, 29 lei datorată de SC Elan House SRL iar pentru celelalte creanțe neîncasate a promovat cereri de recuperare a acestora.
Lichidatorul judiciar susține întâmpinarea formulată arătând în esență că DGFP S. a fost înscris în tabelul creanțelor cu suma de 26.670 lei solicitată prin cererea de admitere a creanței. Arată că administratorul statutar a pus la dispoziția procedurii actele contabile. De asemenea au fost inventariate bunurile debitoarei în prezența sa și a unui evaluator și s-a constatat că acestea nu mai pot fi valorificate fiind într-un stadiu avansat de uzură. Referitor la clienții neîncasați s-a constat că SC Ben Ben SA este în procedura de reorganizare, SC Andreas C. a fost înscrisă în tabelul definitiv cu suma de 13.252 lei cu șanse reale de recuperare; la SC Complet Instal C. struct SRL - suma de 697,72 lei este prescrisă iar în ce privește pe SC Elan House - 93.854, 29 lei societatea a fost lichidată, debitoarea nefiind notificată pentru depunerea cererii de creanță, neștiind despre această procedură. În concluzie solicită respingerea cererii de atragerea răspunderii administratorului.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL - SINDIC,
DGFP S. a solicitat angajarea răspunderii administratorului statutar N. ANDRAS al debitorului SC Andreas C. SRL în temeiul art. 138 lit. a din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
În motivarea cererii sale se arată următoarele :
A folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art.138 alin.1 lit.a din Legea insolvenței nr.85/2006, constând în nepredarea bunurilor evidențiate în documentele contabile administratorului/lichidatorului judiciar în vederea valorificării în procedura de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitoarei.
De asemenea, a exercitat un management defectuos, ceea ce a condus la o activitate financiară nerentabilă, de nerecuperare a crețelor și de achitare a datoriilor.
Suma de 477 lei reprezintă obligații cu reținere la sură, impozit și contribuții care nu au fost virate la bugetul general consolidat al statului.
Suma de 1105.016 lei reprezintă creanțe pentru care administratorul statutar nu a luat măsuri de recuperare. Pentru suma de 93.854, 29 lei datorată de SC Elan House SRL nu a depus cererea de creanță, această societate intrând în insolvență., De asemenea nu s-a înscris cu suma de 13.252 lei la masa credală a SC Ben Ben SA, iar suma de 697.72 lei este prescrisă.
Administratorul statutar a refuzat să coopereze, nu a predat documentele contabile. Asupra cauzei de față :
Administratorul statutar, potrivit dispozițiilor Legii nr.31/1990 privind societății comerciale are obligația privind îndeplinirea operațiunilor de gestiune și reprezentare pe care le reclamă realizarea obiectului de activitate în condițiile și limitele legii și al actului constitutiv.
Utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale sau al creditelor acordate debitorului în interesul propriu sau al altei persoane constituie faptă ilicită prevăzută de art. 138 lit. cu consecința micșorării masei credale și fraudarea creditorilor.
Aceste obligații, sume de bani, sunt certe, astfel că se constituie într-un bun în sensul art.1 din protocolul nr.1. În acest sens s-a pronunțat Curtea Europeană în cauza Sovtrassavto Holding C. Ucrainei, constatând acțiunile ce constituie parte din capitalul social are valoare economică fiind evaluabil în bani, deci constituie un bun. Cu atât mai mult se încadrează în noțiunea de bun o sumă de bani certă, lichidă, scadentă, necontestată de părți.
Din perspectiva acestor interpretări, suma de 115.016 lei constituie indubitabil un bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1 și el aparține de drept societății debitoare.
Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, ea poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități sau neluarea unei măsuri când, această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă.
Or, administratorul statutar nu a luat măsurile necesare, inclusiv acțiuni judiciare în vederea recuperării sumei de 115.016 lei, fapt ce ar fi constituit o creștere a activului patrimonial și concretizarea posibilităților de dezvoltare economică de reducere sau chiar înlăturare a datoriilor sociale.
Legătura cauzală dintre fapta ilicită, astfel cum a fost descrisă și cauzarea stării de insolvență derivă printre altele, din modul de influențare în concret a activității economice specifice de către valoarea creanței de recuperat.
Prin urmare, omisiunea de a lua măsuri în vederea recuperării creanței de 115.016 lei a determinat starea de insolvență și pasivul social privind debitoarea.
Este adevărat că în doctrină s-a emis punctul de vedere că omisiunea de a iniția demersurile necesare în vederea recuperării creanțelor pe care debitorul persoană juridică le are față de anumiți parteneri contractuali determină mărirea fictivă a pasivului debitoarei persoane juridice, astfel că ar fi aplicabile disp. art. 138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, însă, în contrast cu această opinie, practica judiciară asimilând sumele de bani reprezentând creanțe cu noțiunea de bun în sensul art. 1 din Protocolul nr.1, a constatat aplicabilitatea disp. art. 138 alin.1 lit.a. Explicația constă că atâta vreme cât administratorul statutar a omis cu bună știință recuperarea creanței, a acceptat ca aceste bunuri (sume de bani) să fie folosite fie de el însuși sau de alte persoane, respectiv persoanele în favoarea cărora s-a scurs termenul de prescripție.
Bunurile ar fi putut acoperi pasivul debitoarei dacă s-ar fi depus diligențele necesare în vederea valorificării sau depozitării corespunzătoare.
Folosirea acestor bunuri cu rea-credință și în scop contrar intereselor societății constituie fapta ilicită prevăzută de art.138 alin.1 lit.a care a cauzat ajungerea societății în insolvență și au determinat angajarea răspunderii administratorului statutar.
Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active, prin plata cu întârziere a unor creanțe.
Pe de altă parte, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate - deci, ținerea contabilității -, reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că aceștia își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
Apoi, deși a fost somat în mod repetat administratorul nu a predat documentele contabile
, nu a dat explicații privind evidența contabilă a societății, ceea ce prezumă că nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, a folosit bunurile societății în folosul său sau al altei persoane, sau că a ascuns bunurile societății, faptă ilicită ce se încadrează în disp. art. 138 lit.d din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Administratorul statutar nu a depus situațiile financiare anuale și declarațiile fiscale trimestriale, nu a contabilizat obligațiile fiscale și celelalte creanțe. Mai mult a înstrăinat bunuri fără ca aceste operațiuni să fie reflectate în contabilitate generându-se pe această cale eludarea plății obligațiilor născute ulterior prin valorificarea acestor bunuri.
Dispozițiile art.35 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței prevăd obligația debitoarei de a preda administratorului/ lichidatorului judiciar actele contabile și celelalte acte prevăzute de art.28 din lege, obligație care trebuie îndeplinită prin administratorul statutar, în conformitate cu dispozițiile art.73 alin.1 lit. e din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Legea privind procedura insolvenței prevede astfel o obligație de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar, a cărui neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în planul procedurii, participanții la procedura insolvenței fiind în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului procedurii: acoperirea pasivului debitoarei aflate în stare de insolvență.
De asemenea, nu au fost respectate dispozițiile aret.7 din Legea contabilității nr.82/1991, în sensul că nu și-au îndeplinit obligația de inventariere a patrimoniului societății cel puțin o dată pe an, să îndeplinească, conform art.2o din lege, registrele contabile obligatorii.
Apoi, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din legea nr.82/1991 ˝ documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz˝. Deci administratorul statutar are răspunderea conducerii contabilității în conformitate cu legea.
Starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâtului întrucât, prin omisiune, nu a condus contabilitatea în condițiile legii și nu au depus la organele fiscale bilanțul contabil, așa cum prevede art. 27 alin 1, art.30 alin.1 din legea nr.82/1991 raportat la art.73 lit.e din Legea nr.31/1990, obligație ce revine administratorului societății debitoare.
În lipsa evidenței contabile nu s-au putut identifica obligațiile fiscale ale debitoarei.
Având în vedere faptul că potrivit art.71 din legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța are în vedere și dispozițiile art.2009 - 2012 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului.
Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă.
O societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționare societății.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii, și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent.
Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acesteia de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că administratorul statutar sau altă persoană au cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile. O parte din pasivul societății va fi suportat de administratorii statuari pentru că datorită faptelor săvârșite de către ei, debitorul a ajuns în stare de insolvență.
Prejudiciul este cauzat direct debitorului persoană juridică și numai indirect creditorilor.
Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului societății debitoare este dovedită, astfel că cererea formulată în condițiile art. 138 alin.1 lit.a din Legea nr. 85/2006, urmează să fie admisă.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E :
În baza art.138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței,
Admite cererea formulată de creditorul DGFP S. și obligă pe pârâtul N. A. să suporte pasivul social al debitoarei SC Andreas C. SRL în sumă totală de 26.670 lei, care va fi plătită creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat întocmit de lichidatorul judiciar și predat executorului judecătoresc.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 8 iulie 2013.
Judecător - sindic, Grefier,
DP B. E.
Red. D.P. / _
Dact.B.E/_ Ex.6
| ← Sentința civilă nr. 6102/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 4269/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
