Decizia civilă nr. 8209/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a2.1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8209/2013
Ședința publică de la 06 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B. Judecător M. -I. I. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent A. F. P.
împotriva sentinței civile nr. 732 din_ pronunțată în dosar nr. _
/a2.1 al Tribunalului B. -Năsăud, privind și pe intimat SC K. S. B., intimat SC K. S. B. PRIN LICHIDATOR J. CII Ș. L. I., intimat Z.
G., având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. nr. 732 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a2.1 al Tribunalului B. -Năsăud, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în răspundere patrimonială formulată de creditoarea A. F. P. B., împotriva pârâtei Z. C. G. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin încheierea comercial nr.353 din l7 decembrie 20l0 pronunțată în dosar nr. 90l3/ll2/20l0, a fost deschisă procedura simplificată a falimentului debitoarei S.
K. S. B., la cererea acesteia, în baza art.27 și 32 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
In tabelul definitiv de creanțe (f.l05) au fost înscriși creditorii bugetari DGFP B. -Năsăud cu o creanță de l6.32l lei și Primăria Bistrița cu o creanță de 404 lei - total pasiv = l6.725 lei.
Petentul Stan Johann a formulat o cerere de creanță pentru suma de 6.9l5,3l lei însă lichidatorul judiciar a respins această declarație de creanță ca fiind tardivă.
In prezentul dosar, instanța de fond a constatat că intervenienta AFP B. are calitate procesuală activă, potrivit disp.art.l38 alin.l și 3 din lege.
Acest text prevede că are legitimare procesuală activă pentru a formula o acțiune în răspundere patrimonială, administratorul judiciar ori lichidator sau, dacă acesta nu a formulat o astfel de acțiune, aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor, ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50 % din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
In prezenta cauză, creditorul intervenient AFP B. este creditor majoritar, fiind îndreptățit să formuleze acțiune în răspundere întemeiată pe disp.art.l38 alin.l din L.85/2006.
Pe fond, tribunalul a constatat că această acțiune, cu motivarea preluată din acțiunea petentului Stan Johan, nu este întemeiată și a foste respinsă ca atare, întrucât nu s-a făcut dovada raportului de cauzalitate între fapta imputată pârâtei, respectiv aceea prev.de art.l38 alin.l lit.e din L.85/2006, și ajungerea societății în insolvență.
Prin notele de ședință depuse de lichidatorul judiciar, calificată ca fiind întâmpinare (f.57-59) s-a solicitat respingerea acțiunii și s-a menționat că din documentele societății a rezultat că la data intrării în faliment nu existau bunuri care să poate fi valorificate pentru achitarea datoriilor către creditori și nici nu au fost efectuate transferuri patrimoniale în cele l20 de zile anterioare deschiderii procedurii.
Pe de altă parte, lichidatorul judiciar a constatat că intrarea în faliment s- a datorat existenței unui contract de închiriere încheiat cu numitul Stan Johan pentru un spațiu comercial, la care nu i-a schimbat destinația de locuință, astfel că după începerea activității, organele de control ale Primăriei mun.B. au sistat activitatea până la îndeplinirea condițiilor de autorizare. Mai mult, s-a purtat corespondență cu Stan Johan, însă acesta nu a procedat la modificarea destinației spațiului decât foarte târziu când activitatea nu a mai putut fi redresată, acesta a refuzat să-i restituie o garanție de 800 euro și a reținut o parte din bunuri, ce nu au mai putut fi predate lichidatorului judiciar.
In consecință, lichidatorul judiciar a constatat că pârâta Zaharia C.
G. nu se face responsabilă de intrarea debitoarei în faliment, dimpotrivă, din raportul de cauzalitate rezultând că aceasta se datorează neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către numitul Stan Johan.
Potrivit disp.art. l38 alin.l din L.85/2006, "în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu disp.art. 59 alin. (l) sunt identificate persoane cărora le- ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului - judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportat de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei,prin una dintre următoarele fapte: …e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice…";.
Potrivit disp.art. ll69 C.civ. din l864 (aplicabile în cauză), cel care face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.
In cauză, antrenarea răspunderii materiale a fostului administrator statutar în condițiile art.l38 alin.l lit.e din L.85/2006, presupune îndeplinirea cerinței esențiale de admisibilitate a cererii, respectiv existența unui raport de cauzalitate între fapta administratorului statutar și starea de insolvență.
Natura juridică a răspunderii administratorilor împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială însă pentru a fi angajată această răspundere este necesar a se îndeplini condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, conform art.998 - 999 C.civ., din l864, respectiv; fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu (pasivul din tabelul de creanțe).
In speță, a constatat judecătorul sindic, reclamanta nu a dovedit existența raportului de cauzalitate între apariția insolvenței și dispariția unor active.
In practica judiciară s-a decis că simpla susținere a reclamantului, fără dovedirea faptelor, are un caracter pur formal și nu conduce automat la atragerea răspunderii administratorului statutar pentru plata pasivului societății, dacă nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor pentru atragerea răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie. Cheltuielile de judecată nu s-au solicitat .
Împotriva acestei hotărâri, creditoarea A. F. P. B. a declarat recurs
, solicitând instanței admiterea acestuia și rejudecarea cauzei în fond, cu consecința admiterii acțiunii sale și obligarea pârâtei Zaharia C. G.
, în calitate de administrator statutar al debitoarei S.C. K. S.R.L. să suporte din averea personală pasivul debitoarei în sumă de 23.640 lei.
În motivarea recursului, recurenta arată că prin sentința comercială din_ din dosarul nr._ al Tribunalul Bistrița Năsăud s-a dispus intrarea debitoarei S.C. K. S.R.L. în procedura simplificată a falimentului, iar ulterior, s-a întocmit tabelul definitiv al creanțelor nr. 135/_ pentru pasivul de 23.640 lei, A.F.P. B. fiind înscrisă cu o creanță de 16.321 lei.
A mai arătat recurenta că la data de_ debitoarea avea active în sumă de 56.692 lei din care active imobilizante de 14.658 lei și active circulante de
42.034 lei, care se compuneau din stocuri în sumă de 14.081 lei, creanțe de recuperat în sumă de 25.558 lei și bani în casă și în conturi în sumă de 2.395 lei, cifra de afaceri fiind de 6.059 lei.
La data de_ erau înregistrate în contabilitate, potrivit balanței, utilaje în valoare de 19.339 lei, stocuri în valoare de 30.067,33 lei și bani potrivit contului de trezorerie de 1.279,31 lei.
În aceste condiții, recurenta arată că întrucât debitoarea nu a mai ținut contabilitatea și nu a mai depus bilanțul corespunzător anului 2011, ultima situație fiind cea de la_, în cauză fată de administratorul statutar al debitoarei sunt incidente disp.art. 318 alin. l lit. d din Legea nr. 85/2006, iar pentru lipsa bunurilor din gestiunea debitoarei, sunt aplicabile disp.art.l38 alin.l lit.e din același act normativ.
Sub acest aspect, recurenta mai susține că nepunerea la dispoziția lichidatorului judiciar de către pârâtă a bunurilor existente, nepredarea de către aceasta a actelor contabile corespunzătoare perioadei 2008 - 2010, pot fi elemente de atragere a răspunderii pârâtei conform art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere aceste considerente, recurenta consideră că speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care pârâta, în calitate de administrator statutar al debitoarei S.C. K.
S.R.L. prin modul în care aceasta a acționat a prejudiciat societatea, existând astfel un raport de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
În exercitarea prerogativei prevăzute de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, creditorul majoritar A. F. P. B. a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 138 (1) lit. d și e din Legea nr. 85/2006, obligarea pârâtei Z.
G., în calitate de administrator statutar al debitoarei SC K. S., la plata pasivului societății, în cuantum de 23.640 lei, susținându-se în esență că pârâta nu a ținut o contabilitate conformă cu legea, împrejurare dedusă din nedepunerea la finanțe a bilanțului corespunzător anului 2011 și din nepredarea documentelor contabile lichidatorului judiciar. De asemenea s-a susținut că pârâta a ascuns activul debitoarei, fapt dedus din împrejurarea că nu a predat lichidatorului judiciar bunurile înscrise în bilanțul din_ . Potrivit acestui bilanț, debitoarea figura cu active imobilizate în sumă de 17.098 lei, active circulante în sumă de 43.164 lei, din care stocuri de marfă în valoare de 34.067 lei, creanțe de 7.818 lei și disponibilități bănești în valoare de1.279 lei.
Debitoarea SC K. S. a fost administrată de pârâta Z. C. G. în perioada de timp anterioară deschiderii procedurii insolvenței.
Judecătorul sindic a respins cererea creditorului majoritar de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtei Z. C. G. reținând că nu s-a făcut dovada raportului de cauzalitate între fapta prevăzută de art.138 lit. e din Legea nr. 85/2006, imputată pârâtei și ajungerea debitoarei în insolvență.
Prin motivele de recurs, creditorul majoritar susține că hotărârea pronunțată de judecătorul sindic este nelegală întrucât starea de insolvență este imputabilă pârâtei care prin neținerea contabilității în conformitate cu legea și ascunderea bunurilor înregistrate în patrimoniul debitoarei a prejudiciat în mod direct creditorii înscriși la masa credală.
Curtea apreciază că raportat la probațiunea administrată și la prevederile art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006, critica creditorului majoritar este pertinentă, fiind aptă să conducă la reformarea hotărârii pronunțate de judecătorul sindic.
Curtea ține să sublinieze faptul că în sarcina pârâtei Z. C. G. nu poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care până la momentul deschiderii procedurii insolvenței debitoarei SC K. S., situațiile financiare ( bilanț contabil, balanțe, contul de profit și pierderi ) au fost întocmite și înregistrate la AFP B., fapt confirmat de înscrisurile depuse la filele 7-18. Având în vedere că procedura simplificată a falimentului s-a deschis față de debitoare la data de 17 decembrie 2010, începând cu acest moment pârâta Z. C. G. a pierdut dreptul de administrare a debitoarei, fiind exonerată implicit și de obligația de a conduce contabilitatea. Prin urmare, teza recurentei potrivit căreia pârâta ar fi omis să întocmească bilanțul aferent anului 2011 nu poate fi validată.
De asemenea nu poate fi primită nici afirmația recurentei potrivit căreia pârâta nu ar fi procedat la predarea documentelor contabile de vreme ce prin notele de ședință depuse la dosarul de fond (f. 9), lichidatorul judiciar a confirmat preluarea evidenței contabile întocmite până la momentul intrării în procedura falimentului.
În schimb, susținerea creditorului majoritar potrivit căreia administratorul statutar a ascuns o parte din activul debitoarei prin refuzul de a preda activele imobilizate evidențiate în contabilitate este confirmată prin conduita omisivă adoptată de către pârâtă pe tot intervalul de timp ce a urmat deschiderii procedurii insolvenței debitoarei SC K. S. .
Prin valorificarea datelor cuprinse în ultimul bilanț premergător deschiderii procedurii falimentului, cel din_, creditorul majoritar a probat că debitoarea deținea active imobilizate în sumă de 17.098 lei și active circulante în sumă de 43.164 lei, din care stocuri de marfă în valoare de 34.067 lei, creanțe de 7.818 lei și disponibilități bănești în valoare de1.279 lei.
Pârâta intimată Z. C. G. nu a procedat la predarea acestora către lichidatorul judiciar. In consecință, in condițiile in care pârâta nu a făcut dovada
modului de utilizare a acestor bunuri prin prezentarea unor acte contabile întocmite in condițiile legii contabilității, Curtea prezumă faptul ca aceste bunuri au fost utilizate în scopuri străine celui social. Trebuie precizat in acest context faptul ca destinația efectivă a bunurilor înscrise in contabilitate poate fi probată si urmărită exclusiv prin prezentarea unor acte specifice activității comerciale, iar in lipsa oricărei probe utile in acest sens, singura concluzie plauzibilă este aceea ca bunurile au fost deturnate de la destinația societara si utilizate de către persoana responsabilă cu administrarea lor in interes personal.
Explicațiile pârâtei expuse în întâmpinarea de la fond privitoare la defectarea iremediabilă și casarea sistemului antifurt și a combinei cosmetice și valorificarea celorlalte active imobilizante în interesul debitoarei pentru stingerea debitelor nu pot fi primite în absența proceselor verbale de casare întocmite cu respectarea legii contabilității și a actelor contabile care să confirme că fondurile obținute din valorificarea activelor au fost folosite în interesul societății. Pentru aceleași considerente se impune și respingerea apărărilor pârâtei referitoare la casarea stocurilor de marfă.
Mai mult, in evidentele contabile ale debitoarei supuse procedurii de insolvență au fost înscrise si creanțe de recuperat de la terți in cuantum de 7.818 lei. Pârâta nu a făcut dovada faptului ca măcar a încercat recuperarea acestor creanțe, astfel că sumele datorate au rămas la dispoziția terților, in detrimentul debitoarei supuse procedurii de insolvență si propriilor creditori ai acesteia, fapta pe care jurisprudența o califică drept deturnare de active.
Totodată și soldul casei reprezintă o sumă care trebuia predată lichidatorului judiciar, iar in caz contrar, Curtea prezumă ca a fost folosită in interes personal de către administratorul statutar, deoarece nu există vreo probă care sa justifice destinația acestei sume in condiții de deplină legalitate (transfer, chitanțe de plata, etc.).
Trebuie remarcat că în privința acestor din urmă active circulante evidențiate în contabilitatea debitoarei SC K. S., pârâta Z. C. G. nu a formulat nicio apărare punctuală.
Curtea sindic apreciază că omisiunea pârâtei Z. C. G. de a preda bunurile menționate anterior, aflate în averea debitoarei falite se circumscrie faptei descrise de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, putându-se prezuma că acestea au fost folosite în interes personal sau al altor persoane.
Ascunderea de către administratorul statutar a activelor aparținând debitoarei în interes personal a constituit factorul determinant în ajungerea societății în stare de insolvență, ce a avut drept consecință prejudicierea creditorilor înscriși în tabelul consolidat de creanțe.
Curtea nu poate valida teza lichidatorului judiciar referitoare la legătura de cauzalitate între apariția stării de insolvență a debitoarei SC K. S. și neexecutarea obligațiilor contractuale asumate de Stan Johann prin contractul de închiriere a spațiului în care debitoarea urma să își desfășoare activitatea deoarece pârâta în calitate de administrator statutar avea obligația de a obține toate autorizațiile de funcționare inclusiv cele privitoare la schimbarea destinației imobilului închiriat în spațiu comercial.
În condițiile în care cele relevate mai sus conduc la concluzia săvârșirii de către intimată a faptei prevăzute de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, iar apărările acesteia nu au fost primite, Curtea, în baza art. 312 și art. 304 pct. 9 C.p.c,. va admite recursul declarat de creditoarea AFP B. împotriva sentinței civile nr. 732 din 29 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ /a2.1 al Tribunalului B. Năsăud, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată de creditoarea AFP B. și obligă pârâta Z. C. G. la plata întregului pasiv al debitoarei SC K. S., înscris în tabelul definitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de A. F. P. B., împotriva sentinței civile nr. 732 din 29 martie 2013 pronunțată în dosarul nr. _
/a2.1 al Tribunalului B. Năsăud, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată de creditoarea A. F. P. B. și obligă pârâta
C. G. la plata întregului pasiv al debitoarei SC K. S., înscris în tabelul definitiv.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
S.
AL H.
M.
B.
M. -I. I.
GREFIER,
B.
Red.M.I.I./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: U. I. .
| ← Sentința civilă nr. 1744/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 9611/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
