Decizia civilă nr. 8552/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 8552/2013
Ședința publică din data de 16 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C.
G.: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul A. I. B., împotriva sentinței civile nr. 2799 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui M., în contradictoriu cu intimata SC LS prin lichidator judiciar C.I.I. B. L., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurent, avocat Borcuti G. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de_, s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea lichidatorului judiciar al debitoarei prin care s-a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, se reține că s-a imprimat din Ecris-ul T. ui M., extras cu privire la dosarul nr._ /a1.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că, fundamentat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006, este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Reprezentantul recurentului depune la dosarul cauzei dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate și arată că nu are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului recurentului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii în sensul constatării ca fiind perimate a acțiunii, iar în subsidiar respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată în cuantum de
1.500 lei conform chitanței, în original, pe care o depune la dosar.
Susține că, prezenta cauză a fost lăsată în nelucrare din vina reclamantei mai mult de un an, fiind suspendată în temeiul art. 242 pct. 1 C.pr.civ. la data de_, dată de la care curge termenul stabilit de lege în vederea perimării.
La solicitarea instanței de a comunica dacă în cazul unei suspendării date pe învoiala părții, obligația formulării cererii de repunere pe rol revine numai reclamantei, reprezentantul recurentului susține că sarcina formulării cererii de repunere pe rol revine exclusiv reclamantei.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată se impune a fi respinsă ca nefondată având în vedere temeiurile invocate, întrucât recurentul pârât a avut tot timpul disponibilitatea de a preda acel mobilier, făcând și o invitație scris în acel sens.
Referitor la afirmația administratorul judiciar potrivit căreia recurentul pârât a desfășurat o activitate păguboasă pentru societate, nu poate fi reținută în sarcina recurentului, fiind o simplă afirmație, fără a fi dovedită în vreun fel de către administratorul judiciar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2799 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui M. a fost respinsă excepția perimării acțiunii, invocată de pârât.
A fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamantul Cabinet Individual de Insolvență B. L. lichidator al debitoarei SC LS B. M.
, împotriva pârâtului A. I. B., în calitate de administrator statutar al debitoarei SC LS aflată în procedură și, în consecință:
Pârâtul a fost obligat să suporte cu averea proprie, pasivul debitoarei falite în cuantum de 54.928,01 lei.
În considerente tribunalul a reținut că, începând cu 9 martie 2011 pârâtul A. I. B. a susținut că există șanse ca litigiul să se soluționeze pe cale amiabilă.
La termenul din 1 iulie 2011 apărătorul pârâtului, a solicitat amânarea cauzei pentru a da posibilitate acestuia să achite pasivul neacoperit al debitoarei.
Este real faptul că dosarul a fost suspendat în baza art. 242 pct. 1 Cod pr. civilă, la cererea pârâtului care a învederat instanței aceleași aspecte, necontestate de lichidator.
Raportat la aspectele descrise anterior, în cauză nu poate fi reținută vina reclamantului în sensul art. 248 al. 2 Cod pr. civilă, prin urmare excepția perimării este nefondată.
Analizând acțiunea care este scutită de plata taxei de timbru, prin prisma celor invocate de reclamant, din coroborarea tuturor probelor și actelor existente la dosar, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, judecătorul - sindic a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3384 din_ pronunțată în dosar nr. _
, Tribunalul Maramureș a admis cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor P. e B. M., dispunând deschiderea procedurii generale de faliment a debitoarei SC LS B. M. iar Cabinet Individual de Insolvență B. L., a fost desemnat administrator judiciar.
Deschiderea procedurii și confirmarea în calitate de lichidator a administratorului judiciar menționat mai sus a fost dispusă prin sentința civilă 671 din_ .
Deschiderea procedurii a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență iar pârâtul, în calitate de administrator statutar a fost notificat de lichidator la adresa de domiciliu cu care figurează în evidențele O. ui R.
C. M., pentru a preda documentele contabile ale societății și situația bunurilor acesteia.
În dosarul de faliment s-au înregistrat două declarații de creanță din partea creditorilor Administrația Finanțelor P. e B. M. pentru suma de 54.529 lei și Primăria Baia Mare - Direcția de Venituri pentru suma de
399.01 lei, totalul masei credale fiind de 54.928,01 lei, aspect ce rezultă din tabelul definitiv al creanțelor aflat la fila 23.
Din rapoartele întocmite de lichidator rezultă că în ciuda demersurilor întreprinse, pârâtul în calitate de asociat și administrator statutar al debitoarei nu a pus la dispoziția lichidatorului bunurile înregistrare în evidența contabilă, respectiv "Biblioteca Julia";, fapt ce duce la concluzia că acesta și-a însușit bunul societății în interes personal.
În contextul celor arătate, instanța a constatat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 138 al. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, modificată și completată.
Raportat la faptul că debitoarea nu a întreprins demersuri pentru încasarea creanțelor în valoare de 92.466,42 lei care erau prescrise la data intrării în faliment, în cauză sunt incidente prevederile art. 138 al. 1 lit. c din legea menționată, conform cărora poate fi atrasă răspunderea personală pentru pasivul debitoarei în situația în care pârâtul a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
Față de această situație, este lipsită de relevanță apărarea pârâtului referitoare la imposibilitatea identificării persoanei debitoarei mutată în străinătate, respectiv, respectiv costurile ridicate ale inițierii unei acțiuni în justiție, atâta vreme cât potrivit art. 27 din aceeași lege, debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor acestei legi.
În condițiile în care debitoarea a realizat și alte operațiuni de natură să ducă la insolvența societății, prin emiterea facturilor nr. 2094401 din iunie 2007 în valoare de 5000 lei plus TVA și cea de 19.134,38 lei, lucrări neexecutate, cu toate că din evidențele contabile rezultă că a obținut venituri, nu poate fi primită susținerea pârâtului privind trecerea părților de garanție la SC L. Termo Service S., având în vedere imposibilitatea executării contractului de lucrări de construcții către un dealer auto și evitarea calculului penalităților.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea formulată și precizată a fost apreciată întemeiată și a fost admisă ca atare, în baza prevederilor art. 11 lit. g raportat la art. 138 al. 1 lit. a, c și e coroborat cu cele cuprinse în art. 138 al. 5 din legea menționată anterior, cu consecința obligării pârâtului la suportarea pasivului debitoarei - falite.
Împotriva sentinței a declarat recurs A. B.,
solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate in sensul respingerii acțiunii in răspundere așa cum a fost formulata si precizata la termenul din_ .
În motivarea recursului recurentul arată că în mod eronat instanța a respins excepția perimării acțiunii introductive de instanța formulata de reclamanta, reținând fara temei faptul ca nu poate fi reținuta sancțiunea perimării in sarcina reclamantei, pentru lăsarea cauzei in nelucrare mai mult de un an, deoarece la termenul de judecata din_, respectiv _
, paratul ar fi solicitat amânarea cauzei pentru acoperirea pasivului.
Paratul nu si-a exprimat niciodată disponibilitatea de a plați pasivul societății debitoare, ci doar de a clarifica situația acelui mobilier de birou care era depozitat la sediul social al societății, urmând a fi pus la dispoziția administratorului judiciar.
Susține acest lucru deoarece temeiul de fapt al acțiunii introductive il reprezenta tocmai aspecte legate de modalitatea de predarea acelui mobilier de birou, paratul având toata disponibilitatea de a identifica posibilitatea de
a preda acest bun mobil reclamantei. Precizarea de acțiune prin care reclamanta si-a extins temeiul de fapt si de drept s-a formulat după repunerea pe rol a cauzei, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 248 al. 1 Cod procedura civila, înlăturând vina reclamantei pentru lăsarea cauzei in nelucrare, ignorând dispoziția expresa din aceasta norma legala care prevede un singur caz in care se inlatura culpa, respectiv in situația in care actul de procedura trebuie efectuat din oficiu, situație care nu este incidența in cauza de fata.
La termenul din data de_ s-a dispus suspendarea judecării cauzei in baza art. 242 al. 1 Cod procedura civila, la cererea ambelor parti.
Cererea de repunere pe rol a fost înregistrata la data de_, peste termenul legal arătat mai sus.
Conform art. 248 al. 1 Cod procedura civila "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un am Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu";.
Literatura de specialitate este unanima in a aprecia ca "poate constitui moment de la care începe sa curgă termenul de perimare si cel in care, prin încheiere s-a dispus suspendarea cauzei in temeiul învoielii pârtilor, sau pentru lipsa acestora...".
Pe fond, se impune respingerea acțiunii așa cum a fost precizata ca nefondata. Temeiul de drept invocat de reclamanta in susținerea precizării de acțiune este acela prevăzut de art. 138 al. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006. Conform acestei norme legale, poate fi atrasa răspunderea membrilor de conducere ai societății debitoare in situația in care au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, in mod vădit, persoana
juridica la încetarea de plați.
Pentru a fi aplicabila aceasta norma legala ca temei a răspunderii se impune întrunirea următoarelor condiții:
Conform acestei norme legale, poate fi atrasa răspunderea membrilor de conducere ai societății debitoare in situația in care au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, in mod vădit, persoana juridica la încetarea de plați.
Pentru a fi aplicabila aceasta norma legala ca temei a răspunderii se impune întrunirea următoarelor condiții:
administratorul sa dispună in mod expres continuarea unei activități comerciale care anterior s-a dovedit vădit neprofitabila pentru societate.
in urma acestui demers, administratorul sa fi obținut un folos personal sau si-a protejat un interes personal
continuarea activității comerciale dispuse de administrator sa fi determinat încetarea de plati a societății.
Nici una dintre aceste condiții nu se regăsește in starea de fapt expusa de reclamanta, nu se explica in nici un mod care este activitatea vădit neprofitabila care ar fi determinat starea de insolventa a debitoarei si nici un eventual folos dobândit personal de parat.
Faptul ca nu s-au demarat proceduri judiciare pentru recuperarea unor creanțe nu intra sub incidența textului de lege sus-mentionat, neputând constitui motiv pentru atragerea răspunderii.
De fapt suma de 92.466,92 lei reprezintă o singura creanța, datorata societății de către o persoana fizica, cetățean străin cu domiciliul in străinătate, care a achiziționat un program informatic creat de societatea debitoare. Nu s-a achitat la scadenta aceasta suma, deoarece nu s-a mai
putut lua legătura cu acest client, iar costurile pentru identificarea debitorului si promovarea unei acțiuni in instanța erau împovărătoare pentru societate.
Cu privire la cele trei facturi despre care se face referire la pct. 1,2,3 din acțiune, situația este următoarea: societatea debitoare era angrenata intr-un contract important privind lucrări de construcții către un dealer auto. O parte de lucrări au fost executate si se aflau in garanție, iar alte lucrări nu s-a mai reușit finalizarea datorita situației financiare care a devenit grea pentru societate. In aceste condiții, pentru a evita calcularea unor penalități in sarcina societății, s-a hotărât ca părțile de garanție pentru lucrările executate sa fie preluate de SC L. TERMO SERVICE S., servicii care au fost cuantificate in facturile de la pct. 1 si 2.
Factura storno menționata la pct. 3, reprezintă valoarea lucrărilor neexecutate si a fort emisa in acord cu beneficiarul lucrărilor cu condiția ca acesta sa nu formuleze daune interese suplimentare care ar fi înrăutățit si mai mult situația financiara a societății.
Pentru aceste considerente recurentul apreciază că, in calitate de administrator, nu a întreprins nici un demers in defavoarea intereselor societății debitoare si nu a urmărit obținerea unor foloase necuvenite, a încercat să ia doar decizii pentru a limita agravarea situației patrimoniale a societății. Cu privire la celalalt temei de drept invocat, respectiv art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, apreciază ca aceasta nu este incident in cauza, deoarece a arătat faptul ca este de buna credința, nu a încercat niciodată să ascundă bunuri sau active ale societății având tot timpul disponibilitatea de a preda acel mobilier despre care se arata in acțiunea introductiva.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Cu privire la motivul de recurs vizând greșita soluționare a excepției perimării, se constată că, la data de_, prin încheierea de ședință încheiată pentru acest termen de judecată în dosarul_ /a1, judecătorul sindic, având în vedere susținerile părților în sensul că există posibilitatea soluționării litigiului pe cale amiabilă, a dispus, în temeiul art. 242 pct. 1 din Codul de procedură civilă, suspendarea cauzei și trimiterea dosarului spre păstrare la arhiva instanței până la o nouă stăruință a părților.
Cabinetul Individual de Insolvență B. L. a formulat în cauză o cerere de repunere pe rol a acțiunii privind răspunderea administratorului statutar al debitoarei SC LS, în temeiul art. 245 pct. 1 din Codul de procedură civilă, cerere înregistrată la instanță, astfel cum reiese din extrasul Ecris (f. 11), la data de_ .
Judecata cauzei a fost reluată la data de_, continuând la mai multe termene de judecată, excepția perimării acțiunii invocată de pârâtul A.
B. fiind respinsă prin sentința civilă nr. 2799/_ pronunțată în cauză.
În motivare, instanța de fond a reținut că în cauză nu poate fi reținută vina reclamantului în sensul art. 248 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
În drept, potrivit art. 248 C.proc.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Așadar, în conformitate cu acest text legal, în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură, intervine perimarea. Aceasta are o natură juridică mixtă, în sensul ca este atât o sancțiune procedurală - de aplicație generală - care operează în ipoteza
nerespectării termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.
Ori, în cauză, din verificarea actelor dosarului rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de_, când cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 pct.1 C.proc.civ., având în vedere că ambele părți au solicitat suspendarea.
Întrucât de la această dată și până la data formulării cererii de reluare a judecății, respectiv_, a trecut mai mult de un an, iar vina pentru rămânerea în nelucrare a cererii de chemare în judecată le incumbă părților și ținând cont și de faptul că nu se poate reține incidența vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, în sensul art. 249 - 251 C.proc.civ., devin aplicabile dispozițiile art. 248 C.proc.civ..
Curtea nu poate reține drept întemeiate, în această cauză, susținerile intimatei SC LS, prin lichidator judiciar, în sensul că perimarea acțiunii invocată conform Codului de procedură civilă nu își produce efectele, având prioritate dispozițiile legii speciale nr. 85/2006, pe care s-a întemeiat în formularea acțiunii în răspunderea administratorului statutar.
Astfel, preliminar trebuie subliniat că instanța de control judiciar nu poate analiza, în prezentul recurs, legalitatea și temeinicia dispunerii de către judecătorul sindic, în această procedură specială, a suspendării judecării cauzei ca urmare a solicitării ambelor părți, legalitate ce ar fi trebuit contestată, dacă părțile considerau că este în interesul acestora, cu recurs pe cale separată, potrivit art. 244 ind. 1 din Codul de procedură civilă.
Curtea reține că, o dată dispusă suspendarea cauzei, suspendare necontestată de părți prin intermediul căii de atac speciale aflată la dispoziția acestora, această măsură atrage își produce pe deplin efectele și produce toate consecințele ulterioare prevăzute de legiuitor, inclusiv aceea a posibilității intervenirii perimării cererii de chemare în judecată, ca urmare a lipsei de stăruință a părților în intervalul de timp prevăzut de legiuitor.
Totodată, nu se poate reține, astfel cum în mod greșit a apreciat instanța de fond, că partea care a învestit instanța, respectiv lichidatorul judiciar, nu se află în culpă, întrucât vina acesteia pentru lăsarea în nelucrare a cauzei este probată fără putință de tăgadă de conduita sa, constând în solicitarea și acordul expres dat la suspendarea cauzei și, ulterior, neformularea unei cereri de repunere pe rol a cauzei înăuntrul termenului legal de perimare a cererii.
Pe cale de consecință, având în vedere că, potrivit art. 252 C.proc.civ., perimarea se poate constata și din oficiu, și având în vedere că în cauză nu s-a formulat vreo cerere de redeschidere a judecății în interiorul termenului de un an prevăzut de legiuitor, curtea, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâtul A. I. împotriva sentinței civile nr. 2799 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1 al T. ui M. pe care o va modifica în sensul că va constată perimarea cererii de chemare în judecată formulată.
Totodată, în aplicarea art. 274 din Codul de procedură civilă, având în vedere că a fost formulată o cerere expresă în acest sens de către recurent, iar intimata este parte căzută în pretenții în recurs, curtea va dispune obligarea debitoarei SC LS să plătească recurentului suma de1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul A. I. împotriva sentinței civile nr. 2799 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui
M. pe care o modifică și în consecință:
Constată perimarea cererii de chemare în judecată formulată.
Obligă debitoarea să plătească recurentului 1500 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. | SA M. ION | A. | M. C. |
G.
V. D.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: V.I.
| ← Decizia civilă nr. 11800/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1744/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
