Sentința civilă nr. 115/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 115/2013
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: C. G. GREFIER: A. Z.
Pe rol fiind soluționarea cererii de instituire a răspunderii materiale formulată împotriva pârâtului B. G. de către lichidatorul judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ R. A. D. în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC S. IMPEX S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC S. IMPEX S., practician în insolvență R. A. D., lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită atât prin Buletinul procedurilor de insolvență, cât și conform Codului de procedură civilă, raportat la prevederile art. 95 Cod procedură civilă și având în vedere adresa emisă de către Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor C. aflată la fila 5 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei, după care lichidatorul judiciar învederează instanței că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Judecătorul sindic, nemaifiind cereri de formulat, declară închisă faza probatorie și acordă părții cuvântul
pe fond.
Lichidatorul judiciar solicită instanței admiterea cererii așa cum a fost formulată, iar pe cale de consecință
obligarea pârâtului la plata întregului pasiv al debitoarei, pentru motivele invocate în scris, în temeiul dispozițiilor art. 138 litera a din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic reține cauza pentru pronunțarea hotărârii.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 28 noiembrie 2012, lichidatorul judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ R. A. D. a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâtului B. G. și obligarea acestuia la plata sumei de 54.681 lei reprezentând pasivul debitoarei SC S. IMPEX S. rămas neacoperit, motivat de faptul că în sarcina acestuia se pot reține fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că urmare deschiderii procedurii, conform art. 35 din Legea nr. 85/2006 a notificat debitoarea la adresa sediului social de la Registrul Comerțului și administratorul statutar la adresa de domiciliu a acestuia, in vederea depunerii documentelor menționate de art. 28 din Legea nr. 85/2006, documente care nu au fost predate. Din analiza bilanțului contabil aferent anului 2009 și a balanței contabile încheiate la data de_ rezultă că este evidențiată în contul de imobilizări corporale suma de 58.682 lei, care nu a fost justificată prin documente primare, fiind înregistrată doar în baza unor note contabile, fără a fi însoțite de documente justificative.
În speță este evident că funcționarea societății debitoare nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, pârâtul încălcând dispoziții legale referitoare la gestionarea societății comerciale, contribuind astfel la inducerea falimentului. Potrivit Legii contabilității nr.82/1991 r5epublicată și a anexei nr.1 din Ordinul MF nr.3512/2008 privind Normele Metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile, entitățile comerciale consemnează operațiunile economico-financiare în momentul efectuării lor, în documente justificative, pe baza cărora se fac înregistrări în contabilitate (jurnale, fișe și alte documente contabile, după caz). În cazul operațiunilor contabile pentru care nu se întocmesc documente justificative, înregistrările în contabilitate se fac pe bază de note de contabilitate care au la bază note justificative sau note de calcul, după caz,
În consecință, efectele produse de lipsa aportului sumei de 54.682 lei din patrimoniul debitoarei, deturnați de către pârât de la scopul lor firesc spre alte destinații, contrare interesului societății și respectiv contabilizați în
"imobilizări corporale"; doar în baza unor note contabile, care puteau fi utilizați în interesul persoanei juridice debitoare, au condus la majorarea datoriei față de creditori prin acumularea dobânzilor și penalităților de întârziere aferente datoriei de bază, constituind cu siguranță unul din motivele pentru care debitoarea a ajuns în încetare de plăți, contribuind astfel la instalarea falimentului.
În aceste condiții, este evident că funcționarea societății nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, existând o legătură cauzală între faptele ilicite, culpabile ale administratorului pârât și prejudiciul adus creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia.
Așadar, rezultă că pârâtul, în exercitarea funcției de administrator cu puteri nelimitate, a încălcat dispoziții legale imperative prevăzute de Legea nr.82/1991 și Legea nr.31/1990 privitor la gestionarea debitoarei.
În speță, indiferent de faptul că pârâtul, în calitate de administrator, a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care impuneau gestionarea cu mai multă diligență a patrimoniului societăți debitoare decât interesele personale, cât și neconducerea contabilității în conformitate cu normele legale în materie, fiind autorul
unor fapte expres și limitativ prevăzute de legiuitor la art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006, constituie o premisă legală de a fi angajată răspunderea patrimonială a acestuia în recuperarea prejudiciului creat față de creditorii înscriși în tabelul definitiv de creanțe.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, având în vedere disp. art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau a unei alte persoane.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că noțiunea de bun trebuie interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect cu valoare economică, inclusiv creanțele.
Lichidatorul judiciar a arătat că din bilanțul contabil întocmit la data de_ și balanța contabilă încheiată la data de_ rezultă că în contul de imobilizări corporale este înscrisă suma de 58.682 lei care nu a fost justificată prin documente primare, fiind înregistrată doar în baza unor note contabile, fără a fi însoțite de documente justificative.
Utilizarea de către administratorul statutar a sumelor de bani aparținând debitoarei în interes personal a constituit factorul determinant în ajungerea societății în stare de insolvență, putându-se trage astfel concluzia că bunurile societății au fost folosite în alt scop decât cel prevăzut de lege.
Pârâtul nu a predat lichidatorului judiciar sumele aparținând debitoarei și nu a pus la dispoziția acestuia nici un document din care să rezulte că sumele evidențiate în bilanțul contabil depus la dosar au fost folosite în interesul debitoarei.
Așadar, față de situația relevată de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat sume în patrimoniul debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii acestea nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește întrunirea în speță a disp. art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului poate fi încadrată în prev. art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar toate documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din Legea nr.85/2006. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâtul se face vinovat de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.
Astfel, faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâtul se impune a fi obligat la plata pasivului debitoarei SC SS în cuantum de 54.681 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de lichidatorul judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ "R. A. D. ";desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC SS și în consecință:
Obligă pârâtul B. G., cu ultimul domiciliu cunoscut în Turda, str. S., nr. 18, jud. C., să plătească suma de 54.681 lei, reprezentând o parte din pasivul debitoarei SC SS aflată în faliment în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. G. A. Z.
Red.CG/MM 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1150/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 11800/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
