Sentința civilă nr. 1842/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1842/2013
Ședința publică din data de 25 iunie 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC - S. I.
GREFIER - DP
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii materiale formulată de lichidatorul judiciar C.I.I. RĂDULESCU A. DOINA desenată să administreze procedura insolvenței debitoarei SC SS M. S. împotriva pârâtului F. P. P., în conformitate cu prevederile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar, d-na Rădulescu A. Doina, practician în insolvență, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că lichidatorul judiciar a înregistrat la data de_ dovada notificării pârâtului la domiciliul acestuia din Spania. Depune confirmarea de primire a citației transmise pârâtului în conformitate cu Regulamentul nr.1393/2007 al Parlamentului European. Arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri și constatând că prezenta cauză se află în stare de judecată, judecătorul sindic acordă cuvântul asupra cererii formulate.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, a se dispune obligarea pârâtului la plata întregului pasiv al debitoarei, în cuantum de 2.098.999 lei.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 3 octombrie 2011, lichidatorul judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ RĂDULESCU A. DOINA a solicitat
judecătorului sindic ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului F. P. P. și obligarea acestuia la suportarea pasivului debitoarei SC SS M. S. în cuantum de 2.098.999 lei, în baza prev. art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că prin sentința comercială nr. 7481/2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj s-a deschis procedura insolventei în forma generală prevazuta de Legea 85/2006 impotriva societatii debitoare. Ca urmare deschiderii procedurii, conform art. 35 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a notificat debitoarea la adresa sediului social de la Registrul Comertului prin administratorul statutar, in vederea depunerii documentelor mentionate de art. 28 din Legea insolvenței, adresă la care pârâtul nu a dat curs.
Având în vedere că nu au fost predate documentele contabile ale debitoarei lichidatorul judiciar a accesat site-ul MEFP, constatând că debitoarea nu a depus la organele fiscale de resort nici un bilanț contabil de la înființare și până la deschiderea procedurii insolvenței.
Prin refuzul nejustificat al administratorului statutar de a preda actele contabile lichidatorului judiciar se prezumă că aceasta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
În ceea ce privește existenta fapte ilicite, lichidatorul judiciar a arătat ca în conformitate cu prevederile Legii 82/1991, art. 1 al. 1 societățile comerciale au obligația sa organizeze și sa conducă contabilitatea proprie și in conformitate cu art. 5, persoanele prevăzute la art. 1 au obligația sa conducă contabilitatea în partida dubla și sa întocmească situații financiare anuale. Coroborând aceste prevederi legale cu textele art. 73 alin 1 lit. c și art. 73 alin. 2, conform cărora administratorii sunt solidar răspunzători fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege și corecta lor tinere, rezulta fără echivoc ca în cazul nedepunerii documentelor contabile prevăzute de lege nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea având in vedere ca sensul de corectă tinere a registrelor contabile include atât modul în care sunt întocmite, dar și înregistrarea la organele abilitate de lege.
Legiuitorul a instituit obligația tinerii contabilității în partida dubla și obligația depunerii unui exemplar din bilanțul anual și din raportarea semestriala la organele fiscale de resort tocmai pentru a exista posibilitatea controlului activității contabile.
Așadar rezulta că pârâtul, în exercitarea funcției de administrator cu puteri nelimitate, a încălcat dispoziții legale imperative prevăzute de legea 82/1991 si Legea 31/1990 privitor la obligația tinerii contabilității debitoarei, împrejurări fata de care este evident că funcționarea societății nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, existând o legătură cauzală între faptele ilicite, culpabile ale administratorului statutar parat și prejudiciul adus creditorilor, prin neplata datoriilor către aceștia.
Vinovăția rezultă chiar din neîndeplinirea acestor obligații, în condițiile în care nu s-a dovedit existenta unei împrejurări care sa înlăture vinovăția paratului, iar potrivit Codului civil, răspunderea poate fi antrenată și pentru prejudiciul ce a fost cauzat prin neglijentă. Prejudiciul cauzat creditorilor constă în încetarea de plăti, cât și sub aspectul faptelor ilicite cauzatoare de pagube, prejudiciu probat prin tabelul definitiv de creanțe încuviințat de instanța de judecata.
In ceea ce privește legătura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, lichidatorul judiciar a arătat că potrivit practicii și doctrinei în materie, prin art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, se instituie în favoarea creditorilor o prezumție legală privind legătura de cauzalitate dintre săvârșirea uneia din faptele enumerate mai sus și starea de insolventă a debitoarei, deoarece pârâtul, în calitatea de asociat și administrator al societății debitoare, deși notificat de către lichidatorul judiciar să prezinte actele societății, în temeiul art.28 din Legea nr. 85/2006, nu le-a predat, nu s-a prezentat în instanța, rezultând că pârâtul nu a îndeplinit obligațiile privind organizarea contabilității, încălcandu-se astfel dispozițiile art. 196 alin.l, art.73 alin.l din legea nr.31/1990 republicata. Aceste dispoziții se coroborează cu art. 11 alin.l din Legea nr.82/1991, în sensul că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului entității comerciale.
Toate aspectele evidențiate mai sus au condus la imposibilitatea constatării exacte a situației patrimoniale a debitoarei sub aspectul activului și pasivului, pe toată durata existentei societății, nu a permis lichidatorului judiciar desemnat in cauza, verificarea fondurilor bănești și a bunurilor societății stare de fapt cauzată de conduita administratorului parat.
In speța, indiferent de faptul ca pârâtul in calitate de administrator statutar al debitoarei a încălcat din culpa (neglijenta) sau cu intenție normele de drept care impuneau gestionarea cu mai multa diligenta a patrimoniului societății debitoare decât interesele personale, alături de faptele acesteia de a nu tine o contabilitate in conformitate cu legea si de a fi utilizat mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri in scopul intarzierii incetarii de plați, constituie o premisa legala de a fi angajata răspunderea patrimoniala a pârâtului in recuperarea prejudiciului in suma de 2.098.999 lei.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la
dosar.
Analizând cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar în
contradictoriu cu pârâtul F. P. P., având în vedere disp. art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 7481/_ pronunțată de tribunalul Comercial C. în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de creditoarea DGFP C. și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SS M. S., fiind desemnat administrator judiciar provizoriu CII Rădulescu A. Doina. Prin sentința comercială nr. 834/_ s-a dispus intrarea debitoarei în faliment în procedură simplificată, iar la termenul de judecată din data de_ a ost definitivat tabelul de creanțe împotriva averii debitoarei, valoarea totală a masei credale fiind de 2.098.999 lei.
Pârâtul F. P. P. a deținut calitatea de administrator al debitoarei SC SS
M. S. de la momentul înființării societății și până la momentul deschiderii procedurii insolvenței.
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii,
suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
În cazul în speță, în sarcina pârâtului au fost invocate de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din Legea nr.85/2006. De altfel, pârâtul nu a depus la organul financiar nici un bilanț contabil de la momentul înființării societății. La maca credală s-a înscris un singur creditor bugetar, respectiv DGFP C.
, iar în măsura în care s-ar fi ținut o evidență contabilă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul ar fi putut depista că deține datorii către bugetul consolidat și ar fi trebuit să întreprindă măsurile necesare pentru plata acestora. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâtul se face vinovat de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.
Astfel, faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâtul se impune a fi obligat la plata pasivului în cuantum de 2.098.999 lei pasiv al debitoarei SC SS M. S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar C.I.I. RĂDULESCU A. DOINA în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC SS M. S. în contradictoriu cu pârâtul F.
P. P., domiciliat în Spania, Sant Cugat Del Valles, B., str. P. C. nr. 26.
Obligă pârâtul F. P. P. la plata sumei de 2.098.999 lei reprezentând pasivul debitoarei SC SS M. S. .
Executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
S. I. DP
Red.SI/MM 4 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 9611/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 891/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
