Decizia civilă nr. 11800/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 11800/2013
Ședința publică din data de 06 decembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: M. -I. I. JUDECĂTOR: S. AL H. GREFIER: E. T. V.
S-a luat spre examinare recursul declarat de L. L. L. L. R. A. împotriva sentinței civile nr. 1058 din_, pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului B. -Năsăud, privind și pe intimații SC LS B., SC
LS B. prin LICHIDATOR J. SS, având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul a fost declarat în termen, motivat, comunicat, fiind achitată taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferente.
Curtea din această perspectivă urmează a lua act și de împrejurarea că nu este întemeiată excepția nelegalei timbrări invocată de către lichidatorul judiciar, prin întâmpinare, aceasta fiind respinsă în considerarea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 55 din O.U.G. 80/2013.
Față de actele existente la dosar curtea apreciază cauza in stare de judecată și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.058 din 7 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului B. -Năsăud, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul SS B., lichidator al debitorului SC LS împotriva pârâților L. L. L. și L. R. A. și, în consecință, au fost obligați pârâții să plătească în favoarea debitoarei SC LS, suma de 4.837 lei reprezentând pasivul societății debitoare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.73/2011 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dos. nr._ a fost admisă cererea formulată de practicianul în insolvență SS și in consecință s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței și a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar SS .
Potrivit tabelului definitiv al creanțelor întocmite de lichidatorul judiciar debitoarea datorează creditorilor A.F.P. B. și Primăria mun.B. suma totală de 4.837 lei.
Pârâții administratori statutari nu au contestat creanțele fiscale potrivit disp.art.205 și 218 din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
După deschiderea procedurii insolvenței lichidatorul judiciar i-a notificat pe pârâți pentru predarea bunurilor și actelor contabile ale debitoarei prevăzute de
art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006 și a întocmit raportul prevăzut de art.59 din aceeași lege.
Pârâții nu au predat lichidatorului judiciar nici bunurile și nici documentele contabile ale societății motiv pentru care lichidatorul a formulat prezenta acțiune întemeiată în drept pe disp.art. 138 alin.1 lit.a și d din Legea nr. 85/2006.
Potrivit prev.art.138 alin.1 lit.a, răspunderea patrimonială a reprezentanților societății poate fi antrenată când au săvârșit fapte de a folosi bunurile în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
In cauză, a apreciat judecătorul sindic, poate fi reținută în sarcina pârâților fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006 deoarece SC LS figurează în evidențele SPCRPCJV B. și Primăria Bistrița cu două autovehicule și anume Renault cu nr.de înmatriculare_ și Fiat Ritmo cu nr.de înmatriculare_, autovehicule pe care nu le-au predat lichidatorului judiciar deși au fost notificați în acest scop (f.12).
În aceeași ordine de idei este de menționat faptul că pasivul în cuantum total de 4837 lei ar fi putut fi acoperit prin valorificarea de către lichidator a celor două active.
Din site-ul ANAF și din certificatul eliberat de ONRC înreg.cu nr.3617/_ rezultă că societatea debitoare de la înființare și până când s-a deschis procedura simplificată a falimentului împotriva sa, nu a depus nici un bilanț contabil la organele abilitate (f.6-7).
Din această împrejurare rezultă că pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 constând în aceea de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv cu prev.art.6, 10 și 22 din Legea nr.82/1991 a contabilității.
Pentru considerentele menționate, instanța de fond, în baza prev.art.138 alin.1 lit.a și d și alin. 4 din Legea nr.85/2006, a admis acțiunea formulată potrivit dispozitivul prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe, pârâții L. L. L. și L. R. A. au declarat recurs
, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea în tot a hotărârii recurate și rejudecând cauza, respingerea cererii lichidatorului judiciar de atragere a răspunderii administratorilor ca nefondată și netemeinică, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., pârâții au arătat că judecătorul sindic în mod eronat a reținut în sarcina lor săvârșirea faptelor prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
O primă critică adusă sentinței recurente este aceea că în mod greșit s-a reținut că autoturismul Renault, cu nr. de înmatriculare_ și Fiat Ritmo cu nr. de înmatriculare_ trebuiau puse la dispoziția lichidatorului în vedere valorificării, deoarece erau menționate în evidențele Primăriei B., întrucât aceste bunuri au fost înstrăinate încă din anul 2007 conform actelor depuse la dosar.
Un alt aspect neobservat de către instanța de fond a fost acela că pârâții au fost plecați în străinătate și au predat toate documentele contabile lichidatorului, autovehiculele au fost înstrăinate și nu a fost contestat niciun moment factura și certificatul de distrugere din partea lichidatorului, astfel că în mod eronat s-a apreciat că au folosit bunurile în interes personal. Apoi, legislația aplicabilă la momentul înstrăinării bunurilor nu prevedea că transferul dreptului de proprietate este valabil doar în momentul transcrierii și nu incumbă această obligație vânzătorului, fiind suficientă factura.
Intimatul SS în calitate de lichidator judiciar al S.C. LSR.L. B. a depus note
scrise prin care a invocat excepția netimbrării recursului, iar pe
fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece pârâții nu au făcut dovada încasării prețului și înregistrării acestuia în evidențele contabile a debitoarei cu privire la bunurile înstrăinate.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea reține următoarele
:
În exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar SS solicitat în temeiul dispozițiilor art. 138
(1) lit. a și d din Legea nr. 85/2006, obligarea pârâților L. L. L. și L. R.
A., în calitate de administratori statutari ai debitoarei SC LS, la plata pasivului societății, în cuantum de 4.837 lei, susținându-se în esență că pârâții nu au predat lichidatorului judiciar cele două autoturisme Renault cu nr. de înmatriculare_ și Fiat Ritmo cu nr. de înmatriculare_ aparținând debitoarei, prezumându-se că acestea au fost folosite în interes personal. De asemenea s-a susținut că pârâții au refuzat să predea documentele contabile, deși au fost notificați în acest sens, ceea ce conduce la concluzia neținerii contabilității în conformitate cu legea.
Debitoarea SC LS a fost administrată de pârâții L. L. L. și L.
R. A. în perioada de timp anterioară deschiderii procedurii insolvenței.
În tabelul definitiv al creditorilor debitoarei sunt cuprinși doi creditori, Administrația Finanțelor P. e B. cu o creanță de 2.673 lei și Primăria mun.
B. cu o creanță de 2.164 lei.
Judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului judiciar de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva pârâților L. L. L. și L. R. A. reținând săvârșirea ambelor fapte reclamate de către lichidatorul judiciar.
Recurenții critică hotărârea judecătorului sindic sub aspectul temeiniciei acesteia, susținând că cele două autoturisme au fost înstrăinate în cursul anului 2007, autoturismul Fiat prin vânzare către Cremene V., iar autoturismul Renault prin distrugere către SC Rematinvest S., sens în care a anexat cererii de recurs factura nr. 2 din_ și certificatul de distrugere nr. 385 din_, fiind în imposibilitatea practică de a mai preda aceste bunuri lichidatorului judiciar.
Lichidatorul judiciar susține în continuare că pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.a din Legea nr.85/2006 întrucât factura depusă face doar dovada înstrăinării autoturismului Fiat, iar nu și dovada încasării prețului și înregistrării în evidența contabilă, iar certificatul de distrugere atestă faptul că autoturismul Renault a fost valorificat după data deschiderii procedurii, fără înregistrarea sumei încasate în evidența contabilă.
Raportat la înscrisurile justificative de care se prevalează recurenții, Curtea constată că autoturismul Fiat a ieșit din patrimoniul debitoarei în_, fiind înstrăinat către numitul Cremene V. . Factura anexată cererii de recurs nu probează însă și faptul că de valoarea de înlocuire a acestui bun a beneficiat tot debitoarea de vreme ce nu este însoțită de chitanța de plată a prețului. În lipsa acestei dovezi se poate prezuma în mod rezonabil că înstrăinarea acestui bun s-a realizat fie în folosul terțului dobânditor fără plata unei contraprestații, fie în folosul pârâților care au încasat prețul, dar nu l-au evidențiat în contabilitatea debitoarea și nu l-au utilizat în interesul acesteia.
Cât privește autoturismul marca Renault se constată că acesta a fost remis către SC REMATINVEST S. la data de_ în vederea valorificării ca fier vechi. Așadar se confirmă afirmația lichidatorului judiciar potrivit căreia distrugerea acestui autoturism a avut loc după deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC LS ce s-a dispus la data de 25 ianuarie 2011, fără acordul lichidatorului judiciar așa cum impuneau disp. art. 49 din Legea nr. 85/2006. Nu se poate trece nici peste faptul că prețul încasat nu a fost predat
lichidatorului judiciar pentru a fi distribuit creditorilor în condițiile Legii nr. 85/2006, acesta profitând exclusiv pârâților, astfel că fapta prevăzută de art. 138 lit.a din Legea nr.85/2006 este pe deplin probată.
Curtea nu achiesează nici la susținerile recurenților privitoare la îndeplinirea obligației de predare a documentelor contabile deoarece procesul- verbal de predare-primire din_ atestă predarea doar a unei părți din evidența contabilă respectiv pentru anul 2007 lunile martie-iunie și august- decembrie, lipsind înregistrările contabile pentru cei trei ani premergători deschiderii procedurii insolvenței care prezintă relevanță în analiza cauzelor și
împrejurărilor ce au condus la apariția stării de insolvență.
Curtea reține că răspunderea administratorilori pentru acoperirea pasivului intervine și atunci când se poate stabili o legătură de cauzalitate între starea de insolvență și acțiunea de dispariție a evidențelor contabile, neavând relevanță dacă este vorba de partea de contabilitate generală, financiară sau de contabilitatea de gestiune-primară. Noțiunea de evidențe ale debitorului include orice înscrisuri sau documente, care au destinația să asigure informarea despre starea economică și deciziile persoanei morale.
Ascunderea evidențelor societății poate avea drept consecință diminuarea aparentă sau reală a activelor societății prin disimularea unor bunuri, valori ori alte elemente ale activului patrimonial, neavând relevanță dacă este vorba de un singur act sau mai multe.
Răspunderea pentru acoperirea pasivului este o răspundere subiectivă fundamentă doar pe culpa intențională dovedită . Utilizarea prezumțiilor simple în mecanismul probațiunii este însă compatibilă cu specificul acestei proceduri.
Doctrina s-a pronunțat în sensul că refuzul părții de a remite instanței documentele de comerț sau corespondența comercială poate fi încadrat în categoria indiciilor obiective de natură să întemeieze prezumții judiciare.
În cazul recurenților, nefurnizarea unor date pertinente referitoare la situația patrimoniului debitoarei este un indiciu semnificativ pe care Curtea să-și poată întemeia prezumțiile judiciare că evidența contabilă nu a fost deloc întocmită ori a fost distrusă în scopul ascunderii unor active și că între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență există un raport clar de cauzalitate.
Pe cale jurisprudențială s-a statuat că în lipsa totală a evidentelor contabile care să permită o determinare concretă a împrejurărilor în care s-a intrat în încetare de plăti, nu se poate pretinde reclamantului să facă dovada unei legături de la cauză la efect între săvârșirea faptei imputate și ajungerea debitoarei în stare de insolvență, atâta timp cât, din culpa pârâților, aceste cauze concrete nu au putut fi determinate.
A nu admite că există un raport de cauzalitate caracterizat între fapta imputată în speță pârâților și insuficiența activului ar însemna să se permită celui căruia i se "reproșează"; conduita frauduloasă să se apere de răspundere prevalându-se de propria sa culpă. Creditorii/lichidatorul ar fi puși astfel în imposibilitatea dovedirii originilor insuficienței activului, misiunea stabilirii situației patrimoniale a societății la diferite etape devenind practic imposibilă pentru titularii acțiunii.
Drept consecință, fiind întrunite condițiile de fond și formă pentru antrenarea răspunderii administratorilor statutari, prima instanță în mod corect a admis acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, astfel că recursul acestora va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâții L. L. L. și L. R. A. împotriva sentinței civile nr. 1.058 din 7 mai 2013, pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului B. -Năsăud, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, M. B. | JUDECĂTOR, M. -I. I. | JUDECĂTOR, S. AL H. |
GREFIER, E. T. V. |
Red.M.I.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond.C. V.
| ← Sentința civilă nr. 115/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 8552/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
