Decizia civilă nr. 8386/2013. Acțiune în anulare. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8386/2013
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: DP JUDECĂTOR: C. I.
JUDECĂTOR: A. -I. A. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta reclamantă SC A.
C. S. PRIN LICHIDATOR J. C. R. A. D. împotriva sentinței civile nr. 106 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. izat C. privind și pe intimații SC A. C. S. PRIN ADMINISTRATOR S.
C. DE I. T. S., Ț. C., Ț. DS, G. S., G. L. E.
, având ca obiect acțiune în anulare. (_ act.in anulare depusa de C. R. A.in dos._ ).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se prezintă pentru intimații G. S., G. L. E., SC A. C. S. prin administrator special C. de I. T. S., reprezentantul acesteia, cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.65), lipsă fiind celelalte părți din litigiu.
C. ea urmează a lăsa cauza la a doua strigare în vederea respectării dreptului la apărare al părților.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă pentru intimații G. S., G. L. E., SC A. C. S. prin administrator special C. de I. T. S., reprezentantul acesteia, cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.65), lipsă fiind celelalte părți din litigiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, cu procedura de citare legal îndeplinită.
Se menționează de asemenea că în data de_ intimații G. și SC A.
C. S. prin administrator special C. de I. T. S. au înregistrat la dosar întâmpinare în recurs (f.31-40), la care au atașat în probațiune practică judiciară (f.41-58).
Verificând din oficiu competența, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din Legea nr.85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., C. ea constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul intimaților arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, C. ea în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimaților G. S., G. L. E., SC A. C. S. prin administrator special C. de I. T. S. solicită instanței respingerea ca nefondat a recursului pentru motivele invocate și dezvoltate în întâmpinare, pe care o susține în integralitate, subliniind că în cauză nu este incident nici un motiv de casare.
Arată că hotărârea atacată este temeinică și legală, în mod corect prima instanță a anulat contractele de împrumut.
Mai subliniază că nu s-a solicitat o contraexpertiză în fața instanței de fond, iar încheierea de respingere nu a fost atacată cu recurs.
Cu privire la cheltuielile de judecată, precizează că le va solicita pe cale separată.
C. ea reține cauza spre soluționare.
C. EA:
Prin sentința civilă nr.106 din_ pronunțată de Tribunalul S. izat C. în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamantului invocată de pârâta SC A. C. S. reprezentată prin administratorul special
C. DE I. T. S.
A fost respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul C.I.I. R.
A. D. în contradictoriu cu pârâții SC A. C. S. reprezentată prin administratorul special C. DE I. T. S., Ț. C., Ț. DS ,
G. L. E. și G. S. .
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului G. S. suma de 1.619,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut prin sentința comercială nr. 2859/_ pronunțată de Tribunalul Comerial C. în dosarul nr_ s-a admis cerera formulată de creditoarea DGFP C. și s-a dispus intrarea debitoarei SC A. C. S. în faliment în procedură generală, fiind desemnat administrator judiciar C. R. A. D. . Prin sentința comercială nr. 6588/_ s-a dispus intrarea debitoarei în faliment în procedură simplificată, iar la termenul de judecată din data de_ a fost definitivat tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei.
Prin antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 710/_ de notarul public L. Moigrădean(f.5-8) pârâții Ț. C. și Ț. DS, în calitate de promitenți vânzători, s-au obligat să vândă pârâtei SC A. C. S.
, în calitate de promitentă cumpărătoare, un apartament în duplexul situat în C.
-N. str. D.D.Rosca f.n., jud. C., construit pe terenul înscris în CF nr.1. C. A+1, nr. cad. 1622/1/fânaț Rudari in intravilan, teren in suprafața de 473 mp, precum si drumul de acces din CF 1. C. . Prețul a fost stabilit la suma de
125.000 euro, din care suma de 15.000 euro a fost achitată anterior încheierii actului, suma de 65.000 euro s-a achitat la momentul încheierii actului în formă autentică, urmând ca suma 20.000 euro să fie plătită la data de_, iar diferența de 25.000 euro urma să fie plătită la momentul încheierii actului în formă autentică.
Părțile au convenit ca semnarea actului de transfer al dreptului de proprietate trebuia să se facă la data de_ .
Debitoarea a achitat promitenților vânzători suma de 102.700 euro cu titlu de preț, împrejurare care rezultă din contractul de cesiune atestat sub nr. 1/_ de către d-na avocat C. Bidiga(f.46-47). Prin acest act juridic, debitoarea SC
A. C. S. a cesionat în favoarea pârâților G. L. E. și G. S. drepturile dobândite prin promisiunea de vânzare cumpărare încheiată la data de_ . Prețul cesiunii a fost stabilit la suma de 102.700 euro, care va fi calculat la cursul de 3,6799 lei, plata acestuia urmând a se face în termen de 6 luni de la data încheierii actului prin compensare cu sumele pe care cedenta le datorează cesionarei G. L. E. . Actul de cesiune a antecontractului de vânzare
cumpărare a fost semnat și de către promitenții vânzători Ț. C. și Ț. D.
S. .
Prin hotărârea asociatului unic al debitoarei SC A. C. S. care a fost adoptată la data_ s-a hotărât repartizarea profitului rămas nerepartizat aferent exercițiilor financiare 2006-2008, în sumă de 248.676,31 lei. Valoarea brută a dividendelor a fost de 276.102,72 lei, iar asociatul unic a stabilit că acestea vor fi acordate până la data de_, respectiv se achită impozitul aferent în cuantum de 44.176 lei, se compensează suma de 197.789,50 lei cu suma pe care asociatul unic o datora societății în temeiul actului de cesiune, iar diferența de 37.137,22 lei a fost compensată cu suma datorată societății de administratorul G. S. (f.137).
Pârâta G. L. E. a împrumutat debitoarei SC A. C. S. suma de 205.00 lei prin contractul nr. 2/_, suma trebuind să fie restituită până la data de_ (f.141). Prin contractul de împrumut nr. 3/_, pârâta a împrumutat societății suma de 24.390 lei cu termen de restituire la data de_ (f.36 din dosarul nr._ ).
Din concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de d-na expert Mateuț L. judecătorul sindic a reținut că suma cuvenită asociatului G. L.
E. cu titlu de dividende din profitul obținut de SC A. C. S. în perioada 2006-2007 a fost de 208.888 lei. Profitul societății în această perioadă a fost de 248.676 lei, acesta fiind profitul aferent exercițiului financiar 2007, stabilindu-se de către expert că în anii 2006 și 2008 societatea nu a înregistrat profit(f.163- 171). Valoarea dividendelor stabilite de către expert corespunde cu valoarea celor înregistrate în documentele contabile și care au fost efectiv repartizate prin hotărârea asociatului unic.
Prin același raport de expertiză s-a stabilit că în perioada 2006-2009 pârâta
G. L. E., în calitate de asociat, a creditat SC A. C. S. cu suma de
300.484 lei care s-a adăugat la soldul existent de 34.393,75 lei, iar sumele ridicate din contul societății au fost de 334.877,75 lei, valoarea care este egală cu cea cu care pârâta a creditat societatea. Expertul a stabilit că stingerea obligațiilor s-a realizat prin compensare, respectiv societatea datora asociatei suma de 378.888 lei, cu titlu de dividende (208.888 lei) și împrumut rămas de restituit în anul 2009 (170.000 lei), iar asociata datora societății suma de 102.700 euro, echivalentul a 377.925,73 lei, în temeiul cesiunii antecontractului de vânzare cumpărare.
În conformitate cu dispozițiile art. 79 din Legea nr. 85/2006 lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. Raportat la această dispoziție legală și luând în considerare motivele de fapt ale cererii, instanța a apreciat că practicianul în insolvență justifică un interes legitim și actual în formularea cererii de anulare a actelor pretins frauduloase încheiate de debitoare, interesul său fiind acela de a maximiza averea debitoarei pentru a lichida pasivul acesteia, astfel încât s-a respins excepția lipsei de interes invocată de debitoare prin administrator special. În conformitate cu dispozițiile art. 80 alin. 1 lit. b din legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar poate introduce acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți si pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise si a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe
cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 710/_ de notarul public L. Moigrădean a dat naștere unui drept de creanță în patrimoniul debitoarei, respectiv de a beneficia de transferul dreptului de
proprietate asupra imobilului în condițiile stipulate, precum și obligației corelative de a plăti prețul vânzării în cuantum de 125.000 euro. Prin același act, pârâții Ț. C. și Ț. DS și-au asumat obligația de a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului și au dobândit dreptul de a încasa prețul în condițiile stipulate prin contract. Pentru ca acest act să aibă un caracter fraudulos era necesar să se dovedească că prestația debitorului, respectiv prețul de vânzare, a depășit cu mult valoarea prestației la care s-au obligat promitenții vânzători, respectiv valoarea imobilului care urma să fie transferat în patrimoniul debitoarei, însă reclamantul nu a dovedit disproporția vădită dintre valoarea prestațiilor, deși avea această obligație conform dispozițiilor art. 1.169 c.civ.
Considerentele invocate în legătură cu existența unei culpe comune și concurente a părților în a nu se realiza transferul dreptului de proprietate asupra imobilului ce a format obiectul antecontractului de vânzare cumpărare până la data de_, nu au relevanță în cauză deoarece aceste împrejurări sunt ulterioare momentului încheierii actului, iar nulitatea actului impune verificarea condițiilor de valabilitate la momentul încheierii acestuia.
Caracterul fraudulos prin prisma dispozițiilor 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006 a fost invocat și în legătură cu contractul de cesiune al antecontractului de vânzare cumpărare care a fost atestat sub nr. 1/_ de către d-na avocat C. Bidiga.
S-a invocat faptul că lipsește contraprestația cesionarei G. L. deoarece la momentul încheierii actului de cesiune pârâta nu deținea împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă care să formeze obiectul unei compensări legale. Din clauzele contractului de cesiune rezultă care este obiectul obligației fiecărei părți, respectiv debitoarea SC A. C. S. s-a obligat să transfere drepturile dobândite prin promisiunea de vânzare cumpărare, iar cesionarii G.
L. E. și G. S. s-au obligat să plătească prețul cesiunii în cuantum de 102.700 euro, sumă care reprezenta prețul imobilului plătit de către debitoare până la momentul cesiunii. Faptul că părțile au stabilit ca plata prețului cesiunii să se facă în termen de 6 luni de la încheierea actului și că stingerea obligației de plată se va face prin compensare nu conferă actului un caracter fraudulos, chiar dacă la data nașterii raportului juridic nu erau îndeplinite condițiile compensării legale în ceea ce privește sumele datorate de debitoare cu titlu de dividende. Condițiile compensării legale trebuie îndeplinite la momentul la care operează stingerea obligațiilor reciproce, iar la data la care a fost invocată compensarea de către pârâta G. L. E., respectiv la momentul la care au fost distribuite dividendele-_, aceste condiții erau îndeplinite.
După cum s-a reținut anterior, din raportul de expertiză contabilă realizat în cauză rezultă că în intervalul 2006-2008 debitoarea a realizat profit numai în cursul anului 2007, iar valoarea înscrisă în hotărârea asociatului adoptată la data de_ de asociatul unic al debitoarei este aceeași cu valoarea stabilită de către expert ca reprezentând dividendele cuvenite asociatului, respectiv 248.676,31 lei. Este adevărat că în cuprinsul hotărârii adoptate la data de_ s-a menționat că se repartizează "profitul aferent exercițiilor financiare 2006 și 2008";, însă este vorba de o eroare materială, intenția asociatului fiind aceea de a repartiza profitul aferent perioadei 2006 - 2008, în condițiile în care în anul 2006, conform hotărârii asociatului unic a fost înregistrat un profit de 27.426,41 lei, iar în anul 2008 societatea debitoare nu a înregistrat profit care să poată fi repartizat cu titlu de dividende, în realitate fiind repartizat profitul aferent anului 2007 în cuantum de 248.676,31 lei. În raportul de expertiză se face referire la faptul că profitul aferent anului 2007 nu a fost repartizat, însă repartizarea profitului s-a realizat prin hotărârea din_, expertul concluzionând și asupra modalității în
care s-a făcut plata acestor dividende, respectiv prin compensare cu datoriile asociatului către debitoare.
Față de cele reținute, judecătorul sindic a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006 pentru a se dispune anularea contractului de cesiune.
În conformitate cu dispozițiile art. 80 alin. 2 lit. d din Legea nr. 85/2006 vor putea fi anulate și operațiunile, încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, respectiv cu un administrator al debitorului dacă sunt în dauna creditorilor. Aceeași sancțiune privește și operațiunile încheiate de debitor cu orice alta persoana fizica ori juridica, deținând o poziție dominantă asupra debitorului sau a activității sale, situație reglementată de art. 80 alin. 2 lit. e din Legea nr. 85/2006.
Aceste temeiuri de drept sunt incidente numai în ceea ce privește cesiunea antecontractului de vânzare cumpărare deoarece pârâta G. L. E., care a avut calitatea de cesionar, era în același timp și administrator al debitoarei, deținând prin această funcție și o poziție dominantă față de debitoare. Însă actul încheiat nu poate fi considerat că a fraudat interesele creditorilor deoarece din patrimoniul debitoarei nu a ieșit o valoare patrimonială care să nu fi fost înlocuită cu o altă prestație. Astfel, deși debitoarea a achitat cu titlu de avans pentru imobilul ce a format obiectul promisiunii de vânzare cumpărare suma de 102.700 euro, iar ca urmare a cesiunii contractului de această plată au beneficiat cesionarii, totuși aceștia din urmă s-au obligat să plătească prețul cesiunii, plată care s-a realizat prin efectul compensării cu datoriile pe care debitoarea le avea față de pârâta G. L. E. . Este de reținut și faptul că la data încheierii cesiunii de contract, respectiv_, drepturile de creanță ale creditorului majoritar înscris la masa credală, respectiv DGFP, nu era născut încă. Din înscrisurile anexate cererii de admitere a creanțelor rezultă că titlurile executorii pentru creanța bugetară în cuantum de 206.821 lei au fost emise în cursul anului 2010, astfel încât nu se poate susține existența unei vătămări a acestui creditor prin încheierea actului.
Pentru antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între debitoare și pârâții Ț. C. și Ț. DS nu se poate reține incidența dispozițiilor art. art. 80 alin. 2 lit. d și e din Legea nr. 85/2006 deoarece pârâții nu au ocupat funcții de administrare sau de conducere a activității debitoarei și nu s-a făcut dovada că ar fi deținut o poziție dominantă asupra debitorului.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ conexată cererii înregistrate sub nr._ lichidatorul judiciar a solicitat și anularea contractelor de împrumut prin care pârâta G. L. E. a creditat debitoarea, însă motive de nulitate ale acestor acte nu au fost invocate, toate motivele de fapt și de drept ale pretențiilor deduse judecății având legătură numai cu promisiunea de vânzare cumpărare și cu cesiunea de contract.
Față de cele reținute, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată cererea practicianului în insolvență având ca obiect anularea transferurilor patrimoniale realizate prin antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 710/_ de notarul public L. Moigrădean, prin contractul de cesiune atestat sub nr. 1/_ de către d-na avocat C. Bidiga și prin contractele de împrumut nr. 2/_ și nr. 3/_ .
Reținând culpa procesuală a reclamantului, în temeiul art. 274 C.pr.civ., acesta a fost obligat să plătească pârâtului G. S. suma de 1.619,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat justificat prin înscrisurile de la filele 247 și 248 din dosar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta C. R. A. D.
prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și în consecință trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare se arată că prin Sentința recurată instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
La data de_ între T. C. si T. DS cu domiciliul in C. N.
, A. G. nr. 12 ap. 32, jud. C. " si SC A. C. S. s-a încheiat antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 710/_ de notar public Moigradean L. care a avut ca obiect vânzarea unui apartament in str.
D.D. Rosca pentru suma de 125.000 euro si in baza căruia s-au efectuat plați de
102.000 euro. La data de_ in baza Raportului de inspecție fiscala nr.560/_, asumat fara obiectiuni de reprezentatnta societății verificate SC
A. C. S., se emite decizia de impunere nr. 466/_, si se stabilesc in sarcina SC A. C. S. obligații de plata suplimenatare la bugetul de stat in valoare de 71.576 lei scadente la_ .(obligații neachitate pana la data prezentei ) La data de_ prin contractul de cesiune atestat sub nr. 1/_ de către av. C. Bidiga s-a cesionat întreaga promisiune de vânzare cumpărare (izvorâta din Antecontractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 710/_ de Biroul Notarului P. L. Moigradean, încheiat intre parații de rand 3 in calitate de vânzători si parata de rand 1 in calitate de cumpărătoare, având ca obiect imobilul format din cota din teren si drum aferente apartamentului din partea stângă privit din drumul de acces spre clădire, din duplexul situat în C. -
N. str. D.D.Rosca f.n. jud. C. construit pe terenul înscris în CF nr. 1. C. A+l nr. cad. 1622/1/fanaț Radari in intravilan, in suprafața de 473 mp teren si drum din CF 1. C. .) in favoarea d-nei G. L. E. indeplinind calitatea de asociat unic si administrator al promitentei cumpărătoare SC A. C. S. si a soțului G. S. . In baza acestui contract de cesiune s-a prevăzut ca suma plătită de către cesionara G. L. E. este in valoare de 102.700 euro, reprezentând suma de 377.925,73 lei la cursul din ziua contractului de_, iar plata se va face prin cpmpensare cu presupuse creanțe ale soților G. către societatea cedenta SC A. C. S.
De asemenea s-a convenit ca, paritatatea euro-leu sa fie de 3.6799, curs care a fost valabil la data incheierii antecontractului cesionat si nu la data efectuării plaților sau, cel mult, la data incheierii contractului de cesiune. Conform datelor existente pe site-ul BNR cursul de schimb leu-eur la data incheierii contractului de cesiune era de 4.2917 ; (diferența dintre suma plătită de societatea debitoare si cea presupus compensata era de 62.220 lei, calculata astfel: 4._ =_ 00 eur= 62.220 lei)
La data incheierii contractului de cesiune SC A. C. S. inregistra debite suplimentare fata de bugetul de stat in valoare de 71.576 lei, principalul creditor al debitoarei, care a solicitat si deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei SC A. C. S. .
Potrivt art. 6 din Contractul de cesiune, plata sumei de 102.700 de euro se va face printr-o compensare cu sumele pe care debitoarea SC A. C. S., reprezentata de G. L. le-ar datora cesionarei G. L., intr-un termen de 6 luni de la data semnării contractului de cesiune, respectiv la data de_, fara a se stabili de către părțile contractante clauze in caz de neexecutare, vis-a- vis de novarea obligației de plata privind promisiunea de vanzare-cumparare .
Faptul, ca parata G. L. E. s-a prevalat de un inscris intitulat
"Contract de cesiune" pentru a scoate din patrimoniul a SC A. C. S. drepturile rezultate in favoarea debitoarei in urma antecontractului de vanzare-
cumparare autentificat sub nr. 710/_, nu este o garanție ca la scadenta termenului plata de 6 luni, cesionara va deține o creanța certa, lichida si exigibila împotriva paratei SC A. C. S. .
In cauză, întrucât prin contractul de cesiune de creanță, a fost cesionata o eventuală creanța a cesionarei G. E. față de SC A. C. S. devenita de altfel irealizabilă la cuantumul integral de 102.700 de euro, aspect relevat chiar de Raportul de expertiza incuviintat de către instanța de judecata-anexa- obligația nu-si poate produce efectele.
Referitor la plata creanței se susține: O parte din drepturile de creanța cesionate in data de_ se vor compensa in contul plații creanței care izvorăsc din contracte de Împrumut ale cesionarei creditoare G. L. E. către parata SC A. C. S., a căror valabilitate nu a fost stabilita anterior printr-o acțiune în realizare, in ciuda solicitării reclamantei CU R. ADRIA D. adresate instanței in vederea Completării Raportului de expertiza contabila ( expertul afirmând doar ca figurează inregistrate imprumuturi in evidenta contabila a debitoarei, fara a preciza daca la baza inregistrarilor exista documente de plata legitime care sa dovedească efectuarea de plați in trezoreria paratei SC A. C. S. din partea pretinsului creditor G. L. E. .)
Creanța este certa atunci cand existenta ei nu este discutabila din punct de vedere juridic, ceea ce ar presupune ca dreptul pretinsului creditor G. L. E. la restituirea sumelor Împrumutate debitoarei SC A. C. SR L sa fie de necontestat.
O alta parte din drepturile de creanța cesionate in data de_, respectiv suma de 197.789,50 lei se susține ca s-ar fi compensat cu contravaloarea dividendelor la care pretinde ca ar avea dreptul asociatul unic G. L. E. de a le ridica din SC A. C. S., in calitate de asociat unic .
Pentru validarea plații sumei de 197.789,50 lei, nu este anexata nici o nota contabila in baza căreia sa se efectueze compensarea legala, nu exista nici un Proces verbal de compensare in baza căruia sa opereze compensarea care sa valideze plata creanței cesionate .
De altfel, deși a formulat obiectiuni temeinic argumentate in considerarea faptului ca întrebarea nr. 3 stabilita ca obiectiv al expertiei contabile, "Să se stabilească profitul înregistrat de SC A. C. S.R.L în perioada 2006-2009;" instanța, in mod nejustificat, a respins aceste obiectiuni. Facem mențiunea ca aceasta intrebare nu este relevanta, potrivit imprejurarii ca profitul net al SC A.
C. S.R.L este stabilit intr-unalt an fiscal decât cel in care a fost realizat, iar societatea a inregistrat si pierderi in aceasta perioada, profitul anului 2007 fiind reportat in anii următori, acesta nu mai poate exista in patrimoniul societaii la aceiași valoare din anul in care a fost realizat ,respectiv trebuie diminuat cu pirederile inregistrate in anii fiscali 2006 si 2008, pierderi care nu au fost acoperite din alte surse, pana la data repartiei dividendelor in anul 2009.
Desi a formulat cerere de a incuviinta o contraexpertiza, instanța de fond nu a binevoit sa arate de ce a respins, o asemenea cerere a reclamantului care nici măcar nu a fost analizata in intreaga motivare a sentinței.
Ori, creanța in suma de 197.789,50 lei compensata ca reprezentând contravaloarea dividendelor la care ar avea dreptul asociatul unic G. L. E., este o creanța fictiva, deoarece, drepturile cuvenite legal (potrivt Legii nr. 31/1990, Legii 82/1991, Codului fiscal) din dividende ale cesionarei G. L. E. la data compensării nu sunt identice (sunt mai mici) cu cele consemnate in Hotărârea asociaților din data de_ .
Profitul net care ar fi putut fi repartizat sub forma de dividende asociatului unic, nu reprezenta suma de 197.789 lei care se pretinde ca ar fi fostcompensata pentru creanța cesionata in favoarea cesionarei G. L. E. .
Chiar si asa, creanțele invocate de a se fi plătit de parata G. L. E. prin compensare nu totalizează suma de 102.700 de euro (377.925,73 lei).
Obligația paratei SC A. C. S. din contractul de cesiune încheiat la data de_ este fără cauză fiind încheiat în virtutea unei cauze inexistente întrucât SC A. C. S. nu avea creanțe la data compensării fața de cedenta
G. E. in suma de 102.700 de euro. (377.925,73 lei) certe, lichide si exigibile
.
Mai arată că Tribunalul S. izat C. interpretând in mod greșit prevederile art.80 alin.2 lit.d a considerat ca nu s-a dovedit fraudarea interesului creditoriului.
Este evidenta incidența dispozițiilor art. 80 alin 2 lit d din legea nr. 85/2006, fiind dovedita dauna creditorilor prin existenta debitelor fata de DGFP de către decizia 466/_ .
Instanța a reținut in mod greșit ca la data cesiunii (0_ ) dreptul de creanța al creditorului majoritar nu erau născut, reținând in mod eronat ca acestea s-au născut abia la data depunerii declarației de creanța.
Asa cum s-a evidențiat si mai sus dreptul de creanța al DGFP s-a născut anterior cesiunii, la data_ si reprezentanta debitoarei avea cunostiinta de acest fapt, existent semnătura acesteia pe raportul de control al organelor fiscale in declarația de creanța sunt evidențiate titluri executorii prin care s-au calculate majorări de intarizere si penalități precum si alte crente fiscale născute ulterior de aceea si diferența de suma de 206.821 lei la data deschiderii procedurii si doar suma de 71.576 lei debit existent la data de_ . Conform raportului de expertiza contabila administrat in cauza rezulta ca societatea a inregistrat profit doar in anul 2007, exercițiile financiare ale anilor 2006 si 2008 fiind incheiate pe pierdere.
Conform aceluiași raport de expertiza, pag. 4, profitul aferent anului 2007 in valoare de 248.676 lei este nerepartizat, fiind reportat- conform AGA din _
, urmând a fi repartizat ulterior.
Referitor la repartizarea profitului; profitul reportat reprezintă profitul nerepartizat, respectiv pierderea neacoperita din exercițiile financiare precedente. Profitul reportat urmează a se repartiza pe destinații in exercițiile financiare următoare, iar pierderea reportată urmează a se acoperi din profitul exercitiilor următoare, din rezerve, sau din capitalul social conform AGA.
Conform bilanțului publicat de soceitatea debitoare pe anul 2008 pierderea neta pe anul 2008 a fost de 62.881 lei, pierdere care urma sa fie acoperita din profitul reportat afereant anului 2007, abia dupa acoperirea acestei pierderi se putea trece la repartizare. Astfel profitul nerepartizat la sfârșitul anului 2008 trebuia sa fie de 185.119 lei, dreptul la dividende la sfârșitul anului 2008 fiind de
156.068 lei si nu 208.888 lei cum greșit a interpretat instanța.
Instanța a retinut din expertiza contabila administrata in cauza ca, societatea nu a înregistrat profit pe anul 2008 dar nu a luat in calcul modul de repartizare a profitului existent pe anul 2007, ignorând actele normative care stabilesc modul de repartizare a acestuia, considerând ca acesta se poate repartiza la valoarea inițiala din 2007, dupa 2 ani chiar daca sociatatea a înregistrat pierderi ulterior anului in care a înregistrat profit.
Instanța a interpretat greșit textul de lege si a considerat ca cesiunea nu a fost făcuta in dauna creditorilor deoarece nu exista o creanța a DGFP fata de debitoare.
Instanța de judecata, interpretând in mod eronat prevederile art. 80 alin 1 lit. b din legea nr. 85/2006., a apreciat ca nu s-a dovedit caracterul fraudulos, a cesiunii din data de_ prin contractul de cesiune atestat sub nr. 1/_ de către av. C. Bidiga s-a cesionat întreaga promisiune de vânzare cumpărare
(izvorâta din antecontractul aut. 710/_ ) in favoarea G. L. E. si soțul
G. S., care îndeplinea calitatea de asociat unic si administrator al debitoarei. Art. 80 din legea 85/2006 nu face deosebire între actele frauduloase încheiate de debitor cu titlu oneros sau gratuit, actele vizate de aceste prevederi fiind acte săvârșite cu rea credință în dublu scop, acela de a leza drepturile creditorilor ori a eluda legea (inclusiv fiscala) pentru obținerea unui profit pentru
debitor sau alta persoană.
Prin prisma condițiilor stabilite de art. 80 din Legea 85/2006, rezulta ca legiuitorul nu cere întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor prevăzute de art 80 din legea 85/2006, încadrarea în unul din cazurile enumerate la art 1 lit a,b,c, d,e, f, g ale aceluiași articol din lege, fiind suficientă pentru a atrage nulitatea actului., trebuind să se dovedească cumulativ încheierea contractului în perioada suspectă si totodată faptul că actul supus anularii a fost încheiat în condiții suspecte, care exced activităților curente ale societății insolvente. Condițiile suspecte în care G. L. E., in numele debitoarei a încheiat contractul, de cesiune sunt deduse si din: data vânzării -_ (ulterior controlului fiscal asupra debitoare, si a Deciziei de impunere; condițiile de plata a creanței cesionate; identitatea d-nei G. L. E. care are calitatea de cedent, de cesionar, de debitor cedat, de debitor novat .
Nu se poate susține că actele de înstrăinare efectuate de către debitoare se circumscriu sferei activităților curente., drept pentru care in opinia reclamantului recurent, sunt întrunite premisele anulării actului, de cesiune de drepturi care se dovedește a fi lezionar din perspectiva dezechilibrului vădit între prestația debitorului SC A. C. S. si prestația corelativă a aceeleiasi G. L. E.
In accepțiunea lichidatorului judiciar intimat sentința de imputare împotriva acestuia a cheltuielilor judiciare ocazionate pârâților la judecarea cauzei în fond nu poate fi temeinică și legală atât timp cât titularul cererii, lichidatorul judiciar al debitoarei, exercitând acțiunea, creditând chiar debitoarea cu fonduri proprii pentru cheltuielile materiale ocazionate cu adresele expediate prin poșta pârâților, cheltuieli pentru informațiile cerute de la OCPI C., precum și cu ore de manoperă calificată pentru munca privind analizarea și reanalizarea documentelor contabile invocate ca și probe în dosar, nu a urmărit un avantaj propriu, ci a îndeplinit prerogativele de lichidator judiciar cu profesionalism, astfel cum sunt recunoscute de lege în vederea complinirii pasivului, exercitarea cu bună-credință a unui drept neputând atrage o sancțiune procesuală împotriva unui profesionist .
Intimații SC A. C. S. prin administrator special C. DE I. T.
, G. S. și G. L. prin întâmpinare (f.31-40) au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și având în vedere prevederile art.304, 304/1 C.pr.civ., C. ea constată următoarele
:
Administratorul judiciar al debitoarei SC A. C. S. - R. A.
prin acțiunea formulată a solicitat anularea antecontractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr.710 din_ între promitenții vânzători Ț. C. și Ț. DS și debitoare în calitate de promitent-cumpărător având ca obiect imobilul situat în C. -N. str.D.D.Roșca f.nr.,jud.C., anularea contractului de cesiune nr.1 din_ încheiat între debitoare înc alitate de cedent și G. L.
și G. S. în calitate de cesionar, cuu privire la antecontractul de vânzare- cumpărare mai sus menționat, anularea contractelor de împrumut nr.2 din_ și nr.3 din_ încheiate între G. L. în calitate de asociat împrumutător și debitoare în calitate de împrumutat.
Prima instanță a dispus la termenul de judecată din_ disjungerea capătului de cerere având ca obiect rezilierea antecontractului de vânzare-
cumpărare, acțiune întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, de cererile având ca obiect anularea transferurilor patrimoniale întemeiate în drept pe dispozițiile legii insolvenței.
Prin hotărârea recurată, Tribunalul S. izat C. a respins ca neîntemeiată acțiunea promovată de administratorul judiciar în numele debitoarei având ca obiect anularea transferurilor patrimoniale reținând culpa procesuală a reclamantei care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Prin recursul formulat administratorul judiciar solicită casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fără a indica în mod concret temeiul de drept în baza căruia solicită casarea.
Potrivit dispozițiilor art.312 C.pr.civ., instanța de control judiciar va casa hotărârea recurată dacă este incident unul din motivele prevăzute la art.304 pct.1-5 din C.pr.civ. de la 1865 precum și în toate cazurile în care instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.
Dacă în ceea ce privește motivele de casare prevăzute la art.304 pct.1-5 din C.pr.civ., recurenta nu le-a invocat ca temei de drept în susținerea cererii sale privind casarea urmează a verifica în ce măsură este existent motivul de casare referitor la ipoteza în care instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă fiind necesară administrarea de probe.
În ceea ce privește expresia "fără a intra în cercetarea fondului";, în mod constant doctrina a arătat că aceasta trebuie înțeleasă în sensul că instanța s-a pronunțat în temeiul unei excepții procesuale, a omis să soluționeze o cerere ori s-a pronunțat cu privire la altceva decât i s-a cerut.
Transpunând condițiile impuse de textul legal la cauza concretă dedusă judecății, C. ea reține că în prezenta cauză prima instanță a intrat în cercetarea fondului cauzei, analizând în cadrul considerentelor (pag.7-10) apărările părților, probele administrate în cauză și motivând temeinic și legal hotărârea adoptată.
Cât privesc criticile recurentei privitoare la respingerea nejustificată de către instanța de fond a obiecțiunilor formulate la expertiza contabilă, C. ea constată că încheierea de ședință din_ prin care au fost respinse obiecțiunile, nu a fost recurată și prin urmare, nu poate fi analizată în lipsa căii de atac, nefiind astfel investită instanța cu soluționarea acestor critici.
Chiar și în ipoteza în care o atare analiză se realizează, aceste critici sunt nefondate și nu pot duce la casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare. Aceasta deoarece din lecturarea obiecțiunilor se poate constata faptul că în realitate acestea reprezintă un obiectiv nou la raportul de expertiză contabilă învuiințată în cauză. De aceea, instanța de fond în mod corect a motivat respingerea acesteia având în vedere că aceasta nu privește intervalul de timp supus verificărilor, iar obiecțiunea astfel cum a fost formulată excede obiectivelor la expertiză încuviințate de către instanță.
La fel de neîntemeiată este și solicitarea recurentei de completare a raportului de expertiză prin anexarea unor copii după documentele care au stat la baza răspunsului formulat de expert la obiectivul nr.1. Prin aceeași încheiere de ședință, instanța de fond a respins obiecțiunile în mod întemeiat, dat fiind faptul că expertul contabil a arătat în cadrul expertizei documentele pe care le analiza și din care a rezultat suma cu care asociatul unic a creditat societatea.
În ceea ce privește obiecțiunile referitoare la obiectivul nr.3, respectiv de a se descrie nota contabilă, de a se stabili dacă existau lichidități în Trezorerie, au fost respinse întemeiat de către instanță câtă vreme expertul nu a făcut vorbire de vreo notă contabilă fiind irelevant dacă existau sau nu lichidități în Trezoreria societății.
Referitor la susținerea recurentei cu privire la solicitarea acesteia de a i se încuviința o contraexpertiză, instanța de recurs constată că o astfel de solicitare nu a fost făcută, la dosar neexistând o cerere în scris în acest sens, iar în cadrul încheierilor de ședință nu s-a consemnat o asemenea solicitare.
Așa fiind, criticile formulate de recurentă cu privire la obiecțiunile la raportul de expertiză sunt neîntemeiate și niciun caz nu pot duce la casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare.
Așa fiind, în cauză nu sunt prezente nici motivele de casare prevăzute la alin.5 al art.312 C.pr.civ., întrucât prima instanță a intrat în cercetarea fondului, iar o eventuală lipsă de procedură nu poate fi reținută.
Recursul este nefondat întrucât instanța de fond a analizat admisibilitatea acțiunii, respectiv posibilitatea anulării operațiunilor atacate raportat la temeiurile de drept invocate art.80 alin.1 lit.b, c, d și e din Legea nr.85/2006 raportându-se la motivele de fapt indicate în cadrul acțiunii.
Soluția primei instanțe este legală, având în vedere că din probele administrate în cauză a rezultat starea de fapt contrară celei prezentate de recurentă în recursul formulat.
Astfel, debitoarea dorind să achiționeze un apartament în C. -N. unde urma să funcționeze sediul social a încheiat antecontractul de vânzare- cumpărare cu pârâții Ț. Ciprina și Ț. SS, prețul fiind stabilit de părți la 125.000 euro care urma să se achite în tranșe. În anul 2008 debitoarea a achitat către vânzător suma de 102.000 euro cu titlu de preț, iar asociatul unic
G. L. a credit societatea debitoare din fonduri proprii în perioada 2006-2009 cu suma de 300.484 lei. Din această sumă, creditarea existentă la sfârșitul anului 2008 este de 159.000 lei la care se adaugă o creditare de 11.000 lei în anul 2009, în total asociata având o creanță împtoriva debitoarei la sfârșitul anului 2009 de 170.000 lei așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Totodată, asociatul unic G. L. deținea împotriva societății o creanță reprezentă dividende neridicate aferente perioadei 2006-2007 în cuantum de 208.888 lei conform aceluiași raport de expertiză contabilă. Ca urmare a imposibilității de a achita diferența de preț conform prevederilor contractuale, debitoarea a cesionat drepturile și obligațiile sale izvorâte din antecontractul de vânzare-cumpărare în favoarea pârâților G. L. -E. și G. S., prin contractul de cesiune. Prin hotărârea asociatului unic din 0_ s-a decis repartizarea parțială a profitului aferent exercițiilor financiare 2006-2007 sub formă de dividende către asociat în sumă netă de 197.789,5 lei.
Expertiza contabilă efectuată a stabilit că pentru această perioadă se cuvenea asociatului unic cu titlu de dividende o sumă chiar mai mare decât cea repartizată prin hotărârea sus menționată.
Pe de altă parte, operațiunea de compensare prin care s-au stins creanțele reciproce dintre asociatul unic și debitoare este validă și îndeplinește toate condițiile legale prevăzute de art.1144 și următ.C.civ.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a stabilit că nu sunt întrunite în cauză prev.art.80 din Legea nr.85/2006, iar criticile formulate fiind neîntemeiate, urmează a respinge recursul.
Față de considerentele mai sus expuse în temeiul disp.art.312 alin.1 C.pr.civ., recursul declarat de administratorul judiciar C. R. A. D. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta C. R. A. D. împotriva sentinței civile nr. 106 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. izat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
D. | P. C. | I. | A. | -I. | A. |
GREFIER
D. B.
Red.C.I./A.C.
2 ex./_
Jud.fond. S. Ivănescu
| ← Decizia civilă nr. 3265/2013. Acțiune în anulare. Faliment,... | Decizia civilă nr. 10744/2013. Acțiune în anulare. Faliment,... → |
|---|
