Decizia civilă nr. 9609/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a10 R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 9609/2013
Ședința publică din data de 11 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. -I. I. JUDECĂTOR: S. AL H. JUDECĂTOR: M. B. GREFIER: D. B.
S-a luat în examinare în vederea pronunțării, recursul declarat de recurenții F. N. și V. Ana împotriva Sentinței civile nr. 943/2013 pronunțată de T. Specializat C., privind și pe intimat B. L. R. SA, creditor SC M.
D. G. S., creditor S. CU C. I. DE M., creditor SC O. P.
S., creditor B. L. R. SA, creditor SC M. D. G. S., creditor D.
C., creditor I., creditor B. R. DE M. L., creditor D., intimat M.
C. N. - D. I. ȘI T., creditor D. R. P. S., creditor E. SA, creditor SC W&J S., creditor U. R. S., creditor SC G. DE LS, creditor SC
O. P. S., creditor SC P. S., creditor K. R., creditor A. M. S., creditor SC O. D. C. S., creditor C. A. T. C. SA, creditor SC T.
C. SA, creditor SC E ON G. R. SA, creditor M. I. S., creditor P. L.
I. SA, creditor SC S. C. S., creditor R. E. S., creditor SC C. F.
, recurent V. ANA, creditor C. A., creditor SC R. P. S., creditor SC F. A. DE C. S., recurent F. N., creditor SC F. E. S., creditor C.
A., creditor R. SA, creditor V. M. C., creditor SC T. S., creditor SC V. S., creditor SC LA F. S., creditor SC E. SA, petent R. I., intimat SC C. LS PRIN LICHIDATOR J. P. S. I., intimat SC C.
LS, lichidator P. O. I., debitor SC C. LS PRIN ADMINISTRATOR J. H & B I. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată intrare în faliment.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 0410.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C. EA
Prin sentința civilă nr.943 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui Specializat C. s-a admis cererea formulata de creditorii B. L. R. SA și M. C. -N. în cadrul procedurii reorganizării judiciare a debitoarei SC C. LS și, în consecință:
S-a dispus intrarea debitoarei în faliment procedura generală și s-a desemnat în calitate de lichidator judiciar provizoriu societatea profesională S.
S. care va îndeplini atribuțiile prev. de art. 25 din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Judecătorul sindic a reținut că, în fapt, în cel de al V-lea trimestru al planului de reorganizare, debitoarea a acoperit o parte din cheltuielile curente pe care le avea cu materiile prime, materialele, combustibilul, chirii și salarii și că în ceea ce privește programul de plăți, respectiv sumele cuprinse în programul de
plată astfel cum a fost modificat, a efectuat plăți doar în favoarea creditoarei B.
L. R. SA, în cuantum de 58.177 lei, sub nivelul celor care erau prevăzute.
La dosarul cauzei a fost înregistrat de către administratorul judiciar desemnat să administreze procedura reorganizării judiciare a debitoarei P. O.
I. și raportul privind situația cheltuielilor efectuate de debitoare în perioada cuprinsă între lunile decembrie 2012-februarie 2013, din cuprinsul acestui raport rezultând faptul ă valoarea totală a veniturilor obținute din vânzarea produselor finite pe perioada menționată a fost de 634.206,33 lei, iar cheltuielile operaționale s-au ridicat la suma de 554.134,31 lei.
Pe lângă cheltuielile operaționale societatea a înregistrat în categoria cheltuielilor de exploatare și cheltuieli cu amortizarea precum și alte cheltuieli de exploatare cum ar fi amenzi și penalități, rezultatul net al perioadei analizate concretizându-se în profit în luna decembrie 2012 și pierdere în perioada ianuarie-februarie 2013.
Veniturile realizate de debitoare și încasate de aceasta nu au fost în măsură să asigure resurse financiare suficiente care să permită persoanei juridice achitarea plăților curente precum și a plăților asumate prin planul de reorganizare.
C. itetul creditorilor nu a aprobat cel de al V-lea raport trimestrial, propunând intrarea în faliment a debitoarei, prin raportare la disp. art. 107 alin.
lit. C din Legea nr. 85/2006, votul exprimat de către creditorii D.G.F.P. C. fiind exprimat în scris, poziția creditorului fiind depusă la dosar la fila 192, în scris fiind exprimat și votul creditoarei B. L. R. SA, creditor care a fost prezent cu ocazia adunării comitetului, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal depus la dosar la fila 190.
Față de starea de fapt ce rezultă din cuprinsul rapoartelor de activitate depuse la dosar, ținând cont de faptul că obligațiile de plată și celelalte sarcini asumate prin planul de reorganizare nu au fost îndeplinite și că desfășurarea activității debitoarei aduce pierderi, având în vedere și faptul că cel de al V-lea raport trimestrial asupra situației financiare a averii debitoarei nu a fost aprobat de către comitetul creditorilor, a fost admisă cererea formulată de creditorii B. L.
R. SA și M. C. -N. și s-a dispus intrarea debitoarei în faliment procedura generală, în conformitate cu prev. art.107 alin.1 lit.C din Legea nr.85/2006.
În baza prev. art.107 alin.2 s-a dispus dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, desemnând în calitate de lichidator provizoriu pe SS, care urmează să îndeplinească atribuțiile prev. de art.25 din Legea nr.85/2006.
La desemnarea practicianului în insolvență au fost avute în vedere de către judecătorul sindic dispozițiile art. 107 alin. 2 lit. B din Legea nr. 85/2006 în conformitate cu care legiuitorul a dispus în sarcina acestuia desemnarea unui lichidator provizoriu, spre deosebire de situația reglementată de disp. art. 109 din actul normativ invocat, în care judecătorul sindic, în situația trecerii debitoarei în
faliment procedura simplificată, este obligat prin norma reglementată de art. 107 alin. 2 lit. c să confirme în calitate de lichidator administratorul judiciar desemnat în procedură.
S-a avut în vedere și faptul că practicianul în insolvență SS a înregistrat la dosarul cauzei, la momentul la care s-a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei, ofertă în sensul disp. art. 19 din Legea nr. 85/2006, la care a fost anexată dovada calității de practician și copia de pe polița de asigurare profesională, rămânând la latitudinea judecătorului sindic, conform normei legale, desemnarea lichidatorului judiciar
provizoriu la momentul la care se dispune deschiderea procedurii falimentului în forma generală.
De altfel, prev. art. 107 alin. 2 lit. B nu fac trimitere la dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. c, judecătorul sindic fiind obligat să desemneze administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul judiciar provizoriu solicitat de către creditorul care a formulat cererea de deschidere a procedurii sau de către debitor dacă cererea îi aparține acestuia, norma legală enunțată făcând referire la momentul deschiderii procedurii insolvenței în forma generală sau deschiderea procedurii falimentului în forma simplificată și nu la situația trecerii debitoarei în faliment procedura generală ca urmare a nerespectării planului de reorganizare.
Este reală împrejurarea că lichidatorul judiciar desemnat în mod provizoriu de către judecătorul sindic se impune a fi ulterior confirmat sau infirmat de către adunarea creditorilor și, mai mult decât atât, că creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor este îndreptățit să desemneze un alt lichidator judiciar în locul celui provizoriu desemnat de judecătorul sindic, însă, aceste dispoziții legale și exercitarea acestor drepturi de către categoriile de creditori pe care le reglementează dispozițiile legii insolvenței sunt ulterioare momentului la care judecătorul sindic este obligat să desemneze prin hotărârea în baza căreia
dispune intrarea debitoarei în faliment procedura generală lichidator judiciar provizoriu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditorii F. N. și V. ANA
solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând cererea de deschidere a procedurii falimentului în cadrul procedurii generale a insolvenței să se admită în totalitate cererea formulată de creditoarea Leummi B. S.A B., cu numirea în calitate de lichidator judiciar provizoriu a practicianului în insolvență: SP J. S. .
Hotărârea judecătorului sindic este ilogică și total nelegală. Având în vedere că s-a admis în totalitate cererea creditoarei și nu doar în parte, se impunea numirea în calitate de lichidator judiciar a practicianului în insolvență propus de creditoarea care a formulat cererea.
Motivarea instanței pentru desemnarea în calitate de lichidator judiciar provizoriu a practicianului în insolvență SP SS reprezentată prin Grecu M.
, pentru faptul că această societate a avut ofertă de preluare a funcției la dosar este nefondată, având în vedere că această societate nu și-a depus la dosar o ofertă pentru preluarea funcției de lichidator judiciar, ba mai mult decât atât, această societate nu a avut ofertă depusă nici în momentul în care societatea a intrat în procedura insolvenței.
Având în vedere că debitoarea C. LSR.L. s-a aflat în procedura de reorganizare și nu și-a putut îndeplini obligațiile asumate prin planul de reorganizare, iar creditorul majoritar a formulat cerere de intrare în faliment, suntem în ipoteza prevăzută și reglementată de dispozițiile art. 107 (2) din Legea nr. 85/2006, care prevede: Prin hotărârea prin care se decide intrarea in faliment, judecatorul-sindic va pronunța dizolvarea societății debitoare și va dispune: ... b) în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum și stabilirea atribuțiilor și a remunerației acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin legea de organizare a profesiei.
Doar dacă solicitantul care a formulat cererea de intrare în faliment nu ar fi formulat cerere de desemnare a unui anume practician în insolvență, doar în aceste condiții, judecătorul sindic putea să aleagă din practicienii care aveau oferta depusă la dosar, dar având în vedere situația în care ne aflăm, acesta era practice obligat să desemneze pe practicianul solicitat de către creditorul care a formulat cererea, mai ales că acesta este și creditorul majoritar în procedură. Face această afirmație având în vedere și prevederile art. 19 alin. 21 din Legea nr.
85/2006, care prevede: Creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau după caz lichidatorul provizoriu și să îi stabilească remunerația.
Judecătorul sindic are printre atribuțiile sale, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 2 și următoarele: Atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii
insolvenței. Atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora.
Se deduce faptul că judecătorul sindic supraveghează asupra bunei desfășurări a procedurii insolvenței, iar o bună desfășurare cuprinde în sine și preîntâmpinarea unor situații conflictuale cum este cea de față, unde ulterior acestei decizii, creditorul majoritar a emis și o decizie de schimbare a lichidatorului judiciar și a publicat această decizie în BPI. Crede că atributul
judecătorului sindic este și de prevenire a unor asemenea situații conflictuale între creditori.
Având în vedere cele mai sus enunțate apreciază că hotărârea pronunțată de judecătorul sindic este nelegală parțial și solicită modificarea acesteia în parte, în sensul desemnării ca și lichidator judiciar provizoriu a practicianului în insolvență propus de creditorul majoritar.
În drept, își întemeiază motivele de recurs legate mai sus enunțate și pe prevederile Art. 304 alin. 1 pct.9 C.pr.Civ.
În cauză a formulat întâmpinare SSP.R.L., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC C. LS
solicitând:
Respingerea recursului ca fiind formulat de creditori fără calitate procesuală activă;
în subsidiar, respingerea recursului ca fiind lipsit de interes;
în subsidiar, respingerea recursului ca fiind nefondat.
Cu privire la cele două excepții, C. ea a făcut aplicarea prev. art. 137 alin.
C.pr.civ.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, C. ea constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 457/CC/20 august 2010 a fost admisă cererea formulată de debitoarea SC C. LS și în consecință s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva acesteia, fiind numit în calitate de administrator judiciar P. O. I. .
Prin sentința civilă nr. 6259/_ a fost admisă cererea formulată de debitoarea SC C. LS prin administratorul special J. I. și a fost confirmat planul de reorganizare a debitoarei SC C. LS, admis și votat în sensul acceptării de adunarea creditorilor la data de_, având o durată de 3 ani de la data confirmării, plan din care face parte integrantă programul de plăți și modalitatea de asigurare a plăților. Totodată, s-a dispus continuarea activității debitoarei sub conducerea administratorului special și sub supravegherea administratorului judiciar, stabilindu-se în sarcina acestora îndeplinirea obligațiilor prev. de art.106 din Legea nr.85/2006.
Prin sentința recurată, judecătorul-sindic a dispus intrarea debitoarei C.
LS în procedură generală de faliment, desemnând în calitate de lichidator judiciar provizoriu societatea SS . Intrarea în procedura generală de faliment s-a dispus ca urmare a cererii formulate de creditorul majoritar, B. L.
R. SA; de asemenea, prin cererea de intrare în procedura generală de faliment, creditorul majoritar a solicitat numirea în calitate de lichidator judiciar provizoriu a societății SP J. S. .
Judecătorul-sindic a admis cererea de intrare în procedură generală de faliment, însă a numit un alt lichidator judiciar provizoriu apreciind că, în procedura reglementată de art. 107 alin. 2 lit. b din Legea nr. 85/2006, creditorul majoritar poate desemna doar lichidatorul judiciar, nu însă și pe cel provizoriu.
S-au avut în vedere, de către judecătorul-sindic, dispozițiile art. 107 alin. 2 lit. b din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora Prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va pronunța dizolvarea societății debitoare și va dispune: _b) în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu precum și stabilirea atribuțiilor și remunerației acestuia, în conformitate cu criteriile adoptate prin legea de organizare a profesiei." Judecătorul-sindic a apreciat că acest articol nu face nicio trimitere la dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Prin recursul declarat de către creditorii F. N. și V. Ana, s-a solicitat modificarea în parte a acestei hotărâri, în sensul desemnării, în calitate de lichidator judiciar, a practicianului în insolvență propus de creditoare, respectiv SP J. S. .
Lichidatorul provizoriu desemnat de către judecătorul sindic, prin întâmpinarea formulată în recurs, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurenților, cu motivarea că s-a contestat sentința de deschidere a procedurii falimentului sub aspectul desemnării lichidatorului judiciar, de către un alt participant, care nu a fost titularul cererii soluționate la fond.
Raportat la particularitățile cauzei, C. ea achiesează acestei poziții, apreciind că nu se poate accepta contextul procesual generat de acest recurs: nici debitorul și nici creditorul majoritar nu au recurat sentința nr. 943/2013, în schimb doi creditori care nu au nicio atribuție recunoscută de lege în desemnarea lichidatorului judiciar -provizoriu sau definitiv- au atacat această sentință. În acest context, se pune în discuție însăși necesitatea respectării principiului disponibilității: o persoană fără nicio calitate procesuală, în desemnarea lichidatorului judiciar, nu poate recura o sentință în contra voinței celor care au avut calitate procesuală în fața primei instanțe.
De asemenea, aceeași concluzie se degajă și din interpretarea Legii nr. 85/2006; legiuitorul a conferit legitimare procesuală activă creditorilor în contestarea desemnării administratorului sau lichidatorului atunci când a considerat. Conform art. 19 alin. 3 din Lege, creditorii pot contesta decizia creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar, pentru motive de nelegalitate. Tocmai pentru că desemnarea/înlocuirea administratorului sau lichidatorului judiciar este un drept ca aparține unor participanți limitativ determinați de lege, orice cale de atac împotriva exercițiului acestui drept nu poate aparține decât acelorași participanți; acolo unde se face excepție de la această regulă, și se extinde legitimarea procesuală activă, Legea nr. 85/2005 precizează expres acest lucru.
Acestea sunt și motivele pentru care nu se va achiesa la opinia exprimată de către recurenți și intimata Banca L., conform căreia calitatea procesuală a primilor este inerentă celei de parte în dosarul de fond, respectiv de creditori direct interesați în bunul mers al procedurii, deoarece drepturile conferite acestora nu pot fi exercitate înafara cadrului legal stabilit în procedură.
Pe de altă parte, C. ea observă că în susținerea acestei apărări, recurenții și intimata fac din nou apel la prev. art. 19 alin. 3 din Legea 85/2006, ceea ce nu poate fi acceptat, din perspectiva celor corect sesizate de către judecătorul sindic, în sensul în care se face referire la etape ulterioare ale procedurii, care nu au
relevanță în economia cauzei, prin raportare la necesitatea raportării și a stabilirii cadrului procesual în acord cu prev. art. 107 alin. 2 lit. b din LPI.
Totodată, recurenții înțeleg să se prevaleze în apărare de disp. art. 149 din LPI și de încălcarea liberului acces la justiție prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului șl a principiul organizării justiției pe sistemul dublului grad de jurisdicție, considerente care nu se verifică în speță.
Aceasta întrucât este necesară o analiză punctuală a prevederilor legale din legea generală, pentru a stabili existența compatibilității cu cele cuprinse în LPI, ceea ce, prin raportare la cele anterior expuse, nu se verifică. Pe de altă parte, creditorilor li s-a recunoscut dreptul de acces la justiție cu privire la desemnarea lichidatorului judiciar, în maniera mai sus indicată, care ține cont de toate particularitățile procedurii.
Prin întâmpinare, s-a mai invocat și excepția lipsei de interes a celor doi recurenților, relevându-se că în procedura insolvenței din dosarul_, singurul creditor cu atribuții în nominalizarea lichidatorului judiciar este, conform criteriilor legale, B. L. R. SA, întrucât acesta, pe de o parte, a cerut deschiderea procedurii falimentului și, pe de altă parte, este creditorul majoritar.
C. ea urmează a constată că o astfel de abordare este în acord cu prevederile legale, în sensul în care, doar creditorii care solicită deschiderea procedurii generale a falimentului pot justifica un interes protejat legal în atacarea sentinței prin care le-a fost refuzată numirea lichidatorului judiciar provizoriu. Or, se arată întemeiat că recurenții F. N. și V. Ana nu au solicitat deschiderea procedurii generale a falimentului, astfel încât nu intră în categoria creditorilor care au un interes legitim protejat în privința propunerii lichidatorului judiciar provizoriu. Din moment ce nu au solicitat deschiderea procedurii falimentului, nu au posibilitatea de a propune un lichidator judiciar provizoriu; dacă nu au această posibilitate, nu au niciun interes în a ataca sentința prin care altui creditor i-a fost refuzată propunerea lichidatorului judiciar provizoriu.
Deși recurenții se prevalează, din nou, de calitatea lor de participanți la procedură și de faptul că au tot interesul în buna derulare a acesteia, intimatul răspunde acestui argument în sensul în care, din moment ce Legea nr. 85/2006 nu consacră niciun interes al acestora la momentul desemnării lichidatorului judiciar provizoriu, se subînțelege că Legea nu le conferă niciun interes în contestarea desemnării lichidatorului provizoriu. Mai mult, Legea insolvenței le consacră posibilitatea de a-și manifesta opțiunea în următoarea Adunare Generală a Creditorilor; doar atunci se poate vorbi de un interes consacrat legal al acestor creditori în privința desemnării lichidatorului judiciar definitiv, considerații apreciate de C. e ca fiind corecte.
Totodată, nu poate fi ignorată nici împrejurarea că se ridică semne de întrebare și asupra cerinței privind existența unui interes personal în cazul recursului formulat. Textele legale antecitate stabilesc în cazul procedurii generale a falimentului, următorii participanți în procedură cu atribuții în desemnarea lichidatorului judiciar: judecătorul-sindic numește un lichidator judiciar provizoriu, iar creditorul majoritar poate desemna un alt lichidator judiciar ulterior; de asemenea, chestiunea centrală ce se ridică în speță se limitează la posibilitatea creditorului care a solicitat deschiderea procedurii falimentului de a propune lichidatorul judiciar provizoriu, propunere care să fie ulterior validată de judecătorul sindic.
În această ambianță, recursul celorlalți creditori din procedură cu privire la numirea lichidatorului judiciar provizoriu urmărește să protejeze interesul creditorului B. L. R. SA, deși acest creditor nu a formulat recurs! în acest
context, astfel încât C. ea va constata ca deplin incidente cele două excepții invocate de către intimat, impunându-se respingerea recursului în consecință.
Chiar dacă nu s-ar achiesa acestei poziții, considerându-se că cele două excepții invocate nu ar fi de natură să justifice soluția de respingere a recursului, fie individual, fie luate împreună, în subsidiar, instanța de recurs ia act de faptul că aceeași măsură se impune a fi dispusă în privința căii de atac, chiar și subsecvent analizării aspectelor de fond.
Aceasta întrucât o primă critică adusă de recurenți este aceea că s-a admis în totalitate cererea creditoarei și nu doar în parte, astfel că se impunea numirea în calitatea de lichidator judiciar a practicianului în insolvență propus de creditoarea care a formulat cererea.
Or, C. ea ia act de faptul că în cauză nu s-a urmat procedura prev. de art.
281 ind. 1 C. proc. civ. 1865, același act normativ consacrând expres inadmisibilitatea lămuririi dispozitivului în recurs, potrivit art. 281 ind. 2a.
Pe de altă parte, efectul principal urmărit de creditoare prin formularea cererii, respectiv intrarea în faliment, a fost obținut, iar în privința desemnării lichidatorului, judecătorul sindic a dat curs exclusiv prevederilor legale incidente, această critică părând a avea conotații pur formale, care nu sunt de natură să ducă la concluzia necesității modificării soluției date la fond.
Nu sunt reale nici susținerile recurenților conform cărora lichidatorul provizoriu desemnat nu a ar fi depus la dosarul cauzei oferta de preluare a poziției de lichidator judiciar de către SS . Aceasta întrucât, la debutul procedurii, SS a depus la dosarul cauzei o ofertă de preluare a poziției de administrator judiciar în dosarul_ . Această ofertă își păstrează valabilitatea și în momentul deschiderii procedurii falimentului, având în vedere că art. 24 din Legea nr. 85/2006, care reglementează desemnarea lichidatorului, face trimitere expresă la art. 19 din Lege, unde se arată necesitatea depunerii de oferte în vederea desemnării ca administrator judiciar. Totodată, oferta de servicii a fost înregistrată de societatea S. SPURL pentru poziția de administrator/lichidator judiciar, fiind deci valabilă și în contextul deschiderii procedurii falimentului.
În fine, ultima critică adusă de recurenți se limitează a indica că în cauză ar fi fost aplicabile și prev. art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, în completarea celor ale art. 107 alin. 2 lit. b, fără a se aduce însă argumente pertinente în acest sens.
Or, C. ea ia act de caracterul întemeiat al susținerilor instanței de fiond, în sensul în care art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 nu este incident în cazul procedurii generale a falimentului, reglementată de art. 107 alin. 2 lit. b din Lege, pentru că, coroborarea celor două articole nu este făcută de către legiuitor.
Că este așa rezultă și din analiza prev. art. 107 alin. 2 lit. c din Lege, care face trimitere expresă la cele ale art. 19 alin. 2 sau 34, după caz. Art. 34 din Lege,
incident aici, prevede în teza finală că desemnarea se va face în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 lit. c, coroborat cu cele ale art. 19 alin. 1. Deci, în cazul deschiderii procedurii simplificate, art. 107 alin. 2 lit. c din Lege trimite direct către dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. c, a cărui incidență nu poate fi pusă la îndoială.
Or, din moment ce o astfel de trimitere nu apare expres și în textul art. 107 alin. 2 lit. b din lege, este evident că ea nu poate fi făcută pe cale de interpretare, intenția legiuitorului de a efectua o diferențiere clară între cele două tipuri de proceduri, fiind clară, iar această "omisiune" nu lasă loc de interpretări: voința legiuitorului a fost ca, în cazul deschiderii procedurii generale a falimentului, desemnarea lichidatorului judiciar să fie apanajul judecătorului-sindic.
Pe de altă parte, C. ea ia act de justețea apărărilor formulate prin întâmpinare, în sensul în care art. 24 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, care reglementează desemnarea lichidatorului judiciar, nu face referire la art. 11 alin. 1 lit. c din Lege. Potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, ,,în cazul în care se dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va desemna un lichidator, aplicându-se, în mod corespunzător, dispozițiile art. 19, 21, 22, 23 și ale art. 102 alin. 5". Nici art. 24 alin. 1 nu face, deci, nicio trimitere spre aplicabilitatea art.
11 alin. 1 lit. c din Lege; din moment ce nici prevederea cu titlu general în materia desemnării lichidatorului judiciar nu face trimitere la art. 11, nu se mai poate vorbi nici măcar de o lacună legislativă, ci dimpotrivă, tocmai de voința legiuitorului.
Pe de altă parte, din interpretarea art. 34 rezultă că art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 este incident în cazul deschiderii procedurii generale a insolvenței și în cazul deschiderii procedurii simplificate a falimentului; per a contrario, nu este incident în cazul deschiderii procedurii generale a falimentului. Deci, prevederea din art. 11 alin. 1 lit. c din Lege, potrivit căreia judecătorul- sindic va desemna lichidatorul judiciar provizoriu solicitat de creditorul care a cerut deschiderea procedurii nu se aplică în cazul procedurii generale a falimentului.
Așa fiind, recursul declarat va fi respins, sentința tribunalului fiind menținută în întregime.
PENTRU ACESTE MO. VE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții F. N. ȘI V. ANA împotriva sentinței civile nr.943 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a10 al T. ui C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE,
M. -I. I.
JUDECĂTOR,
S. AL H.
JUDECĂTOR,
M. B.
GREFIER,
D. B.
Red.M.B./dact.L.C.C./2 ex./_ /Jud.fond: C. C.
| ← Sentința civilă nr. 1497/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Decizia civilă nr. 3486/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
