Sentința civilă nr. 1497/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1497/2013
Ședința publică din data de 22 mai 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: F. -IANCU M. GREFIER: F. B.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către creditoarea SC T. C. SA, împotriva debitoarei SC M. S., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006.
La ambele apeluri nominale efectuate în cauză reprezentanții părților au
lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică din data
de 15 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință, când judecătorul sindic, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare și pentru a da posibilitate creditoarei să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de azi, 22 mai 2013, când a hotărât următoarele :
T R I B U N A L U L :
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la 28 martie 2012 sub nr._, creditoarea SC T. C. SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC M. S., prevalându-se de o pretinsă creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 73.557 lei plus dobânda medie bancară până la data introducerii cererii, conform contractului de subantrepriză nr. 1. ./martie 2011 și contractului nr. 2126/31 martie 2011.
În motivarea cererii, a arătat că prin contractele de subantrepriză menționate debitoarea s-a angajat la demolarea unei hale SPI și la demontarea și mutarea utilajelor, activitate pe care a întrerupt-o la 4 mai 2011, când a părăsit șantierul, trimițând două adrese prin care a invocat culpa societății creditoare, ca beneficiară, fapt pe care l-a apreciat nereal, cât timp contractele aveau ca modalitate de plată compensarea prestațiilor.
A mai arătat că ulterior părăsirii de către debitoare a șantierului, a fost nevoită să apeleze la alte societăți comerciale pentru utilajele necesare demolării și a înregistrat costuri de 73.557 lei.
A învederat că toate încercările sale de a contacta administratorul debitoarei și societatea debitoare însăși, la sediu, au eșuat, motiv pentru care a apreciat că singura sa opțiune legală este declanșarea procedurii insolvenței debitoarei.
În drept, a invocat art. 31 și art. 33 din Legea nr. 85/2006.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 120 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Judecarea cauzei a fost suspendată în perioada 7 octombrie - 5 decembrie
2012.
Prin înscrisul denumit "contestație"; depus la 16 noiembrie 2012, debitoarea a arătat că înțelege să conteste caracterul cert al creanței, arătând că nu a acceptat plata obligației la care se referă documentele denumite "sinteza costurilor cu mutarea utilajelor din Hala 3, 4, 5"; și "sinteza costurilor cu demolări și evacuări Hala 3, 4, 5";, care totalizau 73.557 lei.
A arătat că, în conformitate cu art. 379 C.proc.civ., creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul, situație care nu este incidentă în speță, deoarece ea nu a recunoscut creanța pretinsă de creditoare și nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă în acest sens.
A contestat și caracterul lichid al creanței, deoarece câtimea ei nu este determinată sau determinabilă prin presupusul act de creanță, nu a fost recunoscută de ea și nu îi este opozabilă.
De asemenea, a apreciat că creanța nu este nici exigibilă, deoarece nu a fost recunoscută de ea, drept urmare termenul de plată nu a început să curgă..
În drept, a invocat art. 3 pct. 6 și art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Contestația a fost legal timbrată cu suma de 120 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Prin "răspunsul la contestație"; depus la 19 martie 2013, creditoarea a invocat tardivitatea depunerii de către debitoare a contestației, arătând că contestația a fost înregistrată la 16 noiembrie 2012, iar cererea sa la 28 martie 2012, fiind depășit termenul stabilit de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Pe fond, a reluat susținerile sale în sensul că a încercat să comunice actele de care s-a prevalat în cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei, însă nu a reușit, administratorul acesteia nefiind de găsit, situație care atrage incidența art. 1, pct. 2, lit. c din Legea nr. 85/2006.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său la dezbateri.
Creditoarea a înțeles să se servească de probe scrise. Debitoarea nu a depus înscrisuri în apărare.
Verificând cu prioritate incidența excepției tardivității depunerii contestației, judecătorul sindic reține că, în conformitate cu art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la primirea copiei cererii de deschidere a procedurii insolvenței, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Aceste dispoziții legale speciale sunt derogatorii de la regimul juridic general al apărărilor în procesul civil consacrat de art. 115 C.proc.civ. din 1865 referitor la întâmpinare și, prin urmare, sunt de strictă aplicare. Prin urmare, în conformitate cu art. 84 C.proc.civ., indiferent de denumirea actului procedural care conține recunoașterea / contestarea stării de insolvență ("contestație";, "întâmpinare"; etc.), obiectul contestației este limitat la recunoașterea sau contestarea stării de insolvență. Orice alte apărări invocate de debitoare, referitoare la creanță sau la alte aspecte ale cererii de deschidere a procedurii de insolvență fac doar obiectul unei simple întâmpinări, a cărei nedepunere în termenul de 10 zile de la primirea cererii de deschidere a procedurii insolvenței nu se sancționează cu tardivitatea în condițiile art. 33 alin. 2 din Legea specială a insolvenței nr. 85/2006, ci sunt supuse regimului Codului de procedură civilă din 1865, în condițiile art. 114 alin. 3 și art. 118 C.proc.civ., care permit părții neasistate / nereprezentate de avocat să prezinte apărările sale de ordine privată chiar și la prima zi de înfățișare, iar pe cele de ordine publică oricând pe parcursul procesului. În condițiile în care debitoarea nu a invocat argumente de fapt și juridice referitoare la starea de insolvență, ci la creanța de care s-a prevalat creditoarea, în temeiul art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.proc.civ. judecătorul sindic va respinge, ca neîntemeiată, excepția
tardivității depunerii contestației de către debitoarea SC M. S. excepție invocată de creditoarea SC T. C. SA.
În acest context, judecătorul sindic reține că verificarea apărărilor invocate de debitoare putea fi și trebuia efectuată și din oficiu, existența în patrimoniul creditoarei a unei creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 90 de zile fiind o condiție de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Analizând pe fond creanța de care s-a prevalat creditoarea, judecătorul sindic reține că prin contractul de subantrepriză nr. 1. ./martie 2011, încheiat la 21 martie 2011 (f.6-15) debitoarea SC M. S. s-a obligat să efectueze lucrări de demolare a unor hale SPI în favoarea creditoarei SC T. C. SA, conform proceselor verbale de predare primire anexate acestei convenții, valoarea lucrărilor de demolare urmând a fi compensată cu contravaloarea deșeurilor rezultate din demolări, astfel încât la finele contractului părțile urmau să nu își datoreze nimic, fără posibilitatea revizuirii prețului contractual astfel convenit (art. 3 și art. 4, prima liniuță).
Prin art. 11, prima și a șasea liniuță, părțile au convenit ca termenul de executare a lucrărilor să fie perioada cuprinsă între 23 martie 2011 - 30 mai 2011, respectiv au stabilit o clauză penală în temeiul căreia debitoarea subantreprenoare datora penalități de întârziere de 100 de lei pe zi în ipoteza neexecutării sau executării defectuoase a obligațiilor asumate prin contract.
Prin art. 14, părțile au convenit asupra unui pact comisoriu expres de gradul IV, stipulat în favoarea creditoarei antreprenoare, în temeiul căreia contractul era reziliat de plin drept, cu efecte imediate, fără punere în întârziere și fără vreo altă "formalitate judecătorească";, printr-o simplă înștiințare comunicată de creditoarea antreprenoare debitoarei subantreprenoare, pentru mai multe situații ipoteză, între care și neexecutarea / executarea defectuoasă a obligațiilor contractuale. Această reziliere urma să devină efectivă după notificarea debitoarei subantreprenoare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în care urmau a se preciza motivele rezilierii.
Prin contractul de subantrepriză nr. 2126/31 martie 2013 (f.22-32), debitoarea SC M. S. s-a obligat să efectueze lucrări de demolare și mutare utilaje din incinta halei 3-4 C. -N., str. O., nr. 10, valoarea acestor lucrări fiind convenită de părți la 5.600 lei + TVA, fără posibilitatea revizuirii prețului contractual astfel convenit (art. 3 și art. 4, prima liniuță).
Prin art. 11, primul și al patrulea aliniat, părțile au convenit ca termenul de executare a lucrărilor să fie perioada cuprinsă între semnarea contractului și 10 aprilie 2011, respectiv au stabilit o clauză penală în temeiul căreia debitoarea subantreprenoare datora penalități de întârziere de 100 de lei pe zi în ipoteza neexecutării sau executării defectuoase a obligațiilor asumate prin contract.
Prin art. 14, părțile au convenit asupra unui pact comisoriu expres de gradul IV, stipulat în favoarea creditoarei antreprenoare, în temeiul căreia contractul era reziliat de plin drept, cu efecte imediate, fără punere în întârziere și fără vreo altă "formalitate judecătorească";, printr-o simplă înștiințare comunicată de creditoarea antreprenoare debitoarei subantreprenoare, pentru mai multe situații ipoteză, între care și neexecutarea / executarea defectuoasă a obligațiilor contractuale. Această reziliere urma să devină efectivă după notificarea debitoarei subantreprenoare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în care urmau a se preciza motivele rezilierii.
Cu titlu preliminar, prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți (21 martie 2011 și, respectiv, 31 martie 2011) și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, judecătorul sindic reține că
raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, iar efectele lor în curs de desfășurare nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de Codul comercial din 1887, ca lege specială și de Codul civil din 1864, ca lege generală.
Astfel cum rezultă din convențiile mai sus analizate, niciunul dintre contractele de subantrepriză nu a dat naștere vreunei creanțe lichide în favoarea creditoarei SC T. C. SA. Într-adevăr, creditoarea SC T. C. SA a dobândit în temeiul fiecărui contract de subantrepriză câte un drept de creanță împotriva debitoarei SC M. S., însă acestor drepturi de creanță le corespundea câte o obligație nelichidă a debitoarei SC M. S. de a executa anumite lucrări. Obligația debitoarei SC M. S. rezultată din contractul de subantrepriză nr. 1. ./martie 2011, încheiat la 21 martie 2011, nu a fost evaluată de părți, iar obligația debitoarei SC M. S. rezultată din contractul de subantrepriză nr. 2126/31 martie 2013 a fost evaluată de părți la 5.600 lei + TVA, valoare net inferioară valorii prag de 45.000 lei prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006. Prin urmare, creanțele rezultate în favoarea creditoarei SC T. C. SA din contractele de subantrepriză încheiate cu debitoarea nu pot constitui fundamentul prezentei cereri de deschidere a procedurii insolvenței și, chiar însumate, nu acoperă creanța de 73.557 lei de care s-a prevalat creditoarea.
Cât privește penalitățile de întârziere rezultate în favoarea creditoarei din aplicarea art. 11 din fiecare contact de subantrepriză, judecătorul sindic reține, în primul rând, că creditoarea nu a invocat un drept de creanță rezultat din aplicarea acestor dispoziții contractuale. Chiar și în ipoteza în care un atare drept ar fi fost invocat de creditoare, judecătorul sindic reține că neîndeplinirea de către debitoare a obligațiilor corelative drepturilor de creanță nelichide ale creditoarei putea determina curgerea penalităților de întârziere doar de la data punerii debitoarei în întârziere de către creditoare, deoarece, în conformitate cu art. 1079 C.civ. din 1864, o atare punere în întârziere era necesară pentru obligațiile de a face, nefiind incident niciunul dintre cazurile de excepție prevăzute de art. 1079 C.civ. și nici dispozițiile art. 43 C.com., care se referă la datoriile comerciale lichide și plătibile în bani.
Or, singura corespondență purtată între părți este (și dovedită de creditoare) este convocarea la conciliere directă din 26 ianuarie 2012, convocare care are valoarea juridică a punerii în întârziere (f.127-128). Calculând penalități de întârziere de 2 X 100 lei X 61 zile (perioada de timp scursă între punerea în întârziere și data sesizării instanței) rezultă o potențială creanță în cuantum de
12.200 lei și aceasta sub valoarea prag de 45.000 lei prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 și diferită de creanța de 73.557 lei de care s-a prevalat creditoarea.
Chiar și în ipoteza în care s-ar admite că convocarea la conciliere directă din 26 ianuarie 2012 are și valoarea unei rezilieri unilaterale a contractelor de subantrepriză în condițiile art. 14 din fiecare contract (ipoteză de care creditoarea nu s-a prevalat), iar în creanța de care se prevalează creditoarea ar fi incluse atât penalitățile de întârziere, cât și despăgubirile egale cu valoarea cunoscută a celei de a doua convenții de subantrepriză, creanța lichidă rezultantă ar avea valoarea de 5600 lei + TVA = 6944 + 12.200 lei = 19.144 lei, cuantum inferior valorii prag de 45.000 lei prevăzute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 și diferit de cuantumul creanței de 73.557 lei de care s-a prevalat creditoarea. Desigur, în acest calcul nu a fost inclusă valoarea primului contract
de antrepriză, deoarece creditoarea nu a depus la dosar niciun înscris opozabil debitoarei care să stabilească valoarea acestor lucrări.
În fine, în ceea ce privește înscrisurile depuse de creditoare în cuprinsul cărora se menționează suma de 73.557 lei, care ar reprezenta valoarea totală a lucrărilor neexecutate de debitoare, judecătorul sindic reține că acestea, chiar comunicate debitoarei, îi sunt inopozabile, fiind înscrisuri emise unilateral de către creditoarea SC T. C. SA, fără vreo valoare juridică, și care nu pot stabili vreo obligație în sarcina debitoarei SC M. SA, deoarece mențiunile lor nu au fost acceptate de către debitoarea SC M. SA. Făcând abstracție de faptul că nu sunt semnate de nicio persoană, aceste înscrisuri nu probează nici măcar faptul că lucrările consemnate în cuprinsul lor ar fi fost executate, de către creditoare sau de către vreo altă persoană în beneficiul creditoarei.
Concluzionând, creditoarea nu a făcut dovada că ar deține împotriva debitoarei vreo creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile, cu o valoare superioară valorii prag de 45.000 lei, conform art. 3, pct. 1, lit. a, pct. 6 și pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Cât privește invocarea de către creditoare a dispozițiilor art. 1, pct. 2, lit. c din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că acele prevederi legale sunt inaplicabile înainte de deschiderea procedurii insolvenței, dispozițiile legale respective putând fi invocate doar pentru a determina tipul procedurii insolvenței deja deschise față de un debitor.
Judecătorul sindic mai are în vedere faptul că în prezentul dosar creditoarea SC SIAD ROMÂNIA S. a formulat o cerere de admitere a unei creanțe chirografare în cuantum de 11.482,74 lei. Desigur, în absența unei proceduri a insolvenței deja deschise față de debitoarea SC M. S., o atare cerere apare inadmisibilă, însă ea ar putea fi recalificată drept cerere de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei SC M. S., formulată de creditoarea SC SIAD ROMÂNIA S. în dosarul constituit la cererea creditoarei SC
T. C. SA. Cu toate acestea, chiar recalificată, cererea creditoarei SC SIAD ROMÂNIA S. apare inadmisibilă, deoarece creditoarea SC SIAD ROMÂNIA
S., în mod individual, s-a prevalat de o creanță sub valoarea prag de 45.000 lei prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006. Desigur, în ipoteza în care creditoarea SC T. C. SA ar fi făcut dovada deținerii, în mod individual, a unei creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 90 de zile, cu o valoare superioară valorii prag (sau care, cumulată cu valoare creanței creditoarei SC SIAD ROMÂNIA S., ar fi depășit valoarea prag), cererea creditoarei SC SIAD ROMÂNIA S. ar fi trebuit să fie analizată pe fond (verificată sub aspectul caracterelor cert, lichid și exigibil de mai mult de 90 de zile).
Pentru toate considerentele mai sus expuse, judecătorul sindic, în temeiul art. 1169 C.civ. din 1864 și art. 129 alin. 1 C.proc.civ. din 1865 va admite contestația formulată de debitoarea SC M. S. împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditoarea SC T. C. SA, va respinge, ca neîntemeiată, cererea creditoarei SC T. C. SA având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC M. S., respectiv va respinge, ca inadmisibilă, cererea de admitere a creanței chirografare în cuantum de 11.482,74 lei, recalificată drept cerere de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei SC M. S., formulată de creditoarea SC SIAD ROMÂNIA
.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității depunerii contestației de către debitoarea SC M. S., cu sediul în C. -N., str. A., nr. 2, jud. C., excepție invocată de creditoarea SC T. C. SA, cu sediul în C. -N., str. O., nr. 10, jud. C. .
Admite contestația formulată de debitoarea SC M. S. împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditoarea SC T.
C. SA.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea creditoarei SC T. C. SA având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC M. S. .
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de admitere a creanței chirografare în cuantum de 11.482,74 lei, recalificată drept cerere de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei SC M. S., formulată de creditoarea SC SIAD ROMÂNIA
S., cu sediul în București, str. Drumul Osiei, nr. 75-79, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 mai 2013.
JUDECĂTOR SINDIC,
GREFIER,
F. -Iancu M.
F.
B.
Thred./FIM/5 ex./07.02.14
| ← Sentința civilă nr. 630/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Decizia civilă nr. 9609/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
