Decizia civilă nr. 9951/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIA CIV ILĂ NR. 9951/2013
Ședința publică din data de 21 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C.
JUDECĂTOR:
M. S.
JUDECĂTOR:
A. M.
ION
G.: M.
N.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta SC H. I. S. PRIN ADMINISTRATOR S. H. E. Z. împotriva sentinței civile nr. 4302 din data de_, pronunțate în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș privind și pe intimata CII B. L. LICHIDATOR AL SC H. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată - contestație la tabel preliminar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
La data de_, recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 60 de lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară deschise dezbaterile, iar față de lipsa părților pentru a pune concluzii, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor se prezintă domnul avocat Luțaș H. pentru recurentă care solicită redeschiderea dezbaterilor.
Curtea, urmare a faptului că s-a prezentat reprezentantul recurentei, încuviințează solicitarea acestuia și dispune redeschiderea dezbaterilor.
Se constată că la data de_, in cursul ședinței de judecată, după luarea cauzei la prima strigare, intimata CII B. L. LICHIDATOR AL SC H. S. a transmis la dosar întâmpinare, intr-un singur exemplar, prin care a solicitat respingerea recursului.
La întrebarea instanței, reprezentantul recurentei arată că nu dorește să studieze întâmpinarea depusă la dosar. Depune la dosar copia Sentinței civile nr. 1432/_ care a stat la baza înscrierii in tabelul de creanță la poziția 4 a debitoarei SC H. I. S. și solicită încuviințarea acestui înscris ca probă la dosar.
Curtea, în urma deliberării, apreciază cauza în stare de judecată, nemaifiind de formulat alte solicitări, motiv pentru care declară închisă faza probatorie, deschise dezbaterile și acordă cuvântul recurentului cu privire la recursul formulat în cauză.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Menționează că instanța de fond nu a explicat în cuprinsul motivării de ce au fost înlăturate susținerile recurentei privind contestația la tabel. Hotărârea pe care a depus-o la dosar obligă în vreun fel debitoarea la plata unei sume de bani creditoarei care a fost înscrisă în tabelul preliminar. Mai mult decât atât, anumite pasaje din hotărâre fac referire la anularea compensării unor facturi între părțile litigante și implicit anularea facturilor emise de către societățile creditoare, ori fiind anulate nu mai pot constitui temei al înscrierii la masa credală. Sub acest aspect, instanța de fond nu a făcut nicio referire. Totodată, nu s-a pronunțat nici asupra prescripției pe care recurenta a invocat-o prin contestația formulată. S-a arătat că acea sumă reprezintă contravaloarea unor lucrări efectuate în perioada 2005-2009, creanțele din facturile emise fiind prescrise în opinia recurentei. In consecință, solicită casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare, iar pe fond, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii creanței indicate la poziția 4 din tabelul preliminar al debitoarei, motivat de faptul că aceasta nu are o creanța certă, lichidă și exigibilă.
Instanța reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 4302 din data de_, pronunțate în dosarul nr. _
/a1 al T. ui Maramureș s-a respins contestația formulată de debitoarea SC
H. I. S., împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei SC H. I. S.
B. M. întocmit de administratorul judiciar C. & C. - C. asociate de practicieni în insolvență, în contradictoriu cu creditoarea SC H. S. - în faliment
- reprezentantă de lichidatorul judiciar C. I. de I. B. L. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.7923 din_ pronunțată în dosarul nr._ creditoarea SC H. S. - societate în faliment, reprezentată de lichidatorul judiciar C. I. de I. B. L., a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC H. I. S., cu sediul în B. M., str. B., nr. 12A, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_, CUI 165109940, pentru neplata la scadență a unei datorii certe, lichide și exigibile în cuantum de 369.733,97 lei rezultând din titlul executoriu depus în probațiune la dosar, respectiv sentința civilă nr. 1432 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ .
În motivarea cererii, C. I. de I. B. L. în calitate lichidator desemnat pentru falimentul SC H. S. - societate în faliment, a arătat că urmare demersurilor întreprinse în această calitate, a promovat în instanță o acțiune în anularea operațiunilor juridice și contabile, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1432/_, în sensul admiterii acțiunii și anulării operațiunilor contabile realizate între creditoarea SC
H. S. - societate în faliment și debitoarea SC H. I. S. .
Împotriva sentinței civile pronunțate, pârâta a formulat recurs, care a fost soluționat de către instanța de control judiciar în data de_, în sensul respingerii recursului formulat cu consecința menținerii în întregime a sentinței civile nr. 1432 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. _
.
În tabelul preliminar al creanțelor, creditoarea a fost înscrisă cu suma de 369.733,97 lei.
Administratorul judiciar a înscris în mod corect doar creanța în cuantum de 369.733,97 lei, în baza titlului executoriu care a stat la baza deschiderii procedurii de insolvență a debitoarei.
În consecință, contestația fiind neîntemeiată, a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC H. I. S. prin administrator special H. E. Z. solicitând în principal admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș, iar în subsidiar, invocând prevederile art.304 pct.7 și 9 și art.304/1 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii formulate de reclamanta.
În motivele de recurs se arată că judecătorul sindic s-a limitat să reitereze o parte din argumentele formulate de lichidatorul judiciar, fără să arate care sunt motivele pentru care înlătură susținerile formulate de reclamanta contestatoare.
Întrucât, în cuprinsul hotărârii, judecătorul sindic nu a făcut nicio referire la aceste susțineri, concluzia ce se desprinde este că aceste apărări nu au fost analizate deloc de către judecătorul-sindic.
Potrivit art.261 alin.1 C.pr.civ., hotărârea instanței de fond trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.
Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate sub toate aspectele, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art.304 pct.7 C.pr.civ., rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.
De altfel, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Achina c/a României, cauza G. c/a României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia.
A nu motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost
înlăturate susținerile părților, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, motiv pentru care în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 3 și alin. 5 din codul de procedură civilă se impune, casarea hotărârii atcate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Apreciază că pe fond hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a Legii 85/2006.
La data de 21 octombrie 2013 SC H. S.R.L. - în faliment, in bankruptcy, enfaillite, prin C. ul I. de I. B. L., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei desemnat prin încheierea civilă din data de_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, a depus întâmpinare invocând prevederile art.115 C.pr.civ
.
Cu privire la recursul formulat de către S.C. H. I. S.R.L. - în insolventa, prin administrator statutar în persoana d-lui H. E. Z., solicită respingerea recursului promovat de către debitoare, întrucât în mod eronat debitoarea susține că pretențiile se întemeiază pe factura fiscală nr. 7749516/_ și prin raportare la dispozițiile art. 5 din Decretul Lege 167/1958 creanța ar fi prescrisă.
Așa cum rezultă și din cererea de deschidere a procedurii de insolventa formulată împotriva S.C. H. I. S.R.L., necontestată de către debitoare, solicitarea de declanșare a procedurii de insolventa a avut ca temei titlul executoriu depus în probațiune la dosar, respectiv Sentința civilă nr. 1432/_ a T. ui Maramureș în dosarul nr._ . împotriva sentinței civile
pronunțate, debitoarea a formulat recurs, care a fost soluționat de către Instanța de Control judiciar în data de_, în sensul respingerii recursului formulat cu consecința menținerii în întregime a sentinței recurate.
Analizând recursul declarat de reclamanta SC H. I. S. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041CPC, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Dreptul la un proces echitabil impune evident motivarea hotărârilor judecătorești, întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanțele concrete ale cauzei justiția a fost înfăptuită. Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.
După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. Practica instanței supreme este orientată în sensul că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "ascultate", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică mai ales, în sarcina "tribunalului", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza A. ina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
Curtea este constantă în a statua, legat de buna administrare a justiției, că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează" (cauzele Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29; Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003, § 34 sau Dimitrellos c. Grecia, hot. din 7 aprilie 2005, § 15). Cât privește, spre exemplu, cauza A. ina c. România (hot. din 28 aprilie 2005, § 30), Curtea relevă că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată, astfel încât judecătorul să răspundă tuturor argumentelor prezentate de părți. Această obligație este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi
realizat un control public al administrării justiției" (hot. Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
Curtea admite că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de un veritabil acces la justiție.
În acest sens, într-un alt caz (Pronina c. Ucraina, hot. din 18 iulie 2006), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, prin ignorarea completă a unei susțineri precise, pertinente și importante a acțiunii reclamantei, instanțele interne și-au încălcat obligațiile ce le revin în baza art. 6 din Convenție. O bună administrare a justiției presupune că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează. Întinderea acestei obligații variază în funcție de natura deciziei și trebuie să se analizeze în lumina circumstanțelor fiecărei spețe" (cauza Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29 ; în același sens, cauza Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; cauza Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003, § 34; cauza Dimitrellos c. Grecia, hot. din 7 aprilie 2005, § 15). Chiar și jurisprudența instanței supreme din România se înscrie în aceeași orientare de criticare a motivării defectuoase. Astfel, în Decizia nr. 6814 din 3 decembrie 2004 a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a arătat că "În raport cu art. 261 și art. 304 pct. 7 C. pr. civ., hotărârea este casabilă dacă nu cuprinde, explicit, motivele admiterii sau respingerii fiecăreia din cererile făcute prin acțiune, nu se examinează probele și nu se răspunde la toate apărările formulate de părți".
Raportându-ne la hotărârea atacată, Curtea constată că instanța nu a luat în considerare niciunul din argumentele pe care reclamanta le-a prezentat în susținerea poziției sale procesuale. Singurul paragraf din hotărâre care se constituie în motivarea soluției pronunțate nu reprezintă decât o preluare aproape fidelă a argumentului invocat de către reprezentantul intimatei prin chiar întâmpinarea formulată.
În speță, instanța de fond nu a înțeles să motiveze care sunt considerentele pentru care ipoteza normei legale evidențiate prin art.73 din LPI nu este întrunită. Această atitudine confirmă că instanța de fond nu a luat în considerare și nu a analizat apărările formulate de părți trecând într-un mod nepermis la pronunțarea unei soluții care nu poate fi supusă controlului instanței de control judiciar.
În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, față de argumentele punctuale pertinente furnizate prin cererea de chemare în judecată, față de conținutul amplu al înscrisurilor depuse în probațiune, hotărârea instanței de fond apare ca nemotivată și constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
Raportat la toate aceste considerente, reținând că sunt numeroase problemele a căror dezlegare este necesară, Curtea, în temeiul art. 304 pct.7, art.261 pct.5 și art.312 alin.61C.pr.civ. coroborate cu art.6 parag.1 din Convenție, va admite recursul declarat, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond va proceda la soluționarea cauzei respectând regulile în materia motivării hotărârilor judecătorești, în raport de specificul și complexitatea litigiului și va analiza și celelalte critici și motive de recurs invocate în vederea pronunțării unei soluții temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite recursul declarat de SC H. I. S. împotriva sentinței civile nr.4302 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
G.
A.
M.
C. M.
S.
A. M.
ION M. N.
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.L. C.
| ← Decizia civilă nr. 1020/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 74/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
