Încheierea civilă nr. 1803/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a7
Cod operator date cu caracter personal 11553
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR.1803/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: C. C. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către M. C. -N., reprezentată prin primar, împotriva tabelului suplimentar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei SC C. LS, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă reprezentantul lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC C. LS, SS, d-l practician în insolvență Marius Grecu, lipsind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar la data de 10 iunie 2013, din partea contestatoarei, cerere de renunțare la judecarea contestației formulate.
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită să se ia act de renunțarea la judecată formulată de către contestatoare.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra manifestării de voință exprimată de către contestatoare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin contestația înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 27 mai 2013, contestatorul M. C. -N. a contestat tabelul suplimentar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei SC C. LS, solicitând judecătorului sindic admiterea contestației și înlăturarea din acest tabel a înscrierii provizorii a creanței bugetare în sumă de 281.869 lei, urmând ca această creanță să fie înscrisă definitiv.
În motivarea contestației contestatorul a arătat că prin raportul de verificare a creanțelor declarate împotriva averii debitoarei SC C. LS, CUI 2., în vederea întocmirii tabelului suplimentar de creanțe, comunicat contestatorului la data de_, lichidatorului judiciar SS reține faptul că M. C. -N. a solicitat înscrierea în tabelul suplimentar al creditorilor cu suma de 295.998 lei reprezentând obligații fiscale înregistrate în perioada de observație și reorganizare, respectiv_ -_, defalcată în impozit asupra mijloacelor de transport (7053 lei), impozit asupra clădirilor (281.869 lei) și impozit asupra terenurilor (7076 lei). Totodată se reține faptul că referitor la categoria de creanță reprezentată de impozitul pe clădire (281.869 lei), aceasta urmează a fi înscrisă cu titlu provizoriu pe tabelul suplimentar.
În argumentarea acestei poziții procesuale lichidatorul judiciar reține faptul că organul fiscal a aplicat o cotă de impozitare de 30 % din valoarea de inventar cu care au fost înregistrate imobilele clădire în contabilitatea firmei, însă urmează să efectueze evaluări ale acestor bunuri, care vor determina recalcularea impozitului pe clădire. Pe cale de consecință, până la momentul efectuării evaluării imobilelor și recalculării impozitului pe clădiri, se impune înscrierea M. ui C. -N. cu suma de 281.869 lei în categoria creanțelor bugetare, creață provizorie.
Contrar acestor argumente invocate de lichidatorul judiciar, contestatorul a arătat că principiul de bază prevăzut de art. 1 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal instituie faptul că "în materie fiscală, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal". Pornind de la această constatare, debitoarea SC C. LS figurează înregistrată în evidențele fiscale cu 3 imobile clădire, situate în C. -N., str. Regele Ferdinand, nr. 18 (valoare de inventar declarată de 46.334,78 lei), str. Iuliu Coroianu, nr. 14 (valoare de inventar declarată de
93.003.79 lei) și str. Alverna, nr. 24, ap. 1 și 2 (valoare de inventar declarată de 498.858 lei). În perioada de observație sau de reorganizare, debitoarea nu a depus la organul fiscal, în conformitate cu prevederile art. 254 Cod Fiscal, documente justificative care să ateste faptul că nu mai deține aceste imobile clădiri în patrimoniu și nici că aceste clădiri au fost reevaluate în ultimii 5 ani fiscali, conform prevederilor art. 253 alin. 5 Cod Fiscal.
Potrivit dispozițiilor art. 253 Cod Fiscal, în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii. Cota de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al M. ui București. Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare. În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădiri este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului - persoană juridică. În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local/Consiliul General al M. ui București între: 10% și 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință; 30% și 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referință. Cota impozitului pe clădiri prevăzută la alin. (6) se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima
1
reevaluare. Fac excepție clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2).
Ori, textul alin. 6 și 6 indice 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal stabilește expres faptul că cota de impozitare de 30 % (stabilită pe raza M. C. -N. conform Hotărârii Consiliului Local al M. ui C. -N. nr. 413/_, 59/2013) se aplică la valoarea de inventar înregistrată în contabilitatea firmei, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. în speță, lichidatorul judiciar nu face dovada faptul că în perioada de observație și de reorganizare,_ -_, debitoarea și-ar fi reevaluat imobilele clădiri, astfel încât organul fiscal să fie obligat să aplice o altă cotă de impozitare decât cota de impozitare de 30 %, și implicit să recalculeze impozitul pe clădiri stabilit pentru perioada fiscală menționată mai sus.
Faptul că lichidatorul judiciar va proceda în cursul falimentului, deci în viitor, la evaluarea acestor imobile, conform procedurii menționate de art. 116 și urm. din Legea nr. 85/2006, și la stabilirea unor noi valori de inventar a clădirilor, nu poate influența cuantumul impozitului stabilit pentru o perioadă fiscală anterioară efectuării acestor evaluării, deoarece după cum prevede expres teza finală a alin. 6 indice 1 din art. 253 Cod Fiscal, cota de impozitare de 30 % se aplică până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. în speță, doar ulterior efectuării evaluărilor de către lichidatorul judiciar, organul fiscal va putea fi obligat la recalcularea impozitului pe clădiri, însă începând cu data de întâi a lunii următoare finalizării modificării valorilor de inventar a clădirilor și înscrierii acestora în contabilitatea persoanei juridice, nu și retroactiv pentru o perioada fiscală (_ -_ ) în care debitoarea nu a efectuat vreo reevaluare a clădirilor. Acest aspect rezultă indubitabil din textul art. 254 alin. 4 Cod fiscal conform căruia "In cazul extinderii, îmbunătățirii, distrugerii parțiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, impozitul pe clădire se recalculează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost finalizată modificarea".
Contestatorul a menționat faptul că din punct de vedere fiscal, întrucât Codul Fiscal nu face nicio derogare cu privire la aplicarea impozitului pe clădiri datorat de persoanele juridice aflate în procedura insolvenței pentru clădirile deținute în proprietate și nereevaluate, potrivit prevederilor art. 253 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, pentru clădirile care nu au fost reevaluate, cota impozitului pe clădire se stabilește între 10% și 20%, respectiv 30% și 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani, respectiv 5 ani anteriori anului fiscal de referință. De asemenea, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței nu cuprinde prevederi care să împiedice aplicarea întocmai a legislației fiscale.
Având în vedere aceste aspecte, contestatorul consideră că nu subzistă niciun temei legal pentru înscrierea sumei de 281.869 lei, reprezentând impozit clădire calculat pentru perioada_ -_, ca și creanță bugetară provizorie, ci aceasta prezintă toate elementele unei creanțe bugetare certe, lichide și exigibile.
Prin scriptul înregistrat la dosar la data de 10 iunie 2013 (f.16) contestatorul a arătat că înțelege să renunțe la judecata contestației formulate împotriva tabelului suplimentar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei SC C. LS, solicitând judecătorului sindic să ia act de manifestarea sa de voință.
Conform prev. art.246 C.pr.civ., reclamantul poate renunța oricând la judecata cererii sale, fie verbal în ședință publică, fie prin cerere scrisă.
Având în vedere manifestarea de voință a contestatorului, în temeiul prev. art.246 C.pr.civ., judecătorul sindic va lua act de renunțarea acestuia la judecata contestației formulate împotriva tabelului suplimentar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei SC C. LS .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Ia act de renunțarea contestatorului M. C. -N., reprezentat prin primar, la judecata contestației formulate împotriva tabelului suplimentar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei SC C. LS .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER
C. C. T. B.
Red.CC/MM 3 ex./_
2
| ← Sentința civilă nr. 3235/2013. Contestație. Faliment,... | Decizia civilă nr. 2424/2013. Contestație. Faliment, procedura... → |
|---|
