Sentința civilă nr. 1118/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
România
Tribunalul Specializat C. Dosar nr._ /a3
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr. 1118/2013
Ședința camerei de consiliu din data de15 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
Judecător sindic: I. P. Grefier: S. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra contestației formulate de către contestatorul V. A. -I. împotriva măsurii luate de către lichidatorul judiciar SS prin raportul lunar nr. 12, în cadrul procedurii de insolvență a debitoarei S.C D. C. S.R.L, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, iar concluziile părților și mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, care face parte integrantă din această sentință.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin contestația înregistrată în data de 23 noiembrie 2012 în dosarul Tribunalului Specializat C., contestatorul V. A. -I., domiciliat in C. -N.
, a contestat masurile luate de către lichidatorul judiciar SS prin raportul lunar nr. 12 privind descrierea modului de îndeplinire a atribuțiilor si justificarea cheltuielilor efectuate in condițiile art. 21, al. (1) din Legea insolventei, publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 16596 din data de_, privind aplicarea cotei de T.V.A. la valoarea menționată în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de_ între contestator și debitoarea SC D. C. S., solicitând admiterea contestației și obligarea lichidatorului judiciar la perfectarea contractului de vânzare- cumpărare privind imobilul situat în C. -N., Strada Lunii, nr. 46, având numărul cadastral 2. -C1-U47 la valoarea menționată în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de_, respectiv la valoarea de 57.000 euro, sumă la care nu se adaugă TVA; constatarea existenței unei creanțe față de debitoare reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate cu prezentul litigiu (conform art. 64, al. 6 din legea insolvenței).
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că în data de_ a încheiat, în calitate de cumpărător, cu debitoarea S.C. D. C. S.R.L., în calitate de vânzătoare, antecontractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul situat în C. -N., Str. Lunii, nr. 9, ap. 45, compus din living, dormitor, bucătărie, baie și hol în suprafață utilă de aproximativ 50 mp, în valoare de 57.000 euro. Ulterior, au fost încheiate succesiv cinci acte adiționale (intitulate anexe la antecontractul de vânzare-cumpărare), prin care s-au modificat/completat clauze contractuale privind achitarea unei sume cu titlu de chirie de către vânzător în cazul depășirii termenului de predare (anexele din data de_ și_ ), modalitatea și termenele de achitare a prețului (anexele din_ ,_ ), schimbarea apartamentului ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare în favoarea celui cu numărul 46 în suprafață de 55 mp (anexa din_ ), termenul de predare al apartamentului și termenul de perfectare a contractului de vânzare-cumpărare (anexele din data de_ ,_ ). Potrivit clauzelor contractuale astfel cum acestea au fost modificate/completate prin actele adiționale anterior enunțate contestatorul a achitat în baza facturilor fiscale seria D. F nr. 117/_, 4/_ și 13/_ emise de către debitoare suma de 52.000 euro, restul de 5.000 euro urmând să-i achite la data recepției finale. În pofida faptului că a respectat contestatorul întocmai clauzele contractuale, debitoarea nu și-a onorat obligațiile decurgând din antecontractul de vânzare- cumpărare din data de_ și a actelor adiționale aferente. Mai mult, la data la care s-a dispus prin sentința comercială nr. 5080/_ pronunțată de către Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._, deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, apartamentul nr. 46 nu era finalizat, existând doar structura metalică învelită cu plăci de OSB. Acest aspect a fost consemnat și în procesul-verbal nr. 69 din data de_ privind constatarea stadiului fizic al construcției. Motivul pentru care contestatorul nu a înaintat o cerere de creanță este acela că dreptul promitentului-cumpărător față de debitor nu este susceptibil de a fi înscris în tabelul creanțelor, astfel cum este reglementată această înscriere în art. 61-76 din Legea nr. 85/2006, pentru că acest tabel cuprinde numai acele obligații
care se materializează în plata unor sume de bani, certe, lichide și exigibile. În situația prevăzută de art. 931, obligația debitorului nu este de a plăti o sumă de bani, ci de a transmite dreptul de proprietate asupra unui bun imobil. În data de_ a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 16596 raportul lunar nr. 12 privind descrierea modului de îndeplinire a atribuțiilor și justificarea cheltuielilor efectuate în condițiile art. 21, al. (1) din Legea insolvenței. În cuprinsul acestui raport, la pct. 4.2., încheierile viitoare de contracte de vânzare-cumpărare pentru apartamentele situate pe Strada
Lunii, nr. 9, se reține, cu privire la apartamentul nr. 46 asupra căruia a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare cu contestatorul, faptul că facturarea fără TVA a sumei de 57.000 euro, lichidatorul judiciar apreciază că aceasta s-a făcut în mod nejustificat, temeiul legal invocat pentru facturarea fără TVA (141, al. (2), lit. f din Codul fiscal) nefiind aplicabil în speța de față, apartamentul livrat fiind o construcție nouă, care nu poate fi încadrată la operațiunile scutite de TVA ... Având în vedere faptul că prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între V. A. și S.C D. C.
S.R.L prețul stabilit era de 57.000 euro, fără a fi convenit nimic cu privire la TVA, lichidatorul judiciar a apreciat că baza de impozitare la care se adaugă TVA-ul este suma stabilită prin contract, de 57.000 euro, în acest sens fiind și adresa primită din partea Direcției Generale a Finanțelor Publice C. . Prin notificările comunicate lichidatorului judiciar în data de_ și în data de_ contestatorul i-a solicitat acestuia perfectarea contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică la prețul stabilit în antecontract, obligându-se să achite diferența de 5.000 euro la data perfectării contractului. Prețul convenit de către părți în antecontract a fost stabilit la suma de 57.000 euro, preț care nu putea fi modificat pe parcursul derulării acestuia potrivit clauzelor contractuale și la care, contestatorul apreciază, că nu poate fi aplicată cota de TVA. În susținerea acestei afirmații s-a menționat că prețul de vânzare-cumpărare stabilit pentru apartamentul nr. 46 este unul real (acesta depășind cu mult prețul pieței la data respectivă) în considerarea faptului că celelalte opt apartamente au fost vândute la prețuri inferioare precum și raportat la expertiza evaluatoare întocmită de către S.C. COM CONSULTING S.R.L. la solicitarea lichidatorului judiciar, în iunie 2012. În cuprinsul antecontractului părțile nu au convenit nimic cu privire la T.V.A. având în vedere legislația fiscală în vigoare la data respectivă. În cuprinsul antecontractelor încheiate de către debitoare la finele anul 2007 cu privire la construcția ce urma să fie edificată în C. -N., Strada Lunii, nr. 9, nu există nicio mențiune cu privire la T.V.A. (în acest sens a se vedea antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între debitoare și Telegdi-Csetri Aron precum și antecontractul din_ încheiat între debitoare și G. A.
). În virtutea principiului statuat de art. 969 Cod civil, lichidatorul judiciar nu poate solicita aplicarea cotei de TVA la valoarea de 57.000 euro în condițiile în care până la jumătatea anului 2008, contestatorul a achitat suma de 52.000 euro conform clauzelor contractuale. Prevederile legale consacrate taxei pe valoare adăugată au cunoscut o evoluție în perioada 2004-2009. Potrivit regulii generale, descrise în prima frază a art. 141, al. 2, lit. f) Cod fiscal, livrarea de către orice persoană a unei construcții, a unei părți dintr-o construcție și a terenului pe care este construită aceasta, precum și livrarea
oricărui teren erau scutite de TVA. Practic, din analiza textului menționat rezultă faptul că erau scutite de impozitare atât livrările efectuate de
"persoane impozabile";, cât și livrările ocazionale efectuate de persoane care nu aveau calitatea de "persoane impozabile";. Conform celei de-a doua fraze din art. 141, al. 2, lit. f) Cod fiscal, de la această regulă se instituia o excepție: constituie operațiune impozabilă livrarea unei construcții noi, a unei părți dintr-o construcție nouă sau a unui teren construibil, efectuată de o persoană impozabilă care și-a exercitat ori ar fi avut dreptul să-și exercite dreptul de deducere total sau parțial pentru achiziția, transformarea sau construirea unui astfel de imobil. Cu privire la această teză s-a arătat că potrivit Codului fiscal, construcție înseamnă orice structura fixată în sau pe pământ și este considerată construcție nouă acea construcție care a fost livrată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a construcției sau a unei părți a acesteia, după caz, în urma transformării; este de asemenea considerată construcție nouă orice construcție transformată astfel încât structura, natura ori destinația sa au fost modificate sau, dacă nu există modificări, există totuși o construcție nouă atunci când costul transformărilor, exclusiv taxa, se ridică la minimum 50 % din valoarea de piață a construcției, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării; sunt considerate operațiuni impozabile doar livrările de construcții noi sau terenuri construibile efectuate de către "persoane impozabile";, nu și livrările cu caracter ocazional; persoana impozabilă să-și fi exercitat sau să fi avut dreptul să-și exercite dreptul de deducere, total sau parțial, pentru achiziția, transformarea sau construcția unui imobil. Acest text de lege precum și normele metodologice aferente au suferit modificări și la începutul anului 2008 și anume din textul art. 141, al. 2, lit. f) Cod fiscal a fost eliminată condiția referitoare la exercitarea sau posibilitatea exercitării dreptului de deducere al TVA pentru achiziția, construcția sau transformarea imobilului în discuție. În Norme s-a prevăzut expres faptul că excepția instituită de art. 141, al. 2, lit. f) Cod fiscal, prevăzută anterior, se aplică numai în cazul
"persoanelor impozabile"; în sensul art. 127 Cod fiscal (pct. 37, al. 5 din Normele metodologice). Legiuitorul a considerat necesar să lămurească noțiunile de "data primei ocupări"; și respectiv "data primei utilizări";. Pentru delimitarea sferei operațiunilor scutite și a sferei operațiunilor impozabile este important să se determine ce înseamnă o "construcție nouă"; și dacă imobilul din speță este sau nu o construcție nouă. În acest sens, se contestă calificarea de construcție nouă, dată de lichidatorul judiciar imobilului din litigiu, definită potrivit art. 141, al. (2), pct. 37 din H.G. nr. 44 din 22 ianuarie 2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal care presupune că "livrarea unei construcții noi
sau a unei părți din aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a construcției sau a unei părți a acesteia, după caz, în urma transformării întrucât, în speță, nu este vorba despre o construcție nouă, practic o parte din construcție (apartamentul nr. 46) nu este finalizată nici până în prezent, contestatorul fiind cel care a efectuat toate finisajele la acest imobil. Prin urmare, operațiunea de vânzare a unei clădiri vechi intră în sfera de aplicare a TVA dacă vânzătorul este o persoană impozabilă. Însă, în temeiul art. 141, al. (2), lit. f). Cod fiscal, vânzarea unei construcții vechi este o operațiune scutită de TVA. În speță, debitoarea nu a optat pentru taxare (având aceasta posibilitate) emițând facturi fiscale fără TVA. Debitoarea avea posibilitatea să nu emită nicio factură fiscală întrucât pentru operațiunile scutite fără drept de deducere nu este obligatorie întocmirea facturii. Cu privire la adresa nr. 2318/_ comunicată lichidatorului judiciar de către D.G.F.P. C. - Biroul de metodologie și asistența contribuabili, potrivit căreia în interpretarea și aplicarea unitară a art. 137, al. (1), lit. a). Cod fiscal, taxa pe valoare adăugată colectată aferentă se determină în funcție de voința părților rezultată din contracte sau alte mijloace de probă administrate conform Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în speță părțile neconvenind nimic cu privire la TVA, lichidatorul judiciar consideră că trebuie aplicată această taxă. În mod evident, acest răspuns nu are în vedere dispozițiile art. 969 Cod civil, înțelegerea părților asupra prețului și legislația fiscală aplicabilă la data încheierii antecontractului. În acest sens, s-a menționat că părțile sunt libere să contracteze și să convină asupra unui preț în mod liber (art. 962 și 969 din Codul civil), iar contractul astfel încheiat trebuie executat cu bună-credință (art. 970 Cod civil). TVA este o componentă a prețului, iar nu un element care se adaugă la acesta, așa încât nu este deloc evident că, în condițiile preconizate de lichidatorul judiciar, cumpărătorul ar mai fi achiziționat imobilul. Mai mult, nu se poate solicita de la cumpărător achitarea TVA-ului întrucât excede obiectului convenției, neputându-i fi opusă nici ca obligație contractuală și nici ca obligație legală extracontractuală (art. 970 Cod civil). Înalta Curte de Casație și Justiție s-a adresat Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 73 și 78 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului UE din perspectiva stabilirii bazei de impozitare,
în cazul specific al reconsiderării statutului vânzătorului de persoană impozabilă în scopuri de TVA. Potrivit art. 1341al. (1) Cod fiscal (în vigoare la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare) faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute în prezentul capitol. Al. (3) din același text legal prevede
pentru livrările de bunuri imobile, că faptul generator intervine la data la care sunt îndeplinite formalitățile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător. Art. 1342din Codul fiscal având denumirea marginală exigibilitatea pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, prevede în al. (1) regula cu privire la exigibilitatea TVA. Se consideră că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile prevederile art. 1341 al. (2) Cod fiscal care statuează că exigibilitatea taxei intervine la data la care se încasează avansul, pentru plățile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator. Fac excepție de la aceste prevederi avansurile încasate pentru plata importurilor și a taxei pe valoarea adăugată aferente importului, precum și orice avansuri încasate pentru operațiuni scutite sau care nu sunt impozabile. Avansurile reprezintă plata parțială sau integrală a contravalorii bunurilor și serviciilor, efectuată înainte de data livrării sau prestării acestora. Prin urmare, faptul generator reprezintă punctul de reper față de care se stabilește reglementarea legală aplicabilă în analiza unei situații concrete, în
materie de TVA. Practic, faptul generator rezolvă aplicarea legii în timp. În speță, în data de_ (data la care a fost încheiat și antecontractul de vânzare-cumpărare) contestatorul a achitat cu titlu de avans suma de 17.712 lei (5.000 euro) în baza facturii fiscale seria D. F nr. 117 emise de debitoare potrivit chitanței seria D. C nr. 81. Ulterior, au fost efectuate și alte plăți parțiale în baza facturilor fiscale nr. 4/_ și 13/_ . Concluzionând, contestatorul apreciază că trebuie respectată legislația fiscală în vigoare la data de_ . În conformitate cu prevederile art. 931din Legea nr. 85/2006
la cererea promitentului-cumpărător, obligațiile rezultând din antecontract vor fi executate de către lichidatorul judiciar dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: prețul menționat în antecontract a fost integral plătit sau cu certitudine poate fi plătit la data formulării cererii promitentului- cumpărător; această condiție este îndeplinită în prezenta cauză raportat la cererile înaintate lichidatorului judiciar din data de_ și_, prin care contestatorul s-a obligat să achite diferența de 5.000 euro la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare; la acea dată, bunul să se afle în posesia promitentului cumpărător-imobilul situat în C. -N., Strada Lunii nr. 9, ap. 46, se află în posesia contestatorului; prețul să nu fie inferior valorii de piață a bunului, astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de evaluare întocmit cu privire la apartamentele situate in C. -N., Strada Lunii, nr. 9, prețul de
57.000 euro stipulat în antecontract depășește cu mult valoarea de piață a bunului la data de_ ; bunul să nu prezinte o importanță determinantă pentru reușita unul plan de reorganizare, în mod cert această condiție este îndeplinită având în vedere faptul că împotriva debitoarei s-a dispus prin sentința comerciala nr. 360/2010 deschiderea procedurii falimentului în
forma simplificată. Îndeplinirea acestor condiții a fost reținută și de lichidatorul judiciar în raportul nr. 12 publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 16596/_, în consecință a dispus menținerea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 21, art. 64, art. 931din Legea
nr. 85/2006, art. 969 Cod civil, art. 127, art. 141, art. 1341, art. 1342, art. 137 din Legea nr. 571/2003 si prevederile H.G. nr. 44/2004.
Prin notele scrise depuse la dosar (filele 34-36), lichidatorul judiciar S.
S.P.R.L. a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată, arătând că aprecierea contestatarului cu privire la faptul că apartamentul cu nr. 46 nu este o construcție nouă, neîncadrându-se în definiția dată de legiuitor contravine în primul rând articolului de lege care definește construcțiile noi. Art. 141, al. (2) pct. 37 din HG nr. 44 din_ pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, arată clar faptul că livrarea, inclusiv a unei părți din construcție, reprezintă livrare de construcție nouă. Prin urmare, este irelevant faptul că promitentul-cumpărător a mai efectuat lucrări de finisaj la apartamentul în cauză, acesta fiind în mod indubitabil o construcție nouă. În al doilea rând, modalitatea de vânzare fără TVA a apartamentelor edificate de către SC D. C. S. pe acoperișul blocurilor a fost analizată de către Serviciul de I. Fiscală nr. 5 din cadrul DGFP C., concluziile raportului de inspecție fiscală nr. 36286/_ fiind în sensul că debitoarea a procedat nelegal efectuând vânzări fără TVA în intervalul noiembrie 2006-iunie 2009, interval cuprinzând și antecontractul încheiat între SC D. C. S. și V. A. . Pe cale de consecință, valorificarea apartamentului în cauză nu poate fi efectuată cu scutire de TVA, fapt ce reiese și din raportul fiscal arătat. Totodată, în mod eronat în cuprinsul contestației contestatorul invocă prevederile art. 969 din vechiul cod civil cu privire la înțelegerea părților asupra prețului, respectiv ia înțelegerea cu privire la vânzarea fără TVA a apartamentului, făcând abstracție de faptul că părțile nu pot deroga prin convenție de la normele fiscale imperative stabilite prin lege. Astfel, în condițiile în care prețul a fost stabilit la valoarea 57.000 euro (această fiind suma pe care părțile au convenit ca SC D. C. S. să o încaseze), TVA-ul care este un accesoriu al prețului se poate calcula doar la această bază de impozitare de 57.000 euro. în caz contrar, ar însemna ca SC
D. C. S. să primească ca preț o sumă mai mică decât cea stabilită prin antecontract (57.000 euro - TVA), ceea ce ar conduce la neîndeplinirea condiției impuse de către art. 931 din Legea nr. 85/2006 cu privire la achitarea integrală a prețului bunului antecontractat pentru a putea fi transferat dreptul de proprietate. În cuprinsul contestației, contestatarul a mai solicitat, în subsidiar și constatarea unei creanțe certe față de debitoare
reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate cu prezentul litigiu, conform art. 64, al. 6 din Legea nr. 85/2006. Față de această solicitare, lichidatorul judiciar a arătat că pentru a putea fi considerate cheltuieli curente, ce ar trebui plătite conform art. 64, al. (6) din Legea nr. 85/2006 trebuie să aplicate prevederile art. 274 din codul de procedură civilă care stipulează faptul că partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Prin urmare, acest capăt de cerere poate fi primit de către instanța de judecată doar în ipoteza în care SC D. C. S. ar cădea în pretenții în prezenta contestație.
Analizând contestația formulată, judecătorul sindic o va admite, în temeiul art. 21, al. 4 din Legea nr. 85/2006.
În data de 20 decembrie 2007, debitoarea SC D. C. S. s-a obligat să construiască și să vândă contestatorului apartamentul nr. 45, situat în imobilul ce urma să fie construit pe Strada Lunii, nr. 9 din C. -N., pentru prețul de 57.000 euro. Prin acte adiționale ulterioare, a fost modificat termenul de predare a apartamentului și numărul acestuia, părțile convenind ca imobilul să fie cel cu numărul 46 (filele 16-20). Din prețul total, contestatorul mai trebuie să achite 5.000 euro, însă acest fapt doar la data recepției finale, el confirmând că dorește să facă acest lucru. Acest rest de paltă a fost recunoscut și de către lichdiatorul judicar că mai trebuie plătit.
În data de 19 noiembrie 2012, lichidatorul judicar a publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 16596 un raport în care, printre altele, a arătat că la prețul de 57.000 euro, din care au fost achitați 52.000 euro, cu privire la aprtamentul nr. 46 din imobilul construit de către debitoare pe Strada Lunii, nr. 9 din C. -N., trebuie încasat de la cumpărător și TVA- ul aferent (filele 12, 13), cei 57000 euro reprezentând baza de impozitare.
Având în vedere prevederile art. 969 C.civ., convențiile legal făcute având putere de lege între părțile contractante, lichidatorul judiciar va fi obligat să vândă apartamentul nr. 46, construit în imobilul situat pe Strada Lunii, nr. 9 din C. -N., având nr. cadastral 2. -C1-U47, la prețul convenit, în sumă de 57.000 euro. În speță nu are relevanță dacă pentruimobilul vândut trebuie sau nu încasat TVA. Această chestiune, a vărsării TVA-ului către stat, îl privește doar pe vânzător. Prevederile unui contract nu pot fi schimbate, pe cale unilaterală, în funcție de legislația fiscală ce intervine în cauză, pe parcursul derulării convenției. Prețul odată convenit, trebuie să fie respectat de către ambele părți. TVA-ul nu este o taxă ce trebuie adăugată la prețul vânzării unuii bun, în situația în care părțile nu convin expres în acest mod. Operațiunilor de vânzare-cumpărare, în dese situații, le sunt impuse diferite taxe sau impozite, modul cum vînzătorul calculează acest preț în funcție de aceste taxe și impozite pe care trebuie să le plătească
ulterior și în funcție de toate cheltuielile pe care le-a făcut cu acel bun, privindu-l exclusiv. Nu se poate susține că în situația în care vânzătorul ar trebui să achite TVA din prețul convenit inițial, el ar obține mai puțin decât părțile au hotărât; vânzătorul va obține exact suma convenită. Ce se întâmplă ulterior cu acei bani, căror plăți le sunt destinați, sunt chestiuni ulterioare încasării contravalorii imobilului și intrării în patrimoniul debitoarei a sumei convenite.
Urmând să cadă în pretenții, în temeiul art. 246 C.pr.civ., debitoarea va fi obligată să plătească, în favoarea contestatorului, cheltuielile de judecată dovedite ca fiind făcute, constând în sumele de 120 lei taxă judiciară de timbru, 0,3 lei, timbru judiciar și 1.400 lei, onorariu avocațial (filele 79, 80), în acest sens trebuind să fie interpretată solicitarea contestatorului de constatare a creanței sale pe care o va avea față de debitoare, dacă cererea îi va fi admisă. Asupra oricărei cereri de creanță formulată împotriva averii debitoarei, în primul rând trebuie să se pronunțe administratorul/lichidatorul judiciar, judecătorul sindic intervenind, într-o a doua fază, doar în situația existenței unei contestații, conform prevederilor Legii nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite contestația formulată de către contestatorul V. A. -I., având domiciliul procesual ales în C. -N., str. P. de F., nr. 48, ap. 26, împotriva măsurilor luate de către lichidatorul judiciar al debitoarei SC D. C.
C. -N., SS prin raportul lunar nr. 12 publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 16596/_ .
O obligă pe debitoare să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în C. -N., Strada Lunii, nr. 46, în formă autentică la valoarea totală de 57.000 euro.
O obligă pe debitoarea să plătească în favoarea contestatorului suma de 1.510,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de șapte zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2013.
JUDECĂTOR SIND., GREF. ,
P. S. M.
| ← Sentința civilă nr. 2860/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 2295/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
