Sentința civilă nr. 1131/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1131/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de către
C.I.I. S. N., în calitate de lichidator judiciar al S.C. N. S. O. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții M. S. G. și T. D., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei S.C. DENISAN S.R.L., C.I.I. S. N., d-na practician în insolvență S. N., lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform prevederilor Codului de procedură civilă, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că a fost înregistrată la dosar, în data de 25 martie 2013, din partea lichidatorului judiciar, adresa actualizată a pârâților, identică cu cea precizată în cererea de chemare în judecată.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă reprezentantei lichidatorului judiciar cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar susține cererea astfel cum a fost formulată. Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că prin cererea formulată la data de 11 martie 2013 lichidatorul judiciar S. N. desemnată în procedura privind pe debitoarea SC N.
S. O. S. a solicitat instanței antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților M.
S. G. și T. D. pentru suma de 4.834 lei reprezentând pasivul debitoarei.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că după deschiderea procedurii insolventei a notificat debitoarea si cei doi administratori statutari pentru prezentarea actelor contabile prevăzute de lege însă aceștia nu au răspuns și nici nu au depus actele prevăzute de lege la dosarul instanței. De asemenea, lichidatorul judiciar a arătat că a fost personal la adresa debitoarei de trei ori si nu a găsit pe nimeni care să-i dea relații despre debitoare. În schimb, notificarea trimisă susnumitului M. S. G. a fost ridicată și semnat pe ea "tata".
Prin sentința civila nr 22/_ s-a admis cererea formulată de debitoare prin lichidator și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată împotriva debitoarei SC N. S. O. S. . A fost întocmit tabelul preliminar al creanțelor cu un total de 4.834 lei si urmează sa fie definitivat in data de 25 martie 2013.
Din analiza informațiilor publicate pe site-ul M. ului Economiei și Finanțelor rezultă că SC N. S. O. S. a depus organelor fiscale situațiile financiare obligatorii, respectiv bilanțul contabil doar pentru anii 2005 și 2004.
Debitoarea a declarat ca obiect principal comerțul cu amănuntul în magazine specializate și a înregistrat un angajat în 2005. Conform ultimelor situații financiare publicate, reies următorii indicatori financiari: total active imobilizate 1. ron, total active circulante 40228 ron din care stocuri 0 ron, disponibillitati bănești 37.228
ron, creanțe 3000 ron capital social 200 ron total datorii 1. ron profit brut al exercițiului 24629 ron profit net al exercițiului 23905 ron.
Din aceste date, activul net contabil, adică total active minus datorii este de 23.948 lei.
Astfel, in 2005 in patrimoniul debitoarei existau la sfârșitul anului active imobilizate de 117.408 lei, active circulante de 40.228 ron, din care 37.228 ron erau disponibilități bănești. In plus debitoarea a înregistrat profit brut și profit net în acest an. Întrucât nu există alte informații cu privire la modul in care aceste bunuri au fost gestionate, se prezumă faptul că acestea au fost folosite în interes propriu de către administratorii statutari în dauna creditorilor.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că în legătură cu obligația depunerii actelor contabile prevăzute la art. 28 din Legea insolvenței, a notificat administratorii statutari la adresele declarate, dar fără nici un rezultat.
Urmare a faptului ca lichidatorul judiciar cu toate diligentele depuse nu a putut intra in posesia actelor contabile privind activitatea debitoarei administratorii statutari nu au depus situațiile financiare obligatorii organelor fiscale există datorii acumulate conform tabelului creanțelor se prezuma ca societatea debitoare nu a condus evidenta contabila conform prevederilor legale prevăzute de Legea contabilității 82 din 1991, motiv pentru care se apreciază ca sunt incidente prevederile art 138 lit d. din Legea 85/2006 (societatea nu a ținut contabilitatea in conformitate cu legea) privind suportarea pasivului societății debitoare in suma de 4.834 lei de către asociații-administratori M. S. G. si T. D. .
De asemenea sunt incidente si prevederile art 138 lit a, intrucat conform ultimelor informații deținute debitoarea a avut un patrimoniu insemnat care se prezuma ca a fost folosit in interes personal de către administratorii statutari, in loc sa achite restantele pe care le avea de plătit.
Pârâții, deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele
:
Prin încheierea civilă nr. 22/_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei S.C. N. S. O. S.R.L. la solicitarea lichidatorului C. S. N. desemnat potrivit Legii nr. 31/1990. Anterior dizolvării societății debitoare SC DENISAN S. și desemnării în calitate de lichidator a C. S. N., calitatea de administratori statutari ai societății debitoare o dețineau pârâții M. S. G. și T. D. .
În speță, în sarcina pârâților a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea faptelor reglementate de art.138 lit.a și lit. d
din Legea nr.85/2006.
Conform art.138 alin. 1 lit. a din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere și/sau supraveghere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin săvârșirea faptei ilicite de a folosi bunurile și a creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane, iar potrivit lit. d pentru fapta ilicită de a fi ținut o contabilitate fictivă, de a fi făcut să dispară unele documente contabile sau de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune întrunirea cumulativă a condițiilor generale de atragere a răspunderii civile potrivit art. 998 Cod civil, respectiv: 1. fapta ilicită săvârșită de pârât dintre cele expres prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, 2. vinovăția pârâtului pentru ajungerea societății în stare de insolvență, 3. prejudicierea creditorilor constând în imposibilitatea încasării creanțelor scadente și 4. existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
În ceea ce privește fapta ilicită, judecătorul sindic reține faptul că, din bilanțul aferent anului 2005 potrivit evidențelor aflate pe site-ul M. ului Finanțelor Publice reiese că societatea debitoare deținea active imobilizate de 117.408 lei, active
circulante de 40228 lei, din care 37228 de lei disponibilități bănești și 3000 de lei creanțe. Totodată, la finele anului 2005 debitoarea N. S. O. S. a înregistrat un profit net de 23.905 lei.
Pe de altă parte, singura creanță înscrisă în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei, în cuantum total de 4834 de lei reprezintă creanța DGFP C. și reprezintă impozit pe venit, venituri din amenzi, contribuția la CAS, în cuantum de 3587 de lei și 1247 de lei majorări și penalități.
În ceea ce privește debitul principal, suma de 3000 de lei reprezintă amendă aplicată potrivit procesului-verbal nr. 10159 din data de_, iar diferența de 587 de lei reprezintă contribuții și impozite exigibile în intervalul 2005-2006.
Astfel, raportat la ultimele evidențe contabile, se constată faptul că societatea debitoare ar fi avut posibilitatea financiară de a achita obligațiile bugetare de 587 de lei scadente în 2005-2006 față de profitul net de 23905 lei. Totodată, raportat la activele imobilizate în cuantum de 117.408 lei și amenda contravențională de 3000 de lei scadentă în anul 2009 ar fi trebuit să fie achitată de către pârâții administratori statutari. Concluzionând, deși existau disponibilități bănești la dispoziția pârâților pentru efectuarea plăților către bugetul de stat și pentru bugetul asigurărilor sociale, având în vedere inclusiv posibilitatea valorificării unei modice părți din activele imobilizate, pârâții nu au efectuat aceste plăți, deși au avut posibilitatea.
Dacă ar fi efectuat aceste plăți, atunci nu s-ar fi acumulat accesoriile și ar fi fost evitată ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
În același timp, deși au fost notificați, pârâții administratori statutari nu au predat lichidatorului judiciar activele imobilizate în cuantum de 117.408 lei.
Or, în aceste condiții, în mod judicios urmează a aplica prezumția simplă a folosirii bunurilor în folosul său ori al altuia, fiind astfel probată săvârșirea faptei ilicite de către pârâți care, deși au dispus de fonduri, nu au achitat datoriile societare. Inerent, prin neplata datoriilor societare la scadență au fost acumulate penalități și, în final, a determinat starea de insolvență a debitoarei, fiind evidentă legătura de cauzalitate dintre săvârșirea faptei ilicite a pârâților și ajungerea societății în stare de insolvență.
Prejudiciul, o altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru angajarea răspunderii civile delictuale a administratorilor statutari este dovedită în cauză, respectiv imposibilitatea creditorului de a-și recupera creanțele având în vedere că în averea debitoarei nu sunt bunuri sau alte valori, astfel cum reiese din adresa Municipiului C. -N. nr. 129135/496 din_ .
Față de acestea, se constată că sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, întrucât între fapta ilicită de a folosi bunurile societății în scop propriu, faptă care a determinat ajungerea societății debitoare în insolvență și prejudicierea creditorilor societari care nu și-au încasat creanțele există o legătură de cauzalitate directă, legătură de cauzalitate ce rezultă cu evidență întrucât prin plata datoriilor la termen nu s-ar fi ajuns la deschiderea procedurii insolvenței.
În ceea ce privește fapta reglementată de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, privind neținerea contabilității în conformitate cu legea, judecătorul sindic apreciază că pârâților le revenea, în calitate de administratori statutari, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat, fiind direct răspunzători de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Revenind la procedura specială a antrenării răspunderii civile delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în
conformitate cu legea de către pârâți, faptă care a determinat dizolvarea de drept a societății debitoare potrivit art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990( în prezent abrogat), astfel cum rezultă din încheierea nr. 10425 din_ pronunțată de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Cluj.
În ceea ce privește prejudiciul, pentru considerentele deja expuse se reține ca fiind dovedită pe deplin imposibilitatea creditorului DGFP C. de a-și recupera creanța.
Însă, între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate de către instanță pentru că, pe de o parte legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, deci nu există o prezumție legală relativă, cu atât mai puțin una iuris et de iure. Prezumția este definită de vechiul cod civil ca fiind
˝consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut˝.
Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin și conex pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la faptul necunoscut al ajungerii debitoarei în stare de insolvență ar trebui să fie aplicabilă tuturor spețelor identice ulterioare și anterioare.
Or, din modul în care este redactat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă fără dubiu că simpla existență a faptelor ilicite enumerate la lit. a-g nu atrag de plano răspunderea civilă delictuală, ci trebuie dovedită cauzarea stării de insolvență de către acea persoană.
Pe de altă parte, din faptul vecin și conex al neținerii contabilității societății debitoare nu se poate trage automat concluzia că acea societate nu poate decât să ajungă în stare de insolvență, întrucât există suficiente contraexemple, fiind de notorietate situația acelor societăți comerciale care, datorită nedepunerii actelor contabile, respectiv neținerii contabilității în conformitate cu legea sunt dizolvate, ajungând în stare de lichidare, iar ulterior sunt radiate, fără a se deschide procedura insolvenței față de acestea.
Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă tuturor situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității de către societatea debitoare și se solicită a se aplica prezumția ajungerii societății în stare de insolvență.
Pe de altă parte, cât timp nu există decât o creanță declarată împotriva averii debitoarei este puțin probabil ca societatea să nu fi avut propria evidență a datoriilor și creanțelor pe care le are de plătit/încasat, ceea ce nu echivalează, desigur, cu ținerea contabilității conform legii, dar nici nu conduce automat la concluzia inexistenței unei evidențe a creanțelor și datoriilor.
În cauză, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității. În consecință, nu se reține antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâților în condițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Față de considerentele expuse în temeiul art. 998 din vechiul Cod civil raportat la art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței judecătorul sindic urmează a dispune obligarea în solidar a pârâților la suportarea întregului pasiv al debitoarei S.C. N. S. O. S.R.L. în cuantum de 4834 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta C. S. N., în calitate de lichidator judiciar al S.C. N. S. O. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții M. S. G. și T.
D. și, în consecință:
Obligă pârâții în solidar la suportarea întregului pasiv al debitoarei S.C. N. S.
O. S.R.L. în cuantum de 4834 de lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red.5.ex. DH/LU/_
| ← Sentința civilă nr. 3550/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1567/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
