Sentința civilă nr. 5411/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a24204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5411
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P. - Judecător sindic
G. ier: V. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei de faliment privind pe reclamant
C. I. DE I. I. E. lichidator al SC A. S., cu sediul în B., str.
B. L., nr. 6, bl. 23, sc. B, ap. 5, în contradictoriu pârâtul O. L., cu domiciliul în B. M., str. M. nr. 17, județul M., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul din_, apoi pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea sentință.
T.
Asupra cauzei de față.-
Prin acțiunea înregistrată sub număr de mai sus și precizată la data de_ (fila 66), lichidatorul judiciar C. I. DE I. I. E. lichidator al SC A. S. - în faliment a solicitat ca prin hotărârea pronunțată să se dispună obligarea pârâtului O. L. de a suporta cu averea proprie pasivul societății insolvente, până la concurența sumei de 376.413,76 lei.
În motivarea acțiunii se arată administratorul societății se face vinovat de ajungerea acesteia în stare de insolvență, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, b, d și e din Legea nr. 85/2006 a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; a făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea; a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul societății.
Se susține că potrivit informațiilor obținute de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, pârâtul O. L. a condus societatea din anul 2007, până la data intrării în insolvență_ . Participarea la capitalul social cu 500 lei, aparține asociatului unic O. L. . În conformitate cu datele obținute de la Ministerul Finanțelor, ultimul Bilanțul contabil al debitoarei a fost depus pentru exercițiul financiar_ -
_ .
Se menționează că nu se cunosc date despre activitatea debitoarei aferentă anului 2010, nu s-au predat actele solicitate în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 85/2006 și nu s-a predat arhiva societății la administratorul judiciar sau lichidator și nici nu s-au depus la Administrația Finanțelor Publice
B. M. declarații sau bilanțuri după această perioadă.
Se arată că în anul 2008 societatea a realizat o cifră de afaceri conform bilanțului contabil publicat pe site-ul Oficial al Ministerului de Finanțe de
172.257 lei, iar în anul 2009 conform aceleiași surse 91.978 lei. Profitul celor două exerciții financiare consecutive, menționate a fost de 15.755 lei în anul 2008 și 745 lei în 2009. Nu se cunoaște activitatea desfășurată de societate în anul 2010, ultima declarație depusă la Administrația Finanțelor Publice B. M. datând din_ . Cu toate că societatea a avut încasări substanțiale în cei doi ani exemplificați, aceasta nu și-a plătit datoriile față de bugetul statului și față de furnizori.
Se arată că Bilanțul contabil pentru anul 2010 nu a fost predat la Administrația Finanțelor Publice B. M. și nu a fost publicat pe site-ul Ministerului de Finanțe. În anul 2010, debitoarea avea suficiente resurse să continue activitate, iar din bilanțul raportat în anul 2009 rezultă că bunurile existente în sold la această dată au dispărut. Argumentele acestei afirmații sunt următoarele: la sfârșitul anului 2009 societatea avea stocuri în valoare de
126.322 lei. Aceste stocuri pot fi materiale de construcții, construcții în curs, semifabricate, care puteau fi valorificate în anul următor, respectiv 2010; creanțe în valoare de 17.077 lei care trebuiau încasate în anul 2010; disponibilități în casă sau în bancă în valoare de 36.782 lei, care au fost ridicate și însușite în anul 2010; profitul fiind de 745 lei.
Se susține că în cazul închiderii activității aceste solduri ar fi fost 0 (zero). Din cele prezentate anterior se trage concluzia că pentru anul 2010 societatea nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, ascunzând sau folosind veniturile sau bunurile societății rămase în soldurile bilanțului din 2009 în interes personal, fapte incriminate de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Se consideră că administratorul statutar a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel a unei alte persoane; a făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, până la epuizarea disponibilităților bănești și stocurile existente.
Lipsa de interes pentru prezenta procedură, refuzul de a preda documentele financiar contabile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 conduc la ideea de vinovăție pentru starea de insolvență. În ceea ce privește răspunderea administratorului societății în conformitate cu art. 138 din lege, aceasta este evidentă atâta timp cât aceasta persistă în ascunderea datelor și rezultatelor contabile atitudine ce confirmă vinovăția pârâtului O. L. la ajungerea societății la starea de insolvență.
Prin precizările depuse la filele 66 - 70 din dosar, lichidatorul judiciar a arătat că din documentele puse la dispoziția sa de către pârâte și din balanța prezentată pentru luna septembrie 2010 reiese că, societatea deținea două mijloace fixe în valoare netă de 6.432 lei, bunuri amortizate integral în prezent (depășite ca termen de funcționare).
În aceeași lună societatea deținea stocuri de materiale în valoare de 117.117,63 lei. Ulterior lunii septembrie 2010 pârâtul fie a vândut aceste stocuri și nu a mai contabilizat rezultatul - banii obținuți, fie până la data de_, dată până la care a ținut contabilitatea a utilizat aceste materiale și nu le-a destocat (declarat), iar banii pe lucrări nu au fost înregistrați în contabilitate.
Pe de altă parte se susține că în debitul contului 542 Avansuri de trezorerie apar sume în fiecare an de analiză, respectiv în anul 2008 suma de 45.161,68 lei, în anul 2009 suma de 33.355,44 lei, iar în anul 2010 suma de 25.619,46 lei, această sumă de 25.619,46 lei aferentă ultimului an contabilizat fiind însușită de pârât și nerestituită societății.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 138 alin. 1, lit. a, b, d și e din Legea nr. 85/2006.
Pârâtul a depus concluzii scrise, aflate la filele 61-63 din dosar, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar, respectiv existența unui prejudiciu, o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu.
Se arată că această răspundere specială reglementată în Legea nr. 85/2006 nu prezumă legătura cauzală între neținerea contabilității de către administrator și provocarea stării de insolvență și nici între faptul că prin încălcarea obligației instituite în sarcina administratorului în art. 27 din Legea nr. 85/2006, pârâtul a desfășurat activități în societate pentru interesul său personal. Intrarea societății în insolvență și faliment nu este neaparat consecința imediată a acestora fapte.
Se arată că răspunderea potrivit dispozițiilor art. 38 patrimonială a persoanelor se antrenează dacă acestea, prin faptele descrise de lege, au contribuit la producerea prejudiciului, provocarea stării de insolvență, reiterând principiul de bază potrivit căruia nici o răspundere nu poate fi angajată în lipsa identificării tuturor elementelor răspunderii civile în mod
cumulativ, natura juridică a răspunderii administratorului fiind aceea a unei răspunderi speciale care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale.
Se arată că raportat la considerentele expuse, nu se poate reține săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a, b, d și e din lege în sarcina pârâtului, așa cum a solicitat reclamantul. Chiar și în situația în care nedepunerea actelor arătate ar echivala cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că fapta nedepunerii declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul statului a condus la starea de insolvență a debitoarei.
Se susține că din documentele existente la dosar reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiile prevăzute de art. 138 alin. 2 lit. a, b, d și e din Legea nr. 85/2006.
Examinând cererea, judecătorul sindic reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 350 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC A. S., a fost numit administrator judiciar, iar prin Sentința civilă nr. 19731/_, s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei, a fost numit lichidatorul judiciar.
În dosarul de faliment și-au înregistrat declarații de creanță creditorii: Administrația Finanțelor Publice B. M., SC Sinagua S., Banca Comercială Română SA, valoarea creanței fiind în sumă de 376.413,76 lei.
În urma demersurilor făcute de lichidatorul judiciar administratorul statutar al societății insolvente a pus la dispoziția acestuia o parte din actele cerute de art. 28 alin. 1 din Legea 85/2006.
Din cuprinsul rapoartelor întocmite de lichidatorul judiciar reiese că debitoarea SC A. S. în luna septembrie 2010 a deținut stocuri de materiale în valoare de 117.118,63 lei (fila 72), acestea nemairegăsindu-se ulterior în contabilitatea societății, iar în debitul contului 542 "Avansuri de trezorerie"; în anul 2010 apare suma de 25.619,46 lei, această sumă fiind însușită de pârât și nerestituită societății.
Raportat la cele expuse anterior apreciem că, pârâtul se face vinovat de faptele enumerate la art. 138 alin. 1 lit. a și e, respectiv folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane și deturnarea sau ascunderea unei părți din activul debitoarei.
Nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor concrete și clare referitoare la patrimoniul debitoarei este un indiciu semnificativ în raport de care se poate prezuma că au existat manopere frauduloase cu privire la activ, acesta fiind utilizat în detrimentul interesului social, starea de insolvență fiind consecința directă a acestui ilicit.
Pentru considerentele sus menționate în baza art. 138, alin. 1, lit. a, b, e din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței cererea promovată de lichidatorul judiciar va fi admisă potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată
promovată de lichidatorul judiciar C. I. DE I. I. E., cu sediul în B., str. B. L., nr. 6, bl. 23, sc. B, ap. 5, în contradictoriu pârâtul O. L., cu domiciliul în B. M., str. M. nr. 17, județul M. .
Obligă pârâtul să suporte cu averea proprie pasivul societății insolvente SC A. S., până la concurența sumei de 376.413,76 lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. V. B.
Red. M.P./_
Tehnored. V.B./_ 4 ex.-
| ← Sentința civilă nr. 1849/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 3068/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
