Sentința civilă nr. 2193/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2193/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC - E. B. GREFIER - F. B.
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a pârâtului C. T. D., formulată de J. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC Q. DS, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar, d-na practician în insolvență Nuna Corina, cu delegație de reprezentare depusă la dosar, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta lichidatorului judiciar al debitoarei arată că înțelege să susțină cererea astfel cum a fost formulată și nu are alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Judecătorul sindic, nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă reprezentantei lichidatorului judiciar, cuvântul pentru dezbaterea cererii pe fond.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii și pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata întregului pasiv al debitoarei în cuantum de 519.061,96 lei.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC:
Deliberând, reține că, prin cererea formulată de lichidatorul judiciar J. I. și înregistrată la data de 31 ianuarie 2013 s-a solicitat judecătorului sindic, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului C. T. -D. și obligarea acestuia să plătească întregul pasiv al debitoarei SC Q. DS, în sumă de 519.061,96 lei.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că i-a solicitat pârâtului, în calitate de administrator statutar al debitoarei, depunerea actelor contabile la dosar în vederea verificării în mod concret a gestiunii patrimoniului, pentru a constata relațiile comerciale în care a fost angajată societatea.
Ca urmare a faptului că aceste acte nu au fost predate lichidatorului judiciar, acesta a procedat la analizarea indicatorilor economico-financiari existenți pe site-ul M. ului Finantelor, informații care au fost completate cu cele con-inute în documentele contabile puse la dispoziție de organele fiscale cu ocazia insepcției fiscale.
În urma analizării acestora s-a concluzionat că apariția stării de insolvență poate fi explicată prin înregistrarea unor cheltuieli din exploatare mult prea ridicate, prin acumularea de datorii semnificative față de partenerii de afaceri, prin încasarea greoaie a creanțelor.
Ca urmare a faptului că nu au fost puse la dispoziție documente contabile care să justifice modul de folosire a avansurilor de trezorerie, precum și a neprezentării bunurilor deținute în patrimoniu în vederea inventarierii, pentru o parte din pasivul societății ajunsă în încetare de plăți, sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
In ce privește pasivul societății debitoare, acesta este evidențiat in tabelul definitiv de creanțe, cuantumul acestuia fiind 519.061,96 lei.In conformitate cu prevederile cuprinse in art.
138 alin. 1 lit. a, d al legii 85/2006, privind insolventa comerciala, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății ajunsă în încetare de plăți să fie suportată de membrii organelor de conducere, care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: au folosit bunurile persoanei juridice în interesul propriu sau cel al unei alte persoane; au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
A arătat lichidatorul judiciar că în prezenta speță sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 138 alin, 1 lit. a, d al Legii 85/2006, privind insolventa comerciala, fiind întrunite cumulativ cele patru condiții: Faptele au fost săvîrșite de o persoana care a avut calitatea de membru al organelor de conducere, în sensul că pârâtul Calacean T. D. a avut calitatea de administrator statutar al societății anterior deschiderii procedurii generale a insolventei
referitoare la debitoare.Faptele care au fost săvîrșite sunt expres prevăzute de lege - în prezenta speță fiind vorba de fapte prevăzute în art. 138 alin. 1 lit. a, d al legii 85/2006, privind insolventa comercială. în aceste condiții, lipsa documentelor contabile, nepredarea acestora și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor cuprinse în art. 138 al legii, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea 31/1990, care în art. 73 stabiliește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru corecta lor ținere, iar art. 10 din Legea 82/1991, legea contabilității, stabilește că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. De altfel neținerea contabilității în mod corect, face imposibilă sesizarea dificultăților financiare pe care societatea le întîmpină, precum și a apariției stării de insolvență. Neținerea contabilității în conformitate cu legea denaturează rezultatele economico-financiare ale debitoarei și nu respectă cel puțin unul dintre principiile de bază ale Legii Contabilității, respectiv imaginea fidelă a patrimoniului, adică a activului și pasivului debitoarei în cazul încălcării obligației de a ține evidența contabilă conform cu legea, există o prezumție de culpă, deoarece neținerea evidenței contabile conduce în mod inevitabil la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a existenței bunurilor din acest patrimoniu și a operațiunilor efectuate de aceștia cu bunurile societății și cu fondurile acesteia. înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate (ținerea contabilității) reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că ele pot fi verificate si că își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate,
trimis | notificări | la |
acestea | cum ca | nu |
In ce privește bunurile societății, asa cum s-a învederat si prin raportul cu privire la cauzele si împrejurarile care au determinat ajungerea societății in încetare de plați, la data deschiderii procedurii (respectiv_ ) societatea deținea in patrimoniu următoarele bunuri: bunuri de natura imobilizărilor corporale: mașina de tăiat KO2, 2 mașini de stanțat verticale, flexostoler, mașina de tăiat carton, mașina de legat, mașina de tăiat si separat carton, mașina de biguit 2150, mașina de stanțat cu role, a căror valoare se ridica la 334.257,10 lei.Referitor la valoarea activelor curente, aferent lunii martie 2012, cuantumul acestora era de 322.672 lei, din care ponderea cea mai însemnata o dețin creanțele de recuperat - 207.602 lei, urmate de casa si conturi la banei in valoare de 95.758 lei si stocuri - 19,312 lei.Conform aceleiași balanțe, in componenta stocurilor intra mărfuri, piese de schimb, materiale auxiliare, materiale de natura obiectelor de inventar si alte materiale consumabile, iar pentru verificarea existentei disponibilului bănesc, lichidatorul judiciar a
principatele banei (16), primind răspuns de la 5 dintre
exista disponibil. Potrivit aceleiași balanțe de verificare de la data deschiderii procedurii, mare parte din aceasta suma (93.241,83 lei) reprezintă avansuri de trezorerie, pentru acre nu au fost prezentate documente justificative.Raportat la aceste aspecte,lichidatorul judiciar a arătat că în prezenta cauza exista prezumția ca bunurile societății au fost folosite in interesul personal al administratorului statutar, pârâtul Calacean T. D. .
Prin săvîrșirea acestei fapte să se fi cauzat un prejudiciu, prejudiciu al cărui cuantum este de 519.061,96 lei între faptele săvîrșite și ajungerea societății în încetare de plăți există un raport de cauzalitate - condiție îndeplinită în prezenta cauză, starea de insolventa a societății fiind anterioara cesiunii de parti sociale intervenita la data de_ .Cele ce preced, precum si faptul ca administratorul statutar, nu a dat lămuriri despre bunuri și nici nu Ie-a prezentat, spre a fi inventariate, atrag incidența art. 138 al. 1. lit. a) si d) din Legea nr, 85/2006, între faptele administratorului statutar al debitoarei si ajungerea în stare de insolvență există raport de cauzalitate, motiv pentru care s-a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la
dosar.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, cu luarea în considerare a disp. art.138 lit. a
și d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control
decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului poate fi încadrată în prev. art.138 lit. a din Legea nr.85/2006, respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că societatea debitoare deținea la data de_, data deschiderii procedurii insolvenței, următoarele bunuri: mașina de tăiat KO2, două mașini de stanțat verticale, flexostoler, mașina de tăiat carton, mașina de legat, mașina de tăiat si separat carton, mașina de biguit 2150, mașina de stanțat cu role, a căror valoare se ridica la 334.257,10 lei. În plus, debitoarea avea creanțele de recuperat al căror cuantum se ridică la suma de 207.602 lei, iar în casierie și la bancă (casa și conturi la banci) exista suma de 95.758 lei. La toate acestea se adaugă stocuri de marfă în valoare de 19,312 lei. Conform balanței de pe luna martie 2012, in componenta stocurilor intra mărfuri, piese de schimb, materiale auxiliare, materiale de natura obiectelor de inventar si alte materiale consumabile. Potrivit aceleiași balanțe de verificare de la data deschiderii procedurii, mare parte din suma 93.241,83 lei reprezintă avansuri de trezorerie,pentru care nu au fost prezentate documente justificative.
Așadar, față de situația relevată de actele contabile analizate de către lichidator, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii aceste bunuri nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește întrunirea în speță a disp. art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceasta a incasat diferite sume de bani de la diferiți parteneri contractuali, sume pe care nu le-a evidențiat în contabilitatea debitoarei. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâtul se face vinovat de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.
Astfel, faptul că administratorul statutar nu a înregistrat în contabilitate toate operațiunile comerciale efectuate, nu a justificat avansurile de trezorerie ridicate, nu a justificat toate sumele încasate, ținând o contabilitate fictivă, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâta se impune a fi obligată la plata întregului pasiv în cuantum de 519.061,96 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar J. I. și, în consecință:
Obligă pârâtul C. T. -D., dom. in C. -N., str. A. B., nr. 12, ap. 4, jud. C., să plătească întregul pasiv al debitoarei SC Q. DS, în sumă de 519.061,96 lei.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC | GREFIER | |
E. B. | F. | B. |
Red./Dact.E.B./_
| ← Sentința civilă nr. 5491/2013. Răspundere organe de... | Încheierea civilă nr. 1075/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
