Sentința civilă nr. 1303/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1303/2013
Ședința publică din data de 29 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de către
C.I.I. R. A. D., în calitate de lichidator judiciar al S.C. J. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul S. I., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei S.C. JOHNY C. S.R.L., C.I.I. R.
A., d-na practician în insolvență R. A. D., lipsind pârâtul S. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform prevederilor Codului de procedură civilă, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar corespondența trimisă pârâtului S. I. pe care este făcută mențiunea "destinatar mutat de la adresă"; f. 15 - 16 și învederează instanței că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă reprezentantei lichidatorului judiciar cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii și obligarea pârâtului la achitarea pasivului în cuantum de 14.293.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 20 martie 2013 reclamanta C.I.I R. A.
D. în calitate de lichidator judiciar al S.C J. C. S.R.L a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul S. I. prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului S. I., până la concurența sumei de 14.293 lei care reprezintă pasivul societății debitoare S.C J. C. S.R.L.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin încheierea civilă nr. 3860/C/ 2012 din data de_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr. _
, s-a deschis procedura insolvenței în formă simplificată prevăzută de Legea 85/2006 împotriva societății S.C J. C. S.R.L.
Urmare deschiderii procedurii, conform art. 35 din legea 85/2006, lichidatorul judiciar a notificat debitoarea la adresa sediului social de la Registrul Comerțului prin administratorul statutar în vederea depunerii documentelor menționate de art. 28 din Legea 85/2006, cât și la adresa de domiciliu a administratorului social S. I., adresă la care numitul nu a înțeles să dea curs.
Vis-a-vis de acest aspect, lichidatorul judiciar a înțeles să consulte site-ul MFP unde se găsește afișat ca ultima raportare financiar-contabila a debitoarei, Bilanțul contabil aferent anului fiscal 2007. Ca urmare a analizei realizate de către lichidatorul judiciar asupra Bilanțului contabil al debitoarei aferent anului 2007, rezultă că societatea S.C J. C. S.R.L înregistra la_ bani în casă în cuantum de 31.987 lei.
Fără ca pârâtul S. I. să predea numerarul de bani reflectat ca fiind existent în casieria debitoarei la data deschiderii procedurii insolventei, pentru a fi distribuite creditorilor sau să justifice cu documente legitime sumele de bani ridicate din casieria debitoarei, creându-se astfel prezumția că au fost utilizați în interes personal.
Drept urmare, efectele produse de lipsa aportului acestor bani in economia generala a persoanei juridice debitoare, au condus la majorarea datoriei fata de creditori prin acumularea dobânzilor si penalităților de intarziere aferente datoriei de baza, constituind cu siguranța unul din motivele pentru care debitoarea S.C J. C.
S.R.L a ajuns in incetare de plați, fapte prevăzute la art 138 alin 1 lit a) din legea 85/2006.
În cazul de fata, susține lichidatorul judiciar, este evident că funcționarea societății nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, pârâtul S. I., în exercitarea funcției de administrator statutar cu puteri nelimitate, a încălcat dispozițiile legale conform Legii 31/1990, raportate la art. 138 alin. Lit. a) din legea 85/2006 referitor la gestionarea societății comerciale, deturnând astfel utilizarea banilor de la scopul lor legal și firesc, într-o utilizare frauduloasă, în interes propriu.
În consecință, efectele produse de lipsa aportului acestor bani care puteau fi utilizați în interesul persoanei juridice debitoare, au condus la majorarea datoriei fata de creditori prin acumularea dobânzilor si penalităților de intarziere aferente datoriei de baza, constituind cu siguranța unul din motivele pentru care debitoarea S.C J.
C. S.R.L a ajuns in incetare de plați, contribuind astfel la instalarea falimentului, fapte prevăzute la art 138 alini lit a) din legea 85/2006.
Analizând deciziile de impunere, aduse in probatiune de creditorul DGFP C., rezulta fara echivoc ca datoriile societății debitoare s-au născut pe baza propriilor declarații de impunere inregistrate la organele fiscale de resort din care rezulta ca debitoarea inregistra pana la data deschiderii procedurii insolventei, restante la plata obligațiilor sociale cu reținere la sursa iar potrivit art 6 din legea 241/2005, reținerea si nevărsarea cu intenție in cel mult 30 de zile de la scadenta a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa, este calificata infracțiune.
In aceste condiții obligația virării la buget a sumelor reprezentând stopaj la sursa a revenit pârâtului, nevirarea acestora cu rea intenție fiind culpa numitului S.
I. .
Prin refuzul nejustificat al administratorului statutar de a preda actele contabile ale debitoarei lichidatorului judiciar se prezumă că aceasta nu a ținut contabilitatea debitoarei în conformitate cu prevederile legale în vigoare. în ceea ce privește existenta faptei ilicite, lichidatorul judiciar arată că în conformitate cu prevederile Legii 82/1991, art. 1 al. 1 «societățile comerciale... au obligația sa organizeze și sa conducă contabilitatea proprie... » și in conformitate cu art. 5 « persoanele prevăzute la art. 1 au obligația sa conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească situații financiare anuale ». .
Coroborând aceste prevederi legale cu textele art. 73 alin 1 lit. c și art. 73 alin.
2 « administratorul este solidar răspunzător față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere., rezultă fără echivoc că în cazul nedepunerii documentelor contabile prevăzute de lege nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea având în vedere că sensul de corectă ținere a registrelor contabile include atât modul în care sunt întocmite, dar și înregistrarea la organele abilitate de lege. Legiuitorul a instituit obligația ținerii contabilității în partidă dublă și obligația depunerii unui exemplar din bilanțul anual și din raportarea semestrială la organele fiscale de resort tocmai pentru a exista posibilitatea controlului activității contabile.
În considerarea acestor aspecte, este evident că funcționarea societății nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, existând o legătură cauzală între faptele ilicite, culpabile a administratorului și prejudiciul adus creditorilor, prin neplata datoriilor către aceștia.
Așadar, rezultă că pârâtul, în exercitarea funcției de administrator cu puteri nelimitate, a încălcat dispoziții legale imperative prevăzute de legea nr. 82/1991 și legea nr. 31/1990 privitor la obligația ținerii contabilității debitoarei.
Faptele administratorului statutar S. I. s-au concretizat printr-o serie de omisiuni în a realiza demersurile care se aflau în sarcina lor precum și în acțiuni care se aflau în contradicție cu dispozițiile legale și folosirea banilor aflați in casieria societății debitoare în interesul altor persoane, contrar interesului a S.C J. C.
S.R.L. care evidențiază ca administratorul societății nu s-a comportat ca un bun
proprietar raportat la diligenta minim necesara pentru a evita starea de faliment a debitoarei. Vinovăția rezultă chiar din neîndeplinirea acestor obligații, în condițiile în care nu s-a dovedit existența unei împrejurări care înlătură vinovăția acestuia.
În speță, indiferent de faptul ca pârâtul S. I. în calitate de fost administrator statutar al debitoarei, a încălcat din culpa(neglijenta) sau cu intenție normele de drept care impuneau gestionarea cu mai multă diligență a patrimoniului societății comerciale S.C J. C. S.R.L decât interesele personale, este autorul unor fapte expres și limitativ invocate de legiuitor la art. 138 alin 1, lit a) si lit d) a legii 85/2006, fapte care constituie o premisă legală de a fi angajată răspunderea patrimonială a acestuia în recuperarea prejudiciului în suma de 14.293 lei, creat față de creditorii înscriși în tabelul de obligații al debitoarei.
Pârâtul, deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 3860/_ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei S.C. J. C. S.R.L. la solicitarea lichidatorului
C. R. A. D. .
Astfel, societatea J. C. S.R.L. fusese dizolvată anterior deschiderii procedurii insolvenței în temeiul art. 237 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 a societăților, iar la data de_ a fost desemnat lichidator C. R. A. D. . Până la momentul dizolvării societății, calitatea de administrator statutar al societății debitoare a deținut-o pârâtul S. I. .
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le-ar f i impu tab ilă
ap ar iț ia s tăr ii de insolvență a deb ito arei…
, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a
pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană car e a cauzat s tarea de insolvență a debitorulu i , prin fapta de (a) a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, respectiv (d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea
.
Angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, existența vinovăției autorului faptei ilicite, existența unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.
Revenind la procedura specială a antrenării răspunderii civile delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea de către pârâtul S. I., în calitate de administrator al societății J. C. S.R.L., faptă care rezultă din evidențele ORC C., respectiv de pe mențiunea efectuată pe extrasul ORC al societății debitoare ˝ nedepus bilanțul contabil pe 2008-2010˝, faptă asimilată neținerii contabilității în conformitate cu legea.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Însă între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate de către instanță pentru că, pe de o parte legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, iar pe de altă parte textul legal este explicit - în măsura identificării persoanei care prin săvârșirea uneia din/unor fapte(le) ilicite enumerate să fi cauzat starea de insolvență. Prejudiciul constă în imposibilitatea creditorului de a-și
recupera creanța datorită faptei ilicite a administratorului statutar care a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Prezumția este definită de vechiul cod civil ca fiind ˝consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut˝.
Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la faptul necunoscut, al ajungerii debitoarei în stare de insolvență ar trebui să fie aplicabilă tuturor spețelor identice ulterioare și anterioare.
Or, din modul în care este redactat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă fără dubiu că simpla existență a faptelor ilicite enumerate la lit. a-g nu atrag de plano răspunderea civilă delictuală ci trebuie dovedită cauzarea stării de insolvență de către acea persoană.
Pe de altă parte din faptul vecin și conex al neținerii contabilității societății debitoare nu se poate trage automat concluzia că acea societate nu poate decât să ajungă în stare de insolvență, întrucât în practică există suficiente contraexemple, fiind de notorietate situația acelor societăți care, datorită nedepunerii actelor contabile, respectiv neținerii contabilității în conformitate cu legea sunt dizolvate de drept, ajungând în stare de lichidare, iar ulterior sunt radiate, fără a se deschide procedura insolvenței față de acestea.
Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității de către societatea debitoare și se solicită a se aplica prezumția ajungerii societății în stare de insolvență.
Pe de altă parte, este puțin probabil ca societatea să nu fi avut propria evidență a datoriilor și creanțelor pe care le are de plătit/încasat cât timp în tabelul definitiv de creanțe figurează un singur creditor, ceea ce nu echivalează, desigur, cu ținerea contabilității, dar nici nu conduce automat la concluzia inexistenței unei evidențe a creanțelor și datoriilor societății și, implicit, a ajungerii în stare de insolvență din această cauză.
Concluzionând, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității de către pârâtul administrator statutar.
Cea de-a doua faptă ilicită imputată pârâtului - folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane - din nou nu poate fi reținută ca atare exclusiv din perspectiva invocată de lichidatorul judiciar, a ultimei situații financiare din 2007 aparținând debitoarei care evidențiază la finalul anului 2007 active circulante în sumă de 31987 de lei, reprezentând bani în casă și conturi la bănci de 31987 de lei și un profit net de 27.761 de lei.
În mod concret în tabelul definitiv de creanțe este înscris exclusiv DGFP C., cu suma de 14293 de lei, din care debit principal în cuantum de 9206 lei, iar diferența majorări și penalități. Pe de altă parte, scadența obligațiilor bugetare pentru care se pretinde de către DGFP C. plata sumei de 14293 de lei este situată în intervalul octombrie 2008-aprilie 2011, deci nu se poate reține reaua-credință a pârâtului în neplata datoriilor bugetare întrucât este evident că societatea debitoare a continuat să desfășoare activitate comercială până în anul 2011, iar situația contabilă nu este cunoscută, este adevărat, din culpa pârâtului.
Însă de la o situație incertă, necunoscută nu pot fi trase concluzii logice cu privire la săvârșirea faptei ilicite a fostului administrator statutar de a-și însuși profitul net ori sumele aflate în casieria societății.
Atât timp cât societatea debitoare nu figurează cu datorii aferente anului 2007 când în mod cert societatea a înregistrat profit de 27.761 de lei, nu are relevanță sub aspectul angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului care a fost destinația profitului net, pârâtul în calitate de administrator și asociat unic având dreptul de a
dispune de acesta. Ca urmare, judecătorul sindic nu poate reține nici incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Față de considerentele expuse, constatând faptul că argumentele invocate de lichidatorul judiciar sunt neîntemeiate, judecătorul sindic în temeiul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 va respinge cererea formulată de C.I.I. R. A. D. în calitate de lichidator al S.C. J. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul S. I. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de C. R. A. D. în calitate de lichidator al debitoarei S.C. J. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul S. I. .
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red.4.ex. DH/LU/_
| ← Decizia civilă nr. 11301/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 814/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
