Decizia civilă nr. 3266/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 3266/2013
Ședința publică din data de 18 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C.
G.: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea SC A. S. PRIN LICHIDATOR J. C. I. S. împotriva sentinței civile nr. 3352 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui M. mureș, cauza privind și pe intimatele SC A. S. și B. (P. ) R. M., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.
2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.3353 din 24 mai 2012 pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui M. mureș s-a respins cererea formulată de către reclamantul C. I. S. în calitate de lichidator al debitoarei SC A. în contradictoriu cu pârâta B. (P. ) R. M. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.3800/_, pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii de faliment, în formă simplificată împotriva debitoarei SC "A. ";
S. și intrarea direct în faliment, fiind numit în calitate de lichidator C. I.
S. . Anterior societatea a fost dizolvată de drept în temeiul art.237 alin.1 lit.
b) din Legea nr.31/1990 prin sentința civilă nr. 3920 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, iar reclamantul C. I.
S. a fost numit în calitate de lichidator, calitate în care s-a înscris în registrul comerțului conform istoricului eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, depus la fila 7.
În conformitate cu dispozițiile art. 35, 44 raportat la art. 28 din Legea nr. 85/2006 notificările privind deschiderea procedurii și pentru a se depune
de către SC "A. "; S. la dosarul de insolvență actele și informațiile apreciate de lichidator ca necesare cu privire la activitatea și averea sa, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale făcute în perioada suspectă, s-au trimis de către lichidator cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire atât la sediul social al debitoarei înscris în registrul comerțului cât și la domiciliul pârâtei conform dovezilor depuse la filele 8-11 însă corespondența a fost restituită întrucât a expirat termenul de păstrare.
În Raportul cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de
insolvență nr.597/_ (fila 12) lichidatorul constată că în lipsa actelor și documentelor contabile nu se poate pronunța asupra cauzelor și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a societății debitoare, însă, apreciază că nepredarea actelor prevăzute de art. 28 alin.1 din Legea 85/2006, a evidenței contabile și a listei activelor societății debitoare, precum și nedepunerea situațiilor financiare la instituțiile abilitate, poate fi imputabilă asociatului și implicit reprezentantului societății debitoare B. (P. ) R. M. .
Din istoricul nr.507129/_ eliberat de Oficiul registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, depus la fila 62 din rezultă că pârâta B. (P. ) R. M. are calitatea de administrator și asociat unic al societății debitoare.
Judecătorul sindic a apreciat că potrivit art.138 din Legea 85/2006 constituie o condiție de admisibilitate a acțiunii identificare pârâtului în raportul prevăzut de art.59 din Legea 85/2006 dacă se constată o incidența uneia dintre faptele enumerate în textul de lege . Numai în cazul în care identificarea acestor fapte și a persoanelor răspunzătoare ar fi avut loc ulterior putea fi promovată cererea împotriva pârâtului. Pe cale de consecință, acesta constituie un prim argument care susține respingerea cererii.
Judecătorul sindic a analizat însă și pe fond îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, în calitate de unic asociat și administrator, pentru faptele prevăzute de alin.1 lit.a ) și d) ale art.138 din Legea 85/2006, respectiv pentru folosirea bunurilor societății în interesul propriu sau al altei persoane și pentru neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Deși obligația de a întocmi și depune documentele contabile prevăzute de lege îi revenea pârâtei, în calitate de unic asociat și administrator, așa cum se prevede în mod expres în art.10 din Legea nr.82/1991, întrucât în răspunsul la interogatoriu pârâta a precizat că nu a exercitat niciodată atribuțiile de organ de conducere, numirea sa în funcția de conducere fiind pur formală, este înlăturată prezumția simplă a săvârșirii faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.d) născută din faptul că nu s-au depus la dosarul de insolvență evidența contabilă.
Întrucât răspunderea pentru fapta analizată are caracter delictual nu se prezumă ci trebuie dovedite toate elementele acestei răspunderi, inclusiv vinovăția. Neținerea contabilității nu este suficientă pentru a conduce prin ea însăși la angajarea răspunderii, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate dintre această faptă și intrarea societății în insolvență. O altă concluzie ar încălca dreptul la apărare al pârâtei care este în imposibilitate de a depune și ar consacra jurisprudențial, în absența oricărui text de lege și cu
încălcarea limitelor competenței instanțelor de judecată, o prezumție de răspundere exclusiv pentru faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit.d) din Legea 85/2006 pe care legiuitorul nu a înțeles să o instituie.
Din răspunsul pârâtei la interogatoriu (fila 33) a rezultat că nu a avut reprezentarea dobândirii calității de administrator și asociat unic în societate prin semnarea actului intitulat ";hotărârea nr.1/_ "; semnată împreună cu foștii asociați ai SC "A. "; S., P. R. Olimpiu și P. G. C., care a stat la baza modificării actului constitutiv al societății și înscrierii ulterioare în registrul comerțului în baza încheierii judecătorului delegat din data de_ . Exercitarea efectivă a atribuțiilor de administrator s-a făcut de către fostul P. R. Olimpiu care, potrivit susținerilor pârâtei, nu i-a predat niciunul dintre documentele contabile sau activele societății .
Singurele informații contabile obținute de lichidatorul judiciar sunt bilanțul contabil pe anul 2008 de pe site-ul M. ui de Finanțe din care rezultă că societatea deținea, la acea dată, active imobilizate de 34.154 lei, active circulante în sumă de 237.185 lei și datorii în sumă de 252.035 lei.
Preluarea calității de administrator de către pârâtă s-a făcut ulterior anului 2008 iar coroborat cu răspunsurile acesteia la interogatoriu judecătorul sindic a constatat caracterul formal al funcției de conducere și a calității de asociat de către pârâtă, fără a se face dovada că pârâta a folosit în mod efectiv în interesul său sau al altei persoane bunurile indicate în ultimul bilanț contabil. Nu s-au administrat în cauză probe certe din care să rezulte care sunt bunurile care au ieșit din patrimoniul societății și cum le-a folosit pârâta. Nedepunerea documentelor contabile a creat pentru lichidator o situație de imposibilitate obiectivă în acest sens însă judecătorul sindic apreciază că în contextul actualei reglementări a art.138 din Legea 85/2006 nu pot fi prezumate nici vinovăția, nici raportul de cauzalitate și nici răspunderea persoanelor pentru intrarea societății în insolvență, ci se impune a fi dovedite cu probe care în prezenta cauză nu au confirmat îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii.
Pentru toate aceste considerente cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea SC A. S. solicitând admiterea recursului și obligarea pârâtei la suportarea pasivului societății debitoare în sumă de 683.797,39 lei, în temeiul art.138 alin.1 lit.a și d.
În motivele de recurs se arată că SC A. S. a fost declarată în stare de insolvență-procedura simplificată la data de_, conform Sentinței T. ui M. mureș nr.3800. Prin aceeași sentință a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar, C. I. S. reprezentată de practicienii în insolvență Hapca V. și N. Aurelia. Cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată de creditoarea S. I. P. S. pentru neplata sumei de 52.701,98
Conform informațiilor fumizate de Oficiul Registrului de Comerț, asociat unic și administrator al societății A. S. este Pârlea R. M. .
În vederea indeplinerii atribuțiilor conform legii insolvenței 85/2006, lichidatorul judiciar a notificat deschiderea procedurii insolvenței, prin poștă cu confirmare de primire atât la sediul social al debitoarei cât și adresa de domiciliu a administratorul statutar care figurează în informațiile de la ORC, solicitând totodată prezentarea documentelor prevăzute la art.28 din Legea insolvenței. Notificările nu au fost primite s-au reîntors atât de la sediul social al debitoarei cât și de la adresa de domiciliu a administratorului statutar, cu mențiunea "Expirat termen de păstrare". În urma deplasării la sediul social al debitoarei s-a constatat că la adresă este un apartament de locuit, dar nu a fost găsită nici o persoană.
Singurele informații contabile despre societatea debitoare au fost preluate de pe site-ul M. ui de Finanțe, unde societatea are publicat
ultimul bilanț contabil la 2008 și figurează cu active imobilizate de 34.154 lei, active circulante 237.185 lei, datorii în sumă de 252.035 lei.
Acțiunea în atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar s-a înregistrat la Tribunalul Maramureș la data de_, motivat de faptul că actele prevăzute la art.28 din legea insolventei nu au fost prezentate, active le care figureaza în bilanțul contabil de asemenea nu au fost prezentate și astfel se prezumă că reprezentantul societății se face vinovat că a făcut să dispară documentele sau nu a tinut contabilitatea în conformitate cu legea, ori a folosit bunurile în folosul propriu sau a altei persoane. Acțiunea este întemeiată pe prevederile art.l38 alin 1, lit.a si d din Legea 85/2006.
Primul termen de judecată stabilit în dosar a fost la data de_, termen la care pârâta depune întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii motivat în esență de faptul că nu știa să fi avut calitatea de asociat unic al societății debitoare. Declară că a ajuns la acea firmă fantomă a numitului P.
, a lucrat 3 luni de zile timp în care i s-a promis că o va angaja. In toată această perioada a fost pusă să semneze tot felul de acte. A primit drept plată 200 lei, iar după 3 luni dl.P. a disparut. După un timp a aflat de la Poliție că este urmărit pentru fraudă și a fost chemată în calitate de martor.
Pârâta B. R. M. a fost citată de instantă, Tribunalul Maramureș, să se prezinte la interogatoriu. La termenul de judecată din 19.01.12, pârâta s-a prezentat în sala de judecată. A declarat că nu a deținut calitatea de administrator, a lucrat la SC A. S. aproximativ 3 luni, avea atribuții să stea la birou și să scaneze facturi. A declarat de asemenea că nu știa cu ce se ocupa firma, avea specimen de semnătură la bancă, nu știe unde sunt actele societății, nu le deține. Pârâta a solicitat instanței să probeze cu martori nevinovăția în prezenta cauză. Instanța i-a admis solicitarea, însă la urmăroarle termene de judecată nu s-au mai prezentat nici pârâta și nici martorii.
La solicitarea instanței, lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei istoricul societății SC A. S. și Hotărârea asociaților din_, privind numirea în calitate de asociat unic și administrator a pârâtei Pârlea R. M. și retragerea din societate a numitilor P. R. Olimpiu și P. G. . Aceste înscrisuri au fost obținute de lichidator de la ORC M. mureș. În hotărârea asociaților din_, este menționat că numita P. R. M. declară că a luat la cunoștință de situația financiară a societății și preia societatea împreună cu activul și pasivul, conform Procesului verbal de predare- primire. Hotărârea este semnată de asociați și are încheiere de dată certa la notarul public S. I. Alin.
Așadar, pârâta în prezenta cauză, atât la interogatoriu cât și prin intampinarea depusă declară că nu a administrat societatea și nu deține actele societății însă nu a probat în nici un fel, prin înscrisuri ori prin martori cele declarate. S-a rezumat doar la a scrie și a declara că nu a administrat societatea și nu deține actele, fără însă a și proba cele declarate, în timp ce actele constitutive ale societății dovedesc contrariul.
Analizând recursul declarat de către lichidatorul judiciar al debitoarei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată formulată, lichidatorul judiciar al debitoarei SC A. S. a solicitat obligarea pârâtei la suportarea pasivului debitoarei în sumă de 683.797,39 lei, temeiul juridic al cererii fiind dispozițiile art.138 alin.1 lit. d și a din Legea nr.85/2006.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță.
După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de către ORC M. mureș, pârâta este administratorul debitoarei.
Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că după numirea lichidatorului, practicianul în insolvență a notificat atât societatea debitoare, cât și pe foștii administratori să predea registrele și actele societății, însă, fără succes.
Pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, nu este suficientă o simplă neîntocmire a actelor contabile ale debitoarei, ci se impune demonstrarea unei legături de cauzalitate între neținerea contabilității în conformitate cu legea și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Deși evidențiază că între cauzele ajungerii debitoarei în insolvență au fost indicate de către lichidatorul judiciar cu titlu de ipoteză, managementul deficitar al resurselor financiare și neglijarea responsabilităților ce le reveneau în calitate de administratori statutari, în lipsa evidențelor financiar-contabile, judecătorul sindic apreciază în mod eronat că nu s-a stabilit raportul de cauzalitate între fapta imputată și starea de insolvență .
Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare care a constituit condiția necesară, adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs .
Complexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței.
Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită, fie nu au împiedicat această desfășurare, deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând
apariția consecințelor nedorite, între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditorilor.
Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul.
Curtea apreciază că judecătorul sindic a reținut în mod greșit starea de fapt, întrucât nu a dat relevanța cuvenită înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, fapt ce a dus la concluzia greșită a nedovedirii raportului de cauzalitate între fapta imputată, prevăzută de art. 138 lit. d in Legea nr. 85/2006 și prejudiciul invocat .
Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții, cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară, dar și condițiile cauzale, adică faptele care au mediat acțiunea cauzală .
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea.
În prezenta cauză, Curtea apreciază că în sarcina pârâtei poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceasta nu au întocmit și predat lichidatorului judiciar documentele solicitate, ipoteza normei legale din art.10 și 11 din Legea nr.82/1991 fiind întrunită.
Pârâtei, în calitate de administrator, îi revenea obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind solidar răspunzători pentru modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990.
Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi
înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații ceea ce denotă că există un raport de cauzalitate suficient de caracterizat în această ipoteză.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se confirmă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
Curtea apreciază că în sarcina pârâtei poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei. Împrejurarea că pârâta a preluat calitatea de administrator a debitoarei la un interval de timp relativ scurt anterior deschiderii procedurii insolvenței nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere întrucât de la data dobândirii calității de administrator, pârâta a dobândit drepturile și obligațiile specifice, fiind ținută răspunzătoare inclusiv pentru neținerea contabilității potrivit legii.
Apoi, Curtea reține că din probele administrate în cauză rezultă faptul că la data ultimului bilanț întocmit și depus potrivit legii (_ ), evidențiat pe site-ul MFP, debitoarea avea în patrimoniu stocuri de marfă dar și disponibilități bănești care, însă, la data deschiderii procedurii insolvenței nu au fost predate lichidatorului judiciar în scopul achitării datoriilor debitoarei ceea ce conduce la concluzia că pârâta a folosit bunurile debitoarei în folosul propriu.
Având în vedere că pârâta nu a fost în măsură să justifice lipsurile constatate cu privire la bunurile amintite mai sus și nu a făcut niciun demers pentru recuperarea acestora, Curtea apreciază că ipoteza normei legale din art.138 lit.a din LPI este întrunită. Lipsa acestor bunuri din patrimoniul debitorului fără a exista documente care să ateste ieșirea lor din patrimoniu și fără ca pârâta să dea explicații cu privire la aceste lipsuri, creează certitudinea că aceasta a folosit activul debitoarei.
Apărările pârâtei potrivit cărora nu a exercitat efectiv atribuțiile specifice calității deținute nu pot fi avute în vedere de instanță pentru exonerarea acesteia de răspunderea care îi revine. Astfel, Curtea reamintește că de la data dobândirii calității de administrator al unei societăți comerciale, atribuțiile specifice trebuie exercitate în conformitate cu legea, omisiunea exercitării lor sau exercitare deficitară fiind cauze de atragere a răspunderii patrimoniale pentru prejudiciile cauzate.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că la dosar nu există nici o probă din care să rezulte că administrarea debitoarei a revenit altei persoane decât administratorului societății pentru a putea fi antrenată răspunderea administratorului de fapt, susținerile contrare fiind nefondate.
Pentru aceste considerente, reținând incidența motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ, Curtea va admite recursul declarat, va modifica hotărârea recurată în sensul că va admite cererea de antrenare a răspunderii și va obliga pârâta la acoperirea pasivului debitoarei până la concurența sumei de 683.797,39 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de debitoarea SC A. S. prin lichidator judiciar împotriva sentinței civile nr. 3353 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui M. mureș pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată și în consecință:
Obligă pârâta să suporte pasivul debitoarei în sumă de 683.797,39
lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
M. | S. | C. | P. | A. | M. C. |
G.
V. D.
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.H. M.
| ← Decizia civilă nr. 3494/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 3786/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
