Sentința civilă nr. 181/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC_ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 181/2013
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: S. I.
GREFIER: T. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii materiale formulate de către
C.I.I. D. C., în calitate de lichidator judiciar al S.C. A. S.R.L., împotriva pârâtului A.
V., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei S.C. A. S.R.L., d-nul practician în insolvență
D. C., lipsind pârâtul A. V. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța pune în vedere reprezentantului lichidatorului judiciar să depună la dosar raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția sării de insolvență a debitoarei, tabelul definitiv al creanțelor și situația financiară a debitoarei.
Reprezentantul lichidatorului judiciar depune la dosar înscrisurile solicitate și arată că susține cererea de antrenare a răspunderii astfel cum a fost formulată.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra cererii de antrenare a răspunderii.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 23 noiembrie 2012, lichidatorul judiciar C.I.I. D. C. a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâtului A. V. și obligarea acestuia la plata sumei de 17.765,49 lei reprezentând pasivul debitoarei SC A. S. rămas neacoperit, motivat de faptul că în sarcina acestuia se poate reține fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit. a, d și e din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că urmare deschiderii procedurii falimentului împotriva debitoarei a emis toate notificările ce se impuneau, debitoarea fiind notificată la sediul său declarat la registrul comerțului, iar administratorul statutar la domiciliul acestuia, însă documentele solicitate nu au fost predate. Astfel, lichidatorul judiciar consideră că fapta administratorului statutar al debitoarei de a refuza să predea activele societății (active circulante, stocuri, sumele din casierie) se încadrează în prevederile art.138 alin.1 lit.e) în sensul că a deturnat sau/și a ascuns o parte din activul persoanei juridice, prezumându-se utilizarea acestor bunuri în interes personal. Din verificarea indicatorilor bilanțieri conform ultimului bilanț (2008) afișat pe site-ul M.F.P., rezultă că debitoarea avea înregistrate active circulante de 37.378,00 lei din care stocuri de 37.198,00 lei și sume în casierie de 180,00 lei care nu sunt justificate și nu s-a dovedit utilizarea lor în interesul firmei debitoare. Această faptă este prevăzută de art.138 alin.l) lit.e) respectiv administratorul societății a ascuns o parte din bunurile societății prezumându-se utilizarea lor în interes personal. Dacă bunurile ar fi fost predate în vederea inventarierii și valorificării, pasivul societății putea fi stins (prin simpla comparare a celor două valori activ=37.378,001ei, pasiv=17.765,49 lei), în susținerea cererii de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorului statutar A. V.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că pasivul oricărei debitoare ajunsă în stare de insolvență, reprezintă în fapt prejudiciul suportat de către creditori. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii celor responsabili, dat fiind faptul că insolvență are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de creditori și implicit prejudicierea acestora. Lipsa documentelor contabile și/sau nepredarea acestora lichidatorului judiciar poate fi încadrată la art.138 alin.l) lit.d) din Legea nr.85/2006 în sensul că administratorul statutar în acest caz a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară documentele contabile sau/și nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale reflectă în mod explicit un raport de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit în fapt de către creditori. Corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită
în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, republicată cu modificările și completările ulterioare, care la art.73 stabilește că administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.10 din Legea nr.82/1991 prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă în timp util starea de insolvență care poate să apară la un moment dat în viața unei societăți comerciale. În situația în care contabilitatea nu a fost ținută în conformitate cu legea există un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
Față de cele menționate mai sus, lichidatorul judiciar a apreciat că sunt incidente în cauză disp.Art.138 alin.l) lit.d) din Legea nr.85/2006 în condițiile în care în pofida demersurilor efectuate administratorul statutar răspunzător de ținerea contabilității nu a predat nici un fel de act ori document contabil.
Cu privire la aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 138 alin. 1) lit.a) din Legea nr.85/2006 s-a arătat că analiza cauzelor care au determinat intrarea debitoarei în insolvență s-a făcut în lipsa documentelor financiar-contabile (nepredate lichidatorului judiciar), analizându-se doar situațiile financiar-contabile regăsite a fi publicate pe site-urile oficiale. Așa cum s-a concluzionat și în Raportul nr.2.2/_ -raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei A. S.R.L. în cauză sunt incidente și dispozițiile art.138 alin.l lit.a) din Legea nr.85/2006, fiind avute în vedere datele concrete prezentate anterior dar și definițiile teoretice date de literatura de specialitate noțiunilor de stocuri dar și componenței efective a soldului contului de casă și bancă. Astfel, potrivit Standardului Internațional de Contabilitate nr.2 (1AS-2), se menționează explicit faptul că
"stocurile sunt active deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării activității, în curs de producție în vederea unei vânzări în aceleași condiții ca și în cazul anterior sau sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii. Stocurile sunt bunuri sau servicii care, în mod normal, se transformă în disponibilități bănești în decurs de 1 (unu) an, având, din acest punct de vedere, atributul de active circulante";, deci sunt bunuri ale debitoarei posibil de valorificat și care denotă inclusiv felul și activitatea efectiv desfășurată.
În ceea ce privește contul contabil de "casă și bancă"; acesta evidențiază lichiditățile avute de debitoare în casă și bancă la un moment dat, nepredarea acestora neputând da indicii decât despre neconcordanța existentă între actele financiar-contabile întocmite și starea faptică dar și despre eventuala însușire a unor bunuri din averea debitoarei de către cel răspunzător și cel care reprezintă societatea, adică de pârâtul A. V. .
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la
dosar.
Analizând cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, având în
vedere disp. art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 2423/_ pronunțată în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de debitoarea SC A. S. și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată a debitoarei, fiind desemnat lichidator judiciar C. D. C. . Prin sentința civilă nr. 3977/_ a fost definitivat tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei, valoarea masei credale fiind de 17.765,49 lei.
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau a unei alte persoane.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că noțiunea de bun trebuie interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect cu valoare economică, inclusiv creanțele.
Din bilanțul întocmit la_ rezultă că debitoarea deținea în patrimoniu active circulante în valoare 37.378 lei(f.13), active care nu au fost predate lichidatorului judiciar, deși s-a solicitat predarea bunurilor atât debitoarea, cât și administratorului statutar al acesteia, respectiv pârâtului A. V. (f. 61-64 din dosarul nr._ ).
Utilizarea de către administratorul statutar a bunurilor și sumelor de bani aparținând debitoarei în interes personal a constituit factorul determinant în ajungerea societății în stare de insolvență, putându-se trage astfel concluzia că activele societății au fost folosite în alt scop decât cel prevăzut de lege.
Pârâtul nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar nici un document din care să rezulte că bunurile evidențiate în bilanțul contabil depus la dosar au fost folosite în interesul debitoarei.
Așadar, față de situația relevată de actele contabile ale debitoarei, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii acestea nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
Având în vedere că bunurile evidențiate în patrimoniul debitoarei nu au fost predate lichidatorului judiciar se poate reține că pârâtul a ascuns aceste bunuri, fapt ce determină incidența în cauză și a dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. e din legea nr. 85/2006.
În cazul în speță, în sarcina pârâtului au fost invocate de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar toate documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din Legea nr.85/2006. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâtul se face vinovat de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.
Astfel, faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâtul se impune a fi obligată la plata pasivului în cuantum de 17.765,49 lei pasiv al debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar C.I.I. D. C. în contradictoriu cu pârâtul A. V., dom. în localitatea Iara, sat B. nr.90, jud.C. .
Obligă pârâtul la plata sumei de 17.765,49 lei reprezentând pasivul debitoarei SC A.
S. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
S. I. T. B.
Red.SI/MM 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1348/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 3213/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
